29.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 131/8

(1)

Articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 stabilește normele generale și cerințele privind indicarea țării de origine sau a locului de proveniență a produselor alimentare, care se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale Uniunii.

(2)

Articolul 26 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 impune indicarea țării de origine sau a locului de proveniență în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului alimentar final în cauză, în special dacă informațiile care însoțesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de proveniență. Articolul menționat urmărește să prevină indicarea unor informații înșelătoare referitoare la produsele alimentare care implică o anumită origine a unui produs alimentar când, de fapt, originea sa reală este diferită.

(3)

Articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că, în cazul în care se indică țara de origine sau locul de proveniență a produsului și aceasta (acesta) nu este aceeași (același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar, se indică de asemenea țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e) în cauză sau se indică faptul că aceasta (acesta) diferă de țara de origine sau locul de proveniență a produsului alimentar. Articolul prevede, de asemenea, că aplicarea acestor dispoziții face obiectul adoptării unui act de punere în aplicare.

(4)

Articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se referă la cazurile în care indicarea țării de origine sau a locului de proveniență este obligatorie, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) litera (a) din regulament, sau voluntară, de exemplu prin declarații, termeni, prezentare de imagini sau simboluri.

(5)

Indicațiile voluntare, cum ar fi informațiile geografice incluse în denumirea produsului alimentar sau care însoțesc această denumire pot face parte, de asemenea, din denumirile unor produse protejate ca indicații geografice sau ca mărci în conformitate cu legislația specifică a UE.

(6)

Indicările țării de origine sau a locului de proveniență a unui produs alimentar care fac parte din denumirile unor produse protejate ca indicații geografice în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 1151/2012 (2), (UE) nr. 1308/2013 (3), (CE) nr. 110/2008 (4) sau (UE) nr. 251/2014 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului, sau care sunt protejate în conformitate cu acorduri internaționale, fac obiectul articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Având în vedere faptul că în cazul denumirilor acestor produse există o legătură intrinsecă între caracteristicile produsului și originea geografică, că ele sunt reglementate de norme specifice, inclusiv norme privind etichetarea, și luând în considerare caracterul specific al acestor denumiri în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, este necesară examinarea în continuare a modului în care ar trebui indicată, pentru aceste denumiri, originea ingredientului primar prevăzut la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

(7)

Indicările țării de origine sau a locului de proveniență a unui produs alimentar care fac parte din mărci înregistrate fac obiectul articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Mărcile pot fi orice semne, în special cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene sau modele, litere, numere, culori, forme de produse sau de ambalaje de produse, sunete, dacă aceste semne conferă un caracter distinctiv produselor sau serviciilor unei întreprinderi. Obiectivul mărcilor este de a permite consumatorilor să identifice o anumită sursă comercială sau origine comercială în ceea ce privește anumit produs și/sau serviciu. Luând în considerare caracterul specific și obiectivul mărcilor, este oportun să se examineze în continuare modul în care ar trebui să fie indicată originea ingredientului primar prevăzut la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 atunci când acest lucru este obligatoriu pentru mărci.

(8)

Denumirile curente și generice, inclusiv termenii geografici care indică efectiv originea, dar a căror înțelegere comună nu este o indicație a originii sau a locului de proveniență a produsului alimentar, nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament.

(9)

În sensul prezentului regulament, mărcile de identificare care însoțesc produsul alimentar în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (6) nu ar trebui să fie considerate ca o indicație a țării de origine sau a locului de proveniență.

(10)

Pentru a permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză, este necesar, prin prezentul regulament, să se stabilească norme specifice care ar trebui să se aplice în cazul în care țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar sunt precizate. Aceste norme trebuie să asigure faptul că aceste informații sunt suficient de precise și de pertinente.

(11)

Prin urmare, este oportun ca aceste indicații cu privire la ingredientul primar să facă referire la o zonă geografică, care ar trebui să fie ușor de înțeles de către consumator. Ar trebui să fie interzisă utilizarea unor denumiri inventate pentru regiuni sau alte zone geografice care nu reprezintă informații pertinente sau ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata proveniență a ingredientului primar.

(12)

În cazul în care un ingredient primar este un produs alimentar care face obiectul dispozițiilor specifice ale Uniunii privind indicarea țării de origine sau a locului de proveniență, aceste dispoziții ar putea fi utilizate în mod alternativ în sensul articolului 26 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

(13)

În cazul în care operatorii din sectorul alimentar optează să indice doar faptul că țara de origine sau locul de proveniență a ingredientului primar sunt diferite de cea (cel) a(l) produsului alimentar, de exemplu din cauza unor surse de aprovizionare variabile sau multiple și a unor procese de producție specifice, este necesar să se prevadă un cadru care să țină seama de diferitele circumstanțe privind prelucrarea alimentelor. Indicația relevantă ar trebui să asigure furnizarea unor informații inteligibile către consumator.

(14)

Informațiile furnizate în ceea ce privește ingredientul primar în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să completeze informațiile oferite consumatorilor cu privire la țara de origine sau locul de proveniență a produsului alimentar și ar trebui să fie ușor vizibile, clar lizibile și, după caz, indelebile.

(15)

Ar trebui să se prevadă o perioadă de tranziție corespunzătoare pentru aplicarea prezentului regulament, în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, care prevede că orice noi măsuri privind informațiile referitoare la produsele alimentare ar trebui să se aplice cu începere de la data de 1 aprilie a fiecărui an calendaristic.

(16)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(a)

cu referire la una dintre următoarele zone geografice:

(b)

sau prin intermediul unei declarații, după cum urmează:

„(denumirea ingredientului primar) provine/nu provine din (țara de origine sau locul de proveniență a produsului alimentar)” sau o formulare similară care poate avea același înțeles pentru consumator.