(1)

Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește cadrul juridic al rescEU. Aceasta este o rezervă de capacități la nivelul Uniunii ce vizează oferirea de asistență în situații covârșitoare în care capacitățile totale existente la nivel național și cele angajate de statele membre în cadrul Rezervei europene de protecție civilă nu sunt în măsură să asigure un răspuns eficace în caz de dezastre naturale și provocate de om.

(2)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 a Comisiei (2) stabilește componența inițială a rescEU în ceea ce privește capacitățile și cerințele de calitate. Până în prezent, rezerva rescEU a fost formată din capacități de combatere aeriană a incendiilor forestiere, din capacități de evacuare aeriană medicală și din capacități ce constau în echipe medicale de urgență.

(3)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, capacitățile rezervei rescEU trebuie stabilite ținând seama de riscurile identificate și emergente, de capacitățile generale și de lacunele de la nivelul Uniunii.

(4)

În ultimele decenii, focarele majore de amenințări transfrontaliere grave pentru sănătate, capabile să contribuie la transmiterea de la om la om, cum ar fi epidemia de Ebola, sindromul acut respirator sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS), au pus la încercare comunitatea internațională, impunând un răspuns coordonat pentru a limita răspândirea acestor boli infecțioase.

(5)

În iulie 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat epidemia provocată de virusul Ebola în Republica Democratică Congo (RDC) drept urgență de sănătate publică la nivel internațional, iar virusul este considerat în continuare o boală cu grad ridicat de risc. Virusul Ebola poate fi transmis neintenționat în Uniune, așa cum s-a întâmplat deja în timpul epidemiei din 2013 din Africa de Vest.

(6)

În contextul unei disponibilități extrem de limitate atât a vaccinurilor, cât și a tratamentelor experimentale, constituirea de stocuri de contramăsuri împotriva Ebola reprezintă o măsură importantă de pregătire în cazul transmiterii bolii în Uniune.

(7)

Răspândirea globală a acestui tip de boli extrem de infecțioase, astfel cum au demonstrat și noul coronavirus 2019-nCoV și epidemia de COVID-19, boala provocată de coronavirus, necesită o acțiune coordonată din partea statelor membre pentru a evita escaladarea situației de urgență în întreaga Uniune, care a fost deja grav afectată de aceste epidemii.

(8)

Riscul de transmitere a COVID-19, precum și a altor boli poate fi redus dacă se iau măsuri corespunzătoare, printre care utilizarea echipamentelor individuale de protecție și a altor echipamente medicale relevante.

(9)

Pe baza unui raport tehnic elaborat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) (3), autoritățile din domeniul sănătății publice din Uniune sunt încurajate să planifice suficiente stocuri de echipamente individuale de protecție, în special pentru profesioniștii din domeniul sănătății care se ocupă de pacienții infectați cu COVID-19.

(10)

Pentru a fi pregătiți pentru răspândirea în continuare a COVID-19 și pentru a reduce la minimum eventualele penurii, în concluziile sale privind COVID-19 din 13 februarie 2020 (4), Consiliul a solicitat Comisiei să continue să examineze toate posibilitățile disponibile pentru a facilita accesul la echipamentele individuale de protecție de care au nevoie statele membre.

(11)

Ca răspuns la concluziile Consiliului, printre capacitățile rezervei rescEU ar trebui inclusă stocarea de contramăsuri medicale, de echipamente medicale de terapie intensivă și de echipamente individuale de protecție destinate combaterii amenințărilor transfrontaliere grave pentru sănătate.

(12)

Din motive de coerență cu alte acte ale Uniunii, definiția „amenințărilor transfrontaliere grave pentru sănătate” din prezenta decizie ar trebui să fie definiția din Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(13)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE, cerințele de calitate pentru capacitățile rezervei rescEU privind contramăsurile medicale, echipamentele medicale de terapie intensivă și echipamentele individuale de protecție ar trebui să se bazeze pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.

(14)

Prin urmare, cerințele de calitate pentru contramăsurile medicale, cum ar fi vaccinurile și tratamentele experimentale, ar trebui să se bazeze pe standardele și cerințele minime prevăzute de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și de OMS. Cerințele de calitate pentru echipamentele medicale de terapie intensivă ar trebui să se bazeze pe standardele minime prevăzute de OMS, iar cerințele de calitate pentru echipamentele individuale de protecție ar trebui să se bazeze pe standardele minime prevăzute de OMS și ECDC.

(15)

Pentru a acorda asistență financiară din partea Uniunii pentru stabilirea, gestionarea și menținerea unor astfel de capacități în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE, ar trebui stabilite costurile totale estimate necesare în scopul de a se asigura că aceste capacități sunt disponibile și pot fi trimise pe teren. Costurile totale estimate ar trebui să fie calculate ținând seama de categoriile de costuri eligibile prevăzute în anexa IA la Decizia nr. 1313/2013/UE.

(16)

Prin urmare, este necesar ca Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 să fie modificată în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 33 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE,