03/Volumul 67

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3

L 297/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, cererea Franței de înregistrare a denumirii „Miel de Provence” a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Germania s-a opus înregistrării în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Declarația de opoziție se referă la nerespectarea condițiilor prevăzute la articolul 2 și la eventualul prejudiciu legat de existența prealabilă a unui produs care se găsea în mod legal pe piață cu cel puțin cinci ani înainte de publicarea prevăzută la articolul 6 alineatul (2).

(3)

Prin scrisoarea sa din 11 ianuarie 2005, Comisia a invitat statele membre în cauză să ajungă la un acord în conformitate cu procedurile lor interne.

(4)

Dat fiind că nu s-a putut obține un acord între Franța și Germania în termen de trei luni, Comisia trebuie să adopte o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.

(5)

Declarația de opoziție comunicată de Germania menționează trei argumente împotriva înregistrării. În primul rând, Germania obiectează că înscrierea ar fi contrară dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. După părerea Germaniei, caracteristicile organoleptice, caracteristicile legate de metoda de producție și criteriile calitative ale produsului care face obiectul cererii nu pot fi considerate specifice regiunii Provence.

(6)

Comisia consideră, dimpotrivă, că cererea de înregistrare se bazează atât pe reputația mierii de Provence, cât și pe o calitate specială, care se află la originea florală a mierii, specifică mediului botanic provensal.

(7)

În continuare, Germania invocă prejudiciul eventual legat de existența prealabilă a unei denumiri sau a unei mărci complet sau parțial omonime sau de existența prealabilă a produselor care se găseau în mod legal pe piață cu cel puțin cinci ani înainte de data publicării prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Germania menționează în special posibilitatea ca producătorii care comercializează în prezent miere sub denumirea „Miel de Provence” să nu mai poată utiliza această denumire după înregistrarea preconizată, în cazul în care produsele lor nu sunt conforme cu caietul de sarcini fie din cauza sursei florale, fie din cauza zonei de producție.

(8)

Comisia consideră că acest argument se bazează pe ipoteze nedemonstrate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (4) a doua liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, partea care prezintă obiecții trebuie să „demonstreze” prejudiciul invocat. Germania a evocat doar posibilitatea apariției unui prejudiciu, fără să demonstreze că există realmente producători care ar fi lezați de înregistrare.

(9)

În fine, Germania argumentează, în conformitate cu Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea (3), că utilizarea denumirii „Miel de Provence” este permisă pentru mierea provenită din regiunea franceză Provence-Alpi-Coasta de Azur. Însă, această regiune este diferită de zona geografică definită în caietul de sarcini redactat în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 2081/92. În plus, caietul de sarcini al cererii de înregistrare exclude mierea provenită din floarea-soarelui, colză și lucernă, acestea fiind, cu toate acestea, origini florale și vegetale prezente în respectiva arie geografică. Prin urmare, pentru a respecta caietul de sarcini, agenții care comercializează în prezent acest produs sub denumirea „Miel de Provence” va trebui să excludă acele tipuri de miere având origine florală nemenționată în caietul de sarcini. În opinia Germaniei, în cazul în care „Miel de Provence” ar fi înregistrată în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 2081/92, acest fapt ar contraveni Directivei 2001/110/CE privind mierea.

(10)

După cum s-a indicat la motivul 8, argumentul privind existența unui prejudiciu nu este demonstrat. În ceea ce privește restul argumentelor, pretinsa încălcare a dispozițiilor Directivei 2001/110/CE privind mierea nu face parte din motivele care pot fi invocate în cadrul unei opoziții în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Pe de altă parte, Directiva 2001/110/CE permite utilizarea anumitor denumiri, fără ca prin aceasta să le declare obligatorii. În schimb, Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 urmărește tocmai să reglementeze utilizarea denumirilor înregistrate, chiar dacă acestea puteau fi utilizate în mod mai liber înainte de înregistrare. Prin urmare, absența de restricții la un moment dat nu constituie în sine un criteriu de respingere a înregistrării.

(11)

Având în vedere aspectele enumerate anterior, denumirea trebuie, prin urmare, înscrisă în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare a indicațiilor geografice și a denumirilor de origine protejate,