18.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 186/32

(1)

A treia etapă a uniunii economice și monetare (UEM) a început la 1 ianuarie 1999. Consiliul, reunit la Bruxelles la 3 mai 1998, la nivel de șefi de stat sau de guvern, a decis că Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 1999 (4).

(2)

La 19 iunie 2000, Consiliul a decis că Grecia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 2001 (5). La 11 iulie 2006, Consiliul a decis că Slovenia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 2007 (6).

(3)

În conformitate cu alineatul (1) din Protocolul privind anumite dispoziții cu privire la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord anexat la tratat, Regatul Unit a notificat Consiliului că nu intenționează să treacă la a treia etapă a UEM la 1 ianuarie 1999. Notificarea respectivă nu a fost modificată. În conformitate cu alineatul (1) din Protocolul privind anumite dispoziții cu privire la Danemarca anexat la tratat și cu decizia luată de șefii de stat sau de guvern reuniți la Edinburgh în decembrie 1992, Danemarca a notificat Consiliului că nu va participa la a treia etapă a UEM. Danemarca nu a solicitat inițierea procedurii menționate la articolul 122 alineatul (2) din tratat.

(4)

În temeiul Deciziei 98/317/CE, Suedia face obiectul unei derogări în sensul articolului 122 din tratat. În conformitate cu articolul 4 din Actul de aderare din 2003 (7), Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia și Slovacia fac obiectul unei derogări în sensul articolului 122 din tratat. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2005 (8), Bulgaria și România fac obiectul unei derogări în sensul articolului 122 din tratat.

(5)

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înființată la 1 iulie 1998. Sistemul Monetar European a fost înlocuit cu un mecanism al ratei de schimb, a cărui instituire a fost convenită printr-o rezoluție a Consiliului European din 16 iunie 1997 privind instituirea unui mecanism al ratei de schimb în a treia etapă a uniunii economice și monetare (9). Procedurile aferente mecanismului ratei de schimb din a treia etapă a uniunii economice și monetare (ERM II) au fost stabilite prin Acordul din 1 septembrie 1998 între BCE și băncile centrale naționale ale statelor membre din afara zonei euro de stabilire a procedurilor de funcționare ale mecanismului ratei de schimb în etapa a treia a uniunii economice și monetare (10).

(6)

Articolul 122 alineatul (2) din tratat stabilește procedurile de abrogare a derogării al cărei obiect îl reprezintă statele membre în cauză. În conformitate cu articolul menționat, cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE prezintă Consiliului un raport în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 121 alineatul (1) din tratat. La 27 februarie 2007, Malta a depus o cerere oficială de evaluare a convergenței.

(7)

Legislațiile interne ale statelor membre, inclusiv statutele băncilor centrale naționale, urmează să fie adaptate în consecință în vederea asigurării compatibilității cu articolele 108 și 109 din tratat și cu statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „statutul SEBC”). Rapoartele Comisiei și ale BCE furnizează o evaluare detaliată a compatibilității legislației din Malta cu articolele 108 și 109 din tratat și cu statutul SEBC.

(8)

În conformitate cu articolul 1 din Protocolul privind criteriile de convergență menționate la articolul 121 din tratat, criteriul de stabilitate a prețurilor, menționat la articolul 121 alineatul (1) prima liniuță din tratat, înseamnă că un stat membru dispune de un grad de stabilitate durabilă a prețurilor și de o rată medie a inflației, măsurată în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, care nu depășește cu mai mult de 1,5 puncte procentuale cel mult rata inflației a celor trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. În sensul criteriului de stabilitate a prețurilor, inflația se măsoară prin indici armonizați ai prețurilor de consum (IAPC), definiți prin Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului (11). Pentru a evalua criteriul de stabilitate a prețurilor, inflația dintr-un stat membru se măsoară prin intermediul variației procentuale a mediei aritmetice a 12 indici lunari în raport cu media aritmetică a 12 indici lunari înregistrați în perioada precedentă. În perioada de un an care s-a încheiat în martie 2007, cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor au fost Finlanda, Polonia și Suedia, unde s-au înregistrat rate ale inflației de 1,3 %, 1,5 % și, respectiv, 1,6 %. În rapoartele Comisiei și ale BCE a fost considerată ca valoare de referință valoarea calculată ca medie aritmetică simplă a ratelor inflației înregistrate în cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor plus 1,5 puncte procentuale. Astfel calculată, valoarea de referință pentru perioada de un an care s-a încheiat în martie 2007 a fost de 3,0 %.

(9)

În conformitate cu articolul 2 din Protocolul privind criteriile de convergență, criteriul situației finanțelor publice, prevăzut la articolul 121 alineatul (1) a doua liniuță din tratat, înseamnă că, la momentul examinării, statul membru nu face obiectul unei decizii a Consiliului în temeiul articolului 104 alineatul (6) din tratat privind existența unui deficit excesiv.

(10)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind criteriile de convergență, criteriul de participare la mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European, prevăzut la articolul 121 alineatul (1) a treia liniuță din tratat, înseamnă că un stat membru a respectat limitele normale de fluctuație stabilite pentru mecanismul ratei de schimb (ERM) din Sistemul Monetar European fără să înregistreze tensiuni grave pe parcursul cel puțin al ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special, statul membru nu trebuie să fi devalorizat din proprie inițiativă rata de schimb centrală bilaterală a monedei sale în raport cu moneda niciunui alt stat membru în aceeași perioadă. De la 1 ianuarie 1999, ERM II a asigurat cadrul de evaluare a îndeplinirii criteriului ratei de schimb. În evaluarea inclusă în rapoartele lor privind îndeplinirea acestui criteriu, Comisia și BCE au examinat perioada de doi ani care s-a încheiat la 26 aprilie 2007.

(11)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul privind criteriile de convergență, criteriul de convergență a ratelor dobânzii, prevăzut la articolul 121 alineatul (1) a patra liniuță din tratat, înseamnă că, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, un stat membru a avut o rată medie nominală a dobânzii pe termen lung care nu depășește cu mai mult de 2 puncte procentuale cel mult rata celor trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. În sensul criteriului de convergență a ratelor dobânzii, au fost utilizate rate ale dobânzilor comparabile pentru obligațiunile guvernamentale de referință pentru o perioadă de 10 ani. Pentru evaluarea îndeplinirii criteriului privind rata dobânzii, în rapoartele Comisiei și ale BCE a fost considerată ca valoare de referință valoarea calculată ca medie aritmetică simplă a ratelor dobânzii nominale pe termen lung înregistrate în cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor plus 2 puncte procentuale. Astfel calculată, valoarea de referință pentru perioada de un an care s-a încheiat în martie 2007 a fost de 6,4 %.

(12)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind criteriile de convergență, datele statistice utilizate în evaluarea curentă a îndeplinirii criteriilor de convergență urmează a fi furnizate de Comisie. Comisia a furnizat datele necesare pentru pregătirea prezentei decizii. Comisia a furnizat aceste date pe baza rapoartelor depuse de statele membre până la 1 aprilie 2007 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului din 22 noiembrie 1993 privind aplicarea Protocolului privind procedura de deficit excesiv anexat la Tratatul de instituire a Uniunii Europene (12).

(13)

Pe baza rapoartelor prezentate de Comisie și de BCE asupra progreselor înregistrate de Malta în îndeplinirea obligațiilor care îi revin privind realizarea uniunii economice și monetare, Comisia formulează următoarele concluzii:

În Malta, legislația internă, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 108 și 109 din tratat și cu statutul SEBC.

În ceea ce privește îndeplinirea de către Malta a criteriilor de convergență menționate la cele patru liniuțe de la articolul 121 alineatul (1) din tratat:

Malta a atins un grad ridicat de convergență durabilă în raport cu aceste criterii.

Prin urmare, Malta îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice.

(14)

Prin Decizia sa 2007/465/CE (13), Consiliul, la recomandarea Comisiei, a abrogat Decizia 2005/186/EC privind existența unui deficit excesiv în Malta.

(15)

În conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată pe baza propunerii din partea Comisiei, urmează să decidă care dintre statele membre care fac obiectul unei derogări îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice și urmează să abroge derogările referitoare la statele membre în cauză,