23.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 198/47

(1)

Articolul 193 din Directiva 2006/112/CE prevede că orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii este în mod normal obligată la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) către autoritățile fiscale.

(2)

Decizia de punere în aplicare 2010/583/UE a Consiliului (2) și ulterior Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE a Consiliului (3) au autorizat România să aplice o măsură de derogare, pentru a desemna destinatarul drept persoana obligată la plata TVA în cazul livrării de produse din lemn de către persoane impozabile.

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată la Comisie la 9 februarie 2016, România a solicitat autorizarea de a continua aplicarea măsurii după 31 decembrie 2016.

(4)

Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din data de 23 martie 2016, cu privire la cererea înaintată de România. Printr-o scrisoare din 29 martie 2016, Comisia a notificat României faptul că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(5)

Înainte de a fi autorizată să aplice taxarea inversă pentru livrările de produse din lemn, România se confruntase cu probleme pe piața lemnului din cauza naturii respectivei piețe și a întreprinderilor implicate. Potrivit raportului prezentat de România împreună cu cererea de prelungire a măsurii, desemnarea destinatarului drept persoana obligată la plata TVA a avut ca efect prevenirea evaziunii și a fraudei fiscale în respectivul sector și, prin urmare, rămâne justificată.

(6)

Măsura este proporțională cu obiectivele urmărite, deoarece nu se intenționează aplicarea sa generală, ci numai pentru operațiuni specifice într-un sector în care există probleme considerabile cu privire la evaziunea și frauda fiscală.

(7)

În opinia Comisiei, măsura nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra prevenirii fraudei în sectorul comerțului cu amănuntul, în alte sectoare sau în alte state membre.

(8)

Autorizația ar trebui să fie limitată în timp până la 31 decembrie 2019.

(9)

În cazul în care România consideră că este necesară o nouă prelungire după 2019, ar trebui transmis Comisiei un nou raport însoțit de cererea de prelungire, cel târziu până la 1 aprilie 2019.

(10)

Măsura nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(11)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2013/676/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

la articolul 1, data de „31 decembrie 2016” se înlocuiește cu „31 decembrie 2019”;

2.

la articolul 3, data de „1 aprilie 2016” se înlocuiește cu „1 aprilie 2019”.