19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/14

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 27 septembrie 2017, Italia a solicitat autorizarea unei măsuri speciale de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE și de a introduce un sistem de facturare electronică obligatorie pentru toate persoanele impozabile stabilite pe teritoriul Italiei, cu excepția persoanelor impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, menționată la articolul 282 din respectiva directivă, și de a transmite facturile prin sistemul „Sistema di Interscambio” (denumit în continuare „SdI”) gestionat de Agenția fiscală italiană.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea înaintată de Italia prin scrisorile din 3 noiembrie 2017 și din 6 noiembrie 2017. Prin scrisoarea din 7 noiembrie 2017, Comisia a notificat Italiei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(3)

Italia susține că utilizarea facturării electronice obligatorii în care facturile sunt transmise prin intermediul SdI ar permite administrației fiscale a Italiei să obțină în timp real informațiile conținute în facturile emise și primite de comercianți. Autoritățile fiscale ar putea astfel realiza în timp util controale automate cu privire la coerența dintre sumele de TVA declarate și cele plătite.

(4)

Italia consideră că introducerea unei obligații generalizate de facturare electronică ar sprijini combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, ar stimula eforturile de digitalizare și ar simplifica colectarea impozitelor.

(5)

Italia susține că terenul pentru introducerea facturării electronice obligatorii a fost deja pregătit prin utilizarea opțională a sistemului SdI existent, asigurând o tranziție fără dificultăți la facturarea electronică, limitând totodată impactul măsurii speciale asupra persoanelor impozabile.

(6)

Având în vedere domeniul larg de aplicare al măsurii speciale și caracterul său inedit, este important să se evalueze impactul măsurii speciale asupra combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și asupra persoanelor impozabile. Prin urmare, dacă consideră necesară prelungirea măsurii speciale, Italia ar trebui să transmită Comisiei, alături de cererea de prelungire, un raport care să conțină evaluarea măsurii speciale din perspectiva eficienței sale pentru lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și pentru simplificarea colectării impozitelor.

(7)

Măsura specială nu ar trebui să aducă atingere dreptului clientului de a primi facturi pe suport de hârtie în cazul tranzacțiilor în interiorul Uniunii.

(8)

Măsura specială solicitată ar trebui să fie limitată în timp pentru a se putea evalua dacă măsura specială în cauză este adecvată și eficace în ceea ce privește obiectivele sale.

(9)

Prin urmare, măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere că este limitată în timp și în aplicare, întrucât nu se aplică persoanelor impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, menționată la articolul 282 din Directiva 2006/112/CE. În plus, măsura specială nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(10)

Măsura specială nu va influența negativ valoarea globală a încasărilor din impozite colectate în stadiul consumului final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,