Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32007R0680

    Regulamentul (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice

    JO L 162, 22.6.2007, p. 1–10 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/12/2013; abrogat prin 32013R1316

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2007/680/oj

    22.6.2007   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 162/1


    REGULAMENTUL (CE) NR. 680/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

    din 20 iunie 2007

    de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenţei financiare comunitare în domeniul reţelelor transeuropene de transport şi energetice

    PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 156,

    având în vedere propunerea Comisiei,

    având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

    după consultarea Comitetului Regiunilor,

    hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

    întrucât:

    (1)

    Consiliul European din 15 şi 16 martie 2002, desfăşurat la Barcelona, a subliniat în concluziile sale că reţelele energetice şi de transport integrate şi puternice reprezintă piatra de temelie a pieţei interne europene, iar o mai bună utilizare a reţelelor existente şi finalizarea verigilor lipsă vor permite sporirea eficacităţii şi a competitivităţii şi garantarea unui nivel adecvat de calitate, precum şi reducerea punctelor de saturaţie şi, aşadar, o mai mare viabilitate pe termen lung. Aceste necesităţi se înscriu în cadrul strategiei adoptate de şefii de stat şi de guvern la Consiliul European din 23 şi 24 martie 2000, desfăşurat la Lisabona, strategie care a fost menţionată de atunci cu regularitate.

    (2)

    Consiliul European din 12 şi 13 decembrie 2003, desfăşurat la Bruxelles, a aprobat acţiunea europeană pentru creştere, invitând Comisia să îşi reorienteze cheltuielile, în cazul în care este necesar, către investiţii în capitalul fizic, în special investiţiile în infrastructura reţelelor transeuropene, ale căror proiecte prioritare reprezintă elemente esenţiale pentru întărirea coeziunii pieţei interne.

    (3)

    Eventualele întârzieri înregistrate la realizarea unor conexiuni transeuropene performante, în special în cazul tronsoanelor transfrontaliere, ar putea reprezenta un handicap serios pentru competitivitatea Uniunii, a statelor membre şi a regiunilor periferice, care nu ar putea sau care nu ar mai putea să profite pe deplin de efectele benefice ale pieţei interne.

    (4)

    În Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (3), costul pentru finalizarea reţelei transeuropene de transport, în perioada 2007-2020, a fost estimat la 600 miliarde EUR. Numai investiţiile necesare pentru proiectele prioritare în sensul anexei III la respectiva decizie reprezintă aproximativ 160 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013.

    (5)

    Pentru atingerea acestor obiective, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au pus accentul pe necesitatea de a consolida şi adapta instrumentele financiare existente printr-o creştere a nivelului cofinanţării comunitare, prevăzând posibilitatea de a aplica o rată mai ridicată a cofinanţării comunitare, în special pentru proiecte care se disting prin caracterul lor transfrontalier, funcţia lor de tranzit sau traversarea unor obstacole naturale.

    (6)

    În conformitate cu Comunicarea Comisiei, adresată Parlamentului European şi Consiliului, privind promovarea transportului pe căile navigabile interioare „NAIADES” şi având în vedere natura durabilă a căilor navigabile interioare, proiectele privind căile navigabile interioare trebuie să beneficieze de o atenţie deosebită.

    (7)

    În Rezoluţia sa din 8 iunie 2005 privind provocările politice şi mijloacele bugetare ale Uniunii extinse 2007-2013 (4), Parlamentul European a subliniat importanţa strategică a reţelelor de transport în vederea realizării pieţei interne şi a unor relaţii mai strânse cu ţările candidate, cele precandidate şi cele aparţinând „cercului de prieteni”. În afară de aceasta, şi-a exprimat voinţa de a examina instrumente financiare inovatoare, cum ar fi garanţiile de împrumut, concesiunile europene, împrumuturile europene şi un fond de bonificare a dobânzii.

    (8)

    Este imposibil să se răspundă tuturor nevoilor legate de aplicarea priorităţilor, stabilite prin Decizia nr. 1692/96/CE pentru RTE-T şi prin Decizia nr. 1364/2006/CE (5) pentru RTE-E, prin intermediul sumelor alocate reţelelor transeuropene din domeniul transporturilor şi energetic (denumite în continuare „RTE-T” şi „RTE-E”) în conformitate cu cadrul financiar multianual 2007-2013. Este aşadar oportun, pentru a completa sursele naţionale de finanţare publice şi private, ca aceste resurse să se concentreze pe anumite categorii de proiecte care vor aduce cea mai mare valoare adăugată ansamblului reţelelor, în special tronsoanele transfrontaliere – inclusiv autostrăzile mării – şi proiectele destinate eliminării situaţiilor de strangulare a traficului, cum ar fi cele create de obstacolele naturale, în scopul de a garanta continuitatea infrastructurilor RTE-T şi RTE-E. Pentru a favoriza punerea în aplicare coordonată a anumitor proiecte, pot fi desemnaţi coordonatori europeni în conformitate cu articolul 17a din Decizia nr. 1692/96/CE.

    (9)

    Ţinând cont că sumele rămase pentru investiţiile RTE-T în proiecte prioritare sunt estimate la aproximativ 250 miliarde EUR şi că valoarea de referinţă financiară europeană de 8 013 milioane EUR pentru transport în perioada 2007-2013 reprezintă doar o parte infimă a bugetului necesar pentru finalizarea proiectelor prioritare, Comisia ar trebui – cu ajutorul coordonatorilor europeni în cazul în care sunt numiţi – să desfăşoare acţiuni de sprijinire şi coordonare a eforturilor statelor membre de a finanţa şi finaliza RTE-T planificată conform calendarului stabilit. Comisia ar trebui să pună în aplicare dispoziţiile referitoare la coordonatorii europeni prevăzute în Decizia nr. 1692/96/CE. De asemenea, Comisia ar trebui să studieze şi să încerce să rezolve, împreună cu statele membre, problema financiară pe termen lung a construcţiei şi exploatării întregii RTE-T, având în vedere că perioada de construcţie include cel puţin două perioade bugetare de şapte ani, iar durata de viaţă prevăzută a noii infrastructuri este de cel puţin un secol.

    (10)

    Decizia nr. 1364/2006/CE identifică obiectivele, priorităţile de acţiune şi proiectele de interes comun pentru a dezvolta RTE-E, inclusiv proiectele prioritare, şi acordă prioritatea cuvenită proiectelor declarate de interes european. Investiţiile necesare pentru a permite tuturor statelor membre să participe pe deplin la piaţa internă şi pentru a completa interconexiunile cu ţările învecinate sunt, doar pentru proiectele prioritare, de aproximativ 28 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013.

    (11)

    Consiliul European din 12 şi 13 decembrie 2003 a invitat de asemenea Comisia să continue să analizeze necesitatea de a crea un instrument de garanţie comunitară specific destinat acoperirii anumitor riscuri posterioare construcţiei în cadrul proiectelor RTE-T. În ceea ce priveşte energia, Consiliul European a invitat Comisia să îşi reorienteze cheltuielile, în cazul în care este necesar, către investiţii în capitalul fizic cu scopul de a stimula creşterea.

    (12)

    Regulamentul (CE) nr. 2236/95 al Consiliului din 18 septembrie 1995 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenţei financiare comunitare în domeniul reţelelor transeuropene (6) reprezintă deja un progres real, deoarece permite acordarea unei rate mai mari de finanţare, până la 20 %, pentru proiecte declarate prioritare. Cu toate acestea, rămâne tributar normelor de aplicare care necesită o simplificare şi unui buget cu resurse limitate. Apare aşadar necesitatea de a suplimenta finanţarea naţională publică şi finanţarea privată şi de a creşte contribuţia comunitară atât în ceea ce priveşte suma, cât şi cota de participare, în vederea întăririi efectului de pârghie a fondurilor comunitare, permiţând astfel realizarea proiectelor prioritare selectate.

    (13)

    Este oportun să se realizeze, prin intermediul prezentului regulament, un program care să determine normele generale pentru acordarea asistenţei financiare comunitare în domeniul RTE-T şi RTE-E. Acest program, care trebuie să se desfăşoare în conformitate cu dreptul comunitar, în special în ceea ce priveşte mediul, ar trebui să contribuie la întărirea pieţei interne şi să aibă un efect de stimulare a competitivităţii şi a creşterii la nivelul Comunităţii.

    (14)

    Asistenţa financiară comunitară în cadrul bugetului pentru reţelele transeuropene ar trebui în plus să se concentreze pe proiectele sau părţile de proiecte care prezintă cea mai mare valoare adăugată europeană şi să fie de natură să încurajeze participanţii să accelereze punerea în aplicare a proiectelor prioritare în temeiul Deciziilor nr. 1692/96/CE şi nr. 1364/2006/CE. Ar trebui de asemenea să permită şi finanţarea celorlalte proiecte de infrastructură europene de interes comun definite în deciziile menţionate.

    (15)

    Asistenţa financiară comunitară este acordată cu scopul de a dezvolta proiectele de investiţii în RTE-T şi RTE-E, de a furniza angajamente financiare ferme, de a mobiliza investitorii instituţionali şi de a trezi interesul pentru formarea unor parteneriate de finanţare între sectorul public şi cel privat. În sectorul energetic, scopul asistenţei financiare este în principal de a ajuta la depăşirea obstacolelor financiare care pot să apară în momentul pregătirii proiectului şi dezvoltării prealabile a construcţiei, şi trebuie să se concentreze pe tronsoanele transfrontaliere ale proiectelor prioritare şi pe interconexiunile cu ţările învecinate.

    (16)

    În Comunicarea sa adresată Parlamentului European şi Consiliului din 4 iulie 2005 privind instalarea unui sistem european de semnalizare feroviară ERTMS/ETCS, Comisia a subliniat importanţa migrării rapide şi coordonate spre acel sistem în scopul de a asigura interoperabilitatea RTE-T. În acest scop, este necesară asistenţa comunitară dirijată şi temporară, atât pentru echipamentele fixe, cât şi pentru echipamentele de la bord.

    (17)

    Pentru anumite proiecte, statele membre respective pot fi reprezentate de organizaţii internaţionale. Pentru anumite proiecte, Comisia poate încredinţa punerea în aplicare unor întreprinderi comune în conformitate cu articolul 171 din tratat. Aceste situaţii speciale necesită extinderea conceptului de beneficiar al contribuţiei financiare comunitare în sensul prezentului regulament.

    (18)

    Pentru a răspunde cerinţelor specifice ale fiecărui proiect şi pentru a spori eficienţa şi valoarea asistenţei financiare comunitare, această asistenţă poate lua mai multe forme: subvenţii pentru studii şi lucrări, subvenţii pentru plăţi de punere la dispoziţie, compensaţii la rata dobânzilor, garantarea împrumuturilor sau participarea la fonduri de capital de risc. Indiferent de forma sa, asistenţa financiară comunitară ar trebui să se acorde în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (7) şi normele sale de aplicare, cu excepţia cazurilor în care prezentul regulament conţine derogări specifice de la acele norme. Acordarea unor garanţii de împrumut şi participarea la fonduri de capital de risc ar trebui să se întemeieze pe principii de piaţă şi are drept obiectiv pe termen mai lung autofinanţarea.

    (19)

    Pentru punerea în aplicare a asistenţei financiare comunitare în cazul proiectelor de mare anvergură desfăşurate pe parcursul mai multor ani, este indicat să se permită un angajament multianual al Comunităţii, diferenţiat în funcţie de proiectul finanţat şi de creditele de angajament autorizate anual. Numai un angajament financiar ferm, atractiv, obligând Comunitatea pe termen lung, va face posibilă reducerea incertitudinilor legate de finalizarea acestor proiecte, precum şi mobilizarea atât a publicului, cât şi a investitorilor privaţi. Proiectele care se înscriu în programul multianual reprezintă priorităţile cele mai înalte ale dezvoltării RTE-T menţionate în Decizia nr. 1692/96/CE şi necesită continuarea acţiunii comunitare pentru a asigura o finalizare mai uşoară şi mai eficientă.

    (20)

    Este oportun să se încurajeze formele instituţionale sau contractuale de finanţare publice-private care şi-au dovedit eficacitatea, prin intermediul garanţiilor legale compatibile cu dreptul concurenţei şi cu piaţa internă şi să se difuzeze bune practici între statele membre.

    (21)

    O atenţie specială ar trebui să se acorde coordonării eficace a tuturor măsurilor comunitare care au un impact asupra reţelelor transeuropene, în special finanţarea provenită din Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, precum şi operaţiunile Băncii Europene de Investiţii (denumită în continuare „BEI”).

    (22)

    Prezentul regulament stabileşte, pentru toată durata sa de aplicare, un pachet financiar care constituie, pentru autoritatea bugetară, principala valoare de referinţă în înţelesul punctului 37 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi o bună gestiune financiară (8), în cursul execuţiei bugetare anuale.

    (23)

    Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (9).

    (24)

    În urma evoluţiilor din cadrul fiecărei componente a RTE-T şi RTE-E şi a caracteristicilor lor intrinseci şi în vederea unei gestionări mai eficiente, este indicat să se prevadă mai multe regulamente distincte pentru domeniile aflate până în prezent sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 2236/95.

    (25)

    Prin intermediul prezentului regulament, ar trebui să se prevadă norme generale pentru acordarea asistenţei financiare comunitare în domeniul RET-T şi RET-E, în conformitate cu legislaţia comunitară şi politicile privind în special concurenţa, protecţia mediului, sănătatea, dezvoltarea durabilă, achiziţiile publice şi aplicarea efectivă a politicilor comunitare privind interoperabilitatea.

    (26)

    Deoarece obiectivul prezentului regulament, punerea în aplicare a RET-T şi RET-E, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, şi având în vedere în special necesitatea coordonării măsurilor naţionale, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la acest articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    CAPITOLUL 1

    DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1

    Obiectul

    Prezentul regulament stabileşte condiţiile, metodele şi procedurile de acordare a asistenţei financiare comunitare unor proiecte de interes comun în domeniul reţelelor transeuropene de transport şi energetice, în temeiul articolului 155 alineatul (1) din tratat.

    Articolul 2

    Definiţii

    În sensul prezentului regulament:

    1.

    „proiect de interes comun” înseamnă un proiect sau o parte de proiect identificată ca fiind de interes comun pentru Comunitate în domeniul transporturilor în cadrul Deciziei nr. 1692/96/CE sau în domeniul energiei, în cadrul Deciziei nr. 1364/2006/CE;

    2.

    „proiect prioritar” în domeniul transporturilor înseamnă un proiect de interes comun situat pe o axă, sau orice alt proiect, enumerate în anexa III la Decizia nr. 1692/96/CE, sau în domeniul energiei, înseamnă un proiect de interes comun considerat prioritar pentru Comunitate în cadrul Deciziei nr. 1364/2006/CE;

    3.

    „proiect de interes european în domeniul energiei” înseamnă un proiect la maturitate situat pe axele prioritare menţionate în Decizia nr. 1364/2006/CE şi care are o natură transfrontalieră sau care are un impact semnificativ asupra capacităţii de transport transfrontalier;

    4.

    „parte a unui proiect” înseamnă orice activitate care este independentă financiar, tehnic sau în timp şi care contribuie la finalizarea unui proiect;

    5.

    „tronson transfrontalier” înseamnă tronsoanele transfrontaliere menţionate la articolul 19b din Decizia nr. 1692/96/CE şi tronsoanele transfrontaliere care asigură, traversând teritoriul unei ţări terţe, continuitatea proiectului prioritar între două state membre;

    6.

    „strangulări” în domeniul transporturilor înseamnă obstacolele, în ceea ce priveşte viteza şi/sau capacitatea, care fac imposibilă garantarea continuităţii fluxurilor de transport;

    7.

    „beneficiar” înseamnă unul sau mai multe state membre, organizaţii internaţionale, întreprinderi comune în sensul articolului 171 din tratat, precum şi întreprinderile sau organismele publice sau private cărora le revine întreaga responsabilitate pentru un proiect şi care propun să investească fonduri proprii sau fonduri furnizate de terţe părţi în vederea realizării unui proiect;

    8.

    „studii” înseamnă activităţile necesare pentru a pregăti punerea în aplicare a proiectului, inclusiv studiile pregătitoare, de fezabilitate, de evaluare şi de validare şi oricare alte măsuri de asistenţă tehnică, inclusiv acţiunile prealabile de definire şi de dezvoltare completă a unui proiect, precum şi de luare a deciziilor privind finanţarea sa, cum ar fi recunoaşterea amplasamentelor şi pregătirea pachetului financiar;

    9.

    „lucrări” înseamnă cumpărarea, furnizarea şi desfăşurarea de componente, sisteme şi servicii şi realizarea lucrărilor de construcţie şi de instalare aferente unui proiect, recepţia instalaţiilor şi lansarea proiectului;

    10.

    „costul proiectului” înseamnă costul total al studiilor sau lucrărilor direct legate şi necesare pentru realizarea proiectului şi suportate efectiv de către un beneficiar;

    11.

    „cost eligibil” înseamnă partea din costul proiectului luată în considerare de către Comisie pentru calcularea asistenţei financiare comunitare;

    12.

    „instrumentul de garantare a împrumuturilor” înseamnă o garanţie emisă de BEI pentru o facilitate de lichiditate de tip stand-by acordată proiectelor de interes comun în domeniul transporturilor. Acesta acoperă riscurile legate de serviciul datoriei ca urmare a unui deficit de cerere şi pierderea neprevăzută de venituri în timpul perioadei iniţiale de aplicare a proiectului. Instrumentul de garantare a împrumutului este utilizat numai în cazul proiectelor a căror viabilitate financiară se bazează, în întregime sau în parte, pe beneficii, taxe încasate sau alte venituri plătite de sau în numele utilizatorilor sau beneficiarilor;

    13.

    „scheme de plată de punere la dispoziţie” înseamnă mecanismele financiare pentru proiectele de infrastructură, construite şi operate de un investitor privat care primeşte plăţi periodice după faza de construcţie pentru serviciul de infrastructură furnizat. Nivelul plăţii depinde de gradul de îndeplinire a nivelurilor de realizare convenite prin contract. Plăţile de punere la dispoziţie sunt efectuate pe durata unui contract între autoritatea care atribuie contractul şi promotorul proiectului şi servesc la acoperirea costurilor de construcţie, de finanţare, de întreţinere şi celor operaţionale.

    CAPITOLUL II

    PROIECTE ELIGIBILE, FORME ŞI METODE DE ASISTENŢĂ FINANCIARĂ, COMBINAREA FINANŢĂRILOR

    Articolul 3

    Eligibilitatea proiectelor şi cererile de asistenţă financiară comunitară

    (1)   Sunt eligibile să primească asistenţă financiară comunitară în temeiul prezentului regulament numai proiectele de interes comun.

    Eligibilitatea cererilor pentru asistenţă financiară comunitară pentru astfel de proiecte este condiţionată de respectarea dreptului comunitar.

    (2)   Eligibilitatea este de asemenea condiţionată, numai în ceea ce priveşte domeniul transporturilor, de angajamentul solicitantului asistenţei financiare comunitare şi, dacă este cazul, al statului sau statelor membre respective, de a contribui financiar la proiectul prezentat, mobilizând fonduri private, dacă este necesar.

    (3)   Proiectele din domeniul transporturilor care presupun un tronson transfrontalier sau o parte a unui astfel de tronson pot primi asistenţă financiară comunitară în cazul în care există un acord scris între statele membre implicate sau între statele membre şi ţări terţe implicate privind finalizarea tronsoanelor transfrontaliere. În mod excepţional, în cazul în care un proiect este necesar pentru a lega reţeaua unui stat membru învecinat sau a unei ţări terţe fără să se traverseze efectiv frontiera, angajamentul scris menţionat mai sus nu este solicitat.

    Articolul 4

    Prezentarea cererilor de asistenţă financiară comunitară

    Cererile de asistenţă financiară comunitară sunt înaintate Comisiei de către unul sau mai multe state membre sau, cu acordul statelor membre interesate, de către organizaţii internaţionale, întreprinderi comune sau întreprinderi ori organisme publice sau private.

    Metodele de prezentare a cererilor de asistenţă financiară sunt stabilite în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

    Articolul 5

    Selectarea proiectelor

    (1)   Proiectele de interes comun beneficiază de asistenţă financiară comunitară în funcţie de contribuţia lor la obiectivele şi priorităţile definite în cadrul Deciziilor nr. 1692/96/CE şi nr. 1364/2006/CE.

    (2)   În domeniul transporturilor, se acordă o atenţie specială următoarelor proiecte:

    (a)

    proiecte prioritare;

    (b)

    proiecte de eliminare a strangulărilor, în special în cadrul proiectelor prioritare;

    (c)

    proiecte prezentate sau sprijinite în comun de cel puţin două state membre, în special cele care implică tronsoane transfrontaliere;

    (d)

    proiecte care contribuie la continuitatea reţelei şi optimizarea capacităţii acesteia;

    (e)

    proiecte care contribuie la îmbunătăţirea calităţii serviciului oferit prin RTE-T şi care promovează, printre altele, prin acţiuni privind infrastructura, siguranţa şi securitatea utilizatorilor şi asigură interoperabilitatea între reţelele naţionale;

    (f)

    proiecte privind dezvoltarea şi desfăşurarea unor sisteme de gestionare a traficului feroviar, rutier, aerian, pe căile navigabile interioare şi de coastă care asigură interoperabilitatea între reţelele naţionale;

    (g)

    proiecte care contribuie la realizarea pieţei interne;

    (h)

    proiecte care contribuie la reechilibrarea modurilor de transport în favoarea celor care respectă mediul în cea mai mare măsură, cum ar fi căile navigabile interioare.

    (3)   În domeniul energiei, se acordă o atenţie specială proiectelor de interes european care contribuie la:

    (a)

    dezvoltarea reţelei pentru a întări coeziunea economică şi socială prin reducerea izolării regiunilor mai puţin favorizate şi a celor insulare ale Comunităţii;

    (b)

    optimizarea capacităţii reţelei şi realizarea pieţei interne de energie, în special proiecte privind tronsoanele transfrontaliere;

    (c)

    securitatea aprovizionării cu energie, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie şi, în special, interconectările cu terţe ţări;

    (d)

    conectarea surselor regenerabile de energie;

    (e)

    siguranţa, fiabilitatea şi interoperabilitatea reţelelor interconectate.

    (4)   Decizia de a acorda asistenţă financiară comunitară ţine cont, între altele, de:

    (a)

    maturitatea proiectului;

    (b)

    efectul stimulativ al intervenţiei comunitare asupra finanţării publice şi private;

    (c)

    soliditatea pachetului financiar;

    (d)

    efectele socio-economice;

    (e)

    consecinţele asupra mediului;

    (f)

    nevoia de a depăşi obstacolele financiare;

    (g)

    complexitatea proiectului, de exemplu cea datorată necesităţii de a traversa un obstacol natural.

    Articolul 6

    Forme şi metode de asistenţă financiară comunitară

    (1)   Asistenţa financiară comunitară pentru proiectele de interes comun pot lua una sau mai multe dintre următoarele forme:

    (a)

    subvenţii pentru studii sau lucrări;

    (b)

    în domeniul transporturilor, subvenţii pentru lucrări în cadrul schemelor de plată de punere la dispoziţie;

    (c)

    compensaţii la rata dobânzilor pentru creditele acordate de BEI sau de alte instituţii financiare publice sau private;

    (d)

    contribuţie financiară pentru constituirea de provizioane şi alocarea de capital pentru garanţii ce urmează să fie acordate de BEI din resurse proprii conform instrumentului de garantare a împrumuturilor. Durata unor asemenea garanţii nu poate depăşi cinci ani de la data la care proiectul este dat în folosinţă. În mod excepţional, în cazuri temeinic justificate, o garanţie poate fi acordată pe o perioadă de până la şapte ani. Contribuţia de la bugetul general al Uniunii Europene pentru instrumentul de garantare a împrumuturilor nu poate depăşi 500 milioane EUR. BEI contribuie cu o sumă egală. Expunerea Comunităţii în ceea ce priveşte instrumentul de garantare a împrumuturilor, inclusiv comisioanele de gestionare şi celelalte costuri eligibile, este limitată la suma contribuţiei comunitare la instrumentul de garantare a împrumuturilor şi nu sunt permise alte contribuţii de la bugetul general al Uniunii Europene. Riscul rezidual inerent în toate operaţiunile este preluat de BEI. Termenii, condiţiile şi procedurile esenţiale pentru instrumentul de garantare a împrumuturilor sunt stabilite în anexă;

    (e)

    participare la capitalul de risc pentru fondurile de investiţii sau întreprinderi financiare comparabile, având drept scop prioritar furnizarea capitalului de risc pentru proiectele de reţele transeuropene şi implicând investiţii substanţiale ale sectorului privat; această participare la capitalul de risc nu poate depăşi limita de 1 % din resursele bugetare stabilite la articolul 18;

    (f)

    contribuţie financiară la activităţile legate de proiect ale întreprinderilor comune.

    (2)   Valoarea asistenţei financiare comunitare acordate sub formele prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b), (c) şi (f) ţine cont de criteriile stabilite la articolul 5 şi nu depăşeşte următoarele limite:

    (a)

    pentru studii, 50 % din costul eligibil, indiferent de proiectul de interes comun respectiv;

    (b)

    pentru lucrări:

    (i)

    pentru proiecte prioritare în domeniul transporturilor:

    maximum 20 % din costul eligibil;

    maximum 30 % din costul eligibil pentru tronsoanele transfrontaliere cu condiţia ca statele membre respective să fi furnizat Comisiei toate garanţiile necesare privind viabilitatea financiară a proiectului, precum şi calendarul de realizare a acestuia;

    (ii)

    pentru proiectele în domeniul energiei, maximum 10 % din costul eligibil;

    (iii)

    pentru proiecte în domeniul transporturilor, altele decât cele prioritare, maximum 10 % din costul eligibil;

    (c)

    pentru Sistemul european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS):

    (i)

    pentru echipamentele fixe, maximum 50 % din costul eligibil al studiilor şi al lucrărilor;

    (ii)

    pentru echipamente de la bord:

    maximum 50 % din costul eligibil al dezvoltării şi realizării de prototipuri pentru instalarea ERTMS pe materialul rulant existent, cu condiţia ca acest prototip să fie certificat în cel puţin două state membre;

    maximum 50 % din costul eligibil al echipamentelor de serie pentru instalarea ERTMS pe materialul rulant; cu toate acestea, Comisia stabileşte în cadrul programului multianual un plafon maxim de asistenţă pentru fiecare unitate de tractare;

    (d)

    pentru sistemele de gestionare a traficului rutier, aerian, pe căi navigabile interioare, maritim şi de coastă, maximum 20 % din costul eligibil al lucrărilor.

    (3)   Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), adoptă măsurile de punere în aplicare pentru instrumentele menţionate la alineatul (1) literele (c) şi (e) din prezentul articol.

    Articolul 7

    Alte forme de asistenţă şi instrumente financiare

    (1)   Operaţiunile BEI sunt compatibile cu acordarea de asistenţă financiară în condiţiile prezentului regulament.

    (2)   Comisia asigură coordonarea şi coerenţa programelor cofinanţate în cadrul prezentului regulament cu acţiunile conexe care beneficiază de alte contribuţii şi instrumente financiare comunitare, precum şi de operaţiuni BEI.

    CAPITOLUL III

    PROGRAMAREA, PUNEREA ÎN APLICARE, CONTROLUL

    Articolul 8

    Programul multianual de lucru şi programul anual de lucru

    (1)   Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), aplică criteriile stabilite în articolul 5 şi obiectivele şi priorităţile definite în cadrul Deciziilor nr. 1692/96/CE şi nr. 1364/2006/CE atunci când stabileşte un program multianual de lucru şi programele anuale de lucru.

    (2)   Un program multianual de lucru în domeniul transporturilor se aplică sistemelor de gestionare a traficului rutier, aerian, feroviar, pe căile navigabile interioare, de coastă şi maritim pentru proiectele prioritare. Valoarea pachetului financiar trebuie să se situeze între 80 % şi 85 % din resursele bugetare rezervate pentru transport menţionate la articolul 18.

    (3)   Programul anual de lucru în domeniul transporturilor aplică criteriile de acordare a asistenţei financiare pentru proiectele de interes comun care nu sunt incluse în programul multianual.

    (4)   Programul anual de lucru în domeniul energiei aplică criteriile de acordare a asistenţei financiare pentru proiectele de interes comun.

    (5)   Programul multianual de lucru este reexaminat cel puţin la jumătatea termenului şi, în cazul în care este necesar, este revizuit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2).

    Articolul 9

    Acordarea asistenţei financiare comunitare

    (1)   În urma fiecărei cereri de propuneri bazată pe programul multianual de lucru sau pe programele anuale de lucru menţionate la articolul 8 alineatul (1), Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), decide cu privire la valoarea asistenţei financiare acordate proiectelor sau părţilor de proiect selectate. Comisia precizează condiţiile şi metodele de punere în aplicare a acestora.

    (2)   Beneficiarii şi statele membre respective sunt informaţi de către Comisie cu privire la orice asistenţă financiară ce urmează a fi acordată.

    Articolul 10

    Dispoziţii financiare

    (1)   Angajamentele bugetare pot fi împărţite în tranşe anuale. În fiecare an, Comisia angajează tranşele anuale ţinând cont de stadiul punerii în aplicare a proiectelor sau fazelor de proiect care beneficiază de asistenţă financiară, de necesităţile estimate, precum şi de bugetul disponibil.

    Calendarul orientativ al angajamentelor privind tranşele anuale individuale este comunicat beneficiarilor şi statelor membre respective.

    (2)   Asistenţa comunitară poate acoperi numai cheltuielile aferente proiectului ce sunt efectuate de beneficiari sau de părţi terţe responsabile pentru punerea în aplicare a unui proiect.

    Cheltuielile sunt eligibile de la data la care este depusă o cerere de asistenţă. Începând de la 1 ianuarie 2007, cheltuielile care rezultă din cadrul proiectelor cuprinse în programul multianual pot fi eligibile începând cu data de 1 ianuarie a anului curent.

    TVA nu reprezintă un cost eligibil, cu excepţia TVA nereturnabile.

    (3)   Plăţile sunt efectuate sub forma de prefinanţare, realizată în mai multe tranşe atunci când este cazul, plăţi intermediare şi plata soldului.

    Metodele de plată sunt definite astfel încât să ţină cont în special de punerea în aplicare multianuală a proiectelor de infrastructură.

    Prefinanţarea sau, acolo unde este cazul, prima tranşă a acesteia, este plătită atunci când este acordată asistenţa financiară.

    Orice plată intermediară este efectuată pe baza cererilor de plată, sub rezerva respectării articolului 13.

    Plata soldului este efectuată după acceptarea raportului final privind proiectul înaintat de către beneficiar şi certificat de statele membre respective. Raportul final detaliază în special toate cheltuielile efectuate.

    (4)   În cazul schemelor de plată de punere la dispoziţie, prima plată a prefinanţării este efectuată în maximum trei ani de la acordarea asistenţei financiare comunitare cu condiţia certificării de către statele membre a demarării proiectului şi a depunerii contractului de parteneriat public-privat respectiv. Pot fi efectuate alte plăţi de prefinanţare pe baza certificării de către statele membre a evoluţiei proiectului.

    Plata soldului se efectuează după demararea fazei operaţionale a proiectului, cu condiţia verificării faptului că infrastructura a fost pusă la dispoziţie, a certificării de către statul sau statele membre privind faptul că cheltuielile solicitate au fost efectuate în mod real şi a prezentării de dovezi din care să rezulte că totalul plăţilor de punere la dispoziţie egalează totalul asistenţei financiare comunitare.

    Atunci când nu este datorată nici o plată de punere la dispoziţie, datorită nepunerii la dispoziţie a infrastructurii, Comisia recuperează plăţile de prefinanţare efectuate.

    Articolul 11

    Responsabilităţile statelor membre

    (1)   Statele membre depun toate eforturile pentru a pune în aplicare, în cadrul sferei lor de responsabilitate, proiectele de interes comun care beneficiază de asistenţă financiară comunitară acordată în temeiul prezentului regulament.

    (2)   Statele membre realizează monitorizarea tehnică şi controlul financiar al proiectelor, în strânsă legătură cu Comisia şi certifică existenţa şi conformitatea cheltuielilor efectuate în raport cu proiectele sau cu părţi ale proiectelor. Statele membre pot solicita participarea Comisiei în timpul controalelor la faţa locului.

    (3)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile luate în temeiul alineatului (2) şi furnizează cu precădere o descriere a sistemelor de control, gestionare şi monitorizare elaborate pentru ducerea la bun sfârşit a proiectelor.

    Articolul 12

    Compatibilitatea cu legislaţia comunitară şi cu politicile comunitare

    Proiectele finanţate în temeiul prezentului regulament se desfăşoară în conformitate cu dreptul comunitar şi ţin cont de politicile comunitare pertinente, în special cele privind concurenţa, protecţia mediului, sănătatea, dezvoltarea durabilă, achiziţiile publice şi interoperabilitatea.

    Articolul 13

    Anularea, reducerea, suspendarea şi întreruperea asistenţei

    (1)   Comisia, după o verificare corespunzătoare şi după informarea beneficiarilor şi a statelor membre respective pentru ca aceştia să îşi poată prezenta observaţiile într-un termen stabilit:

    (a)

    anulează, cu excepţia cazurilor justificate, asistenţa financiară acordată pentru proiecte sau părţi de proiecte care nu au fost demarate în termen de doi ani de la data de începere a proiectului, stabilită în conformitate cu condiţiile privitoare la acordarea de asistenţă;

    (b)

    poate suspenda, reduce sau întrerupe asistenţa financiară în următoarele cazuri:

    (i)

    în cazul unei nereguli săvârşite în cadrul punerii în aplicare a proiectului sau a unei părţi a proiectului, privitoare la dispoziţiile legislaţiei comunitare;

    (ii)

    în cazul oricărei nerespectări a condiţiilor de acordare a asistenţei financiare, în special în cazul în care a fost efectuată o schimbare majoră, care afectează natura unui proiect sau procedurile de punere în aplicare, fără aprobarea Comisiei;

    (c)

    poate solicita, ţinând cont de toţi factorii relevanţi, rambursarea asistenţei financiare acordate în cazul în care, în termen de patru ani de la data de finalizare stabilită în conformitate cu condiţiile de acordare a asistenţei financiare, punerea în aplicare a proiectului sau a unei părţi a proiectului ce beneficiază de asistenţă financiară nu a fost finalizată.

    (2)   Comisia poate recupera total sau parţial sumele plătite deja:

    (a)

    atunci când este necesar, în special ca urmare a anulării, întreruperii sau reducerii asistenţei financiare sau ca urmare a unei cereri de rambursare a asistenţei financiare; sau

    (b)

    în cazul cumulării asistenţei comunitare pentru o parte a proiectului.

    Articolul 14

    Protecţia intereselor financiare ale Comunităţii

    (1)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate întreprinde controale şi verificări la faţa locului în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (10).

    (2)   Condiţiile de acordare a asistenţei financiare comunitare pot să prevadă, în special, monitorizarea şi efectuarea unor controale financiare de către Comisie sau de către orice reprezentant autorizat de către aceasta, precum şi audituri realizate de Curtea de Conturi, la faţa locului acolo unde este cazul.

    (3)   Statul membru respectiv şi Comisia procedează imediat la schimbul tuturor informaţiilor relevante privind rezultatele controalelor efectuate.

    CAPITOLUL IV

    DISPOZIŢII FINALE

    Articolul 15

    Procedura comitetului

    (1)   Comisia este asistată de un comitet.

    (2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

    (3)   Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

    (4)   BEI desemnează un reprezentant în cadrul comitetului, reprezentant care nu participă la vot.

    Articolul 16

    Evaluarea

    (1)   Comisia şi statele membre, asistate de către beneficiari, pot întreprinde evaluarea metodelor de realizare a proiectelor, precum şi a impactului punerii acestora în aplicare, pentru a aprecia dacă obiectivele, inclusiv cele privind protecţia mediului, au fost atinse.

    (2)   Comisia poate solicita unui stat membru beneficiar să furnizeze o evaluare specifică a proiectelor finanţate în conformitate cu prezentul regulament sau, acolo unde este cazul, să pună la dispoziţie informaţiile şi asistenţa necesare pentru realizarea unei evaluări a acestor proiecte.

    Articolul 17

    Informarea şi publicitatea

    (1)   Comisia prezintă, la fiecare doi ani, un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor cu privire la acţiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament. Raportul conţine o evaluare a rezultatelor obţinute cu asistenţă financiară comunitară în diferitele domenii de aplicare, cu respectarea obiectivelor originale, precum şi un capitol privind substanţa şi punerea în aplicare a programării multianuale în curs. Raportul conţine de asemenea informaţii cu privire la sursele de finanţare pentru fiecare proiect.

    (2)   Statele membre respective şi, acolo unde este cazul, beneficiarii, se asigură că asistenţa acordată în temeiul prezentului regulament se bucură de o publicitate corespunzătoare, în scopul informării publicului cu privire la rolul Comunităţii în punerea în aplicare a proiectelor.

    Articolul 18

    Resursele bugetare

    (1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a prezentului regulament pentru perioada 2007-2013 este de 8 168 000 000 EUR, din care 8 013 000 000 EUR pentru RTE-T şi 155 000 000 EUR pentru RTE-E.

    (2)   Creditele alocate anual sunt autorizate de autoritatea bugetară în limitele cadrului financiar multianual.

    Articolul 19

    Clauza de revizuire

    Până la sfârşitul anului 2010, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport general privind experienţa dobândită din funcţionarea mecanismelor prevăzute de prezentul regulament pentru acordarea asistenţei financiare comunitare.

    Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 156 primul paragraf din tratat decid dacă, şi în ce condiţii, mecanismele prevăzute de prezentul regulament se menţin sau se modifică după sfârşitul perioadei menţionate la articolul 18 din prezentul regulament.

    Articolul 20

    Intrarea în vigoare

    Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Se aplică de la 1 ianuarie 2007.

    Acţiunile în curs de desfăşurare în domeniul transporturilor şi energiei la data aplicării prezentului regulament rămân sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 2236/95 în versiunea în vigoare la data de 31 decembrie 2006.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Strasburg, 20 iunie 2007.

    Pentru Parlamentul European

    Preşedintele

    H.-G. PÖTTERING

    Pentru Consiliu

    Preşedintele

    G. GLOSER


    (1)  JO C 234, 22.9.2005, p. 69.

    (2)  Avizul Parlamentului European din 26 octombrie 2005 (JO C 272 E, 9.11.2006, p. 405), Poziţia comună a Consiliului din 22 martie 2007 (JO C 103 E, 8.5.2007, p. 26) şi Poziţia Parlamentului European din 23 mai 2007 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

    (3)  JO L 228, 9.9.1996, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

    (4)  JO C 124 E, 25.5.2006, p. 373.

    (5)  Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru reţelele energetice transeuropene (JO L 262, 22.9.2006, p. 1).

    (6)  JO L 228, 23.9.1995, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1159/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 191, 22.7.2005, p. 16).

    (7)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1).

    (8)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

    (9)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 27.7.2006, p. 11).

    (10)  JO L 292, 15.11.1996, p. 2.


    ANEXĂ

    Termenii, condiţiile şi procedurile esenţiale pentru instrumentul de garantare a împrumuturilor menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (d)

    BEI reprezintă un partener de partajare a riscului şi gestionează contribuţia Comunităţii la instrumentul de garantare a împrumuturilor în numele Comunităţii. Termenii şi condiţiile mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de garantare a împrumuturilor, inclusiv cele privind monitorizarea şi controlul acestuia, sunt stabilite printr-un acord de cooperare între Comisie şi BEI, care ţine cont de dispoziţiile stabilite prin prezenta anexă.

    INSTRUMENT DE GARANTARE A ÎMPRUMUTURILOR PENTRU PROIECTE PRIVIND REŢEAUA TRANSEUROPEANĂ RTE-TRANSPORT

    Participarea comunitară

    1.

    Fără a aduce atingere procedurii de ajustare începând din 2010, stabilită la punctul 2, contribuţia de la bugetul general al UE la instrumentul de garantare a împrumuturilor este pusă la dispoziţia BEI în conformitate cu următoarea programare:

    2007

    10 milioane EUR

    2008

    35 milioane EUR

    2009

    60 milioane EUR

    2010

    80 milioane EUR

    2011

    105 milioane EUR

    2012

    110 milioane EUR

    2013

    100 milioane EUR

    2.

    Între 2007 şi 2009, Comisia plăteşte BEI sumele anuale stabilite mai sus. Începând cu 2010, BEI solicită transferul sumelor până la valoarea cumulată indicată prin programare către contul fiduciar. Cererea este formulată până la data de 31 decembrie a anului precedent şi este însoţită de o prognoză privind necesităţile relative la contribuţia comunitară programată. Această prognoză serveşte ca bază pentru o adaptare, bazată pe cerere, a plăţilor anuale indicate mai sus, decisă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2).

    Contul fiduciar

    1.

    BEI deschide un cont fiduciar pentru a primi contribuţia comunitară, precum şi veniturile rezultate de pe urma contribuţiei comunitare.

    2.

    Dobânzile încasate datorită contului fiduciar şi celelalte venituri care rezultă din contribuţia comunitară, precum primele pentru garanţii, marjele de risc sau de dobândă pentru sumele vărsate de BEI, se adaugă resurselor contului fiduciar, în cazul în care Comisia nu decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament, că acestea se restituie liniei bugetare RTE-T.

    3.

    Sumele utilizate pentru alocarea de capital sunt rambursate în contul fiduciar după ce sumele vărsate de BEI în conformitate cu instrumentul de garantare a împrumuturilor sunt rambursate complet.

    Utilizarea contribuţiei comunitare

    BEI utilizează contribuţia comunitară:

    pentru a constitui, pentru fiecare proiect eligibil, un provizion de pierderi estimate şi pentru alocarea de capital, în conformitate cu normele relevante ale BEI şi analizei riscului efectuate de BEI în conformitate cu politica aplicabilă în cadrul mecanismului de finanţare structurată;

    pentru a acoperi orice costuri eligibile fără legătură cu proiectul, asociate înfiinţării şi administrării instrumentului de garantare a împrumuturilor. Aceste costuri sunt definite în cadrul acordului de administrare dintre Comisie şi BEI.

    Partajarea riscurilor

    1.

    BEI utilizează contribuţia comunitară pentru a constitui, pentru fiecare proiect eligibil, un provizion de pierderi estimate, precum şi alocarea de capital.

    2.

    Provizionul de pierderi estimate acoperă pierderile estimate ale unui proiect. Partea contribuţiei comunitare care acoperă provizionul de pierderi estimate statistic pentru fiecare operaţie eligibilă este plătită BEI din contul fiduciar, acoperind astfel un procent din risc. Acest procent este variabil şi depinde de gradul de risc al operaţiei, precum şi de maturitatea sa.

    3.

    Alocarea de capital acoperă pierderile neprevăzute ale unui proiect. Partea contribuţiei comunitare ce corespunde alocării de capital este definită în cadrul contului fiduciar pentru fiecare operaţiune de bază. Această sumă poate fi solicitată de către BEI în cazul recursului la garanţia acordată de aceasta în cadrul instrumentului de garantare a împrumuturilor, acoperind astfel un procentaj suplimentar al riscului ce revine BEI.

    4.

    Metoda de partajare a riscurilor ce rezultă din mecanismul prezentat mai sus se reflectă printr-o partajare corespunzătoare între contul fiduciar şi BEI a marjei de risc impuse de BEI partenerului său în cadrul operaţiunii de bază privitoare la instrumentul de garantare a împrumuturilor.

    Garanţia BEI

    1.

    Instrumentul de garantare a împrumuturilor constă dintr-o garanţie BEI pentru o facilitate de lichidităţi stand-by acordată unui proiect eligibil în condiţii compatibile cu instrumentul de garantare a împrumuturilor.

    2.

    În cazul în care furnizorii facilităţii de lichidităţi stand-by au dreptul de a recurge la garanţia acordată de BEI în conformitate cu termenii instrumentului de garantare a împrumuturilor, BEI plăteşte sumele datorate furnizorilor facilităţii de lichidităţi stand-by şi devine creditoare a proiectului.

    3.

    În cazul în care BEI devine creditoare a unui proiect, drepturile care revin BEI în cadrul instrumentului de garantare a împrumuturilor sunt inferioare în rang serviciului datoriei al facilităţii de credit prioritare şi superioare capitalizării prin vânzarea de titluri şi celei conexe acesteia.

    4.

    Facilitatea de lichidităţi stand-by nu depăşeşte 20 % din valoarea totală a creanţei privilegiate angajate la încheierea exerciţiului financiar.

    Fixarea preţurilor

    Preţurile garanţiilor emise în cadrul instrumentului de garantare a împrumuturilor, bazate pe marja de risc şi pe acoperirea tuturor costurilor administrative referitoare la proiect ale instrumentului de garantare sunt stabilite în conformitate cu normele şi criteriile uzuale relevante ale BEI.

    Procedura de depunere a cererii

    Cererile de acoperire a riscului în cadrul instrumentului de garantare a împrumuturilor sunt adresate BEI în conformitate cu procedura standard a BEI.

    Procedura de aprobare

    BEI efectuează due diligence din punct de vedere al riscului, financiar, tehnic şi juridic şi decide cu privire la emiterea unei garanţii în cadrul instrumentului de garantare a împrumuturilor, în conformitate cu propriile norme şi criterii uzuale, incluzând, între altele, calitatea propunerilor individuale, bonitatea celor care contractează creditul, termenii şi condiţiile acceptabile şi cererea de la nivelul pieţei.

    Durata instrumentului de garantare a împrumuturilor

    1.

    Contribuţia comunitară la instrumentul de garantare a împrumuturilor este angajată până la 31 decembrie 2013. Aprobarea efectivă a garanţiilor trebuie finalizată până la 31 decembrie 2014.

    2.

    În cazul încetării instrumentului de garantare a împrumuturilor pe parcursul actualului cadru financiar, toate lichidităţile din cadrul contului fiduciar, altele decât fondurile angajate şi cele necesare pentru a acoperi alte costuri şi cheltuieli eligibile, sunt rambursate liniei bugetare RTE-T. În cazul în care instrumentul de garantare a împrumuturilor nu este menţinut pentru următorul cadru financiar, toate fondurile rămase sunt vărsate capitolului venituri din cadrul bugetului general al UE.

    3.

    Fondurile alocate instrumentului de garantare a împrumuturilor pot fi solicitate până la expirarea ultimei garanţii sau până când ultima datorie subordonată a fost rambursată, în cazul în care aceasta se produce înaintea expirării ultimei garanţii.

    Raportare

    Metodele de raportare anuală cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de garantare a împrumuturilor sunt convenite între Comisie şi BEI.


    Top