(1)

Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), a fost încheiat de Uniune prin Decizia 2004/635/CE a Consiliului (1) și a intrat în vigoare la 1 iunie 2006.

(2)

Acordul cuprinde Protocolul nr. 4 privind definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă (denumit în continuare „Protocolul nr. 4”). În temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 4, Consiliul de asociere instituit prin articolul 74 alineatul (1) din acord (denumit în continuare „Consiliul de asociere”) poate decide să modifice dispozițiile Protocolului nr. 4.

(3)

Consiliul de asociere va adopta o decizie de modificare a acordului prin înlocuirea Protocolului nr. 4 (denumită în continuare „decizia”) în cadrul următoarei sale reuniuni, înainte de sfârșitul anului 2023.

(4)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul Consiliului de asociere, întrucât decizia va produce efecte juridice obligatorii pentru Uniune.

(5)

Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia 2013/94/UE a Consiliului (2) și a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 mai 2012. Convenția stabilește dispoziții privind originea mărfurilor care fac obiectul schimburilor comerciale în temeiul acordurilor bilaterale de comerț liber relevante încheiate între părțile contractante la convenție, care se aplică fără a aduce atingere principiilor stabilite în acordurile bilaterale respective.

(6)

Conform articolului 6 din convenție, fiecare parte contractantă ia măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a convenției. În acest sens, decizia va introduce în Protocolul nr. 4 o trimitere dinamică la convenție, astfel încât să existe întotdeauna trimitere la cea mai recentă versiune a convenției în vigoare.

(7)

Tratativele privind modificarea convenției au avut drept rezultat un nou set de reguli de origine modernizate și mai flexibile, care urmează să fie încorporate în convenție. Până la încheierea și intrarea în vigoare a modificării convenției, Uniunea și Republica Arabă Egipt au convenit să aplice, cât mai curând posibil, un set alternativ de reguli de origine bazate pe cele ale convenției modificate, care pot fi utilizate la nivel bilateral ca reguli de origine alternative celor prevăzute de convenție (denumite în continuare „reguli tranzitorii”). În acest sens, decizia va stabili, de asemenea, regulile tranzitorii.

(8)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul comitetului mixt ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie,