19.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/23

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a instituit un sistem aplicabil mențiunilor de calitate facultative, pentru a-i ajuta pe producători să comunice, pe piața internă, caracteristicile sau proprietățile care oferă valoare adăugată propriilor produse agricole. Acesta stabilește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate facultative „produs montan” și împuternicește Comisia să adopte acte delegate pentru a prevedea derogări de la aceste condiții, în cazuri justificate în mod corespunzător și pentru a ține seama de constrângerile naturale care afectează producția agricolă din zonele montane. De asemenea, regulamentul menționat împuternicește Comisia să adopte acte delegate de stabilire a metodelor de producție și a altor criterii relevante pentru aplicarea mențiunii respective.

(2)

Cu scopul de a evita inducerea în eroare a consumatorilor, ar fi oportună clarificarea utilizării mențiunii „produs montan” în cazul produselor de origine animală. În cazul produselor obținute de la animale, cum ar fi laptele și ouăle, producția ar trebui să aibă loc în zone montane. În ceea ce privește produsele obținute din animale, cum ar fi carnea, animalele ar trebui să fie crescute în zone montane. Dat fiind faptul că fermierii cumpără adesea animale tinere, acestea trebuie să petreacă cel puțin ultimele două treimi din viață în zone montane.

(3)

Transhumanța, inclusiv transhumanța între pășuni din zone montane și nemontane, este practicată în multe regiuni ale Uniunii, pentru a se profita de disponibilitatea sezonieră a pășunilor. Această practică asigură conservarea atât a pășunilor de altitudine, neadecvate pentru pășunatul continuu, cât și a peisajelor tradiționale, create de om, din zonele montane. Transhumanța prezintă de asemenea avantaje directe de mediu, reducând de pildă riscul eroziunii și al avalanșelor. Prin urmare, pentru a încuraja practicarea continuă a transhumanței, ar trebui autorizată aplicarea mențiunii „produs montan” și pe produsele obținute din animale transhumante care petrec cel puțin un sfert din viață pe pășuni din zone montane.

(4)

Pentru a garanta faptul că hrana destinată animalelor de fermă provine în principal din zone montane, ar trebui să se precizeze că, în principiu, cel puțin jumătate din rația furajeră anuală a acestora, exprimată în procente de substanță uscată, ar trebui să fie alcătuită din hrană care provine din zone montane.

(5)

Datorită faptului că hrana destinată rumegătoarelor, disponibilă în zonele montane, reprezintă mai mult de jumătate din rația lor furajeră anuală, în cazul lor acest procent ar trebui să fie mai mare.

(6)

Din cauza unor constrângeri naturale și a faptului că hrana produsă în zonele montane este în principal destinată rumegătoarelor, doar o proporție redusă din hrana porcinelor este în prezent obținută din zone montane. Pentru atingerea echilibrului necesar între cele două obiective ale mențiunii „produs montan”, prevăzute în considerentul 45 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, și anume asigurarea continuității producției de porcine în zonele montane și conservarea, în acest fel, a structurii rurale, proporția din hrana destinată porcinelor, care trebuie să provină din aceste zone, ar trebui să reprezinte mai puțin de jumătate din rația lor furajeră anuală.

(7)

Animalelor transhumante ar trebui să li se aplice restricții privind hrana, atunci când ele se află în zone montane.

(8)

Dat fiind faptul că transhumanța se aplică deopotrivă și stupilor de albine, ar trebui clarificată aplicarea mențiunii „produs montan” în cazul produselor de apicultură. Ținând însă cont de faptul că zahărul utilizat în hrana albinelor nu provine în mod normal din zone montane, restricțiile referitoare la hrană nu ar trebui să se aplice albinelor.

(9)

În ceea ce privește produsele de origine vegetală, pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, mențiunea „produs montan” ar trebui utilizată doar dacă plantele sunt cultivate în zone montane.

(10)

Produsele prelucrate ar trebui să poată conține, ca ingrediente, materii prime care nu pot fi produse în zone montane, precum zahărul, sarea sau plantele aromatice, cu condiția ca acestea să nu reprezinte mai mult de 50 % din greutatea totală a ingredientelor.

(11)

În zonele montane din anumite regiuni ale Uniunii, nu există suficiente instalații pentru producerea laptelui și a produselor lactate din lapte crud, pentru sacrificarea animalelor, tranșarea și dezosarea carcaselor sau pentru presarea uleiului de măsline. Constrângerile naturale afectează disponibilitatea instalațiilor de prelucrare adecvate în zonele montane și fac prelucrarea dificilă și neviabilă. Prelucrarea efectuată în altă parte, în vecinătatea zonelor montane, nu modifică natura produselor astfel prelucrate, sub aspectul provenienței lor montane. Prin urmare, ar trebui autorizată aplicarea mențiunii „produs montan” pe aceste produse, atunci când ele sunt prelucrate în afara zonelor montane. Având în vedere amplasarea instalațiilor de prelucrare din anumite state membre și necesitatea de a răspunde așteptărilor consumatorilor, operațiunile de prelucrare ar trebui să aibă loc într-o rază de 30 km față de zona montană în cauză.

(12)

În plus, pentru a permite instalațiilor de producere a laptelui și produselor lactate existente să își continue activitatea, doar instalațiile aflate în funcțiune la data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 ar trebui autorizate să utilizeze mențiunea „produs montan”. Deoarece disponibilitatea acestor instalații în zonele montane este variabilă, statele membre ar trebui autorizate să impună restricții mai stricte în ceea ce privește distanța sau să elimine, pur și simplu, această posibilitate,

(a)

produsele neenumerate în anexa I la tratat; și

(b)

plantele aromatice, condimentele și zahărul.

(a)

operațiunile de prelucrare pentru producția de lapte și produse lactate în instalațiile de prelucrare aflate în funcțiune la 3 ianuarie 2013;

(b)

sacrificarea animalelor, tranșarea și dezosarea carcaselor;

(c)

presarea uleiului de măsline.