(1)

Regulamentul (UE) 2017/2226 a instituit Sistemul de intrare/ieșire (EES) ca un sistem care înregistrează electronic data și locul intrării și al ieșirii resortisanților țărilor terțe admiși pe teritoriul statelor membre pentru o ședere de scurtă durată și care calculează durata șederii autorizate a acestora.

(2)

EES are drept scop îmbunătățirea gestionării frontierelor externe, prevenirea imigrației neregulamentare și facilitarea gestionării fluxurilor de migrație. EES ar trebui, în special, să contribuie la identificarea tuturor persoanelor care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile privind durata de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre. În plus, EES ar trebui să contribuie la prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave.

(3)

Regulamentul (UE) 2017/2226 precizează obiectivele EES, categoriile de date care urmează să fie introduse în EES, scopurile în care vor fi utilizate datele, criteriile privind introducerea acestora, autoritățile autorizate să acceseze datele, alte norme privind prelucrarea datelor și protecția datelor cu caracter personal, precum și arhitectura tehnică a EES, normele de operare și utilizare a acestuia și interoperabilitatea cu alte sisteme de informații. În regulamentul sus-menționat sunt definite, de asemenea, responsabilitățile aferente EES.

(4)

Conform Regulamentului (UE) 2017/2226, Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2), ar trebui să fie responsabilă pentru dezvoltarea și gestionarea operațională a EES.

(5)

Regulamentul (UE) 2017/2226 prevede că, înainte de instituirea EES, Comisia adoptă măsurile necesare pentru dezvoltarea și implementarea tehnică a EES. În această privință, articolul 36 litera (k) din Regulamentul (UE) 2017/2226 se referă în mod specific la adoptarea de măsuri pentru întocmirea listei persoanelor identificate ca fiind persoane care au depășit durata de ședere autorizată în EES și procedura de punere la dispoziția statelor membre a listei respective.

(6)

Pe baza acestor măsuri, Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție ar trebui să fie în măsură să definească modul în care este configurată arhitectura fizică a EES, inclusiv infrastructura sa de comunicații, precum și specificațiile tehnice ale sistemului și să dezvolte EES.

(7)

În acest context, este, așadar, necesar să se adopte măsuri pentru întocmirea listei persoanelor identificate de către EES ca fiind persoane care au depășit durata de ședere autorizată și a procedurii de punere la dispoziția statelor membre a listei respective.

(8)

Numai autoritățile competente responsabile ar trebui, în conformitate cu legislația națională, să aibă acces la lista persoanelor care au depășit durata de ședere autorizată, pentru a verifica, pe teritoriul statelor membre, dacă sunt îndeplinite condițiile de intrare sau de ședere pe teritoriul respectiv sau pentru a examina condițiile de ședere a resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre, precum și pentru a lua decizii cu privire la acest aspect sau pentru a returna resortisanții țărilor terțe către o țară terță de origine sau de tranzit.

(9)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu a participat la adoptarea Regulamentului (UE) 2017/2226, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Regulamentul (UE) 2017/2226 se întemeiază pe acquis–ul Schengen, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, a notificat la data de 30 mai 2018 decizia sa de a transpune Regulamentul (UE) 2017/2226 în legislația sa națională. Prin urmare, Danemarca are obligația, în temeiul dreptului internațional, de a pune în aplicare prezenta decizie.

(10)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis–ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (3); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(11)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(12)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea Regatului Norvegiei la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(13)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența dispozițiilor articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(14)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(15)

În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria, România și Croația, operarea EES necesită acordarea accesului pasiv la VIS și punerea în aplicare, în conformitate cu deciziile relevante ale Consiliului, a tuturor dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS. Aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma finalizării cu succes a verificării efectuate în conformitate cu procedura de evaluare Schengen aplicabilă. Prin urmare, EES ar trebui să fie operat numai de către statele membre care îndeplinesc condițiile respective până la punerea în funcțiune a EES. Statele membre care nu operează EES de la punerea în funcțiune inițială a acestuia ar trebui să fie conectate la EES în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/2226 de îndată ce îndeplinesc toate aceste condiții.

(16)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis un aviz la 23 aprilie 2018.

(17)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru frontiere inteligente,