(1)

La 25 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat un nou cadru global de dezvoltare durabilă: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă („Agenda 2030”), având ca element central obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD). Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil” face legătura între ODD-uri și cadrul de politică al Uniunii, pentru a garanta că toate acțiunile și inițiativele de politică ale Uniunii, atât în cadrul Uniunii cât și la nivel global, iau în considerare, de la bun început, ODD-urile. În concluziile sale din 20 iunie 2017, Consiliul confirmat angajamentul Uniunii și al statelor sale membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Agendei 2030 în mod complet, coerent, cuprinzător, integrat și eficient, în strânsă cooperare cu partenerii și cu alte părți interesate.

(2)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor în conformitate cu ODD-urile este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („Acordul de la Paris”), care a fost aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (3) și a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016, urmărește să consolideze răspunsul la schimbările climatice, printre altele, prin corelarea fluxurilor de finanțare cu demersurile către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice.

(3)

Pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris și pentru a reduce în mod semnificativ riscurile și efectele schimbărilor climatice, obiectivul global este acela de a se menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a se continua eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.

(4)

Directivele 2009/65/CE (4), 2009/138/CE (5), 2011/61/UE (6), 2013/36/UE (7), 2014/65/UE (8), (UE) 2016/97 (9) și (UE) 2016/2341 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și Regulamentele (UE) nr. 345/2013 (11), (UE) nr. 346/2013 (12), (UE) 2015/760 (13) și (UE) 2019/1238 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului au obiectivul comun de a facilita accesul la activitate și desfășurarea activității organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ale instituțiilor de credit, ale administratorilor de fonduri de investiții alternative (AFIA) care gestionează sau comercializează fonduri de investiții alternative, inclusiv fonduri europene de investiții pe termen lung (ELTIF), ale societăților de asigurare, ale firmelor de investiții, ale intermediarilor de asigurări, ale instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP), ale administratorilor fondurilor cu capital de risc eligibile (administratorii EuVECA), ale administratorilor fondurilor de antreprenoriat social eligibile (administratorii EuSEF) și ale furnizorilor de produse paneuropene de pensii personale (PEPP). Aceste directive și regulamente asigură o protecție mai uniformă a investitorilor finali și facilitează accesul acestora la o gamă largă de produse financiare, stabilind în același timp norme care le permit investitorilor finali să ia decizii privind investițiile în cunoștință de cauză.

(5)

Prezentarea de informații investitorilor finali cu privire la integrarea riscurilor legate de durabilitate, luarea în considerare a efectelor negative asupra durabilității și a obiectivelor de investiții durabile sau asupra promovării caracteristicilor de mediu sau sociale în procesul de luare a deciziilor privind investițiile și în procesele consultative sunt insuficient dezvoltate deoarece aceste informări încă nu fac obiectul unor cerințe armonizate.

(6)

Derogarea de la dispozițiile prezentului regulament pentru consultanții financiari care au mai puțin de trei salariați nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare a dispozițiilor de drept intern care transpun Directivele 2014/65/UE și (UE) 2016/97, în special în ceea ce privește normele privind consultanța de investiții și de asigurări. Prin urmare, deși acești consultanți nu sunt ținuți să furnizeze informații în conformitate cu prezentul regulament, aceștia sunt ținuți să ia în considerare și în calcul riscurile legate de durabilitate în procesele lor consultative.

(7)

Entitățile care intră sub incidența prezentului regulament, în funcție de natura activităților lor, ar trebui să respecte normele privind participanții la piața financiară, în cazul în care creează produse financiare, precum și normele privind consultanții financiari, în cazul în care oferă consultanță de investiții sau consultanță de asigurări. Prin urmare, atunci când astfel de entități desfășoară simultan atât activități ale participanților la piața financiară, cât și ale consultanților financiari, astfel de entități ar trebui să fie considerate participanți la piața financiară atunci când acționează în calitate de creatori de produse financiare, inclusiv în cazul administrării de portofolii, și ar trebui să fie considerați consultanți financiari, atunci când furnizează consultanță de investiții sau de asigurări.

(8)

Întrucât Uniunea se confruntă din ce în ce mai mult cu consecințele catastrofale și imprevizibile ale schimbărilor climatice, cu epuizarea resurselor și cu alte aspecte referitoare la durabilitate, sunt necesare acțiuni urgente pentru a mobiliza capitalul nu numai prin politici publice, ci și prin sectorul serviciilor financiare. Prin urmare, participanții la piața financiară și consultanții financiari ar trebui să aibă obligația de a prezenta informații specifice cu privire la abordările lor în ceea ce privește integrarea riscurilor legate de durabilitate și luarea în considerare a efectelor negative asupra durabilității.

(9)

În absența unor norme armonizate la nivelul Uniunii privind prezentarea informațiilor privind durabilitatea adresate investitorilor finali, este probabil că vor continua să fie adoptate măsuri divergente la nivel național și abordările diferite în diverse sectoare ale serviciilor financiare ar putea persista. Astfel de măsuri și abordări divergente ar continua să producă denaturări semnificative ale concurenței ca urmare a diferențelor semnificative între standardele de prezentare a informațiilor. În plus, dezvoltarea paralelă a practicilor de piață pe baza unor priorități stabilite din considerente comerciale care generează rezultate divergente determină în prezent o fragmentare și mai mare a pieței și ar putea să agraveze și mai mult ineficiențele din funcționarea pieței interne în viitor. Divergențele care caracterizează standardele de prezentare a informațiilor și practicile de piață fac foarte dificilă compararea diferitelor produse financiare, generează condiții inechitabile de concurență pentru aceste produse și pentru canalele de distribuție și creează noi bariere în cadrul pieței interne. Astfel de divergențe ar putea, de asemenea, să creeze confuzie pentru investitorii finali și să denatureze deciziile acestora privind investițiile. În demersurile de asigurare a conformității cu Acordul de la Paris, există riscul ca statele membre să adopte măsuri naționale divergente care ar putea crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne și ar putea fi în detrimentul participanților la piața financiară și al consultanților financiari. Mai mult, absența unor reguli armonizate privind transparența face dificilă pentru investitorii finali compararea efectivă a diferitelor produse financiare din diferite state membre în ceea ce privește riscurile lor de mediu, sociale și de guvernanță și obiectivele de investiții durabile. Prin urmare, este necesar să se abordeze barierele existente în calea funcționării pieței interne și să se consolideze comparabilitatea produselor financiare pentru a se evita obstacolele viitoare probabile.

(10)

Prezentul regulament vizează să reducă asimetriile la nivel de informații din relațiile comitent-prepus în ceea ce privește integrarea riscurilor legate de durabilitate, luarea în considerare a efectelor negative asupra durabilității, promovarea caracteristicilor de mediu sau sociale, și investițiile durabile prin impunerea participanților la piața financiară și consultanților financiari a obligației de a prezenta investitorilor finali informații precontractuale și continue atunci când acționează în calitate de prepuși ai acelor investitori finali (comitenți).

(11)

Prezentul regulament vine să completeze obligațiile de prezentare a informațiilor stabilite în Directivele 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2014/65/UE, (UE) 2016/97 și (UE) 2016/2341 și în Regulamentele (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013, (UE) 2015/760 și (UE) 2019/1238, precum și în dreptul intern care reglementează produsele de pensii personale și individuale. Pentru a asigura monitorizarea ordonată și eficientă a respectării prezentului regulament, statele membre ar trebui să se bazeze pe autoritățile competente deja desemnate în conformitate cu normele respective.

(12)

Prezentul regulament menține în sarcina participanților la piața financiară și a consultanților financiari obligația de a acționa în interesul investitorilor finali, inclusiv, dar nu numai, obligația de diligență înainte de realizarea investiției, stabilite în Directivele 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/65/UE, (UE) 2016/97 și (UE) 2016/2341 și în Regulamentele (UE) nr. 345/2013 și (UE) nr. 346/2013, precum și în dreptul intern care reglementează produsele de pensii personale și individuale. Pentru a respecta obligațiile care le revin în temeiul acestor norme, participanții la piața financiară și consultanții financiari ar trebui să integreze în procesele lor, inclusiv în executarea obligației de diligență, și să evalueze în mod continuu, nu doar toate riscurile financiare relevante ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate care ar putea avea un efect negativ semnificativ relevant asupra rentabilității financiare a unei investiții sau a consultanței. Prin urmare, participanții la piața financiară și consultanții financiari ar trebui să specifice în politicile lor modul în care integrează riscurile respective și să publice aceste politici.

(13)

Prezentul regulament impune participanților la piața financiară și consultanților financiari care oferă consultanță de investiții sau consultanță de asigurări cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări (IBIP), indiferent de conceperea produselor financiare și de piața țintă, să publice politici scrise privind integrarea riscurilor legate de durabilitate și să asigure transparența unei asemenea integrări.

(14)

Un risc legat de durabilitate înseamnă un eveniment sau o condiție de mediu, socială sau de guvernanță care, în cazul în care se produce, ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra valorii investiției, astfel cum se specifică în legislația sectorială, în special în Directivele 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/65/UE, (UE) 2016/97 și (UE) 2016/2341 sau în actele delegate și standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul acestora.

(15)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor privind integrarea riscului stabilite în temeiul Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/65/UE, (UE) 2016/97 și (UE) 2016/2341 și al Regulamentelor (UE) nr. 345/2013 și (UE) nr. 346/2013, precum și al dreptului intern care reglementează produsele de pensii personale și individuale, inclusiv, dar nu numai, criteriilor de proporționalitate relevante aplicabile, cum ar fi dimensiunea, organizarea internă și natura, sfera și complexitatea activităților în cauză. Prezentul regulament urmărește să asigure o mai mare transparență cu privire la modul în care participanții la piața financiară și consultanții financiari integrează riscurile legate de durabilitate în deciziile de investiție și în consultanța de investiții sau de asigurări. În cazul în care evaluarea riscurilor legate de durabilitate conduce la concluzia că nu există riscuri legate de durabilitate considerate a fi relevante pentru produsul financiar, ar trebui să fie explicate motivele acesteia. În cazul în care evaluarea conduce la concluzia că aceste riscuri sunt relevante, măsura în care riscurile legate de durabilitate ar putea afecta performanța produsului financiar ar trebui să fie prezentată în termeni calitativi sau cantitativi. Evaluarea riscurilor legate de durabilitate și prezentarea informațiilor precontractuale aferente de către participanții la piața financiară ar trebui să fie incluse în informațiile precontractuale furnizate de consultanții financiari. Consultanții financiari ar trebui ca, înainte de a furniza consultanța, să informeze cu privire la modul în care iau în considerare riscurile legate de durabilitate în procesul de selecție al produsului financiar care le este prezentat investitorilor finali, indiferent de preferințele legate de durabilitate ale investitorilor finali. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere aplicării dispozițiilor de drept intern care transpun Directivele 2014/65/UE și (UE) 2016/97, în special a obligațiilor care revin participanților la piața financiară și consultanților financiari în ceea ce privește guvernanța produselor, evaluarea caracterului adecvat și corespunzător și testele de cerințe și nevoi.

(16)

Deciziile și consultanța în materie de investiții ar putea să provoace, să contribuie sau să fie direct legate de efecte negative, care sunt sau pot fi semnificative, asupra factorilor de durabilitate.

(17)

Pentru a asigura o aplicare coerentă și consecventă a prezentului regulament, este necesar să se stabilească o definiție armonizată a „investițiilor durabile”, care prevede obligația societăților în care s-a investit de a respecta practici de bună guvernanță și să se garanteze principiul precauției de „a nu provoca prejudicii semnificative”, astfel încât nici obiectivul de mediu și nici cel social să nu fie prejudiciate în mod semnificativ.

(18)

În cazul în care participanții la piața financiară, ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea, natura și amploarea activităților lor și de tipul de produse financiare pe care le pun la dispoziție, iau în considerare principalele efecte negative, care sunt sau pot fi semnificative, ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate, aceștia ar trebui să integreze în procesele lor, inclusiv în procesele lor de diligență, procedurile pentru a lua în considerare principalele efecte negative, împreună cu riscurile financiare relevante și riscurile relevante pentru durabilitate. Informațiile cu privire la astfel de proceduri ar putea descrie modul în care participanții la piața financiară se achită de responsabilitățile legate de gestionarea durabilă sau alte modalități de implicare a acționarilor. Participanții la piața financiară ar trebui să includă pe site-urile lor internet informații cu privire la aceste proceduri și descrieri ale principalelor efecte negative. În acest sens, comitetul mixt al Autorității bancare europene instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (15) (ABE), al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (16) (EIOPA) și al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (17) (ESMA) („comitetul mixt”) și participanții la piața financiară și consultanții financiari ar trebui să ia în considerare Orientările privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri, elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), precum și Principiile pentru investiții responsabile susținute de Organizația Națiunilor Unite.

(19)

Luarea în considerare a factorilor de durabilitate în procesul de luare a deciziilor și în procesul de consultanță privind investițiile poate aduce beneficii mai ample decât cele de pe piețele financiare. Aceasta poate spori reziliența economiei reale și stabilitatea sistemului financiar. În acest mod, aceasta poate avea un efect asupra randamentului produselor financiare. Prin urmare, este esențial ca participanții la piața financiară și consultanții financiari să furnizeze informațiile necesare pentru a le permite investitorilor finali să ia decizii de investiții în cunoștință de cauză.

(20)

Participanții la piața financiară care iau în considerare principalele efecte negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate ar trebui să prezinte în cadrul informațiilor precontractuale pentru fiecare produs financiar, în mod concis, în termeni calitativi sau cantitativi, modul în care principalele efecte negative sunt luate în considerare precum și o declarație care să ateste că informațiile privind principalele efecte negative asupra factorilor de durabilitate sunt disponibile în cadrul raportării în curs. Principalele efecte negative ar trebui înțelese ca fiind efectele deciziilor de investiții și ale consultanței care au ca rezultat efecte negative asupra factorilor de durabilitate.

(21)

Până în prezent au fost dezvoltate produse durabile cu diferite grade de ambiție. Prin urmare, în scopul prezentării informațiilor precontractuale și al informațiilor prezentate prin intermediul unor rapoarte periodice, este necesar să se facă distincția între cerințele pentru produsele financiare care promovează caracteristici de mediu sau sociale, și cele pentru produsele financiare care au ca obiectiv un efect pozitiv pentru mediu și societate. În consecință, în ceea ce privește produsele financiare cu caracteristici de mediu sau sociale, participanții la piața financiară ar trebui să informeze dacă și în ce mod indicele desemnat, indicele de durabilitate sau indicele de integrare se aliniază la aceste caracteristici și, în cazul în care nu se utilizează niciun criteriu de referință, să prezinte informații cu privire la modul în care sunt respectate caracteristicile de durabilitate ale produselor financiare. În ceea ce privește produsele financiare care au drept obiectiv un efect pozitiv pentru mediu și societate, participanții la piața financiară ar trebui să informeze ce criteriu de referință în materie de durabilitate utilizează pentru a măsura performanța durabilă și, în cazul în care nu se utilizează niciun criteriu de referință, să explice modul în care se realizează obiectivul durabil. Informațiile respective ar trebui incluse în rapoartele periodice anuale.

(22)

Prezentul regulament nu aduce atingere normelor privind remunerarea sau evaluarea performanței personalului participanților la piața financiară și al consultanților financiari stabilite în temeiul Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/65/UE, (UE) 2016/97 și (UE) 2016/2341 și al Regulamentelor (UE) nr. 345/2013 și (UE) nr. 346/2013, sau al actelor de punere în aplicare și al dreptului intern care reglementează produsele de pensii personale și individuale, inclusiv, dar nu numai, criteriile de proporționalitate relevante aplicabile, cum ar fi dimensiunea, organizarea internă și natura, sfera și complexitatea activităților în cauză. Cu toate acestea, este necesar să se asigure o mai mare transparență, în termeni calitativi sau cantitativi, privind politicile de remunerare a participanților la piața financiară și a consultanților financiari, în raport cu consultanța lor de investiții sau de asigurări, care să promoveze o gestionare a riscurilor eficace și solidă cu privire la riscurile legate de durabilitate, fără ca structura de remunerare să încurajeze asumarea de riscuri excesive în raport cu riscurile legate de durabilitate, ci fiind corelată cu performanța ajustată la risc.

(23)

Pentru a spori transparența și a informa investitorii finali, accesul la informațiile privind modul în care participanții la piața financiară și consultanții financiari integrează riscurile legate de durabilitate relevante, fie ele semnificative sau susceptibile de a fi semnificative, în procesele de luare a deciziilor privind investițiile, inclusiv în aspectele organizaționale, de gestionare a riscurilor și de guvernanță a acestor procese, și respectiv în procesele consultative, ar trebui să fie reglementat prin obligarea acestor entități la menținerea de informații concise cu privire la aceste politici pe site-urile lor internet.

(24)

Obligațiile actuale de prezentare a informațiilor prevăzute în dreptul Uniunii nu impun prezentarea tuturor informațiilor necesare pentru a informa în mod corespunzător investitorii finali cu privire la efectele legate de durabilitate al investițiilor lor în produsele financiare cu caracteristici de mediu sau sociale sau în produse financiare care urmăresc obiective de durabilitate. Prin urmare, este adecvat să se stabilească obligații mai specifice și mai standardizate de prezentare a informațiilor referitoare la astfel de investiții. De exemplu, efectul global legat de durabilitate al produselor financiare ar trebui să fie raportat cu regularitate prin intermediul unor indicatori relevanți pentru măsurarea obiectivului de investiții durabile ales. Atunci când un indice adecvat a fost desemnat drept criteriu de referință, aceste informații ar trebui să fie furnizate și pentru indicele desemnat, precum și pentru un indice general al pieței, pentru a permite compararea. Atunci când administratorii EuSEF pun la dispoziție informații privind efectul social pozitiv pe care un anumit fond îl are ca obiectiv, privind rezultatele sociale globale realizate și privind metodele aferente utilizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 346/2013, aceștia ar putea, după caz, să utilizeze aceste informații în scopul prezentării informațiilor prevăzute în prezentul regulament.

(25)

Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (18) impune obligații de transparență în ceea ce privește aspectele de mediu, sociale, și de guvernanță corporativă în cadrul raportării nefinanciare. Cu toate acestea, forma și prezentarea impuse de respectiva directivă nu sunt întotdeauna adecvate pentru utilizarea directă de către participanții la piața financiară și de către consultanții financiari în relația acestora cu investitorii finali. Participanții la piața financiară și consultanții financiari ar trebui să poată opta să utilizeze informațiile din rapoartele administratorilor și din declarațiile nefinanciare în sensul prezentului regulament în conformitate cu respectiva directivă, după caz.

(26)

Pentru a asigura fiabilitatea informațiilor publicate pe site-urile participanților la piața financiară și ale consultanților financiari, aceste informații ar trebui să fie păstrate la zi și orice revizuire sau modificare a acestora ar trebui să fie clar explicată.

(27)

Cu toate că prezentul regulament nu reglementează sistemele naționale de securitate socială reglementate de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009, având în vedere faptul că statele membre deschid din ce în ce mai multe părți din gestionarea sistemelor obligatorii de pensii din cadrul sistemelor lor de securitate socială către participanții la piața financiară sau alte entități de drept privat, întrucât asemenea sisteme sunt expuse la riscuri legate de durabilitate, și ar putea să ia în considerare efectele negative asupra durabilității, să promoveze caracteristici de mediu sau sociale sau să urmărească investiții durabile, statele membre ar trebui să poată aplica prezentul regulament în privința acestor sisteme pentru a diminua asimetriile la nivel de informații.

(28)

Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții mai stricte privind publicarea politicilor de adaptare la schimbările climatice și privind informațiile suplimentare adresate investitorilor finali cu privire la riscurile legate de durabilitate cu condiția ca participanții la piața financiară și consultanții financiari în cauză au sediul social pe teritoriul acestora. Cu toate acestea, astfel de dispoziții nu ar trebui, să împiedice aplicarea efectivă a prezentului regulament sau îndeplinirea obiectivelor sale.

(29)

În conformitate cu Directiva (UE) 2016/2341, IORP au deja obligația să aplice norme de guvernanță și gestionare a riscurilor în ceea ce privește deciziile lor de investiții și evaluările de risc pentru a asigura continuitatea și regularitatea. Deciziile de investiții și evaluarea riscurilor relevante, inclusiv a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță, ar trebui să fie luate, respectiv efectuate de așa manieră încât să se asigure conformitatea cu interesele membrilor și beneficiarilor IORP. EIOPA ar trebui să emită ghiduri care să specifice modul în care deciziile de investiții și evaluările de risc din partea IORP urmează să ia în considerare riscurile de mediu, sociale și de guvernanță în temeiul respectivei directive.

(30)

ABE, EIOPA și ESMA (denumite în mod colectiv ca „AES”) ar trebui să fie împuternicite, prin intermediul Comitetului comun, să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze conținutul, metodologiile și prezentarea informațiilor cu privire la indicatorii de durabilitate privind climatul și alte efecte negative legate de mediu, la aspectele sociale și cele legate de forța de muncă, la respectarea drepturilor omului, și la chestiunile legate de combaterea corupției și a dării de mită, precum și prezentarea și conținutul informațiilor cu privire la promovarea caracteristicilor de mediu sau sociale și a obiectivelor de investiții durabile care trebuie să fie comunicate în documentele precontractuale, în rapoartele anuale și pe site-urile internet ale participanților la piața financiară. Comisiei ar trebui să i se acorde competența de a adopta respectivele standarde tehnice de reglementare prin acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

(31)

AES ar trebui să fie împuternicite, prin intermediul Comitetului comun, să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili prezentarea standard a informațiilor privind promovarea caracteristicilor de mediu sau sociale și a investițiilor durabile în cadrul materialelor publicitare. Comisiei ar trebui i se acorde competența de a adopta respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

(32)

Deoarece rapoartele anuale rezumă, în principiu, rezultatele economice pentru ani calendaristici compleți, dispozițiile prezentului regulament privind cerințele de transparență pentru astfel de rapoarte nu ar trebui să se aplice până la 1 ianuarie 2022.

(33)

Normele din prezentul regulament referitoare la prezentarea informațiilor ar trebui să completeze dispozițiile Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2014/65/UE, (UE) 2016/97 și (UE) 2016/2341 și pe cele ale Regulamentelor (UE) nr. 345/2013, (UE) nr. 346/2013, (UE) 2015/760 și (UE) 2019/1238.

(34)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în mod explicit în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(35)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume consolidarea protecției pentru investitorii finali și îmbunătățirea informării acestora, incluziv în cazul achizițiilor transfrontaliere de către aceștia, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere nevoia de a stabili obligații uniforme de prezentare a informațiilor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii din cauza nevoii de a stabili obligații uniforme de prezentare a informațiilor la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,