24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/25

(1)

Prin scrisoarea din 7 februarie 2006 (înregistrată la 10 februarie 2006), Portugalia a notificat Comisiei intenția sa de a acorda un ajutor de operare întreprinderii Estaleiros Navais de Viana do Castelo SA („ENVC”). Prin scrisoarea din 13 martie 2006, Comisia a solicitat clarificări suplimentare, pe care Portugalia le-a furnizat prin e-mail-ul datat 28 aprilie 2006.

(2)

Prin scrisoarea din 23 iunie 2006, Comisia a informat Portugalia că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE referitoare la ajutorul în cauză.

(3)

Prin scrisoarea din 25 iulie 2006 (înregistrată la 26 iulie 2006), autoritățile portugheze și-au prezentat observațiile în contextul inițierii procedurii menționate mai sus.

(4)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații. Nu s-au prezentat observații de către trei părți.

(5)

Ajutorul este destinat întreprinderii Estaleiros Navais de Viana do Castelo SA („ENVC”), un șantier naval portughez având în prezent aproximativ 1 000 de angajați.

(6)

La 14 noiembrie 2003, ENVC a semnat un contract cu un armator francez, Fouquet Sacops SA, în vederea livrării unui tanc petrolier și chimic (nava nr. 227), pentru prețul contractual de 22 900 000 EUR. Vasul a fost livrat la 26 aprilie 2005.

(7)

Portugalia propune acordarea de ajutor întreprinderii ENVC pentru contractul în cauză sub forma unei subvenții în valoare de 1 461 702 EUR în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1177/2002 al Consiliului privind mecanismul temporar de apărare pentru construcții navale (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 502/2004 (4) al Cosiliului („Regulamentul TDM”). Regulamentul TDM a intrat în vigoare la 3 iulie 2002 și a expirat la 31 martie 2005; prin urmare, acesta nu mai era în vigoare la data la care Portugalia a notificat ajutorul.

(8)

Cu toate acestea, Portugalia susține eligibilitatea contractului pentru acordarea unui ajutor în temeiul Regulamentului TDM, din motivele menționate mai jos.

(9)

Articolul 4 din Regulamentul TDM prevede că „Prezentul regulament se aplică contractelor finale încheiate de la intrarea în vigoare și până la expirarea acestuia…”. În acest sens, Portugalia afirmă că respectivul contract a fost semnat la 14 noiembrie 2003, adică în perioada în care Regulamentul TDM era încă în vigoare, rămânând astfel eligibil pentru acordarea unui ajutor.

(10)

De asemenea, Portugalia susține că respectivul contract a făcut obiectul unor oferte de preț mai scăzute din partea unor șantiere navale coreene, îndeplinindu-se astfel condițiile articolului 2 din Regulamentul TDM, și că acordarea ajutorului este, prin urmare, justificată pentru contracararea concurenței neloiale din partea șantierelor navale coreene.

(11)

În decizia de inițiere a procedurii formale de investigație în prezentul caz, Comisia a declarat că are îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea acordării ajutorului în temeiul Regulamentului TDM cu piața comună, din motivele menționate mai jos.

(12)

În primul rând, Comisia are îndoieli în privința efectului stimulativ al ajutorului. Comisia a observat, în acest sens, că Portugalia nu a prezentat dovezi că la momentul în care ENVC a semnat contractul existau asigurări din partea statului prin care șantierul naval urma să obțină ajutorul. Dimpotrivă, Portugalia nu avea pregătit un sistem TDM. În plus, conform datelor disponibile, decizia autorităților portugheze de a acorda un ajutor întreprinderii ENVC (sub rezerva aprobării de către Comisie) a fost adoptată abia la 28 decembrie 2005, adică la mult timp de la semnarea contractului, iar vasul livrat. Se pare că ENVC nu a fost convinsă să semneze contractul de obținere a unui ajutor de stat, având în vedere faptul că ajutorul nu era disponibil la data finalizării proiectului.

(13)

În al doilea rând, Comisia a pus la îndoială temeiul juridic pentru aprobarea ajutorului. Comisia a subliniat faptul că Regulamentul TDM expirase la 31 martie 2005 și că, prin urmare, acesta nu mai era în vigoare la data la care Portugalia a notificat acordarea ajutorului. Deși Regulamentul TDM era valabil pentru toate contractele semnate în perioada punerii sale în aplicare, nu prezintă certitudine faptul că măsura notificată în temeiul unui instrument care nu ținea de legislația UE ar putea fi evaluată de către Comisie.

(14)

În plus, Comisia a remarcat contestarea de către Coreea a compatibilității Regulamentului TDM cu două reglementări ale OMC. La 22 aprilie 2005, o echipă a OMC a emis un raport a cărui concluzie era că Regulamentul TDM și mai multe sisteme naționale TDM existente în momentul în care Coreea a inițiat litigiul OMC încălcau articolul 23.1 din Înțelegerea privind normele și procedurile de guvernare a soluționării litigiilor (ÎSL) (5). La 20 iunie 2005, Organul OMC pentru soluționarea diferendelor (OSD) a adoptat raportul echipei de experți incluzând recomandarea acesteia pentru Comunitate de a pune în conformitate Regulamentul TDM și sistemele naționale TDM cu obligațiile sale care decurg din acordurile OMC (6). La 20 iulie 2005, Comunitatea a informat OSD că s-a conformat deja hotărârii și recomandărilor adoptate de acesta deoarece Regulamentul TDM expirase la 31 martie 2005, iar statele membre nu mai puteau acorda ajutoare de operare în temeiul acestuia.

(15)

Autorizarea ajutorului propus ar însemna continuarea aplicării Regulamentului TDM prin încălcarea obligației Comunității de a se conforma hotărârii adoptate de către conducerea OSD. Prin urmare, Comisia nu a luat în considerare în acest stadiu faptul că ajutorul ar putea fi acordat conform obligațiilor internaționale ale Comunității.

(16)

În al treilea rând, în ceea ce privește intensitatea ajutorului, Comisia a remarcat faptul că valoarea ajutorului părea să fie cu 6 % mai mare decât valoarea înscrisă în contract, depășind intensitatea maximă a ajutorului permisă prin articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul TDM.

(17)

Portugalia a notat faptul că valoarea ajutorului la care a făcut referire Comisia în decizia de inițiere a procedurii formale de investigație (1 401 702 EUR) (7) nu corespunde cu valoarea notificată a ajutorului (1 461 702 EUR).

(18)

În ceea ce privește intensitatea ajutorului, Portugalia a remarcat faptul că, în conformitate cu Regulamentul TDM, intensitatea maximă a ajutorului era de 6 % din valoarea contractului înainte de ajutor [față de 6 % din valoarea contractului, astfel cum s-a menționat în decizia Comisiei de inițiere a procedurii formale de investigație (8)] și că, din acest motiv, intensitatea ajutorului era în conformitate cu Regulamentul TDM.

(19)

La un nivel mai general, Portugalia a precizat că obiectivul Regulamentului TDM a fost de a contracara concurența neloială din partea Coreei și că toate șantierele navale din UE erau supuse condiții în ceea ce privește obținerea unui ajutor în temeiul regulamentului. În opinia Portugaliei, ajutorul nu a influențat, prin urmare, comerțul pe piața comună și, din acest motiv, nu era sigur că se putea califica drept ajutor de stat în temeiul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(20)

În ceea ce privește efectul stimulativ, Portugalia a prezentat noi dovezi prin care a arătat că șantierul naval solicitase ajutorul la 25 septembrie 2003, adică anterior semnării contractului. În acest context, Portugalia a prezentat o copie a scrisorii din partea autorităților portugheze către șantierul naval, datată 26 septembrie 2003, în care acestea au confirmat primirea cererii de acordare de ajutor și în care au reamintit faptul că acordarea ajutorului se afla sub rezerva aprobării de către Comisie. Potrivit celor declarate de Portugalia, această scrisoare era elocventă pentru consimțământul autorităților portugheze de a acorda ajutorul, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor legale.

(21)

Portugalia a mai susținut că, pe baza experienței anterioare, exista o înțelegere ca solicitările de ajutor din partea industriei de construcții navale să fie susținute de Portugalia cu condiția existenței unui temei juridic în acest sens (în acest caz, Regulamentul TDM). Faptul că ajutorul a fost aprobat în mod oficial de către Portugalia abia în decembrie 2005 s-a datorat unor întârzieri administrative interne. Totuși, acest lucru nu a afectat faptul că șantierul naval spera să primească ajutorul, pe baza considerentelor de mai sus (a se vedea considerentul 20) și a politicii generale a autorităților portugheze în acest sens. Șantierul naval deținea dovezi că fuseseră oferite prețuri mai mici de către șantierele navale coreene în legătură cu contractul și a acceptat contractul în ipoteza că va primi ajutorul din partea autorităților portugheze.

(22)

În ceea ce privește temeiul juridic al aprobării ajutorului, Portugalia a reluat observațiile din notificare în vederea susținerii faptului că Regulamentul TDM reprezenta temeiul juridic potrivit pentru aprobarea ajutorului deoarece contractul fusese semnat în timp ce Regulamentul TDM era încă în vigoare și, într-adevăr, anterior contestării acestuia de către OSD. Portugalia a remarcat că situația nu era, prin urmare, diferită de alte măsuri de acordare de ajutor oferite de alte state membre de valabilitate a Regulamentului TDM. Momentul în care au fost semnate contractele a fost determinant pentru eligibilitatea acestora în privința acordării de ajutor și nu momentul în care ajutorul a fost notificat sau acordat. Portugalia a mai remarcat faptul că niciunui șantier naval beneficiar nu i s-a cerut să ramburseze ajutorul ca urmare a raportului realizat de panelul de experți al OMC. Neacordarea ajutorului întreprinderii ENVC ar contraveni principiului general al tratamentului egal.

(23)

Conform articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, orice ajutor acordat de către un stat membru sau prin resurse de stat sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, astfel încât să afecteze schimbul între statele membre, este incompatibil cu piața comună.

(24)

Comisia consideră că măsura propusă constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE: acesta ia forma unei subvenții acordate din resurse de stat; chiar dacă Regulamentul TDM a fost aplicat în toate statele membre, astfel cum susține Portugalia, măsura este selectivă, deoarece este limitată la ENVC; acest ajutor selectiv poate denatura concurența prin oferirea unui avantaj întreprinderii ENVC în defavoarea altor concurenți care nu primesc ajutor. În final, industria construcțiilor navale reprezintă o activitate economică care implică schimburi comerciale extinse între statele membre. În acest caz, măsura afectează schimburile între statele membre.

(25)

Comisia confirmă prin urmare faptul că măsura notificată de acordare de ajutor se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(26)

Ca urmare a observațiilor prezentate de Portugalia, Comisia confirmă că valoarea ajutorului notificat este de 1 461 702 EUR. În temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul TDM, intensitatea maximă permisă a ajutorului este de 6 % din valoarea contractului, înainte de acordarea ajutorului (9). Concluzia Comisiei este că ajutorul notificat respectă intensitatea maximă a ajutorului permisă prin Regulamentul TDM.

(27)

Ca principiu general, ajutorul de stat poate fi considerat compatibil cu piața comună numai dacă acesta este necesar pentru ca firma beneficiară să fie determinată să acționeze astfel încât să se atingă obiectivele stabilite prin derogarea în cauză (10).

(28)

Comisia remarcă în acest sens că obiectivul Regulamentului TDM a fost acela de a „permite în mod real ca șantierele navale comunitare să facă față concurenței neloiale din partea Coreei” (a se vedea considerentul 6). Ajutorul direct de până la 6 % din valoarea contractului înainte de ajutor putea fi astfel autorizat cu condiția să fi existat concurență pentru același contract din partea unui șantier naval din Coreea care să ofere un preț mai mic (articolul 2).

(29)

Probele noi prezentate de Portugalia demonstrează faptul că ajutorul a fost solicitat de către șantierul naval anterior semnării contractului. În plus, Portugalia a prezentat o copie a scrisorii din partea autorităților portugheze competente (Direcția Generală Industrie) către ENVC, datată 26 septembrie 2003, prin care confirmă primirea cererii de acordare de ajutor, solicitând dovezi în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul TDM (adică dovezi ale existenței concurenței pentru contract din partea unui șantier naval coreean care a oferit un preț mai mic – probele au fost prezentate ulterior de către șantierul naval) și reamintind șantierului naval că acordarea ajutorului era supusă notificării prealabile a Comisiei și aprobării acesteia. Comisia consideră că faptele de mai sus sunt elocvente în ceea ce privește consimțământul autorităților portugheze de a acorda ajutorul în cazul în care condițiile ar fi fost îndeplinite. Deoarece condițiile de eligibilitate păreau să fie îndeplinite în acest caz, faptele erau de natură să ofere speranțe șantierului naval în ceea ce privește primirea ajutorului (11). Pe această bază, au fost înlăturate îndoielile Comisiei cu privire la efectul stimulativ al ajutorului.

(30)

În decizia de a iniția procedura formală de investigație, Comisia a remarcat că Regulamentul TDM a expirat la 31 martie 2005 și, prin urmare, nu mai era în vigoare în momentul în care Portugalia a notificat acordarea ajutorului. Deși Regulamentul TDM se aplica tuturor contractelor semnate în perioada aplicării sale, este îndoielnic faptul că Comisia ar fi putut să mai evalueze măsura notificată pe baza unui instrument care nu mai făcea parte din legislația UE.

(31)

Observațiile prezentate de Portugalia ca urmare a deciziei de inițiere a procedurii formale de investigație au înlăturat îndoielile Comisiei cu privire la acest aspect.

(32)

Comisia precizează că, în ceea ce privește ajutorul notificat, acordarea ajutorului va constitui fundamentul evaluării acestuia conform legislației în vigoare la data evaluării (12), în cazul în care nu se specifică altfel în legislația în vigoare. Portugalia a aprobat ajutorul pe plan intern (sub rezerva aprobării de către Comisie) și a notificat acest lucru Comisiei la mult timp de la expirarea Regulamentului TDM.

(33)

Portugalia susține, în acest sens, că Regulamentul TDM se aplică contractului în cauză în temeiul articolului 4 din regulament, care precizează că „Prezentul regulament se va aplica contractelor finale încheiate de la intrarea în vigoare până la expirarea acestuia…”. Portugalia susține că semnarea contractului a avut loc la 14 noiembrie 2003, adică în perioada în care Regulamentul TDM era încă în vigoare, rămânând astfel eligibil pentru acordarea ajutorului.

(34)

Cu toate acestea, Comisia consideră că articolul 4 citat mai sus nu definește aplicarea la timp a Regulamentului TDM. Aplicarea temporară a regulamentului este mai curând definită în articolul 5 (13), care precizează că acesta „va expira la 31 martie 2005”.

(35)

În schimb, articolul 4 stabilește condiții suplimentare privind compatibilitatea ajutorului. Acest lucru este, de asemenea, confirmat în partea a doua a articolului 4, care prevede că Regulamentul TDM nu se aplică„contractelor finale încheiate înainte ca publicarea anunțului de către Comunitate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene cu privire la inițierea procedurii de soluționare a litigiilor de la data publicării anunțului de către Comisie în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene cu privire la finalizarea sau suspendarea acestor proceduri”.

(36)

Conform celor menționate mai sus, este evident că Regulamentul TDM trebuia să fie aplicat numai atât timp cât exista o cauză pendinte împotriva Coreei (14) și, în orice caz, până la 31 martie 2005.

(37)

Această interpretare este susținută chiar în obiectivul Regulamentului TDM: acesta a fost proiectat ca „o măsură excepțională și temporară, în vederea asistării șantierelor navale comunitare în acele segmente care au suferit acțiuni adverse sub forma daunelor materiale sau a unor prejudicii grave cauzate de concurența neloială din partea Coreei, … [și trebuia să se aplice] pentru segmente de piață limitate și numai pentru o perioadă de timp scurtă” (15) (considerentul 3).

(38)

Faptul că regulamentul nu a mai fost reînnoit de Consiliu după data expirării ilustrează în mod clar intenția acestuia de a continua să autorizeze Comisia să aprobe acordarea de ajutoare în temeiul Regulamentului TDM. Acest lucru este compatibil cu faptul că OSD a fost informat de Comunitate cu privire la faptul că statele membre nu mai puteau acorda ajutoare de operare în temeiul regulamentului.

(39)

Comisia notează, în acest context, că interpretarea Regulamentului TDM trebuie considerată și prin prisma obligațiilor internaționale ale Comunității. Potrivit jurisprudenței stabilite a Curții de Justiție, legislația comunitară trebuie, atât cât este posibil, să fie interpretată într-o manieră compatibilă cu legislația internațională, inclusiv obligațiile CE față de OMC (16).

(40)

Raportul panelului de experți, precum și hotărârea OSD care adoptă respectivul raport a contestat Regulamentul TDM per se pentru încălcarea normelor OMC și a cerut Comunității să înceteze aplicarea Regulamentului TDM. Obligația Comunității de a pune în aplicare hotărârea OSD acoperă, de asemenea, deciziile ulterioare de acordare de noi ajutoare în temeiul Regulamentului TDM (17). Informând OSD-ul că s-a conformat deja hotărârii și recomandărilor sale dat fiind faptul că Regulamentul TDM expirase la 31 martie 2005 și că statele membre nu mai puteau acorda ajutoare de operare în temeiul acestuia, Comunitatea nu a mai inițiat acordarea de noi ajutoare în temeiul regulamentului. Prin urmare, aprobarea acordului în cauză ar fi însemnat o încălcare a angajamentelor internaționale ale Comunității.

(41)

În final, ar mai trebui notat faptul că Portugalia nu a prezentat notificarea într-o perioadă de timp rezonabilă. Portugalia a notificat măsura abia la 7 ianuarie 2006, adică la aproape 27 de luni după ce șantierul naval prezentase cererea de acordare de ajutor, la 10 luni de la expirarea Regulamentului TDM și la 6 luni de la informarea de către Comunitate a OSD cu privire la faptul că statele membre nu mai puteau să acorde ajutoare de operare în temeiul Regulamentului TDM. Avându-se în vedere natura excepțională și temporară a regulamentului, precum și angajamentele CE față de OMC, de care Portugalia avea cunoștință, Portugalia nu putea să considere că mecanismul ar putea continua să se aplice după data expirării sale.

(42)

Comisia mai precizează că, deși ENVC spera să primească ajutorul, acest lucru nu acorda șantierului naval dreptul de a primi ajutorul, fapt care depindea nu numai de aprobarea Portugaliei, ci și de notificarea Comisiei și de aprobarea acesteia.

(43)

În mod similar și contrar argumentelor prezentate de Portugalia, principiul tratamentului egal nu intră în discuție în acest caz. Șantierele navale din statele membre care dețineau un sistem TDM aveau dreptul să primească ajutoare pe baza sistemelor aprobate de Comisie înainte de 30 martie 2005, dar Comisia nu a adoptat alte decizii de aprobare de noi ajutoare în temeiul Regulamentului TDM de la acea dată. De asemenea, Comisia precizează că, în conformitate cu hotărârea OSD, obligația de a nu mai acorda noi ajutoare în temeiul Regulamentului TDM se aplică atât ajutorului acordat pe baza sistemelor aprobate, cât și ajutorului acordat ad hoc, fără să se facă astfel o distincție între ajutorul destinat șantierelor navale prin intermediul unui sistem sau, ca în acest caz, ajutorul ad hoc acordat în lipsa unui sistem (a se vedea alineatul 14 de mai sus: hotărârea OSD recomanda punerea în conformitate de către Comunitate atât a Regulamentului TDM, cât și a sistemelor naționale TDM cu obligațiile acesteia care decurg din acordurile cu OMC).

(44)

Pe baza celor expuse mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul notificat nu poate fi aprobat în temeiul Regulamentului TDM. Din moment ce nicio altă clauză de derogare ce decurge din articolul 87 alineatul (2) sau (3) din Tratatul CE nu se aplică, ajutorul este, prin urmare, incompatibil cu piața comună,