(1)

Articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede un mecanism prin care Comisia este împuternicită să adopte decizii de echivalență prin care mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale unei țări terțe să fie declarate echivalente cu cerințele prevăzute la articolele 4, 9, 10 și 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel încât să se considere că acele contrapărți care încheie o tranzacție care intră în sfera de aplicare a regulamentului menționat, în cazul în care cel puțin una dintre contrapărți este stabilită în respectiva țară terță, au îndeplinit cerințele în cauză prin respectarea cerințelor prevăzute în regimul juridic al respectivei țări terțe. Declarația de echivalență contribuie la realizarea obiectivului general al Regulamentului (UE) nr. 648/2012, și anume reducerea riscului sistemic și sporirea transparenței piețelor instrumentelor financiare derivate, prin asigurarea aplicării consecvente la nivel internațional a principiilor convenite cu țările terțe și prevăzute în regulamentul menționat.

(2)

Dispozițiile articolului 11 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care este completat de Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei (2) și de Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei (3), stabilesc cerințele juridice ale Uniunii privind confirmarea la timp a termenilor unui contract derivat extrabursier, efectuarea unui exercițiu de comprimare a portofoliului și mecanismele prin care sunt reconciliate portofoliile în legătură cu contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală („CPC”); în plus, dispozițiile menționate stabilesc obligațiile de evaluare și de soluționare a litigiilor aplicabile contractelor respective („tehnici de atenuare a riscului operațional”), precum și obligațiile privind schimbul de garanții („marje”) între contrapărți.

(3)

Pentru ca regimul juridic, de supraveghere și de punere în aplicare al unei țări terțe să fie considerat echivalent cu regimul Uniunii în ceea ce privește cerințele în materie de tehnici de atenuare a riscului operațional și de marje, rezultatul mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile ar trebui să fie echivalent, pe fond, cu cerințele Uniunii prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și să asigure o protecție a secretului profesional echivalentă cu protecția prevăzută la articolul 83 din regulamentul menționat. În plus, mecanismele juridice, de supraveghere și de aplicare echivalente trebuie să fie aplicate efectiv în țara terță respectivă, în mod echitabil și fără să creeze distorsiuni. Prin urmare, evaluarea echivalenței constă în a verifica dacă mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale unei țări terțe asigură faptul că, prin contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC și care au fost încheiate de cel puțin o contraparte stabilită în această țară terță, piețele financiare din Uniune nu sunt expuse unui nivel de risc mai ridicat și, în consecință, nu se generează niveluri inacceptabile ale riscului sistemic în Uniune.

(4)

La 1 octombrie 2013, Comisia a primit avizul tehnic al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) referitor la mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale Canadei (4) în ceea ce privește, printre altele, tehnicile de atenuare a riscului operațional aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC. În avizul său tehnic, ESMA a concluzionat că, deoarece Canada se afla încă în procesul de finalizare a regimului său de reglementare pentru obligația de compensare, contrapărțile nefinanciare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru tranzacțiile necompensate, nu era în măsură să efectueze o analiză concludentă și să emită un aviz tehnic cu privire la acest aspect.

(5)

Comisia a luat act de avizul tehnic al ESMA și a ținut cont de evoluțiile în materie de reglementare înregistrate după emiterea avizului. Prezenta decizie nu se bazează numai pe o analiză comparativă a cerințelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile în Canada, ci și pe o evaluare a rezultatelor acestor cerințe, precum și a măsurii în care acestea sunt adecvate pentru a atenua riscurile care decurg din contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC într-un mod considerat echivalent cu rezultatele cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(6)

Mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile în Canada pentru contractele derivate extrabursiere sunt prevăzute în Orientarea E-22 privind cerințele în materie de marjă pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central și în Orientarea B-7 privind bunele practici în materie de instrumente derivate (denumite în continuare, împreună, „orientările”) emise de Biroul Inspectorului General al Instituțiilor Financiare (Office of the Superintendent of Financial Institutions – „OSFI”). Nerespectarea orientărilor poate declanșa o revizuire a autorizației pe baza căreia funcționează entitățile care fac obiectul orientărilor. OSFI se ocupă de reglementarea și supravegherea prudențiale ale instituțiilor financiare reglementate la nivel federal („Federally-Regulated Financial Institutions” – „FRFI”) în Canada și este responsabil de monitorizarea și asigurarea respectării tuturor orientărilor OSFI. FRFI se referă la bănci, sucursale bancare străine, holdinguri bancare, societăți de servicii fiduciare și de împrumuturi, cooperative de credit, cooperative de retail, societăți de asigurări de viață, societăți de asigurări de bunuri și asigurări împotriva accidentelor și holdinguri de asigurare. Orientările stabilesc standarde minime pentru cerințele privind marjele și alte tehnici de atenuare a riscurilor pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central efectuate de FRFI. Orientarea B-7 a intrat în vigoare în noiembrie 2014, în timp ce Orientarea E-22 a intrat în vigoare în iunie 2017, iar unele dintre cerințele sale fac obiectul unei perioade de tranziție în conformitate cu cadrul internațional, aliniată la perioada de introducere progresivă prevăzută în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251.

(7)

Tehnicile de atenuare a riscului operațional pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, astfel cum se prevede în Orientarea B-7, sunt încă insuficiente în comparație cu obligațiile prevăzute la articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 în ceea ce privește confirmarea la timp, comprimarea și reconcilierea portofoliilor și evaluarea tranzacțiilor. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să acopere numai mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare privind obligațiile de soluționare a litigiilor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013, precum și cele privind cerințele de marjă prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251.

(8)

În ceea ce privește cerințele pentru soluționarea litigiilor aplicabile instrumentelor financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, dispozițiile Canadei privind instrumentele financiare derivate extrabursiere incluse în Orientarea B-7 aplicabile FRFI acoperite conțin obligații similare celor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În special, Orientarea B-7 conține dispoziții specifice privind soluționarea litigiilor aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC.

(9)

În ceea ce privește marjele pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, dispozițiile prevăzute în Orientarea E-22 se aplică contractelor derivate extrabursiere definite în conformitate cu articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu excepția contractelor forward pe cursul de schimb și a swapurilor valutare decontate prin livrare fizică, care nu fac obiectul cerințelor de marjă prevăzute în Orientarea E-22, și a tranzacțiilor pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică asociate cu schimbul de principaluri în cadrul swapurilor valutare, care sunt exceptate de la cerințele privind marja inițială prevăzute în Orientarea E-22, precum și a tranzacțiilor pe mărfuri decontate prin livrare fizică care nu sunt incluse în definiția unui instrument financiar derivat în temeiul Orientării E-22. În conformitate cu articolele 27, 30, 30a, 31 și 38 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251, swapurile valutare și contractele forward pe cursul de schimb, precum și schimbul de principaluri în cadrul swapurilor valutare sunt exceptate de la cerințele privind marja inițială, în timp ce instrumentele derivate asociate obligațiunilor garantate în scopul acoperirii riscurilor, unele instrumente financiare derivate legate de securitizare, instrumentele financiare derivate cu contrapărți din țări terțe în care nu poate fi asigurat caracterul executoriu al acordurilor de compensare bilaterală sau protecția garanțiilor reale, precum și opțiunile pe acțiuni individuale și opțiunile pe indici beneficiază de derogări de la cerințele privind marja inițială și marja de variație. Prin urmare, prezenta decizie nu ar trebui să se aplice instrumentelor financiare derivate pe mărfuri decontate prin livrare fizică.

(10)

În conformitate cu Orientarea E-22, toate FRFI care aparțin unui grup consolidat a cărui valoare noțională medie agregată la sfârșit de lună a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central pentru lunile martie, aprilie și mai ale anului 2016 și pentru orice an ulterior depășește 12 miliarde CAD („entitățile acoperite”) trebuie să facă schimb de marje inițiale și marje de variație. În temeiul Orientării E-22, Canada a adoptat calendarul convenit la nivel internațional pentru perioada de tranziție referitoare la cerințele de marjă inițială. Entitățile suverane, băncile centrale, entitățile din sectorul public, băncile multilaterale de dezvoltare eligibile, Banca Reglementelor Internaționale și contrapărțile centrale sunt excluse din definiția entităților acoperite. Filialele de trezorerie care desfășoară activități de gestionare a riscurilor în numele filialelor din cadrul unui grup de societăți și unele entități cu scop special sunt excluse din definiția entităților acoperite. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să acopere mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare în ceea ce privește soluționarea litigiilor și schimbul de obligații privind garanțiile reale aplicabile FRFI care sunt entități acoperite (denumite în continuare „FRFI acoperite”). Articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impune tuturor contrapărților la o tranzacție cu instrumente financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC obligația de a face schimb de marje de variație zilnic. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să fie condiționată de schimbul de marje de variație pentru tranzacțiile efectuate cu FRFI acoperite.

(11)

În conformitate cu Orientarea E-22, marja inițială și marja de variație trebuie calculate și apelate în termen de două zile lucrătoare de la executarea unei tranzacții cu un instrument financiar derivat care nu este compensată la nivel central între o FRFI acoperită și o entitate acoperită. Ulterior, marjele trebuie calculate și apelate zilnic. Marjele trebuie furnizate sau primite cel târziu în a doua zi lucrătoare după fiecare apel în marjă. Articolul 12 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 impune tuturor contrapărților la un contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere care nu este compensat printr-o CPC obligația de a face schimb de marje de variație zilnic sau de a ajusta perioada de risc de marjă utilizată pentru a calcula marja inițială în consecință. Prin urmare, ar trebui stabilite condiții cu privire la marja de variație.

(12)

Orientarea E-22 prevede, de asemenea, o valoare minimă de transfer combinată pentru marja inițiale și marja de variație de 750 000 CAD. Această valoare este stabilită la 500 000 EUR la articolul 25 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251. Având în vedere diferența marginală de valoare dintre aceste monede și obiectivul comun, valorile respective ar trebui să fie considerate echivalente.

(13)

În ceea ce privește calcularea marjei inițiale, în mod similar cu metoda standardizată de calculare a marjei inițiale prevăzută în anexa IV la Regulamentul delegat (UE) 2016/2251, Orientarea E-22 permite utilizarea unui model standardizat echivalent cu cel prevăzut în anexa menționată. În mod alternativ, se pot utiliza modele interne sau modele ale unor părți terțe pentru a calcula marja inițială în cazul în care modelele respective îndeplinesc anumite cerințe care sunt echivalente cu cele stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251. Modelele interne și cele ale unor părți terțe fac obiectul unei reexaminări efectuate de către OSFI în raport cu criteriile stabilite pentru conformitate.

(14)

Cerințele prevăzute în Orientarea E-22 referitoare la garanțiile eligibile și la modul în care sunt deținute și segregate garanțiile respective sunt similare cu cele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251. Orientarea E-22 conține o listă echivalentă de garanții eligibile și, în mod similar cu Regulamentul delegat (UE) 2016/2251, stabilește că garanțiile trebuie evaluate zilnic. În plus, aceasta stabilește că marja inițială schimbată trebuie să fie păstrată astfel încât să se garanteze faptul că este disponibilă imediat părții care o colectează în cazul în care contrapartea nu își îndeplinește obligațiile și că face obiectul unor mecanisme care protejează partea care o furnizează, în măsura posibilului, în cazul falimentului contrapărții care colectează marja inițială respectivă.

(15)

În ceea ce privește protecția secretului profesional, informațiile deținute de OSFI fac obiectul dispozițiilor prevăzute în secțiunea 22 din Legea privind Biroul Inspectorului General al Instituțiilor Financiare („Legea OSFI”), care garantează că orice informație referitoare la activitatea sau afacerile unei instituții financiare sau referitoare la persoanele care se ocupă de acestea, care este obținută de către OSFI sau de către orice persoană care execută ordinele OSFI, este confidențială și este tratată în consecință. OSFI și persoanele care execută ordinele sale fac, de asemenea, obiectul Legii privind protecția vieții private, care protejează informațiile cu caracter personal aflate sub controlul unei instituții guvernamentale federale, precum și al Legii privind accesul la informații, care prevede dreptul de acces la informații din evidențele aflate sub controlul instituțiilor guvernamentale federale. Prin urmare, secțiunea 22 din Legea OSFI, împreună cu Legea privind protecția vieții private și cu Legea privind accesul la informații, oferă garanții privind secretul profesional, inclusiv protecția secretelor comerciale, echivalente cu cele prevăzute în titlul VIII din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(16)

În sfârșit, în ceea ce privește eficacitatea supravegherii și a asigurării respectării dispozițiilor juridice la nivel federal în Canada, OSFI deține responsabilitatea principală pentru monitorizarea și asigurarea respectării orientărilor. OSFI poate adopta o gamă largă de măsuri de supraveghere pentru a remedia orice încălcare a cerințelor aplicabile. Prin urmare, ar trebui să se considere că aceste măsuri asigură aplicarea efectivă a mecanismelor juridice, de reglementare și de punere în aplicare relevante în temeiul orientărilor, în mod echitabil și fără să creeze distorsiuni, astfel încât să garanteze o supraveghere și o punere în aplicare eficace, echivalente cu mecanismele de supraveghere și de punere în aplicare disponibile în temeiul cadrului juridic al Uniunii.

(17)

Prezenta decizie recunoaște echivalența cerințelor obligatorii prevăzute în legislația canadiană referitoare la contractele derivate extrabursiere aplicabile la momentul adoptării prezentei decizii. Comisia, în cooperare cu ESMA, va monitoriza cu regularitate evoluția mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare privind aceste contracte derivate extrabursiere în ceea ce privește cerințele în materie de confirmare la timp, de comprimare și de reconciliere a portofoliilor, de evaluare, de soluționare a litigiilor și de marjă aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, cu privire la care a fost adoptată prezenta decizie, precum și punerea în aplicare consecventă și eficace a acestor mecanisme. În cadrul eforturilor sale de monitorizare, Comisia poate solicita OSFI să furnizeze informații cu privire la evoluțiile în materie de reglementare și supraveghere. Comisia poate efectua o reexaminare specifică oricând evoluțiile relevante impun reevaluarea de către Comisie a declarației de echivalență acordată prin prezenta decizie. O astfel de reexaminare poate conduce la abrogarea prezentei decizii, ceea ce ar însemna că, în mod automat, contrapărțile vor face din nou obiectul tuturor cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(18)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,