(1)   Prezentul regulament stabilește cadrul în care se poate acorda sprijin de urgență la nivelul Uniunii prin măsuri specifice adecvate situației economice, în cazul unui dezastru natural sau provocat de om, fie potențial, fie în curs de desfășurare. Astfel de sprijin de urgență poate fi acordat numai în cazurile în care amploarea fără precedent și impactul dezastrului sunt de așa natură încât provoacă grave și ample consecințe umanitare în unul sau mai multe state membre și numai în circumstanțe excepționale în care niciun alt instrument aflat la dispoziția statelor membre și a Uniunii nu este suficient.

(2)   Sprijinul de urgență acordat în temeiul prezentului regulament susține și completează acțiunile statelor membre afectate. În acest scop, se asigură o cooperare și o consultare strânse cu statul membru afectat.

(1)   În cazul unui dezastru potențial sau în curs de desfășurare, decizia vizând activarea sprijinului de urgență în temeiul prezentului regulament este luată de către Consiliu, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, specificându-se, după caz, perioada de activare.

(2)   Consiliul examinează imediat propunerea Comisiei menționată la alineatul (1) și decide, în funcție de caracterul urgent al situației, cu privire la activarea sprijinului de urgență.

(1)   Sprijinul de urgență în temeiul prezentului regulament furnizează un răspuns de urgență bazat pe nevoi și completează răspunsul statelor membre afectate, cu scopul de a proteja viața, de a preveni și alina suferința umană și de a păstra demnitatea umană, ori de câte ori apare o nevoie ca rezultat al unui dezastru menționat la articolul 1.

(2)   Sprijinul de urgență, astfel cum este menționat la alineatul (1), poate include orice acțiune de ajutor umanitar care ar fi eligibilă pentru finanțare din partea Uniunii în temeiul articolelor 2, 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1257/96 și, prin urmare, poate cuprinde furnizarea de asistență și ajutor și, dacă este necesar, derularea de operațiuni de protecție pentru salvarea și protejarea vieților omenești în timpul dezastrului sau imediat după producerea acestuia. De asemenea, sprijinul de urgență poate fi utilizat pentru a finanța orice alte cheltuieli legate direct de punerea în aplicare a sprijinului de urgență în temeiul prezentului regulament.

(3)   Sprijinul de urgență în temeiul prezentului regulament se acordă și se pune în aplicare în conformitate cu principiile umanitare fundamentale ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței.

(4)   Acțiunile menționate la alineatul (2) sunt realizate de Comisie sau de organizațiile partenere selectate de Comisie. Comisia poate selecta ca organizații partenere în special organizații neguvernamentale, servicii specializate din statele membre sau organizații și agenții internaționale care au experiența necesară. În acest sens, Comisia menține o strânsă cooperare cu statul membru afectat.

(1)   Comisia pune în aplicare sprijinul financiar al Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. În special, finanțarea Uniunii pentru acțiuni de sprijin în temeiul prezentului regulament este pusă în aplicare prin intermediul gestiunii directe sau indirecte, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) literele (a) și (c) din regulamentul respectiv.

(2)   Sprijinul de urgență în temeiul prezentului regulament este finanțat de la bugetul general al Uniunii și din contribuții care ar putea fi efectuate de alți donatori publici sau privați, sub formă de venituri alocate extern în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Finanțarea de către Uniune a acțiunilor de sprijin în temeiul prezentului regulament care urmează a fi puse în aplicare prin intermediul gestiunii directe poate fi acordată direct de către Comisie, fără cereri de propuneri, în conformitate cu articolul 128 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. În acest scop, Comisia poate încheia acorduri-cadru de parteneriat sau se poate baza pe acordurile-cadru de parteneriat existente încheiate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96.

(4)   Atunci când Comisia pune în aplicare operațiuni de sprijin de urgență prin intermediul organizațiilor neguvernamentale, criteriile referitoare la capacitatea financiară și operațională se consideră îndeplinite dacă există un acord-cadru de parteneriat în vigoare între organizația respectivă și Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96.

(1)   Finanțarea Uniunii poate acoperi orice costuri directe necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor eligibile prevăzute la articolul 3, inclusiv achiziționarea, pregătirea, colectarea, transportul, depozitarea și distribuirea de bunuri și servicii în cadrul acțiunilor respective.

(2)   Costurile indirecte ale organizațiilor partenere pot fi, de asemenea, acoperite în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Finanțarea Uniunii poate acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, necesare pentru gestionarea sprijinului de urgență care urmează să fie acordat în temeiul prezentului regulament.

(4)   Finanțarea Uniunii pentru acțiunile de sprijin de urgență în temeiul prezentului regulament poate acoperi până la 100 % din costurile eligibile.

(5)   Cheltuielile suportate de o organizație parteneră înainte de data înaintării unei cereri de finanțare pot fi eligibile pentru finanțare din partea Uniunii.

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt puse în aplicare acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii Europene sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror alte activități ilegale, prin verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a desfășura audituri, pe baza documentelor și la fața locului, cu privire la toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (11), cu scopul de a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau cu o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract finanțat în temeiul prezentului regulament.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), contractele și acordurile de grant, precum și acordurile cu organizații internaționale și cu serviciile specializate ale statelor membre, rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

(1)   Acțiunile care primesc sprijin financiar în temeiul prezentului regulament sunt monitorizate periodic. Cel târziu la 12 luni de la activarea sprijinului de urgență pentru o anumită situație în conformitate cu articolul 2, Comisia prezintă Consiliului un raport și, după caz, propuneri de încetare a acestuia.

(2)   Până la 17 martie 2019, Comisia înaintează Consiliului o evaluare a funcționării prezentului regulament, împreună cu sugestii pentru viitorul său și, după caz, propuneri de modificare sau încetare a prezentului regulament.

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Consiliul decide să activeze sprijinul de urgență în temeiul prezentului regulament începând de la data intrării sale în vigoare pentru actualul aflux de refugiați și migranți în Uniune, pentru o perioadă de trei ani.