(1)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/2031 a Comisiei (2) se aplică de la data următoare celei în care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia, cu excepția cazului în care un acord de retragere intră în vigoare până la acea dată. Decizia prevede expirarea sa la 30 martie 2020.

(2)

La 29 octombrie 2019, în acord cu Regatul Unit, Consiliul European a adoptat Decizia (UE) 2019/1810 (3) care a prelungit termenul prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană până la 31 ianuarie 2020. Ca urmare a acestei prelungiri suplimentare, perioada de aplicare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/2031 nu ar fi suficient de lungă pentru a oferi membrilor compensatori și clienților stabiliți în Uniune securitatea juridică și predictibilitatea necesare în cazul în care Regatul Unit se retrage din Uniune fără un acord.

(3)

La data de 31 decembrie 2018, valoarea noțională în circulație a instrumentelor financiare derivate extrabursiere era de peste 500 de mii de miliarde EUR la nivel mondial, din care instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii reprezentau peste 75 %, iar instrumentele financiare derivate pe cursul de schimb – aproape 20 %. Aproximativ 30 % din totalul instrumentelor financiare derivate extrabursiere sunt denominate în euro și în alte monede ale Uniunii. Piața pentru compensarea centrală a instrumentelor financiare derivate extrabursiere este foarte concentrată, în special piața pentru compensarea centrală a instrumentelor financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii denominate în euro, din care peste 90 % sunt compensate printr-o contraparte centrală stabilită în Regatul Unit. În 2017, 97 % din instrumentele financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii denominate în euro au fost compensate prin contrapartea centrală respectivă, ceea ce indică faptul că participanții la piață iau măsuri pentru a se pregăti pentru retragerea Regatului Unit.

(4)

Cu toate acestea, motivele care stau la baza Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/2031 rămân valabile. În special, persistă riscurile potențiale legate de stabilitatea financiară a Uniunii și a statelor sale membre în cazul unei retrageri fără acord și este probabil ca acestea să continue după 30 martie 2020. În plus, membrii compensatori și clienții stabiliți în Uniune au nevoie de securitate juridică și de predictibilitate pentru o perioadă de timp suficientă după o eventuală retragere a Regatului Unit din Uniune fără un acord. Pe de altă parte, motivele care stau la baza duratei limitate a deciziei respective continuă, de asemenea, să fie valabile, în special în ceea ce privește incertitudinile legate de viitoarea relație dintre Regatul Unit și Uniune, precum și în ceea ce privește impactul potențial asupra stabilității financiare a Uniunii și a statelor sale membre și asupra integrității pieței unice. Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/2031 ar trebui să rămână aplicabilă pentru o durată limitată.

(5)

În consecință, Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/2031 ar trebui să fie modificată pentru a prevedea o perioadă de aplicare de un an.

(6)

Comisia va continua să monitorizeze dacă condițiile care stau la baza Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/2031 continuă să fie îndeplinite în timpul aplicării deciziei de punere în aplicare respective.

(7)

În plus, având în vedere modificările Regulamentului (UE) nr. 648/2012 adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, care vor intra în vigoare înainte de încetarea aplicării acestei decizii, orice decizie ulterioară potențială va lua în considerare condițiile și evoluțiile pieței financiare, precum și expunerea membrilor compensatori și a clienților stabiliți în Uniune la riscul de concentrare reprezentat de contrapărțile centrale stabilite în Regatul Unit. În cazul în care o astfel de expunere este considerată a fi în detrimentul stabilității financiare a Uniunii, orice eventuală decizie ulterioară ar putea încerca să atenueze riscul sistemic pentru Uniune prin limitarea accesului acestor membri compensatori și clienți la anumite produse, activități sau servicii furnizate de contrapărțile centrale stabilite în Regatul Unit. În acest scop, Comisia are în vedere comunicarea intenției sale cel târziu cu șase luni înainte de data expirării.

(8)

Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare de urgență pentru a asigura securitatea juridică pentru membrii compensatori și clienții stabiliți în Uniune.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,