(1)

Decizia de punere în aplicare 2010/583/UE a Consiliului (2) și, ulterior, Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE a Consiliului (3) a autorizat România să aplice o măsură specială care să desemneze persoana impozabilă către care se fac livrări de produse din lemn de către persoane impozabile ca fiind persoana care are obligația de a plăti taxa pe valoarea adăugată (TVA) aferentă acelor livrări. Autorizarea a fost prelungită până la 31 decembrie 2019 prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1206 a Consiliului (4).

(2)

Printr-o scrisoare înregistrată la Comisie la 11 martie 2019, România a solicitat autorizarea de a continua aplicarea măsurii speciale după data de 31 decembrie 2019. Cererea a fost însoțită de un raport privind aplicarea măsurii respective, astfel cum se prevede în Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE.

(3)

Prin scrisorile din 9 aprilie 2019, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea înaintată de România. Prin scrisoarea din 10 aprilie 2019, Comisia a înștiințat România că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(4)

Conform informațiilor furnizate de România, situația de fapt care a justificat aplicarea măsurii speciale nu s-a schimbat. De asemenea, analiza efectuată de autoritățile române indică faptul că măsura s-a dovedit eficace pentru reducerea evaziunii fiscale.

(5)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite deoarece este limitată la operațiuni foarte specifice din cadrul unui sector care ridică probleme considerabile cu privire la evaziunea fiscală și la evitarea obligațiilor fiscale. În plus, aplicarea în continuare a măsurii nu ar avea niciun impact negativ asupra prevenirii fraudei în sectorul comerțului cu amănuntul, în alte sectoare sau în alte state membre.

(6)

Prin urmare, România ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsura specială pentru o nouă perioadă limitată, și anume până la 31 decembrie 2022.

(7)

În general, derogările sunt autorizate pentru o perioadă limitată, pentru a se putea evalua dacă măsurile speciale sunt sau nu adecvate și eficace. Derogările oferă statelor membre timpul necesar până la expirarea măsurilor speciale pentru a introduce alte măsuri convenționale pentru abordarea problemei respective. Derogările care permit utilizarea taxării inverse sunt acordate numai în mod excepțional pentru anumite domenii unde se produc fraude și constituie un mijloc de ultimă instanță. Prin urmare, România ar trebui să pună în aplicare alte măsuri convenționale pentru combaterea fraudei în materie de TVA și prevenirea răspândirii acesteia în sectorul lemnului și al produselor din lemn și, în consecință, nu ar trebui să mai fie necesară derogarea de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește aceste livrări.

(8)

Prin urmare, nu este necesar, în acest stadiu, să se includă dispoziții specifice în Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE privind cereri ulterioare de prelungire după 31 decembrie 2022 a derogării autorizate prin decizia respectivă de punere în aplicare.

(9)

Măsura specială nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(10)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 1, data „31 decembrie 2019” se înlocuiește cu data „31 decembrie 2022”.

2.

Articolul 3 se elimină.