7.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 262/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a fost adoptat cu scopul de a elimina barierele din calea bunei funcționări a pieței interne cauzate de diferențele dintre măsurile naționale de reglementare a comerțului cu produse derivate din focă. Aceste măsuri au fost adoptate ca răspuns la preocupările etice ale publicului cu privire la aspectele legate de bunăstarea animalelor în contextul uciderii focilor și la posibila prezență pe piața Uniunii a unor produse obținute din foci ucise într-un mod care cauzează în mod excesiv durere, suferință psihică, spaimă și alte forme de suferință. Aceste preocupări au fost susținute de dovezi care arată că o metodă de ucidere cu adevărat umană nu poate fi aplicată și respectată efectiv și consecvent în condițiile specifice în care are loc vânătoarea de foci. În vederea atingerii acestui obiectiv, Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 a impus, ca regulă generală, interzicerea introducerii pe piață a produselor derivate din focă.

(2)

În același timp, vânătoarea de foci reprezintă o parte integrantă a economiei sociale, a nutriției, a culturii și a identității comunităților inuite și ale altor comunități indigene, aducând o contribuție importantă la subzistența și dezvoltarea acestora, fiind o sursă de hrană și venituri care asigură traiul și mijloace de subzistență durabile pentru comunitate, conservând și asigurând continuitatea existenței tradiționale a comunității. Pentru aceste motive, vânătorile de foci desfășurate în mod tradițional de comunitățile inuite și de alte comunități indigene nu dau naștere acelorași preocupări etice din partea publicului ca și vânătorile de foci desfășurate în principal în scopuri comerciale. De asemenea, este recunoscut la scară largă faptul că interesele fundamentale, economice și sociale ale comunităților inuite și ale altor comunități indigene nu ar trebui să fie afectate în mod negativ, în conformitate cu Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene adoptată la 13 septembrie 2007, și cu alte instrumente internaționale relevante. În plus, trei state membre (Danemarca, Țările de Jos și Spania) au ratificat Convenția privind populațiile indigene și tribale din țările independente (Convenția nr. 169), adoptată la 27 iunie 1989 de Organizația Internațională a Muncii (4). Din aceste motive, în mod excepțional, Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 permite introducerea pe piață a produselor derivate din focă care sunt obținute în urma unor vânători desfășurate în mod tradițional de comunitățile inuite și de alte comunități indigene pentru propria subzistență și care contribuie la aceasta.

(3)

Având în vedere obiectivul urmărit prin Regulamentul (CE) nr. 1007/2009, introducerea pe piața Uniunii a produselor derivate din focă obținute în urma vânătorilor practicate de comunitățile inuite și de alte comunități indigene ar trebui să fie condiționată de dedicarea unei atenții corespunzătoare bunăstării animale în cadrul desfășurării respectivelor vânători, într-un mod care să reducă în măsura posibilului durerea, suferința psihică, spaima și alte forme de suferință ale animalelor vânate, ținând în același timp seama de modul de viață al comunităților inuite și al altor comunități indigene și de scopul vânătorii, care este cel de a asigura subzistența. Prin urmare, exceptarea acordată pentru produsele derivate din focă obținute în urma vânătorilor desfășurate de comunitățile inuite și de alte comunități indigene ar trebui să fie limitată la vânătorile care contribuie la subzistența comunităților respective.

(4)

De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 permite, în mod excepțional, introducerea pe piață a produselor derivate din focă în situațiile în care vânătoarea este practicată exclusiv cu scopul gestionării durabile a resurselor marine. Deși se recunoaște importanța vânătorilor practicate în scopul gestionării durabile a resurselor marine, în practică acestea ar putea fi totuși greu de deosebit de vânătorile mari desfășurate în principal în scopuri comerciale. Acest lucru poate conduce la o discriminare nejustificată în ceea ce privește produsele derivate din focă vizate. Prin urmare, respectiva excepție nu ar mai trebui să fie prevăzută. Cu toate acestea, eliminarea excepției referitoare la gestionarea durabilă a resurselor marine poate crea probleme în statele membre în care carcasele provenite din vânători legale de foci au fost utilizate ca material pentru produse derivate din focă, care au fost introduse pe piețele locale ocazional și în cantități reduse. Este adecvată introducerea de către Comisie în evaluarea funcționării, eficacității și impactului Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 a informațiilor de care dispune privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009, astfel cum este modificat de prezentul regulament, în statele membre respective. Eliminarea respectivei excepții nu aduce atingere dreptului statelor membre de a continua să reglementeze vânătorile desfășurate în scopul gestionării durabile a resurselor marine.

(5)

Pentru a se asigura că excepția acordată în privința produselor derivate din focă obținute în urma vânătorilor desfășurate de comunitățile inuite și de alte comunități indigene nu este utilizată pentru produse derivate din focă obținute în urma unei vânători practicate în principal din motive comerciale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a interzice, în caz de necesitate și pe bază de dovezi, introducerea pe piață sau pentru a limita cantitatea care poate fi introdusă pe piață de produse derivate din focă obținute în urma vânătorii în cauză. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. De asemenea, este importantă consultarea adecvată de către Comisie a țărilor de origine vizate și a părților interesate relevante. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(6)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în scopul de a preciza într-o mai mare măsură mecanismele administrative de recunoaștere a organismelor care pot atesta respectarea condițiilor pentru introducerea pe piață a produselor derivate din focă și pentru eliberarea și controlul certificatelor, precum și reglementările administrative necesare pentru asigurarea conformității cu condițiile de import al produselor derivate din focă pentru uzul personal al călătorilor sau al familiilor acestora, precum și pentru emiterea de note tehnice orientative. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(7)

Pentru a facilita punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 și a exceptărilor acestuia, Comisia ar trebui să informeze publicul și autoritățile competente, în special autoritățile vamale, cu privire la dispozițiile regulamentului respectiv și cu privire la normele pentru introducerea pe piață a produselor derivate din focă obținute în urma vânătorilor desfășurate de comunitățile inuite sau de alte comunități indigene.

(8)

Statele membre ar trebui să prezinte rapoarte periodice cu privire la acțiunile întreprinse pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009. Pe baza acestor rapoarte, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1007/2009, inclusiv privind impactul asupra dezvoltării socioeconomice a comunităților inuite și a altor comunități indigene.

(9)

Deoarece obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(10)

Ținând cont de măsura în care comerțul cu produse derivate din focă este reglementat în Regulamentul (CE) nr. 1007/2009, astfel cum este modificat de prezentul regulament, Regulamentul (UE) nr. 737/2010 al Comisiei (6) ar trebui să fie abrogat.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 2, se introduce următorul punct:

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Condiții pentru introducerea pe piață

(1)   Introducerea pe piață a produselor derivate din focă este permisă numai dacă produsele în cauză se obțin în urma unor vânători desfășurate de comunitățile inuite sau de alte comunități indigene, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

Condițiile prevăzute la primul paragraf se aplică în momentul sau la locul în care sunt importate produsele derivate din focă.

(1a)   În momentul introducerii pe piață, produsul derivat din focă este însoțit de un document care atestă conformitatea cu condițiile stabilite la alineatul (1) («certificat»).

La cerere, un organism recunoscut în acest scop de Comisie emite un certificat.

Respectivele organisme recunoscute sunt independente, abilitate să își exercite funcțiile și fac obiectul unui audit extern.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), importul de produse derivate din focă este permis și în situația în care are un caracter ocazional și constă exclusiv din bunuri destinate uzului personal al călătorilor sau al familiilor acestora. Natura și cantitatea bunurilor respective indică faptul că acestea nu sunt importate în scop comercial.

(3)   Aplicarea alineatelor (1) și (2) nu împiedică realizarea obiectivului prezentului regulament.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu scopul de a preciza într-o mai mare măsură mecanismele administrative de recunoaștere a organismelor care pot atesta respectarea condițiilor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol și pentru eliberarea și controlul certificatelor, precum și reglementările administrative necesare pentru asigurarea respectării alineatului (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 alineatul (2).

(5)   În cazul în care există dovezi conform cărora o vânătoare de foci se desfășoară în principal din motive comerciale, se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 4a pentru a interzice introducerea pe piață sau pentru a limita cantitatea care poate fi introdusă pe piață de produse derivate din focă obținute în urma vânătorii în cauză. Este deosebit de important ca, înainte de adoptarea acestor acte delegate, Comisia să își urmeze practica uzuală și să organizeze consultări cu experți, inclusiv experți ai statelor membre.

(6)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru emiterea notelor tehnice orientative care stabilesc o listă orientativă a codurilor din Nomenclatura combinată la care s-ar putea încadra produsele derivate din focă vizate de prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 alineatul (2).”

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 4a

Exercitarea delegării

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 10 octombrie 2015. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

4.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului (7). Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În ceea ce privește actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (4), în cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(7)  Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1)."

(8)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”"

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Informarea

Comisia informează publicul, în vederea sensibilizării acestuia, precum și autoritățile competente, inclusiv autoritățile vamale, cu privire la dispozițiile prezentului regulament și la normele în temeiul cărora se pot introduce pe piață produse derivate din focă obținute în urma vânătorilor desfășurate de comunitățile inuite sau de alte comunități indigene.”

6.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Raportarea

(1)   Statele membre trimit Comisiei până la 31 decembrie 2018, și ulterior o dată la patru ani, un raport care prezintă acțiunile întreprinse pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament în termen de 12 luni de la încheierea fiecărei perioade de raportare menționate la alineatul (1). Primul raport se prezintă până la 31 decembrie 2019.

(3)   În rapoartele prezentate în conformitate cu alineatul (2), Comisia evaluează funcționarea, eficacitatea și impactul prezentului regulament în ceea ce privește realizarea obiectivului său.”