13.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 152/40

(1)

Prin scrisoarea din 13 februarie 2012 și în conformitate cu articolul 114 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Regatul Danemarcei a notificat Comisiei intenția sa de a menține dispozițiile naționale privind anumite gaze industriale cu efect de seră, mai stricte decât cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră (1), după 31 decembrie 2012, dată la care expiră autorizarea acordată prin Decizia 2007/62/CE a Comisiei (2), adoptată în conformitate cu articolul 95 alineatul (6) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE) [actualul articol 114 alineatul (6) din TFUE].

(2)

Regulamentul (CE) nr. 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră (gaze fluorurate) are drept scop prevenirea și limitarea emisiilor de anumite gaze fluorurate (HFC, PFC și SF6) vizate de Protocolul de la Kyoto. Regulamentul conține, de asemenea, un număr limitat de interdicții de utilizare și de introducere pe piață în cazurile în care s-a considerat că există soluții alternative disponibile și rentabile la nivel comunitar și este nefezabilă îmbunătățirea izolării și a recuperării.

(3)

Regulamentul are un temei juridic dublu, și anume articolul 175 alineatul (1) din TCE [actualul articol 192 alineatul (1) din TFUE] în ceea ce privește toate dispozițiile în afară de cele ale articolelor 7, 8 și 9, care au ca temei articolul 95 din TCE (actualul articol 114 din TFUE), datorită implicațiilor pe care le au în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor în cadrul pieței unice a Uniunii.

(4)

Începând din anul 2002, Danemarca are în vigoare dispoziții naționale privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră, pe care le-a notificat Comisiei prin scrisoarea din 2 iunie 2006. Interdicția generală privind importul, vânzarea și utilizarea unor produse noi care conțin gazele fluorurate vizate este însoțită de derogările menționate în anexa I la ordinul respectiv. Aceste derogări se referă la o serie de aplicații foarte specifice și, în cazul unor aplicații mai uzuale, ele sunt stabilite în funcție de cantitatea de gaze cu efect de seră folosită în cadrul sistemelor respective, exceptându-se astfel, de exemplu, unitățile de răcire, pompele de căldură sau sistemele de climatizare care conțin cantități de agent frigorific cuprinse între 0,15 kg și 10 kg, precum și sistemele de răcire cu recuperare a căldurii care conțin o cantitate de agent frigorific mai mică sau egală cu 50 kg. Sunt exceptate produsele destinate navelor și cele pentru uz militar, precum și utilizarea SF6 în aparatajele de înaltă tensiune. În temeiul articolului 95 alineatul (6) din TCE [actualul articol 114 alineatul (6) din TFUE], la 8 decembrie 2006, Comisia a adoptat decizia de a autoriza Danemarca să mențină aceste dispoziții până la 31 decembrie 2012.

(5)

De la adoptarea Deciziei 2007/62/CE, circumstanțele care justifică menținerea unor dispoziții mai stricte, astfel cum se specifică în decizia respectivă, continuă să existe. Normele naționale fac parte dintr-o strategie mai amplă adoptată de Danemarca în scopul atingerii obiectivului său de reducere a emisiilor în conformitate cu Protocolul de la Kyoto și cu acordul ulterior de repartizare a sarcinilor adoptat la nivelul Uniunii. În baza acestui acord, Danemarca s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 21 % în perioada 2008-2012, față de nivelurile din anul de referință 1990. S-a semnalat faptul că măsurile notificate au contribuit în mod semnificativ la reducerea emisiilor de HFC în Danemarca. În deciziile adoptate în comun de către Parlamentul European și Consiliu privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să se respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (3), Danemarca s-a angajat să își reducă și mai mult emisiile până în 2020, și anume cu 20 % față de nivelurile din 2005.

(6)

Derogările prevăzute în ordin, precum și posibilitatea de a acorda, în cazuri foarte specifice, exceptări individuale de la interdicția generală, asigură proporționalitatea măsurii. De asemenea, măsura vizează doar echipamentele noi și permite utilizarea de gaze fluorurate în cadrul lucrărilor de service și întreținere a echipamentelor existente, pentru a evita renunțarea la acestea fără a fi necesar.

(7)

Se remarcă faptul că ordinul are implicații privind libera circulație a mărfurilor în Uniune, însă dispozițiile au caracter general și se aplică atât produselor autohtone, cât și celor de import. Nu există elemente care să indice că dispozițiile naționale notificate sunt sau vor fi utilizate ca mijloc de discriminare arbitrară între agenții economici din Uniune. Având în vedere riscurile pentru mediu generate de utilizarea de gaze fluorurate, Comisia confirmă evaluarea sa conform căreia dispozițiile naționale notificate nu constituie un obstacol disproporționat în calea funcționării pieței interne în raport cu obiectivele urmărite, în special având în vedere concluziile recentei evaluări a caracterului adecvat, a aplicării și a efectelor Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (4), referitoare la necesitatea unor măsuri suplimentare pentru reducerea emisiilor de gaze fluorurate în scopul atingerii obiectivelor privind emisiile de gaze cu efect de seră convenite la nivelul Uniunii.

(8)

Comisia consideră ca fiind admisibilă cererea Regatului Danemarcei, prezentată la 13 februarie 2012, privind menținerea legislației naționale mai stricte decât dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 842/2006 în ceea ce privește introducerea pe piață a produselor și echipamentelor care conțin gaze fluorurate cu efect de seră sau a căror funcționare se bazează pe astfel de gaze.

(9)

În plus, Comisia confirmă Decizia sa 2007/62/CE, conform căreia dispozițiile naționale din Ordinul nr. 552 din 2 iulie 2002:

În consecință, Comisia consideră că aceste dispoziții pot fi aprobate.

(10)

Comisia poate, în orice moment, să reevalueze respectarea în continuare a condițiilor pentru aprobare. Mai concret, această reevaluare poate deveni relevantă în cazul unor modificări substanțiale la Regulamentul (CE) nr. 842/2006 sau la Decizia nr. 406/2009/CE. Având în vedere această posibilitate și angajamentele pe termen lung ale UE și ale statelor sale membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, nu se consideră necesară o limitare a perioadei de aprobare până la o anumită dată,