24.5.2017

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 137/1

---

REGULAMENTUL (UE) 2017/852 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 mai 2017

privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Mercurul este o substanță foarte toxică ce reprezintă o amenințare globală și gravă la adresa sănătății umane, inclusiv sub forma metil mercurului prezent în pește și în fructele de mare, în ecosisteme și în fauna și flora sălbatică. Având în vedere caracterul transfrontalier al poluării cu mercur, între 40 % și 80 % din depunerile totale de mercur din Uniune provin din afara Uniunii. Prin urmare, se justifică o acțiune la nivel local, regional, național și internațional.

(2)

Cea mai mare parte a emisiilor de mercur și a riscurilor de expunere asociate rezultă în urma unor activități antropice, printre care mineritul primar al mercurului și prelucrarea acestuia, utilizarea mercurului în produse, procese industriale, în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă, precum și arderea cărbunelui și din gestionarea deșeurilor de mercur.

(3)

Al șaptelea Program de acțiune pentru mediu adoptat prin Decizia 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește obiectivul pe termen lung al unui mediu netoxic și, în acest scop, prevede că sunt necesare acțiuni pentru a garanta reducerea la minimum a efectelor negative semnificative ale substanțelor chimice asupra sănătății umane și asupra mediului până în 2020.

(4)

Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2005 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Strategia comunitară privind mercurul”, astfel cum a fost revizuită în 7 decembrie 2010 (denumită în continuare „strategia”), vizează reducerea la minimum și, atunci când este fezabil, eliminarea până la urmă a evacuărilor globale antropice de mercur în aer, apă și pe sol.

(5)	În ultimii 10 ani, în domeniul gestionării mercurului s-au obținut progrese semnificative în urma adoptării strategiei și a unei serii largi de măsuri privind emisiile de mercur, aprovizionarea cu mercur, cererea și utilizarea mercurului, precum și gestionarea surplusului și a stocurilor de mercur.

(6)

Strategia recomandă ca negocierea și încheierea unui instrument internațional privind mercurul, obligatoriu din punct de vedere juridic, să fie o prioritate, întrucât acțiunea Uniunii nu poate, singură, să garanteze o protecție eficace a cetățenilor Uniunii împotriva efectelor negative ale mercurului asupra sănătății.

(7)

Uniunea Europeană și 26 de state membre au semnat Convenția de la Minamata din 2013 privind mercurul (denumită în continuare „convenția”). Cele două state membre care nu au semnat convenția, Estonia și Portugalia, și-au exprimat angajamentul de a o ratifica. Uniunea Europeană și toate statele sale membre se angajează, prin urmare, să o încheie, să o transpună și să o pună în aplicare.

(8)	Aprobarea rapidă a convenției de către Uniune și ratificarea sa de către statele sale membre va încuraja utilizatorii și emițătorii de mercur importanți la nivel global, semnatari ai convenției, să o ratifice și să o pună în aplicare.

(9)	Prezentul regulament ar trebui să completeze acquis-ul Uniunii și să stabilească dispoziții care sunt necesare pentru a asigura alinierea deplină a acquis-ului Uniunii la convenție, pentru ca Uniunea și statele sale membre să poată aproba, respectiv ratifica și pune în aplicare convenția.

(10)	Alte măsuri asumate de Uniune, care depășesc cerințele convenției, ar deschide calea către produse și procese fără mercur, așa cum s-a întâmplat cu Regulamentul (CE) nr. 1102/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(11)

În conformitate cu articolul 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte, cu condiția ca astfel de măsuri să fie compatibile cu tratatele și să fie notificate Comisiei.

(12)

Interzicerea exportului de mercur prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1102/2008 ar trebui să fie însoțită de restricții privind importul de mercur care să varieze în funcție de proveniența, de utilizarea avută în vedere sau de locul de origine al mercurului. Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5), în special cele referitoare la competențele autorităților competente, ar trebui să continue să se aplice în ceea ce privește importurile de deșeuri de mercur.

(13)	Dispozițiile prezentului regulament privind importul de mercur și de amestecuri de mercur sunt destinate să asigure respectarea de către Uniune și statele membre a obligațiilor prevăzute în Convenție privind comerțul cu mercur.

(14)	Exportul, importul și fabricarea unei game de produse cu adaos de mercur care reprezintă o parte semnificativă în ceea ce privește utilizarea, în interiorul Uniunii și la nivel global, a mercurului și a compușilor de mercur ar trebui să fie interzise.

(15)	Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile din acquis-ul Uniunii care stabilesc cerințe mai stricte pentru produse cu adaos de mercur, inclusiv în ceea ce privește conținutul maxim de mercur.

(16)

Utilizarea mercurului și a compușilor de mercur în procesele de fabricație ar trebui să fie eliminată treptat și, în acest scop, ar trebui oferite stimulente pentru cercetarea în domeniul alternativelor la mercur cu caracteristici inofensive sau, în orice caz, mai puțin periculoase pentru mediu și pentru sănătatea umană.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (6) interzice, începând cu 10 octombrie 2017, fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea celor cinci compuși ai fenilmercurului cunoscuți ca fiind utilizați, în special drept catalizatori, în producția de poliuretan. Începând cu 1 ianuarie 2018 ar trebui interzisă, de asemenea, utilizarea în producția de poliuretan a altor catalizatori cu conținut de mercur.

(18)

Producția de alcoolați care implică utilizarea mercurului ca electrod ar trebui eliminată treptat și astfel de procese de fabricație ar trebui înlocuite cât mai curând posibil cu procese de fabricație fără mercur. În absența unor procese disponibile și relevante de fabricație fără mercur, ar trebui să fie stabilite condițiile de operare pentru producția de metilat sau de etilat de sodiu sau de potasiu care presupune utilizarea mercurului. Ar trebui adoptate măsuri pentru a reduce utilizarea mercurului în vederea eliminării sale treptate din procesele de producție cât mai curând posibil și, în orice caz, înainte de 1 ianuarie 2028.

(19)

Fabricarea și introducerea pe piață a unor noi produse cu adaos de mercur și utilizarea unor noi procese de fabricație care presupun utilizarea mercurului sau a compușilor de mercur ar spori utilizarea mercurului și a compușilor de mercur, precum și emisiile de mercur în interiorul Uniunii. Aceste noi activități ar trebui, prin urmare, să fie interzise, cu excepția cazului în care o evaluare demonstrează că noile produse cu adaos de mercur sau noile procese de fabricație ar oferi beneficii semnificative pentru mediu sau sănătate și nu ar constitui riscuri majore nici pentru mediu, nici pentru sănătatea umană, precum și că nu sunt disponibile alternative fără mercur viabile din punct de vedere tehnic care oferă astfel de beneficii.

(20)

Utilizarea mercurului și a compușilor de mercur în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă reprezintă o parte semnificativă în ceea ce privește utilizarea mercurului și emisiile de mercur la nivel mondial, cu efecte negative atât pentru comunitățile locale, cât și la nivel global. Prin urmare, această utilizare a mercurului și a compușilor de mercur ar trebui interzisă în temeiul prezentului regulament și reglementată la nivel internațional. Fără a aduce atingere interzicerii acestei utilizări și pe lângă punerea în aplicare de către statele membre a unor sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament, este, de asemenea, necesar să se prevadă un plan național pentru situația în care nu ar exista doar cazuri izolate de nerespectare a respectivei interdicții, pentru a soluționa problema pe care o reprezintă mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă în care amalgamarea mercurului este utilizată pentru extragerea aurului din minereu.

(21)

Utilizarea mercurului în amalgamul dentar constituie cea mai răspândită formă de utilizare a mercurului în Uniune și o sursă semnificativă de poluare. Prin urmare, utilizarea amalgamului dentar ar trebui eliminată treptat în conformitate cu convenția și cu planurile naționale, în special pe baza măsurilor enumerate în partea a II-a din anexa A la convenție. Comisia ar trebui să evalueze și să prezinte un raport privind fezabilitatea eliminării progresive a utilizării amalgamului dentar pe termen lung și, de preferință, până în 2030, luând în considerare planurile naționale cerute de prezentul regulament și respectând totodată pe deplin competența statelor membre în ceea ce privește organizarea și prestarea serviciilor de sănătate și de îngrijire medicală. În plus, pentru membrii vulnerabili ai populației, cum ar fi copiii și femeile însărcinate sau care alăptează, ar trebui luate măsuri preventive specifice de protecție a sănătății.

(22)

Numai utilizarea amalgamului dentar sub formă încapsulată predozată ar trebui să fie permisă, iar utilizarea de separatoare de amalgam în cabinetele dentare în care se utilizează amalgamul dentar sau în care se elimină plombe dentare pe bază de amalgam dentar sau se extrag dinți care conțin amalgam dentar ar trebui să devină obligatorie, pentru a proteja medicii dentiști și pacienții de expunerea la mercur și pentru a se asigura că deșeurile de mercur care rezultă sunt colectate și eliminate în conformitate cu o gestionare corespunzătoare a deșeurilor și în niciun caz nu sunt evacuate în mediul înconjurător. În acest sens, ar trebui interzisă utilizarea mercurului în vrac de către medicii dentiști. Capsulele de amalgam cum ar fi cele descrise în standardele europene EN ISO 13897:2004 și EN ISO 24234:2015 sunt considerate ca fiind adecvate pentru a fi utilizate de medicii dentiști. În plus, ar trebui stabilit un nivel minim de eficiență a retenției separatoarelor de amalgam. Conformitatea separatoarelor de amalgam ar trebui să fie evaluată în funcție de standardele relevante, precum standardul european EN ISO 11143:2008. Având în vedere dimensiunea operatorilor economici din sectorul medicinii dentare afectate de introducerea acestor cerințe, este necesar să se acorde un interval de timp suficient pentru adaptarea la noile cerințe.

(23)

Formarea studenților la stomatologie și a medicilor dentiști în sensul utilizării de alternative fără mercur, în special în cazul membrilor vulnerabili ai populației, cum ar fi copiii și femeile însărcinate sau care alăptează, precum și cercetarea și inovarea în materie de sănătate buco-dentară, în vederea îmbunătățirii cunoștințelor despre materialele existente și despre tehnicile de restaurare, precum și a dezvoltării de materiale noi, pot ajuta la reducerea utilizării mercurului.

(24)

Peste 6 000 de tone metrice de deșeuri de mercur lichid vor fi generate în Uniune până la sfârșitul anului 2017, în principal din cauza eliminării obligatorii a celulelor cu catod de mercur din industria cloralcalilor, în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2013/732/UE a Comisiei (7). Având în vedere capacitatea disponibilă limitată de transformare a deșeurilor de mercur lichid, depozitarea temporară a deșeurilor de mercur lichid ar trebui să fie permisă în continuare în baza prezentului regulament, pentru o perioadă de timp suficientă, care să permită transformarea și, după caz, solidificarea tuturor acestor deșeurilor produse. Această depozitare ar trebui să se realizeze în conformitate cu cerințele stabilite de Directiva 1999/31/CE a Consiliului (8).

(25)

Întrucât mercurul este o substanță foarte periculoasă în stare lichidă, ar trebui interzisă depozitarea permanentă fără o tratare prealabilă a deșeurilor de mercur, din cauza riscurilor pe care le implică eliminarea sa în acest fel. Prin urmare, înainte de depozitarea permanentă, deșeurile de mercur ar trebui să fie supuse operațiunilor corespunzătoare de transformare și, după caz, de solidificare. În acest scop și pentru reducerea riscurilor asociate, statele membre ar trebui să ia în considerare orientările tehnice privind mercurul prevăzute în Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora.

(26)

Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor privind deșeurile prevăzute de prezentul regulament, ar trebui să se ia măsuri pentru a se asigura un sistem de trasabilitate eficient de-a lungul întregului lanț de gestionare a deșeurilor de mercur, în cadrul căruia producătorilor de deșeuri de mercur și operatorii instalațiilor de gestionare a deșeurilor care stochează și tratează aceste deșeuri să li se solicite instituirea unui registru de informații, ca parte a obligației de păstrare a evidenței în conformitate cu Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(27)

Convenția prevede ca părțile să depună eforturi pentru a elabora strategii corespunzătoare pentru identificarea și evaluarea siturilor contaminate cu mercur sau cu compuși de mercur. Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10) prevede ca operatorii instalațiilor industriale să soluționeze problema contaminării solului. De asemenea, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), statele membre au obligația de a soluționa problema contaminării solului atunci când acest lucru afectează starea unui corp de apă. Prin urmare, Comisia și statele membre ar trebui să facă schimb de informații, în sensul partajării experiențelor privind inițiativele și măsurile adoptate la nivel național.

(28)

Pentru a reflecta cunoștințele științifice actuale privind riscurile prezentate de metil mercur, atunci când realizează revizuirea prezentului regulament, Comisia ar trebui să evalueze dozele actuale de mercur din perspectiva sănătății și să stabilească noi valori de referință pentru mercur care să asigure protejarea sănătății.

(29)

În vederea alinierii legislației Uniunii la deciziile adoptate de Conferința părților la convenție care sunt susținute de către Uniune prin intermediul unei decizii a Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor la prezentul regulament și extinderea perioadei permise pentru depozitarea temporară a deșeurilor de mercur. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca aceste consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(30)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea unor formulare pentru import și export, stabilirea unor cerințe tehnice pentru depozitarea intermediară a mercurului, a compușilor de mercur și a amestecurilor de mercur într-un mod sigur din punctul de vedere al mediului, interzicerea sau autorizarea unor noi produse cu adaos de mercur și noi procese de fabricație care presupun utilizarea mercurului sau a compușilor de mercur și stabilirea obligațiilor de raportare, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(31)	Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(32)	Având în vedere natura și amploarea modificărilor care trebuie efectuate în Regulamentul (CE) nr. 1102/2008 și pentru a spori gradul de certitudine juridică, claritatea, transparența și simplificarea legislativă, respectivul regulament ar trebui să fie abrogat.

(33)	Pentru a acorda autorităților competente din statele membre și operatorilor economici afectați de prezentul regulament suficient timp pentru a se adapta la noul regim stabilit de prezentul regulament, acesta ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2018.

(34)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului față de emisiile antropice și evacuările de mercur și de compuși de mercur, prin intermediul unei interdicții la exportul și importul mercurului și al produselor cu adaos de mercur, al unor restricții privind utilizarea mercurului în procesele de fabricație, în produse, în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă și în amalgamul dentar, precum și prin obligații aplicabile deșeurilor de mercur, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere natura transfrontalieră a poluării cu mercur și natura măsurilor care urmează să fie luate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și obiective

Prezentul regulament stabilește măsurile și condițiile privind utilizarea, depozitarea și comercializarea mercurului, a compușilor de mercur și a amestecurilor de mercur, privind fabricarea, utilizarea și comercializarea produselor cu adaos de mercur, precum și privind gestionarea deșeurilor de mercur, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului împotriva emisiilor antropice și a evacuărilor de mercur și de compuși de mercur.

După caz, statele membre pot aplica cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu TFUE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„mercur” înseamnă mercur metalic (Hg, CAS RN 7439-97-6);

2.	„compus de mercur” înseamnă orice substanță constituită din atomi de mercur și unul sau mai mulți atomi ai altor elemente chimice, care poate fi separată în diferite componente numai prin reacții chimice;

3.	„amestec” înseamnă un amestec sau o soluție compusă din două sau mai multe substanțe;

4.	„produs cu adaos de mercur” înseamnă un produs sau o componentă a acestuia care conține mercur sau un compus de mercur care a fost adăugat în mod intenționat;

5.	„deșeuri de mercur” înseamnă mercurul metalic care se încadrează la categoria deșeuri, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE;

6.

„export” înseamnă oricare dintre următoarele: (a) exportul permanent sau temporar al mercurului, compușilor de mercur, amestecurilor de mercur și produselor cu adaos de mercur care întrunește condițiile prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din TFUE; (b) reexportul mercurului, compușilor de mercur, amestecurilor de mercur și produselor cu adaos de mercur care nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din TFUE, care fac obiectul unui alt regim vamal decât regimul de tranzit extern al Uniunii pentru circulația mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii;

7.

„import” înseamnă introducerea fizică pe teritoriul vamal al Uniunii a mercurului, compușilor de mercur, amestecurilor de mercur și produselor cu adaos de mercur care fac obiectul unui alt regim vamal decât regimul de tranzit extern al Uniunii pentru circulația mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii;

8.	„eliminare” înseamnă eliminare astfel cum este definită la articolul 3 punctul 19 din Directiva 2008/98/CE;

9.	„mineritul primar al mercurului” înseamnă extracția minieră în care principalul material vizat este mercurul;

10.

„transformare” înseamnă transformarea chimică a stării fizice lichide a mercurului în sulfură de mercur sau într-un compus chimic comparabil care este la fel de stabil sau mai stabil și la fel de solubil în apă sau mai solubil și care nu prezintă un pericol mai mare decât sulfura de mercur pentru mediu și sănătate;

11.	„introducere pe piață” înseamnă furnizarea sau punerea la dispoziția unei părți terțe, contra cost sau gratuit; importul este considerat a fi introducere pe piață.

CAPITOLUL II

RESTRICȚII DE COMERCIALIZARE ȘI FABRICARE CARE VIZEAZĂ MERCURUL, COMPUȘII DE MERCUR, AMESTECURILE DE MERCUR ȘI PRODUSELE CU ADAOS DE MERCUR

Articolul 3

Restricții la export

(1)   Este interzis exportul mercurului.

(2)   Exportul compușilor de mercur și al amestecurilor de mercur enumerate în anexa I este interzis începând cu datele indicate în anexa respectivă.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), exportul compușilor de mercur enumerați în anexa I este autorizat în cazul în care aceștia sunt destinați cercetărilor sau analizelor de laborator.

(4)   Este interzis exportul în scopul recuperării mercurului al compușilor de mercur și al amestecurilor de mercur care nu intră sub incidența interdicției prevăzute la alineatul (2).

Articolul 4

Restricții la import

(1)   Este interzis importul mercurului și al amestecurilor de mercur enumerate în anexa I, inclusiv a deșeurilor de mercur provenite din oricare dintre sursele importante menționate la articolul 11 literele (a)-(d), pentru alte scopuri decât eliminarea ca deșeu. Importul în scopul eliminării ca deșeu este autorizat numai în cazul în care țara exportatoare nu are acces la nicio capacitate de transformare disponibilă pe teritoriul său.

Fără a aduce atingere articolului 11 și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, importul mercurului și importul amestecurilor de mercur menționate în anexa I în scopul unei utilizări autorizate într-un stat membru este permis, în cazul în care statul membru importator a acordat o autorizație scrisă pentru un astfel de import, în oricare dintre următoarele situații:

(a)	țara exportatoare este parte la convenție și mercurul exportat nu provine din mineritul primar al mercurului, care este interzis în temeiul articolului 3 alineatele (3) și (4) din convenție; sau

(b)	țara exportatoare, care nu este parte la convenție, a prezentat certificarea faptului că mercurul nu provine din mineritul primar al mercurului.

Fără a aduce atingere măsurilor naționale adoptate în conformitate cu TFUE, o utilizare autorizată în temeiul legislației Uniunii se consideră a fi o utilizare autorizată într-un stat membru în sensul prezentului alineat.

(2)   Este interzis importul amestecurilor de mercur care nu intră sub incidența alineatului (1) și al compușilor de mercur în scopul recuperării mercurului.

(3)   Este interzis importul mercurului pentru utilizarea în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă.

(4)   În cazul în care importul deșeurilor de mercur este autorizat în conformitate cu prezentul articol, Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se aplică în continuare alături de cerințele prezentului regulament.

Articolul 5

Exportul, importul și fabricarea produselor cu adaos de mercur

(1)   Fără a aduce atingere altor cerințe mai stricte prevăzute în legislația Uniunii, sunt interzise exportul, importul și fabricarea în Uniune a produselor cu adaos de mercur stabilite în anexa II, începând cu datele stabilite în această anexă.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică următoarelor produse cu adaos de mercur:

(a)	produse esențiale pentru utilizări militare și de protecție civilă;

(b)	produse pentru cercetare, calibrarea instrumentelor sau destinate a fi utilizate ca standard de referință.

Articolul 6

Formularele pentru import și export

Comisia adoptă decizii, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru a preciza formularele care trebuie să fie utilizate în scopul punerii în aplicare a articolelor 3 și 4. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2).

CAPITOLUL III

RESTRICȚII PRIVIND UTILIZAREA ȘI DEPOZITAREA MERCURULUI, A COMPUȘILOR DE MERCUR ȘI A AMESTECURILOR DE MERCUR

Articolul 7

Activități industriale

(1)   Este interzisă utilizarea mercurului și a compușilor de mercur în procesele de fabricație enumerate în partea I din anexa III, începând cu datele prevăzute în această anexă.

(2)   Utilizarea mercurului și a compușilor de mercur în procesele de fabricație enumerate în partea II din anexa III este permisă numai în condițiile stabilite în această anexă.

(3)   Depozitarea intermediară a mercurului, a compușilor de mercur și a amestecurilor de mercur enumerate în anexa I la prezentul regulament se desfășoară într-un mod corespunzător din punct de vedere ecologic, în conformitate cu pragurile și cerințele prevăzute de Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și de Directiva 2010/75/UE.

Pentru a asigura aplicarea uniformă a obligației prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii unor cerințe tehnice privind depozitarea intermediară corespunzătoare din punct de vedere ecologic a mercurului, a compușilor de mercur și a amestecurilor de mercur în concordanță cu deciziile adoptate de Conferința părților la convenție în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) și cu articolul 27 din convenție, dacă Uniunea a susținut decizia în cauză prin intermediul unei decizii a Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 8

Noile produse cu adaos de mercur și noile procese de fabricație

(1)   Operatorii economici nu fabrică și nu introduc pe piață produse cu adaos de mercur care nu au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 2018 (denumite în continuare „noile produse cu adaos de mercur”), cu excepția cazului în care acest lucru este autorizat printr-o decizie luată în temeiul alineatului (6) din prezentul articol sau cu excepția cazului în care acest lucru este permis de Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15).

Primul paragraf nu se aplică:

(a)	echipamentelor necesare pentru protecția intereselor majore în materie de securitate a statelor membre, inclusiv armamentului, muniției și materialului de război destinate unor scopuri specific militare;

(b)	echipamentelor destinate să fie trimise în spațiu;

(c)	îmbunătățirilor tehnice sau modificărilor produselor cu adaos de mercur care au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 2018, cu condiția ca aceste îmbunătățiri sau modificări să conducă la reducerea cantității de mercur care este utilizată în produsele respective.

(2)   Operatorii economici nu utilizează procese de fabricație care presupun utilizarea mercurului sau a compușilor de mercur, care nu au fost procese utilizate înainte de 1 ianuarie 2018 (denumite în continuare „noile procese de fabricație”), cu excepția cazului în care acest lucru este autorizat printr-o decizie luată în temeiul alineatului (6).

Primul paragraf din prezentul alineat nu se aplică pentru procesele de fabricație sau care folosesc produse cu adaos de mercur, altele decât cele care fac obiectul interdicției prevăzute la alineatul (1).

(3)   În cazul în care un operator economic intenționează să solicite adoptarea unei decizii în conformitate cu alineatul (6) pentru a fabrica sau a introduce pe piață un produs nou cu adaos de mercur sau să aplice un nou proces de fabricație, care ar furniza beneficii semnificative pentru mediu sau sănătate și nu ar constitui riscuri majore nici pentru mediu, nici pentru sănătatea umană, și în cazul în care nu sunt disponibile alternative fără mercur viabile din punct de vedere tehnic care oferă astfel de beneficii, respectivul operator economic notifică acest fapt autorităților competente din statul membru în cauză. Notificarea include următoarele informații:

(a)	o descriere tehnică a produsului sau procesului în cauză;

(b)	o evaluare a riscurilor și beneficiilor pentru mediu și sănătatea umană;

(c)	dovezi care demonstrează că nu există alternative fără mercur viabile din punct de vedere tehnic care să ofere beneficii semnificative pentru sănătate sau mediu;

(d)	o explicație detaliată a modului în care un proces urmează să fie aplicat sau un produs urmează să fie fabricat, utilizat și eliminat ca deșeu după folosire, pentru a se asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane.

(4)   Statul membru în cauză transmite Comisiei notificarea primită din partea operatorului economic în cazul în care, pe baza propriei evaluări a informațiilor furnizate în notificare, consideră că sunt îndeplinite criteriile menționate la alineatul (6) primul paragraf.

Statul membru în cauză informează Comisia cu privire la cazurile în care consideră că nu au fost îndeplinite criteriile menționate la alineatul (6) primul paragraf.

(5)   În situația în care statul membru transmite notificarea în temeiul alineatului (4) primul paragraf din prezentul articol, Comisia o pune fără întârziere la dispoziția comitetului menționat la articolul 22 alineatul (1).

(6)   Comisia examinează notificarea primită și verifică dacă s-a demonstrat că noile produse cu adaos de mercur sau noul proces de fabricație ar aduce beneficii semnificative pentru mediu sau sănătate și dacă acestea nu ar constitui riscuri majore nici pentru mediu, nici pentru sănătatea umană, și dacă nu sunt disponibile alternative fără mercur viabile din punct de vedere tehnic care aduc astfel de beneficii.

Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul verificării.

Comisia adoptă decizii, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru a preciza dacă este autorizat noul produs cu adaos de mercur sau noul proces de fabricație. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2).

(7)   Până la 30 iunie 2018, Comisia pune la dispoziția publicului pe internet o listă a proceselor de fabricație care presupun utilizarea mercurului și a compușilor de mercur care au fost procese utilizate înainte de 1 ianuarie 2018 și a produselor cu adaos de mercur care au fost fabricate înainte de 1 ianuarie 2018, precum și orice restricții de comercializare aplicabile.

Articolul 9

Mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă

(1)   Sunt interzise mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă în care se utilizează amalgamarea mercurului pentru a extrage aur din minereu.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol și articolului 16, atunci când există dovezi că sunt mai mult decât doar cazuri izolate de nerespectare a interdicției stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză elaborează și pune în aplicare un plan național în conformitate cu anexa IV.

Articolul 10

Amalgamul dentar

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2019 amalgamul dentar se utilizează numai sub formă încapsulată predozată. Se interzice utilizarea de către medicii dentiști a mercurului în vrac.

(2)   Începând cu 1 iulie 2018, amalgamul dentar nu se folosește în tratamentele dentare ale dinților de lapte, la copiii sub 15 ani și la femeile însărcinate sau care alăptează, decât dacă acest lucru este considerat strict necesar de către medicul dentist din motive legate de nevoile medicale specifice ale pacientului.

(3)   Până la 1 iulie 2019, statele membre elaborează un plan național privind măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare pentru a reduce treptat utilizarea amalgamului dentar.

Statele membre pun la dispoziția publicului pe internet planurile lor naționale și le transmit Comisiei în termen de o lună de la adoptarea acestora.

(4)   Începând cu 1 ianuarie 2019, operatorii cabinetelor dentare în care se utilizează amalgam dentar sau care îndepărtează plombe dentare pe bază de amalgam sau extrag dinți care conțin astfel de plombe se asigură că unitățile lor sunt dotate cu separatoare de amalgam care să rețină și să colecteze particulele de amalgam, inclusiv cele din apa uzată.

Acești operatori se asigură că:

(a)	separatoarele de amalgam puse în funcțiune începând cu 1 ianuarie 2018 furnizează un nivel de retenție de cel puțin 95 % a particulelor de amalgam;

(b)	începând cu 1 ianuarie 2021, toate separatoarele de amalgam aflate în uz furnizează nivelul de retenție indicat la litera (a).

Separatoarele de amalgam se întrețin în conformitate cu instrucțiunile fabricantului pentru a asigura cel mai ridicat nivel de retenție posibil.

(5)   Se consideră că separatoarele de amalgam și capsulele care sunt conforme cu standardele europene sau cu alte standarde naționale sau internaționale care prevăd un nivel echivalent de calitate și de retenție îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4).

(6)   Medicii dentiști se asigură că deșeurile de amalgam, inclusiv reziduurile de amalgam, particulele și plombele și dinții, sau părți ale acestora, contaminate cu amalgam dentar, sunt manipulate și colectate de o unitate sau întreprindere autorizată de gestionare a deșeurilor.

Medicii dentiști nu evacuează în mediu aceste deșeuri de amalgam, în niciun caz, direct sau indirect.

CAPITOLUL IV

ELIMINAREA DEȘEURILOR ȘI A DEȘEURILOR DE MERCUR

Articolul 11

Deșeurile

Fără a aduce atingere articolului 2 punctul 5 din prezentul regulament, mercurul și compușii de mercur, în formă pură sau în amestecuri, din oricare dintre următoarele surse importante, se consideră deșeuri în înțelesul Directivei 2008/98/CE și se elimină fără a se pune în pericol sănătatea umană sau mediul, în conformitate cu directiva menționată:

(a)	industria cloralcalilor;

(b)	purificarea gazului natural;

(c)	industria minieră neferoasă și procesele de topire;

(d)	extragerea din minereu de cinabru pe teritoriul Uniunii.

Această eliminare nu conduce la nicio formă de recuperare a mercurului.

Articolul 12

Raportarea surselor importante

(1)   Operatorii economici care își desfășoară activitatea în sectoarele industriale menționate la articolul 11 literele (a), (b) și (c) transmit în fiecare an, până la 31 mai, autorităților competente ale statelor membre în cauză următoarele:

(a)	date referitoare la cantitatea totală de deșeuri de mercur depozitate în fiecare din instalațiile acestora;

(b)

date referitoare la cantitatea totală de deșeuri de mercur trimisă la instalații individuale care efectuează depozitarea temporară, transformarea și, după caz, solidificarea deșeurilor de mercur, sau depozitarea permanentă a deșeurilor de mercur care au fost supuse transformării și, după caz, solidificării;

(c)	locația și datele de contact ale fiecărei instalații menționate la litera (b);

(d)	o copie a certificatului furnizat de operatorul instalației care efectuează depozitarea temporară a deșeurilor de mercur, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1);

(e)	o copie a certificatului furnizat de operatorul instalației care efectuează transformarea și, după caz, solidificarea deșeurilor de mercur, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2);

(f)	o copie a certificatului furnizat de operatorul instalației care efectuează depozitarea permanentă a deșeurilor de mercur care au fost supuse transformării și, după caz, solidificării, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3).

(2)   Datele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) se comunică utilizându-se codurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(3)   Obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) încetează să se aplice unui operator economic de instalații pentru producția de cloralcali la un an de la data dezafectării tuturor celulelor de electroliză cu mercur operate de operatorul economic, în conformitate cu Decizia 2013/732/UE de punere în aplicare, și a transferării întregii cantități de mercur la instalațiile de gestionare a deșeurilor.

Articolul 13

Depozitarea deșeurilor de mercur

(1)   Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 1999/31/CE, deșeurile de mercur pot fi depozitate temporar în formă lichidă cu condiția să fie respectate cerințele specifice pentru depozitarea temporară a deșeurilor de mercur prevăzute în anexele I, II și III la directiva respectivă și ca depozitarea să se facă în instalații supraterane destinate depozitării temporare a mercurului și dotate în acest scop.

Derogarea prevăzută la primul paragraf încetează să se aplice de la 1 ianuarie 2023.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 21 în ceea ce privește modificarea prezentului regulament pentru a extinde perioada permisă de depozitare temporară a deșeurilor de mercur menționată la alineatul (1) din prezentul articol cu până la trei ani.

(3)   Înainte de a fi eliminate definitiv, deșeurile de mercur se supun transformării și, în cazul în care sunt destinate eliminării în instalații supraterane, transformării și solidificării.

Deșeurile de mercur care au fost supuse transformării și, după caz, solidificării, se elimină definitiv doar în următoarele instalații de depozitare permanentă autorizate pentru eliminarea deșeurilor periculoase:

(a)	mine de sare adaptate pentru depozitarea permanentă a deșeurilor de mercur care au fost supuse transformării sau în formațiuni subterane de rocă dură de mare adâncime care oferă un nivel de siguranță și de izolare echivalent cu cel al minelor de sare sau mai ridicat decât al acestora; sau

(b)	instalații supraterane destinate depozitării permanente a deșeurilor de mercur care au fost supuse transformării și solidificării și dotate în acest scop, care oferă un nivel de siguranță și de izolare echivalent cu cel al instalațiilor menționate la litera (a) sau mai ridicat decât al acestora.

Operatorii instalațiilor de depozitare permanentă se asigură că deșeurile de mercur care au fost supuse transformării și, după caz, solidificării sunt depozitate separat de alte deșeuri și în loturi de eliminare într-un spațiu de depozitare sigilat. Respectivii operatori se asigură că cerințele prevăzute în Directiva 1999/31/CE, inclusiv cerințele specifice pentru depozitarea temporară a deșeurilor de mercur stabilite la a treia și la a cincea liniuță din secțiunea 8 din anexa I și în anexa II la respectiva directivă sunt respectate în privința instalațiilor de depozitare permanentă.

Articolul 14

Trasabilitatea

(1)   Operatorii instalațiilor care efectuează depozitarea temporară a deșeurilor de mercur întocmesc un registru care include următoarele:

(a)	pentru fiecare transport de deșeuri de mercur primit: (i) originea și cantitatea deșeurilor respective; (ii) numele și datele de contact ale furnizorului și ale proprietarului deșeurilor respective;

(b)

pentru fiecare transport de deșeuri de mercur care părăsește instalația: (i) cantitatea deșeurilor respective și conținutul de mercur; (ii) destinația și operațiunea de eliminare preconizată a deșeurilor respective; (iii) o copie a certificatului furnizat de operatorul instalației care efectuează transformarea și, după caz, solidificarea deșeurilor respective, astfel cum se menționează la alineatul (2); (iv) o copie a certificatului furnizat de operatorul instalației care efectuează depozitarea permanentă a deșeurilor de mercur care au fost supuse transformării și, după caz, solidificării, astfel cum se menționează la alineatul (3);

(c)	cantitatea deșeurilor de mercur depozitate în instalație la finalul fiecărei luni.

Operatorii instalațiilor care efectuează depozitarea temporară a deșeurilor de mercur eliberează, de îndată ce deșeurile de mercur sunt scoase din depozitul temporar, un certificat care să ateste că deșeurile de mercur au fost trimise la o instalație care efectuează operațiunile de eliminare prevăzute de prezentul articol.

După eliberarea certificatului menționat la al doilea paragraf din prezentul alineat, o copie a acestuia se trimite fără întârziere operatorilor economici în cauză menționați la articolul 12.

(2)   Operatorii instalațiilor care efectuează transformarea și, după caz, solidificarea deșeurilor de mercur întocmesc un registru care include următoarele:

(a)	pentru fiecare transport de deșeuri de mercur primit: (i) originea și cantitatea deșeurilor respective; (ii) numele și datele de contact ale furnizorului și ale proprietarului deșeurilor respective;

(b)

pentru fiecare transport de deșeuri de mercur supuse transformării și, după caz, solidificării, care părăsește instalația: (i) cantitatea respectivelor deșeuri și conținutul de mercur al acestora; (ii) destinația și operațiunile de eliminare preconizate pentru deșeurile respective; (iii) o copie a certificatului furnizat de operatorul instalației care efectuează depozitarea permanentă a deșeurilor respective, astfel cum se menționează la alineatul (3);

(c)	cantitatea deșeurilor de mercur depozitate în instalație la finalul fiecărei luni.

De îndată ce operațiunea de transformare și, după caz, de solidificare a întregului transport este finalizată, operatorii instalațiilor care efectuează transformarea și, după caz, solidificarea deșeurilor de mercur eliberează un certificat care atestă că întregul transport de deșeuri de mercur a fost supus transformării și, după caz, solidificării.

După eliberarea certificatului menționat la al doilea paragraf din prezentul alineat, o copie a acestuia se trimite fără întârziere operatorilor instalațiilor menționați la alineatul (1) din prezentul articol și operatorilor economici în cauză menționați la articolul 12.

(3)   Operatorii instalațiilor care efectuează depozitarea permanentă a deșeurilor de mercur care au fost supuse transformării și, după caz, solidificării eliberează, imediat după finalizarea operațiunii de eliminare a întregului transport, un certificat care atestă că întregul transport de deșeuri de mercur supuse transformării și, după caz, solidificării a fost plasat într-un depozit permanent, în conformitate cu Directiva 1999/31/CE, și care conține informații despre locul de depozitare.

După eliberarea certificatului menționat la primul paragraf din prezentul alineat, o copie a acestuia se trimite fără întârziere operatorilor instalațiilor menționați la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, precum și operatorilor economici în cauză menționați la articolul 12.

(4)   În fiecare an, operatorii instalațiilor menționați la alineatele (1) și (2) transmit, înainte de 31 ianuarie, registrul aferent anului calendaristic precedent autorităților competente ale statelor membre în cauză. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză comunică anual Comisiei fiecare registru transmis.

Articolul 15

Siturile contaminate

(1)   Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre privind măsurile luate la nivel național pentru a identifica și evalua siturile contaminate cu mercur și compuși de mercur și pentru a aborda riscurile semnificative pe care o astfel de contaminare le poate prezenta pentru sănătatea umană și pentru mediu.

(2)   Până la 1 ianuarie 2021, Comisia pune la dispoziția publicului pe internet informațiile strânse în temeiul alineatului (1), inclusiv o listă a siturilor contaminate cu mercur și compuși de mercur.

CAPITOLUL V

SANCȚIUNI, AUTORITĂȚI COMPETENTE ȘI RAPORTARE

Articolul 16

Sancțiuni

Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei până la datele corespunzătoare de aplicare a dispozițiilor relevante din prezentul regulament și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificări ulterioare privind aceste norme.

Articolul 17

Autoritățile competente

Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile de îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezentul regulament.

Articolul 18

Raportarea

(1)   Până la 1 ianuarie 2020 și la intervale corespunzătoare ulterior, statele membre întocmesc, transmit Comisiei și pune la dispoziția publicului pe internet un raport incluzând:

(a)	informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)	informații necesare pentru îndeplinirea de către Uniune a obligației de raportare în temeiul articolului 21 din convenție;

(c)	un rezumat al informațiilor colectate în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament;

(d)

informații privind mercurul care se regăsește pe teritoriul lor: (i) o listă a siturilor unde se află stocuri de peste 50 de tone metrice de mercur, altele decât deșeurile de mercur, precum și cantitatea de mercur din fiecare sit; (ii) o listă a siturilor unde sunt acumulate deșeuri de mercur în cantitate de peste 50 de tone metrice, precum și cantitatea de deșeuri de mercur din fiecare sit; și

(e)	o listă a surselor de unde se obțin peste 10 tone metrice de mercur pe an, în cazul în care statele membre sunt informate de astfel de surse.

Statele membre pot decide să nu facă publice informațiile menționate la primul paragraf din oricare dintre motivele menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17), sub rezerva articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din respectiva directivă.

(2)   În scopul raportului prevăzut la alineatul (1), Comisia pune la dispoziția statelor membre un instrument electronic de raportare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu scopul de a stabili chestionare adecvate pentru a preciza conținutul, informațiile și indicatorii-cheie de performanță necesari în vederea îndeplinirii cerințelor în temeiul alineatului (1), precum și formatul și frecvența raportului menționat la alineatul (1). Chestionarele respective nu dublează obligațiile de raportare ale părților la convenție. Actele de punere în aplicare menționate în prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2).

(3)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei, fără întârziere, rapoartele pe care le-au furnizat secretariatului convenției.

Articolul 19

Revizuirea

(1)   Până la 30 iunie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la rezultatele evaluării sale privind:

(a)	necesitatea reglementării de către Uniune a emisiilor de mercur și de compuși de mercur provenite de la crematorii;

(b)

fezabilitatea eliminării progresive a utilizării amalgamului dentar pe termen lung și, de preferință, până în 2030, luând în considerare planurile naționale menționate la articolul 10 alineatul (3) și respectând totodată pe deplin competența statelor membre în ceea ce privește organizarea și prestarea serviciilor de sănătate și de îngrijire medicală; și

(c)	beneficiile ecologice și fezabilitatea unei alinieri suplimentare a anexei II la legislația relevantă a Uniunii care reglementează introducerea pe piață a produselor cu adaos de mercur.

(2)   Până la 31 decembrie 2024, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la punerea în aplicare și revizuirea prezentului regulament, inter alia, în lumina eficacității evaluării realizate de Conferința părților la convenție și a rapoartelor transmise de statele membre în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament și cu articolul 21 din convenție.

(3)   Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă împreună cu rapoartele sale menționate la alineatele (1) și (2).

CAPITOLUL VI

COMPETENȚE DELEGATE ȘI DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 20

Modificarea anexelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament în ceea ce privește modificarea anexelor I, II, III și IV pentru a le alinia la deciziile adoptate de Conferința părților la convenție în conformitate cu articolul 27 din convenție, dacă Uniunea susține decizia în cauză prin intermediul unei decizii a Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

Articolul 21

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 20 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 13 iunie 2017. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 20 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (2) și al articolului 20 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 22

Procedura comitetului

(1)   Pentru adoptarea de formulare pentru import și export în temeiul articolului 6, a unor cerințe tehnice pentru depozitarea intermediară a mercurului, a compușilor de mercur și a amestecurilor de mercur într-un mod sigur din punctul de vedere al mediului în temeiul articolului 7 alineatul (3), a unei decizii în temeiul articolului 8 alineatul (6) și a unor chestionare în conformitate cu articolul 18 alineatul (2), Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 23

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1102/2008 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2018.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2018.

Cu toate acestea, partea I litera (d) din anexa III se aplică de la 11 decembrie 2017.

---

(1)  JO C 303, 19.8.2016, p. 122.

(2)  Poziția Parlamentului European din 14 martie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 25 aprilie 2017.

(3)  Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1102/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind interzicerea exporturilor de mercur metalic și de anumiți compuși și amestecuri de mercur și depozitarea în condiții de siguranță a mercurului metalic (JO L 304, 14.11.2008, p. 75).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(7)  Decizia de punere în aplicare 2013/732/UE a Comisiei din 9 decembrie 2013 de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT), în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale, pentru producerea de cloralcali (JO L 332, 11.12.2013, p. 34).

(8)  Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).

(9)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(10)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(11)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(12)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(13)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14)  Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).

(15)  Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile (JO L 332, 9.12.2002, p. 1).

(17)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

---

---

---

---

---

---