(1)

Este necesar să se precizeze conținutul informațiilor pe care autoritățile competente din statele membre au obligația de a le furniza trimestrial Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din Directiva 2011/61/UE pentru a-i permite să evalueze funcționarea pașaportului pentru administratorii din UE ai unor fonduri de investiții alternative (AFIA din UE) care administrează sau distribuie în Uniune unități sau acțiuni ale unor fonduri de investiții alternative din UE (FIA din UE), condițiile de funcționare pentru FIA și administratorii acestora, precum și impactul potențial al unei extinderi a pașaportului.

(2)

Este important să se asigure faptul că informațiile furnizate de autoritățile competente sunt pertinente și susceptibile să stea la baza unei evaluări în cunoștință de cauză. Toate autoritățile competente ar trebui, prin urmare, să ofere informații care permit o evaluare coerentă pe întreg teritoriul Uniunii, menținând, în același timp, posibilitatea de a furniza și orice informații suplimentare pe care le consideră utile pentru evaluarea funcționării generale a pașaportului UE, a normelor naționale privind plasamentele private, precum și a oricărui impact potențial al extinderii pașaportului la fondurile și administratorii de fonduri din țări terțe. Pentru a se asigura o aplicare directă a unui set uniform de cerințe de raportare în cazul tuturor autorităților competente, este necesar să se stabilească normele referitoare la informațiile care trebuie furnizate ESMA sub forma unui regulament.

(3)

Pentru a evalua gradul de utilizare a pașaportului UE, este important să se colecteze date cantitative privind AFIA și FIA care utilizează pașapoartele prevăzute la articolele 32 și 33 din Directiva 2011/61/UE, date referitoare la jurisdicțiile în care au loc activități transfrontaliere, precum și la tipurile de activități transfrontaliere.

(4)

Cooperarea efectivă dintre autoritățile competente este un aspect esențial al funcționării globale a pașaportului UE. Pentru a evalua eficacitatea, este esențial să se colecteze informații referitoare la cooperarea dintre autoritățile competente în ceea ce privește exercitarea responsabilităților care le revin în conformitate cu articolele 45 și 50 din Directiva 2011/61/UE. Aceasta implică evaluarea situațiilor în care sunt activate diferite competențe, măsurile active luate, precum și eficacitatea cooperării în ceea ce privește punctualitatea, pertinența și gradul de detaliere.

(5)

Pașaportul UE se bazează pe sistemul de notificare prevăzut la articolele 32 și 33 din Directiva 2011/61/UE. Autoritățile competente ar trebui, prin urmare, să furnizeze informații privind funcționarea unui astfel de sistem, în special din punctul de vedere al punctualității, al fluidității, al calității informațiilor notificate și al oricăror eventuale divergențe care decurg din aplicarea acestuia.

(6)

Pentru a permite o evaluare obiectivă, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a furniza informații referitoare la funcționarea pașaportului și din perspectiva investitorilor, în special în ceea ce privește impactul asupra protecției investitorilor. Autoritățile competente ar trebui să furnizeze, de asemenea, informații referitoare la reclamațiile depuse de investitori cu privire la AFIA sau FIA stabilite în alte state membre decât cel în care își are domiciliul investitorul, la întrebările adresate de investitori privind repartizarea competențelor între autoritățile competente din diferite state membre și la orice probleme apărute în legătură cu mecanismele de distribuire.

(7)

Evaluarea funcționării pașaportului trebuie să țină seama în mod corespunzător de rolul pe care îl joacă ESMA în soluționarea divergențelor dintre autoritățile competente în ceea ce privește administrarea sau distribuirea la nivel transfrontalier. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să comunice punctul lor de vedere în ceea ce privește utilitatea, punctualitatea, calitatea sau orice alte aspecte legate de implicarea ESMA.

(8)

Pentru a evalua funcționarea actualelor regimuri naționale care permit AFIA din afara UE și FIA din afara UE să își desfășoare activitatea în statele membre, este necesar să se cunoască pe deplin detaliile privind cadrele juridice adoptate de fiecare stat membru în parte, particularitățile acestora și diferențele în raport cu normele aplicabile AFIA și FIA din UE. De asemenea, este important să se culeagă informații cantitative în ceea ce privește numărul de FIA din afara UE ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite în statele membre și numărul de AFIA din afara UE care administrează sau distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA în statele membre. Aceste informații ar trebui să conțină și date privind acțiunile de asigurare a respectării normelor și de supraveghere, precum și informații suplimentare primite de la autoritățile de supraveghere din afara UE, la cerere.

(9)

Autoritățile competente ar trebui să comunice informații cu privire la orice mecanism de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țări terțe care nu este deja cunoscut de ESMA în urma participării sale în cadrul negocierii unor memorandumuri de înțelegere multilaterale. Pentru a putea evalua funcționarea mecanismelor de cooperare, este important să se colecteze informații privind eficacitatea unor astfel de mecanisme de cooperare, precum informații cantitative și calitative privind modul de utilizare a diferitelor competențe prevăzute în aceste mecanisme. Printre acestea se numără cereri de informații, vizite la fața locului și schimburi de informații. Eficiența cooperării ar trebui evaluată din punct de vedere al relevanței, al gradului de detaliere, al punctualității și al integralității asistenței primite.

(10)

Autoritățile competente ar trebui să ofere informații privind orice caracteristici ale regimului țării terțe care, de facto sau de jure, creează restricții sau dificultăți în ceea ce privește exercitarea funcțiilor de supraveghere de către autoritatea competentă a unui stat membru sau în ceea ce privește primirea directă a informațiilor de la entități din afara UE. În plus, ar trebui culese informații referitoare la reclamațiile din partea investitorilor, precum și la măsurile luate de autoritățile competente ca răspuns la astfel de reclamații.

(11)

Evaluarea interacțiunii dintre cele două sisteme instituite pentru administrarea sau distribuirea de unități sau acțiuni ale unor FIA ar trebui să se bazeze pe dovezi care reflectă situația generală de pe piața internă, precum și pe evaluările pe termen scurt și pe termen lung referitoare la dezvoltarea pieței, inclusiv la eventualele perturbări ale pieței sau denaturări ale concurenței. Evaluările ar trebui efectuate pe baza unor dovezi care să indice dacă există condiții echitabile de concurență între statele membre și țări terțe individuale, de exemplu în ceea ce privește sarcina de reglementare, condițiile de concurență sau supravegherea. Autoritățile competente ar trebui să ofere informații concrete cu privire la probleme generale sau specifice privind anumite țări terțe și să indice sursa acestor probleme.

(12)

Atunci când transmit informații privind eventualele perturbări ale pieței și denaturări ale concurenței, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare toate organismele de plasament colectiv și administratorii acestora. Este important să se stabilească dacă și în ce măsură atât FIA din UE și organismele de plasament colectiv în valori mobiliare instituite în temeiul Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), cât și administratorii acestora sunt eventual afectați de introducerea pașaportului „țări terțe”. Acest lucru este deosebit de important având în vedere că definiția AFIA din afara UE din Directiva 2011/61/UE se aplică tuturor organismelor de plasament colectiv stabilite în țări terțe, inclusiv celor care ar fi făcut obiectul Directivei 2009/65/CE dacă ar fi fost stabilite într-un stat membru. În plus, pentru a putea evalua impactul global pe piață, este necesar să se identifice impactul potențial asupra altor intermediari care operează în sectorul de administrare a activelor, cum ar fi depozitarii sau prestatorii de servicii,

(a)

informații privind funcționarea pașaportului UE pentru administratorii fondurilor de investiții alternative din UE (AFIA) care administrează și/sau distribuie unități sau acțiuni ale unor fonduri de investiții alternative din UE (FIA), astfel cum se prevede la articolele 2-7;

(b)

informații privind funcționarea distribuirii în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE de către AFIA din UE și a administrării și/sau distribuirii în statele membre de unități sau acțiuni ale unor FIA de către AFIA din afara UE, în conformitate cu regimurile naționale aplicabile, astfel cum se prevede la articolele 813;

(c)

informații privind impactul funcționării sistemelor menționate la literele (a) și (b) din prezentul alineat, astfel cum se prevede la articolul 14.

(a)

numărul de AFIA din UE autorizați în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2011/61/UE;

(b)

numărul de AFIA din UE care distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA din UE în temeiul articolului 32 din Directiva 2011/61/UE, numărul de FIA din UE și al compartimentelor FIA ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite în temeiul articolului 32 din Directiva 2011/61/UE, precum și defalcarea în funcție de statul membru de origine și statul membru gazdă;

(c)

numărul de AFIA din UE care administrează FIA din UE în temeiul articolului 33 din Directiva 2011/61/UE, numărul de FIA din UE care sunt administrate în temeiul articolului 33 din Directiva 2011/61/UE, precum și defalcarea în funcție de statul membru de origine și statul membru gazdă;

(d)

numărul de AFIA din UE care administrează FIA din UE stabilite în alte state membre în temeiul articolului 33 din Directiva 2011/61/UE prin înființarea unei sucursale și numărul de AFIA din UE care administrează direct FIA din UE stabilite în alte state membre în temeiul articolului 33 din Directiva 2011/61/UE.

(a)

numărul de cazuri în care o autoritate competentă a notificat autorității competente din statul membru de origine al unui AFIA o situație precum cea descrisă la articolul 45 alineatul (5) din Directiva 2011/61/UE, indicând tipul de situație;

(b)

numărul de cazuri în care o autoritate competentă, după ce a primit o notificare, astfel cum se descrie la articolul 45 alineatul (5) din Directiva 2011/61/UE, de la autoritatea competentă din statul membru gazdă, a luat măsurile prevăzute la articolul 45 alineatul (5) din directiva menționată, indicând tipul de măsuri luate în acest sens;

(c)

numărul de cazuri în care o autoritate competentă, după notificarea autorității competente din statul membru de origine al unui AFIA cu privire la o situație precum cea descrisă la articolul 45 alineatul (5) din Directiva 2011/61/UE, a luat măsurile prevăzute la articolul 45 alineatul (6) din directiva menționată, indicând tipul de măsuri luate în acest sens;

(d)

numărul de cazuri în care o autoritate competentă a notificat autorității competente din statul membru de origine al unui AFIA o situație precum cea descrisă la articolul 45 alineatul (7) din Directiva 2011/61/UE, indicând tipul de situație;

(e)

numărul de cazuri în care o autoritate competentă, după ce a primit o notificare, astfel cum se descrie la articolul 45 alineatul (7) din Directiva 2011/61/UE, de la autoritatea competentă din statul membru gazdă, a luat măsuri în conformitate cu articolul 45 alineatul (7) din directiva menționată, indicând tipul de măsuri luate în acest sens;

(f)

numărul de cazuri în care o autoritate competentă, după notificarea autorității competente din statul membru de origine al unui AFIA cu privire la o situație precum cea descrisă la articolul 45 alineatul (7) din Directiva 2011/61/UE, a luat măsurile prevăzute la articolul 45 alineatul (8) din directiva menționată, indicând tipul de măsuri luate în acest sens;

(g)

numărul de notificări trimise și de notificări primite în conformitate cu articolul 50 alineatul (5) din Directiva 2011/61/UE, indicând acțiunile întreprinse ca urmare a notificării;

(h)

în ceea ce privește cererile de asistență emise de autoritatea competentă:

(i)

în ceea ce privește cererile de asistență primite de autoritatea competentă de la autoritățile competente din alte state membre:

(j)

numărul de verificări la fața locului sau de investigații pe care autoritatea competentă le-a efectuat într-un alt stat membru, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2011/61/UE și numărul de cereri de verificări la fața locului sau de investigații într-un alt stat membru care au fost respinse.

(a)

intervalul mediu de timp scurs între primirea dosarului complet de notificare din partea unui AFIA și momentul în care autoritatea competentă care a primit dosarul notifică autoritatea competentă din statul membru gazdă;

(b)

durata medie a acțiunii de notificare a AFIA, de către autoritatea competentă din statul său membru de origine, cu privire la faptul că acesta poate întreprinde activități transfrontaliere, calculată de la data transmiterii dosarului de notificare către autoritatea competentă din statul membru gazdă;

(c)

numărul de cereri de clarificare din partea autorității competente din țara gazdă în legătură cu notificarea;

(d)

numărul de litigii care implică autoritățile competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă în legătură cu procesul de notificare.

(a)

numărul și tipul de reclamații din partea investitorilor adresate autorității competente în legătură cu FIA ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite sau administrate de un AFIA stabilit în alt stat membru, motivele invocate și modul în care au fost soluționate aceste reclamații;

(b)

dovada lipsei de claritate în rândul investitorilor în ceea ce privește distribuția sarcinilor de supraveghere între autoritățile competente din țara de origine și țara gazdă;

(c)

orice aspecte legate de funcționarea mecanismelor instituite de AFIA pentru distribuirea de unități sau acțiuni ale unor FIA și a mecanismelor instituite pentru a împiedica distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA către investitorii de retail, în conformitate cu anexa IV litera (h) din Directiva 2011/61/UE.

(a)

numărul de situații în care autoritatea competentă a primit informații de la o altă autoritate competentă în legătură cu monitorizarea riscurilor sistemice, stabilind o distincție între:

(b)

numărul de situații în care autoritatea competentă a făcut schimb de informații cu o altă autoritate competentă în legătură cu monitorizarea riscurilor sistemice, stabilind o distincție între:

(a)

dispozițiile legale în temeiul cărora este autorizată această distribuire, inclusiv o descriere a condițiilor specifice aplicabile;

(b)

numărul de AFIA din UE autorizați de autoritatea competentă să distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE în jurisdicția sa, în conformitate cu articolul 36 din Directiva 2011/61/UE și numărul de FIA din afara UE ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite;

(c)

numărul de cereri de informații transmise de autoritatea competentă AFIA din UE în ceea ce privește distribuirea de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE;

(d)

acțiunile de asigurare a respectării normelor sau de supraveghere ori sancțiunile impuse AFIA din UE în ceea ce privește distribuirea de unități sau acțiuni ale unor FIA din afara UE.

(a)

dispozițiile legale în temeiul cărora este autorizată această distribuire, inclusiv o descriere a condițiilor specifice aplicabile;

(b)

numărul de AFIA din afara UE care distribuie unități sau acțiuni ale unor FIA în jurisdicția autorității competente, în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Directiva 2011/61/UE și numărul de FIA ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite;

(c)

numărul de cereri de informații transmise de autoritatea competentă AFIA din afara UE în ceea ce privește distribuirea de unități sau acțiuni ale unor FIA în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Directiva 2011/61/UE;

(d)

acțiunile de asigurare a respectării normelor sau de supraveghere ori sancțiunile impuse AFIA din afara UE de către autoritatea competentă în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 22, 23, 24 și 26-30 din Directiva 2011/61/UE.

(a)

dispozițiile legale în temeiul cărora este autorizată această administrare, inclusiv o descriere a condițiilor specifice aplicabile;

(b)

numărul de AFIA din afara UE care administrează FIA din UE în jurisdicția autorității competente și numărul de FIA din UE care sunt administrate;

(c)

numărul de cereri de informații transmise de autoritatea competentă AFIA din afara UE în ceea ce privește administrarea unor FIA din UE.

(a)

existența unor mecanisme bilaterale de cooperare între autoritatea competentă și autoritățile de supraveghere din țări terțe, altele decât cele negociate și convenite sub auspiciile ESMA și ale țărilor terțe în cauză;

(b)

în ceea ce privește cererile de informații sau de asistență transmise de autoritatea competentă către autoritățile unei țări terțe în conformitate cu mecanismele de cooperare:

(c)

numărul vizitelor la fața locului pe care autoritatea competentă a solicitat să fie efectuate, în numele său, de către autoritatea de supraveghere dintr-o țară terță, în conformitate cu mecanismele de cooperare, precum și numărul de cereri pentru efectuarea de vizite la fața locului care au fost refuzate;

(d)

numărul de situații în care, în conformitate cu mecanismele de cooperare, s-au primit informații nesolicitate de la autoritatea de supraveghere dintr-o țară terță cu privire la:

(e)

numărul de situații în care autoritatea competentă a făcut schimb cu alte autorități competente de informații primite de la autoritățile de supraveghere din țări terțe în scopul de a monitoriza riscurile sistemice, în conformitate cu mecanismele de cooperare.

(a)

numărul și tipul de reclamații adresate autorității competente de investitori în legătură cu FIA ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite în jurisdicția respectivă în conformitate cu regimul național aplicabil;

(b)

acțiunile de asigurare a respectării normelor sau de supraveghere ori sancțiunile impuse de autoritatea competentă, inclusiv revocarea, suspendarea sau modificarea autorizațiilor relevante ori a înregistrării, care vizează sau se referă la AFIA din afara UE care distribuie ori administrează FIA în jurisdicția respectivă sau la FIA din afara UE ale căror unități sau acțiuni sunt distribuite în jurisdicția respectivă de către AFIA din UE.

(a)

problemele sau obstacolele referitoare la aplicarea cadrului de reglementare și de supraveghere pe care autoritatea competentă le-a întâmpinat în exercitarea funcțiilor de supraveghere asupra AFIA din afara UE sau FIA din afara UE;

(b)

dificultățile întâmpinate în ceea ce privește obținerea de informații direct de la AFIA din afara UE.

(a)

dovezi care să ateste că AFIA care au fost stabilite în jurisdicția lor s-au mutat în țări terțe, precizând cifrele agregate pentru numărul de FIA și activele aflate în administrare pentru fiecare țară terță, precum și motivele acestei mutări;

(b)

informații detaliate privind orice perturbare a pieței sau denaturare a concurenței, care a fost identificată sau preconizată, între organismele de plasament colectiv din UE și din afara UE, precum și între administratorii din UE și din afara UE ai organismelor de plasament colectiv;

(c)

dovezi care să arate că administratorii din UE ai organismelor de plasament colectiv autorizate în jurisdicția lor au întâmpinat dificultăți sau limitări în a se stabili sau a distribui într-o țară terță unități sau acțiuni ale organismelor de plasament colectiv pe care le administrează, precizând țara terță respectivă;

(d)

dovezi care să demonstreze dificultățile sau limitările existente în țările terțe, care au ca efect să îi descurajeze pe administratorii din UE ai organismelor de plasament colectiv autorizate în jurisdicția lor să decidă să se stabilească sau să distribuie într-o țară terță unități sau acțiuni ale organismelor de plasament colectiv pe care le administrează, precizând țara terță respectivă;

(e)

informații care să indice orice alte dificultăți generale sau specifice cu care se confruntă administratorii din UE ai organismelor de plasament colectiv în ceea ce privește stabilirea sau distribuirea în țări terțe de unități sau acțiuni ale organismelor de plasament colectiv pe care le administrează, precizând țara terță respectivă.