(1)

Funcționalitatea ridicată și costurile relativ reduse ale plasticului îi conferă acestui material o dimensiune din ce în ce mai ubicuă în viața de zi cu zi. Deși joacă un rol util în economie și oferă aplicații esențiale în numeroase sectoare, utilizarea crescândă a plasticului în aplicații cu durată scurtă de viață, care nu sunt proiectate pentru reutilizare sau pentru o reciclare eficientă din punctul de vedere al costurilor, înseamnă că modelele de producție și de consum aferente au devenit din ce în ce mai ineficiente și liniare. Prin urmare, în contextul planului de acțiune pentru economia circulară definit în Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”, Comisia a concluzionat în Strategia europeană privind materialele plastice definită în comunicarea sa din 16 ianuarie 2018 intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” că această creștere constantă a generării de deșeuri de plastic și dispersia deșeurilor de plastic în mediu, în special în mediul marin, trebuie să fie abordate pentru a obține un ciclu de viață cu adevărat circular pentru materialele plastice. Strategia europeană privind materialele plastice reprezintă un pas în direcția instituirii unei economii circulare, în cadrul căreia proiectarea și producția materialelor plastice și a produselor din plastic respectă pe deplin nevoile de reutilizare, de reparare și de reciclare, și în care sunt elaborate și promovate mai multe materiale durabile. Impactul negativ semnificativ asupra mediului, sănătății și economiei al anumitor produse din plastic necesită instituirea unui cadru juridic specific pentru a reduce în mod eficace aceste efecte negative.

(2)

Prezenta directivă promovează abordările circulare care acordă prioritate mai degrabă produselor reutilizabile durabile și netoxice, precum și sistemelor de reutilizare, decât produselor de unică folosință, vizând în principal o reducere a cantității de deșeuri generate. Această prevenire a generării de deșeuri se află în vârful ierarhiei deșeurilor, astfel cum este consacrată în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Prezenta directivă va contribui la îndeplinirea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 12 al Organizației Națiunilor Unite (ONU) de asigurare a unor modele de consum și de producție durabile, care este parte a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015. Conservând valoarea produselor și a materialelor cât mai mult timp posibil și generând mai puține deșeuri, economia Uniunii poate deveni mai competitivă și mai rezilientă, reducând, în același timp, presiunea asupra resurselor prețioase și asupra mediului.

(3)

Deșeurile marine prezintă un caracter transfrontalier și sunt recunoscute ca o problemă globală care se amplifică. Reducerea deșeurilor marine este un factor esențial pentru realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 14 al ONU care solicită conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă. Uniunea trebuie să își asume rolul în prevenirea generării și combaterea deșeurilor marine și să urmărească să devină cea care stabilește standardele la nivel mondial în acest domeniu. În acest context, Uniunea colaborează cu parteneri în numeroase foruri internaționale, cum ar fi G20, G7 și ONU, pentru a promova acțiuni coordonate, iar prezenta directivă face parte din eforturile Uniunii în această privință. De asemenea, pentru ca respectivele eforturi să fie eficace, este important ca exporturile de deșeuri de plastic din Uniune să nu conducă la sporirea deșeurilor marine în altă parte.

(4)

În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS) (5), cu Convenția privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri și alte materiale din 29 decembrie 1972 („Convenția de la Londra”) și cu Protocolul său din 1996 („Protocolul de la Londra”), cu Anexa V la Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave 1973 (MARPOL), astfel cum a fost modificată prin protocolul la aceasta din 1978, și cu Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora din 22 martie 1989 (6) și cu legislația Uniunii privind deșeurile, și anume Directiva 2008/98/CE și Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), statele membre au obligația să asigure o gestionare rațională a deșeurilor din punct de vedere ecologic pentru prevenirea și reducerea deșeurilor marine provenite atât din surse maritime, cât și din surse terestre. În conformitate cu legislația Uniunii privind apa, și anume Directiva 2000/60/CE (8) și Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), statele membre au obligația, de asemenea, să abordeze problema deșeurilor marine atunci când aceasta subminează atingerea stării ecologice bune a apelor lor marine, inclusiv ca o contribuție la obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 al ONU.

(5)

În Uniune, 80-85 % din deșeurile marine, măsurate ca număr de deșeuri de pe plajă, sunt din plastic, articolele din plastic de unică folosință reprezentând 50 %, iar articolele legate de pescuit reprezentând 27 % din total. Produsele din plastic de unică folosință includ o gamă diversă de produse de consum cu circulație rapidă utilizate în mod curent care sunt aruncate după ce au fost utilizate o singură dată în scopul pentru care acestea au fost furnizate, sunt rareori reciclate și tind să devină deșeuri. O proporție semnificativă a echipamentelor de pescuit introduse pe piață nu este colectată pentru tratare. Produsele din plastic de unică folosință și echipamentele de pescuit care conțin plastic reprezintă, prin urmare, o problemă deosebit de gravă în contextul deșeurilor marine, prezintă un risc grav pentru ecosistemele marine, pentru biodiversitate și pentru sănătatea umană și afectează turismul, pescuitul și transportul maritim.

(6)

Gestionarea adecvată a deșeurilor rămâne esențială pentru prevenirea producerii tuturor tipurilor de deșeuri, inclusiv marine. Legislația actuală a Uniunii, și anume Directivele 2008/98/CE, 2000/59/CE, 2000/60/CE și 2008/56/CE și Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (10) și instrumentele de politică existente ale Uniunii oferă o serie de măsuri de reglementare pentru a aborda problema deșeurilor marine. În special, deșeurile de plastic constituie obiectul măsurilor și al obiectivelor generale ale Uniunii în materie de gestionare a deșeurilor, cum ar fi obiectivul de reciclare pentru deșeurile de ambalaje din plastic prevăzut în Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și obiectivul Strategiei europene privind materialele plastice de a asigura că până în 2030 toate ambalajele din plastic introduse pe piața Uniunii sunt reutilizabile sau ușor reciclabile. Cu toate acestea, impactul respectivelor măsuri privind deșeurile marine nu este suficient și există diferențe în ceea ce privește domeniul de aplicare și nivelul de ambiție între măsurile luate la nivel național pentru a preveni și a reduce deșeurile marine. În plus, unele dintre respectivele măsuri, în special restricții de comercializare pentru produsele din plastic de unică folosință, ar putea crea bariere în calea comerțului și ar putea denatura concurența în cadrul Uniunii.

(7)

Pentru a concentra eforturile acolo unde este cea mai mare nevoie de ele, prezenta directivă ar trebui să se refere doar la acele produse din materiale plastice de unică folosință care sunt cele mai întâlnite pe plajele din Uniune, precum și la echipamentele de pescuit ce conțin materiale plastice și la produsele fabricate din materiale plastice oxodegradabile. Se estimează că produsele din materiale plastice de unică folosință vizate de măsurile prevăzute în prezenta directivă reprezintă, ca număr, aproximativ 86 % din materialele plastice de unică folosință găsite pe plajele din Uniune. Recipientele din sticlă și metal pentru băuturi nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive întrucât nu se numără printre produsele din plastic de unică folosință care sunt cele mai întâlnite pe plajele din Uniune.

(8)

Microplasticele nu intră în mod direct în domeniul de aplicare al prezentei directive, însă contribuie la problema deșeurilor marine, iar Uniunea ar trebui, prin urmare, să adopte o abordare cuprinzătoare a respectivei probleme. Uniunea ar trebui să încurajeze toți producătorii să limiteze strict prezența microplasticelor în formulele lor.

(9)

Poluarea terestră și contaminarea solului cu articole mari din plastic și cu fragmente sau cu microplastice rezultate poate fi semnificativă, iar plasticul respectiv poate ajunge în mediul marin.

(10)

Prezenta directivă constituie o lex specialis în raport cu Directivele 94/62/CE și 2008/98/CE. În cazul unui conflict între directivele respective și prezenta directivă, prezenta directivă prevalează în cadrul domeniului său de aplicare. Acest lucru este valabil în cazul restricțiilor privind introducerea pe piață. În special în ceea ce privește măsurile de reducere a consumului, cerințele privind produsele, cerințele de marcare și răspunderea extinsă a producătorilor, prezenta directivă completează Directivele 94/62/CE, 2008/98/CE și 2014/40/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului (12).

(11)

Produsele din plastic de unică folosință pot fi fabricate dintr-o gamă largă de materiale plastice. Materiale plastice sunt definite de regulă ca materiale polimerice la care este posibil să fi fost adăugați aditivi. Totuși, respectiva definiție ar putea include anumiți polimeri naturali. Polimerii naturali nemodificați, în sensul definiției substanțelor nemodificate chimic menționată la articolul 3 punctul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (13), nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive, întrucât sunt prezenți în mod natural în mediu. Prin urmare, în sensul prezentei directive, definiția polimerului de la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui adaptată și ar trebui să se introducă o definiție separată. Materialele plastice fabricate cu polimeri naturali modificați sau materialele plastice fabricate din biomaterii, materii prime fosile sau sintetice nu sunt prezente în mod natural și, prin urmare, ar trebui abordate în prezenta directivă. În consecință, definiția adaptată a materialelor plastice ar trebui să cuprindă articole de cauciuc pe bază de polimer și bioplastice și materiale plastice biodegradabile, indiferent dacă acestea sunt derivate din biomasă și/sau concepute astfel încât să se biodegradeze în timp. Vopselele, cernelurile și adezivii nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive și, prin urmare, aceste materiale polimerice nu ar trebui incluse în definiție.

(12)

Pentru a defini în mod clar domeniul de aplicare al prezentei directive, ar trebui să fie definit termenul de „produse din plastic de unică folosință”. Definiția ar trebui să excludă produsele din plastic care sunt concepute, proiectate și introduse pe piață pentru a realiza, în cadrul duratei lor de viață, mai multe cicluri sau rotații, fiind reumplute sau reutilizate în același scop pentru care au fost concepute. Produsele din plastic de unică folosință sunt concepute de obicei pentru a fi utilizate o singură dată sau pentru o perioadă scurtă înainte de a fi aruncate. Șervețelele umede de îngrijire personală și de uz casnic ar trebui, de asemenea, incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, iar șervețelele umede industriale ar trebui excluse. Pentru a preciza mai clar dacă un anumit produs trebuie considerat un produs din plastic de unică folosință în sensul prezentei directive, Comisia ar trebui să elaboreze orientări privind produsele din plastic de unică folosință. În temeiul criteriilor stabilite în prezenta directivă, exemplele de recipiente pentru alimente care trebuie considerate produse din plastic de unică folosință în sensul prezentei directive sunt recipientele pentru alimente de tip fast food, cutiile pentru meniu, sandvișuri, sandvișuri la lipie și salate, sau recipientele pentru alimente proaspete sau prelucrate care nu necesită pregătire suplimentară, cum ar fi fructele, legumele sau deserturile. Exemplele de recipiente pentru alimente care nu trebuie considerate produse din plastic de unică folosință în sensul prezentei directive sunt recipientele pentru alimente cu alimente uscate sau cu alimente vândute reci care necesită pregătire suplimentară, recipiente care conțin alimente într-un număr de porții pentru mai mult de o persoană sau recipiente pentru alimente de dimensiuni pentru o persoană vândute în mai mult de o unitate.

Exemplele de recipiente pentru băuturi care trebuie considerate produse din plastic de unică folosință sunt sticlele pentru băuturi sau ambalajele compozite pentru băuturi utilizate pentru bere, vin, apă, băuturi răcoritoare, sucuri și nectare, băuturi instant sau lapte, dar nu și paharele pentru băuturi, deoarece acestea sunt o categorie distinctă de produse din plastic de unică folosință în sensul prezentei directive. Întrucât nu se numără printre produsele din plastic cele mai întâlnite pe plajele din Uniune, recipientele din sticlă și metal pentru băuturi nu fac obiectul prezentei directive. Cu toate acestea, în contextul revizuirii prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze, printre altele, dopurile și capacele din plastic utilizate pentru recipientele din sticlă și metal pentru băuturi.

(13)

Produsele din plastic de unică folosință care fac obiectul prezentei directive ar trebui să fie abordate prin una sau mai multe măsuri, în funcție de diverși factori, cum ar fi disponibilitatea unor alternative adecvate și mai durabile, fezabilitatea schimbării modelelor de consum și măsura în care acestea sunt deja reglementate de legislația existentă a Uniunii.

(14)

Pentru anumite produse din plastic de unică folosință nu există deocamdată alternative adecvate și mai durabile ușor accesibile și se preconizează că va crește consumul de astfel de produse din plastic de unică folosință. Pentru a inversa această tendință și pentru a promova eforturile în direcția unor soluții mai durabile, statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare, de exemplu prin stabilirea unor obiective naționale de reducere a consumului pentru a obține o reducere ambițioasă și susținută a consumului acestor produse, fără a compromite igiena alimentară, siguranța alimentelor, bunele practici de igienă, bunele practici de fabricație, informarea consumatorilor sau cerințele de trasabilitate stabilite în Regulamentele (CE) nr. 178/2002 (14), (CE) nr. 852/2004 (15) și (CE) nr. 1935/2004 (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și alte acte legislative relevante în materie de siguranță alimentară, igienă și etichetare. Statele membre ar trebui să urmărească cel mai înalt nivel posibil de ambiție pentru măsurile respective, fapt care ar trebui să determine o inversare semnificativă a tendințelor de creștere a consumului și să ducă la o reducere cantitativă măsurabilă. Aceste măsuri ar trebui să ia în considerare impactul produselor pe tot parcursul ciclului lor de viață, inclusiv atunci când ajung în mediul marin, și ar trebui să respecte ierarhia deșeurilor.

În cazul în care statele membre decid să îndeplinească respectiva obligație prin aplicarea de restricții privind introducerea pe piață, acestea ar trebui să se asigure că restricțiile respective sunt proporționale și nediscriminatorii. Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea produselor care sunt adecvate pentru utilizare multiplă și care, după ce au devenit deșeuri, sunt adecvate în vederea pregătirii pentru reutilizare și reciclare.

(15)

Pentru alte produse din plastic de unică folosință există alternative adecvate, mai durabile și accesibile ca preț. Pentru a limita impactul negativ al acestor produse din plastic de unică folosință asupra mediului, statele membre ar trebui să fie obligate să interzică introducerea lor pe piață. Acționând astfel ar fi promovată utilizarea acelor alternative ușor accesibile și mai durabile, precum și soluțiile inovatoare pentru modele de afaceri mai durabile, alternativele de reutilizare și înlocuirea materialelor. Restricțiile privind introducerea pe piață menționate în prezenta directivă ar trebui să acopere, de asemenea, produsele fabricate din materiale plastice oxodegradabile, deoarece respectivul tip de plastic nu se biodegradează în mod corect și, prin urmare, contribuie la poluarea mediului cu microplastice, nu este compostabil, afectează în mod negativ reciclarea materialelor plastice convenționale și nu aduce beneficii de mediu dovedite. Mai mult decât atât, având în vedere prevalența deșeurilor de polistiren expandat în mediul marin și disponibilitatea unor materiale alternative, ar trebui restricționată și utilizarea recipientelor de unică folosință pentru alimente și băuturi, precum și a paharelor pentru băuturi fabricate din polistiren expandat.

(16)

Filtrele pentru produse din tutun care conțin plastic reprezintă a doua cea mai răspândită categorie de produse in plastic de unică folosință întâlnite pe plajele din Uniune. Se impune reducerea impactului considerabil asupra mediului cauzat de deșeurile produse după consum ale produselor din tutun cu filtre care conțin plastic aruncate direct în mediu. Inovarea și dezvoltarea produselor ar trebui să ofere alternative viabile la filtrele care conțin plastic și acestea ar trebui accelerate. Schemele de răspundere extinsă a producătorilor de produse din tutun cu filtre care conțin plastic ar trebui, de asemenea, să încurajeze inovarea care conduce la dezvoltarea de alternative durabile la filtrele de produse din tutun care conțin plastic. Statele membre ar trebui să promoveze o gamă largă de măsuri pentru a reduce deșeurile produse după consumul produselor din tutun cu filtre care conțin plastic.

(17)

Dopurile și capacele din plastic care sunt folosite pentru recipientele pentru băuturi sunt printre cele mai întâlnite articole din plastic de unică folosință pe plajele din Uniune. Prin urmare, recipientele pentru băuturi care sunt produse din plastic de unică folosință ar trebui să poată fi introduse pe piață numai dacă îndeplinesc anumite cerințe de proiectare a produsului prin care să se reducă în mod semnificativ dispersia în mediu a dopurilor și capacelor din plastic de la recipientele pentru băuturi. În cazul recipientelor pentru băuturi care sunt produse și ambalaje din plastic de unică folosință, această cerință este o completare la cerințele esențiale care reglementează compoziția și natura refolosibilă și recuperabilă, inclusiv reciclabilă, a ambalajelor, prevăzute în anexa II la Directiva 94/62/CE.

Pentru a facilita conformitatea cu cerința de proiectare a produsului și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, este necesar să se elaboreze un standard armonizat adoptat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (17), iar conformitatea cu acest standard ar trebui să dea naștere unei prezumții de conformitate cu cerințele respective. Prin urmare, elaborarea în timp util a unui standard armonizat este o prioritate esențială pentru a se asigura o punere în aplicare eficace a prezentei directive. Ar trebui să se prevadă suficient timp pentru elaborarea unui standard armonizat și pentru a permite producătorilor să își adapteze lanțurile de producție pentru punerea în aplicare a cerinței de proiectare a produsului. Pentru a asigura utilizarea circulară a materialelor plastice, trebuie promovată asimilarea pe piață a materialelor reciclate. Prin urmare, este oportun să se introducă cerințe referitoare la un conținut minim obligatoriu de materiale plastice reciclate în sticlele pentru băuturi.

(18)

Produsele din plastic ar trebui să fie fabricate ținându-se seama de întreaga lor durată de viață. Procesul de proiectare a produselor din plastic ar trebui să ia întotdeauna în considerare etapa de fabricație și cea de utilizare, precum și reutilizarea și reciclabilitatea produsului. În contextul revizuirii care trebuie efectuată în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Directiva 94/62/CE, Comisia ar trebui să țină seama de proprietățile relative ale diferitelor materiale pentru ambalaje, inclusiv ale materialelor compozite, pe baza unor evaluări ale ciclului de viață, abordând în special prevenirea generării de deșeuri și proiectarea în vederea circularității.

(19)

În interesul sănătății femeilor, este necesară evitarea prezenței substanțelor chimice periculoase în absorbante, tampoane igienice și aplicatoare de tampoane. În cadrul procesului de restricționare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, este oportun ca Comisia să evalueze și alte restricții cu privire la astfel de substanțe.

(20)

Anumite produse din plastic de unică folosință ajung în mediu ca urmare a eliminării neadecvate prin sistemul de canalizare sau prin altă evacuare necorespunzătoare în mediu. Eliminarea prin sistemul de canalizare poate provoca și daune economice substanțiale rețelelor respective prin înfundarea pompelor și blocarea conductelor. În cazul produselor respective, informațiile sunt în mod frecvent extrem de deficitare cu privire la caracteristicile materiale ale produselor sau cu privire la mijloacele de eliminare adecvată a deșeurilor. Prin urmare, produsele din plastic de unică folosință care sunt frecvent aruncate în sistemul de canalizare sau eliminate necorespunzător într-un alt mod ar trebui să facă obiectul unor cerințe de marcare. Marcajul ar trebui să informeze consumatorii cu privire la opțiunile adecvate de gestionare a deșeurilor aferente produsului respectiv sau cu privire la care dintre mijloacele de eliminare a deșeurilor ar trebui evitate pentru produsul respectiv în conformitate cu ierarhia deșeurilor, precum și la prezența materialelor plastice în componența produsului și la impactul negativ asupra mediului rezultat ca urmare a aruncării deșeurilor sau a altor mijloace de eliminare neadecvată a produsului. Marcajul ar trebui să figureze, după caz, fie pe ambalajul produsului, fie direct pe produs. Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească specificații armonizate pentru marcare și în acest scop ar trebui, după caz, să testeze percepția marcării propuse utilizând grupuri reprezentative de consumatori pentru a garanta faptul că aceasta este eficace și ușor de înțeles. Cerințele de marcare sunt deja aplicate în ceea ce privește echipamentele de pescuit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1224/2009.

(21)

În ceea ce privește produsele din plastic de unică folosință pentru care nu sunt disponibile alternative adecvate și mai durabile, statele membre ar trebui, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, să introducă, de asemenea, scheme de răspundere extinsă a producătorilor care să acopere cheltuielile necesare pentru gestionarea și curățarea deșeurilor, precum și costurile măsurilor de sensibilizare menite să prevină și să reducă astfel de deșeuri. Respectivele costuri nu ar trebui să depășească costurile necesare prestării serviciilor în cauză într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și ar trebui să fie convenite în mod transparent între actorii vizați.

(22)

Directiva 2008/98/CE stabilește cerințe minime generale privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor. Aceste cerințe ar trebui să se aplice schemelor de răspundere extinsă a producătorilor instituite prin prezenta directivă, indiferent dacă sunt puse în aplicare prin acte legislative sau prin acorduri, în temeiul prezentei directive. Relevanța anumitor cerințe depinde de caracteristicile produsului. Colectarea separată nu este necesară pentru a asigura tratarea adecvată a deșeurilor în conformitate cu ierarhia deșeurilor în cazul produselor din tutun având filtre care conțin plastic, al șervețelelor umede și al baloanelor. Prin urmare, instituirea colectării separate pentru produsele respective nu ar trebui să fie obligatorie. Prezenta directivă trebuie să stabilească cerințe suplimentare privind răspunderea extinsă a producătorilor în plus față de cele prevăzute în Directiva 2008/98/CE, de exemplu cerința ca producătorii de anumite produse din plastic de unică folosință să acopere costurile de curățare a deșeurilor. Ar trebui, de asemenea, să fie posibilă acoperirea costurilor aferente instalării unei infrastructuri specifice pentru colectarea deșeurilor produse după consum ale produselor din tutun, cum ar fi recipiente adecvate pentru deșeuri în zonele în care se aruncă multe deșeuri. Metodologia de calcul al costurilor de curățare a deșeurilor ar trebui să țină seama de aspectele legate de proporționalitate. Pentru a reduce la minimum costurile administrative, statele membre ar trebui să poată stabili contribuții financiare pentru curățarea deșeurilor prin stabilirea unor sume fixe multianuale.

(23)

Procentul mare de materiale plastice din deșeurile marine provenite din echipamente de pescuit aruncate, inclusiv abandonate și pierdute, indică faptul că cerințele juridice actuale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, Directiva 2000/59/CE și Directiva 2008/98/CE nu oferă suficiente stimulente pentru a returna la țărm astfel de echipamente de pescuit pentru colectare și tratare. Sistemul de taxare indirectă instituit în temeiul Directivei (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului (18) prevede un sistem prin care navele sunt descurajate să descarce deșeurile în larg și care asigură un drept de descărcare. Cu toate acestea, sistemul respectiv ar trebui să fie completat cu stimulente financiare suplimentare pentru ca pescarii să își aducă la țărm deșeurile de echipamente de pescuit pentru a evita orice creștere potențială a taxei indirecte pe deșeuri care trebuie să fie plătită. Întrucât componentele din plastic ale echipamentelor de pescuit au un înalt potențial de reciclare, statele membre ar trebui, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, să introducă răspunderea extinsă a producătorilor pentru echipamentele de pescuit sau componentele acestora care conțin plastic pentru a asigura colectarea separată a deșeurilor de echipamente de pescuit și pentru a finanța o gestionare rațională din punct de vedere ecologic a deșeurilor de astfel de echipamente de pescuit, în special reciclarea acestora.

(24)

În cadrul răspunderii extinse a producătorilor pentru echipamentele de pescuit care conțin plastic, statele membre ar trebui să monitorizeze și să evalueze, în conformitate cu prezenta directivă, echipamentele de pescuit care conțin plastic.

(25)

Deși toate deșeurile marine care conțin plastic prezintă un risc pentru mediu și pentru sănătatea umană și ar trebui abordate, ar trebui, de asemenea, să se ia în considerare aspecte legate de proporționalitate. Prin urmare, pescarii înșiși și producătorii artizanali de echipamente de pescuit care conțin plastic nu ar trebui să fie considerați producători și nu ar trebui trași la răspundere pentru îndeplinirea obligațiilor producătorului legate de răspunderea extinsă a producătorilor.

(26)

Stimulentele de ordin economic și de altă natură menite să susțină alegerile durabile ale consumatorilor și să promoveze comportamentul responsabil al acestora pot fi un instrument eficace pentru realizarea obiectivelor prezentei directive.

(27)

Sticlele pentru băuturi care sunt produse din plastic de unică folosință reprezintă unele dintre cele mai întâlnite articole de deșeuri marine găsite pe plajele din Uniune. Acest lucru este cauzat de ineficiența sistemelor de colectare separată și de un nivel scăzut de participare la aceste sisteme din partea consumatorilor. Este necesar să se promoveze sisteme de colectare separată mai eficiente. Prin urmare, ar trebui să fie stabilit un obiectiv minim de colectare separată pentru sticlele pentru băuturi care sunt produse din plastic de unică folosință. Deși obligația de a colecta separat deșeurile prevede ca deșeurile să fie păstrate separat în funcție de tipul și natura lor, ar trebui să fie posibil să se colecteze anumite tipuri de deșeuri împreună, cu condiția ca acest lucru să nu împiedice reciclarea de înaltă calitate, în conformitate cu ierarhia deșeurilor și în conformitate cu articol 10 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) din Directiva 2008/98/CE. Stabilirea obiectivului de colectare separată ar trebui să se bazeze pe cantitatea de sticle de plastic de unică folosință pentru băuturi introduse pe piață într-un stat membru sau, ca alternativă, pe cantitatea de deșeuri generate de sticlele de plastic de unică folosință pentru băuturi într-un stat membru. Calculul cantității de deșeuri generate într-un stat membru ar trebui să ia în considerare toate deșeurile din plastic generate de sticlele de plastic de unică folosință pentru băuturi, inclusiv cele care devin deșeuri și care nu ajung în sistemele de colectare a deșeurilor. Statele membre ar trebui să poată atinge acest obiectiv minim prin stabilirea unor obiective de colectare separată pentru sticlele pentru băuturi care sunt produse din plastic de unică folosință în cadrul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor, prin instituirea unor sisteme de returnare a garanției sau prin orice alte măsuri pe care le consideră adecvate. Acestea vor avea un impact direct și pozitiv asupra ratei de colectare, asupra calității materialelor colectate și asupra calității materialelor reciclate, creând oportunități pentru întreprinderi de reciclare și o piață a produselor reciclate. Aceste măsuri vor sprijini atingerea obiectivelor de reciclare a deșeurilor de ambalaje prevăzute în Directiva 94/62/CE.

(28)

În scopul de a preveni aruncarea și alte mijloace necorespunzătoare de eliminare a deșeurilor care conduc la apariția deșeurilor marine care conțin plastic, este necesară informarea corespunzătoare a consumatorilor de produse din plastic de unică folosință și a utilizatorilor de echipamente de pescuit care conțin plastic cu privire la existența unor alternative de reciclare și a unor sisteme de reciclare, la cele mai adecvate opțiuni de gestionare a deșeurilor și/sau la opțiunile de eliminare a deșeurilor care trebuie să fie evitate, la cele mai bune practici în ceea ce privește buna gestionare a deșeurilor și impactul asupra mediului al relelor practici de eliminare, precum și cu privire la conținutul de plastic din anumite produse din plastic de unică folosință și echipamente de pescuit și impactul eliminării necorespunzătoare a deșeurilor asupra rețelei de canalizare. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă obligația de a lua măsuri de sensibilizare care să garanteze că astfel de informații sunt prezentate consumatorilor și utilizatorilor respectivi. Informațiile nu ar trebui să cuprindă niciun conținut promoțional care încurajează utilizarea produselor din plastic de unică folosință. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege măsurile care sunt cele mai adecvate, în funcție de natura produsului sau utilizarea acestuia. Producătorii de produse din plastic de unică folosință și de echipamente de pescuit care conțin plastic ar trebui să acopere costurile legate de măsurile de sensibilizare, ca parte a obligațiilor de răspundere extinsă a producătorilor.

(29)

Obiectivul prezentei directive este de a proteja mediul și sănătatea umană. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în repetate rânduri, ar fi incompatibil cu caracterul obligatoriu pe care articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene îl atribuie directivei, să se excludă, în principiu, posibilitatea ca obligația impusă de o directivă să poată fi invocată de către persoanele vizate. Această considerație se aplică în special în cazul unei directive care are ca obiectiv prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului marin.

(30)

Este important să se monitorizeze nivelurile de deșeuri marine în Uniune, pentru a se putea evalua punerea în aplicare a prezentei directive. În conformitate cu Directiva 2008/56/CE, statele membre sunt obligate să monitorizeze periodic proprietățile deșeurilor marine și cantitățile de deșeuri marine, inclusiv în cazul deșeurilor marine din plastic. Respectivele date de monitorizare trebuie, de asemenea, comunicate Comisiei.

(31)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(32)

În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (19), Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată și pe datele colectate în cursul punerii în aplicare a directivei și pe baza datelor colectate în temeiul Directivelor 2008/56/CE și 2008/98/CE. Evaluarea respectivă ar trebui să ofere baza pentru o analiză a posibilelor măsuri suplimentare, inclusiv stabilirea unor obiective de reducere la nivelul Uniunii pentru 2030 și perioada ulterioară, și, având în vedere monitorizarea deșeurilor marine în Uniune, pentru o evaluare a necesității de a revizui anexa care enumeră produsele din plastic de unică folosință și de a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive la alte produse de unică folosință.

(33)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește metodologia pentru calcularea și verificarea consumului anual de produse din plastic de unică folosință pentru care au fost stabilite obiective de reducere a consumului, normele de calculare și verificare a atingerii obiectivelor privind conținutul minim de material reciclat în sticlele pentru băuturi, specificațiile pentru marcajul care trebuie aplicat pe anumite produse din plastic de unică folosință, metodologia pentru calcularea și verificarea obiectivelor de colectare pentru produsele din plastic de unică folosință pentru care au fost stabilite obiective de colectare separată, precum și formatul de raportare a datelor și informațiilor cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

(34)

Este oportun să se permită statelor membre să aleagă punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale prezentei directive prin intermediul unor acorduri încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice vizate, cu condiția respectării anumitor cerințe.

(35)

Lupta împotriva deșeurilor este un efort comun al autorităților competente, al producătorilor și al consumatorilor. Autoritățile publice, inclusiv instituțiile Uniunii, ar trebui să ofere un exemplu.

(36)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic de unică folosință, al produselor fabricate din materiale plastice oxodegradabile și al echipamentelor de pescuit care conțin plastic asupra mediului și sănătății umane, precum și promovarea tranziției către o economie circulară, inclusiv promovarea unor modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, contribuind astfel la funcționarea eficientă a pieței interne, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,