11/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32

L 261/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 7 aprilie 2005, prin Regulamentul (CE) nr. 538/2005 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit un drept antidumping provizoriu asupra importurilor în Comunitate de acid tricloroizocianuric (ATCC) originar din Republica Populară Chineză și din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „țări în cauză”).

(2)

Trebuie amintit faptul că ancheta dumpingului cu privire la Republica Populară Chineză s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 31 martie 2004, iar ancheta dumpingului cu privire la Statele Unite ale Americii s-a derulat în perioada cuprinsă între 1 iulie 2003 și 30 iunie 2004.

(3)

În cazul celor două anchete, examinarea tendințelor utile în scopul evaluării prejudiciului s-a desfășurat pe perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

În urma instituirii unui drept antidumping provizoriu asupra importurilor de ATCC originar din țările în cauză, toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele care au stat la baza regulamentului provizoriu. De asemenea, părților li s-a acordat un termen pentru a le permite să prezinte observațiile privind informațiile comunicate.

(5)

Unele părți interesate au prezentat observații în scris. Cele care au solicitat au avut, de asemenea, posibilitatea de a fi audiate. Comisia a căutat și a verificat în mod continuu toate informațiile pe care le-a considerat necesare în vederea stabilirii concluziilor definitive.

(6)

Serviciile Comisiei au dezvăluit, în continuare, toate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționau să recomande instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de drept provizoriu. De asemenea, au acordat părților interesate un termen pentru a le permite să își prezinte observațiile asupra informațiilor comunicate. Comentariile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, concluziile au fost modificate în consecință.

(7)

Trebuie reamintit că, la considerentul 19 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză a fost definit ca fiind ATCC, iar preparatele pe baza acestei substanțe ca fiind originare din țările în cauză. ATCC este denumit, de asemenea, ca „sinclozen”, în conformitate cu denumirea comună internațională. În mod normal, ATCC este înregistrat sub codurile NC ex 2933 69 80 și ex 3808 40 20.

(8)

Pe de altă parte, trebuie amintit că, astfel cum este menționat la considerentele 22 și 23 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză și ATCC produs de industria comunitară și vândut pe piața comunitară, precum și ATCC produs și vândut pe piața internă a țărilor în cauză și a țării analoge sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, dat fiind că diferitele tipuri de ATCC au aceleași caracteristici fizice și chimice principale și sunt utilizate în aceleași scopuri.

(9)

Unul dintre operatori a reiterat observația pe care o formulase în cadrul procedurii provizorii, în conformitate cu care ATCC amestecat nu ar fi trebuit inclus în obiectul anchetei. Operatorul a precizat că, în plângere, produsul în cauză a fost definit exclusiv ca ATCC neamestecat, iar includerea ATCC în amestec a lărgit nejustificat sfera definiției produsului. Cu toate acestea, trebuie amintit că plângerea nu menționează explicit dacă este vorba de produse amestecate sau neamestecate. Pe de altă parte, produsul în cauză este definit în funcție de caracteristicile fizice, chimice și tehnice esențiale, cât și în funcție de utilizarea finală și se poate referi la mai multe tipuri de produse care prezintă aceleași caracteristici esențiale. În speță, atât tabletele amestecate, cât și cele neamestecate întrunesc criteriile. Produsul în cauză în aceste proceduri este, în conformitate cu cele indicate în avizele de deschidere ale celor două anchete, acidul tricloroizocianuric și preparatele pe baza acestei substanțe, și anume toate tipurile produsului în cauză care au aceleași caracteristici esențiale. Prin urmare, nu se poate afirma că respectivele tablete amestecate sunt excluse din domeniul de aplicare al produsului și nici că acest domeniu a fost lărgit. Luând în considerare elementele expuse anterior, cererea a fost respinsă, iar concluzia formulată la considerentul 24 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(10)

În lipsa oricăror comentarii, metoda generală folosită pentru stabilirea valorii normale, descrisă la considerentele 26-33 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(11)

În lipsa oricăror comentarii, metoda generală folosită pentru stabilirea prețului de export, descrisă la considerentul 34 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(12)

În lipsa oricăror comentarii, metoda generală folosită pentru a compara valoarea normală cu prețul de export, descrisă la considerentul 35 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(13)

În conformitate cu regulamentul provizoriu, doi producători stabiliți în Republica Populară Chineză, care au cooperat la anchetă, nu au obținut statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață și nici tratament individual (a se vedea considerentele 44 și 66). Marja medie de dumping a celor doi producători-exportatori a fost calculată în mod provizoriu pe baza mediei ponderate a marjelor de dumping individuale respective.

(14)

Celor două întreprinderi li s-a atribuit, prin eroare, o marjă de dumping distinctă și un drept individual, contrar dispozițiilor articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază și practicii constante a instituțiilor. În consecință, eroarea trebuie corectată în etapa definitivă, iar celor două întreprinderi trebuie să li se aplice dreptul care se aplică la nivel național.

(15)

Prin urmare, fiind măsuri definitive și luând în considerare faptul că cele două întreprinderi sunt încă sub influența semnificativă a statului, datele au fost luate în calcul în momentul stabilirii marjei de dumping la nivel național. În consecință, dat fiind nivelul redus de cooperare, marja de dumping la nivel național s-a stabilit ca medie ponderată:

(16)

În lipsa oricăror comentarii, concluziile provizorii cu privire la stabilirea societăților care funcționează în condiții de economie de piață, enunțate la considerentele 40-63 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(17)

În lipsa oricăror comentarii, concluziile provizorii cu privire la stabilirea tratamentului individual, enunțate la considerentele 64-67 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(18)

În lipsa oricăror comentarii cu privire la alegerea unei țări analoge, selecția stabilită la considerentele 68-74 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(19)

În lipsa oricăror comentarii cu privire la valoarea normală pentru producătorii-exportatorii care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condiții de economie de piață, concluziile enunțate la considerentul 75 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(20)

Mai mulți exportatori au remarcat că, în momentul calculării valorii normale, nu s-a ținut cont suficient de anumite ajustări solicitate. Aceștia au susținut că anumite costuri (de transport și de ambalare în special) au fost incluse în valoarea normală calculată, deși ar fi trebuit deduse cu titlu de ajustare, urmând modelul adoptat în cazul în care valoarea normală are la bază prețul de pe piața internă.

(21)

Aceștia au susținut, de asemenea, că, în cazul categoriilor produsului în cauză, atunci când se folosește o valoare normală calculată, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale trebuie să corespundă cu cele constatate pe piața internă.

(22)

În sfârșit, au susținut că marja de profit aplicabilă trebuie să fie marja obținută în urma vânzărilor pe piața internă efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

(23)

După analiza argumentelor, s-a considerat oportun să se adapteze valoarea normală pentru a ține cont de ajustările reclamate, cu condiția ca solicitările să se refere exclusiv la costurile de transport și de ambalare care au fost incluse în valoarea normală calculată astfel cum a fost stabilită cu titlu provizoriu. Pe de altă parte, valoarea normală a fost calculată, de această dată, luând în considerare costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale constatate pe piața internă, iar marja de profit aplicată a fost ajustată pentru a reflecta marja de profit obținută în cadrul operațiunilor comerciale normale efectuate pe piața internă. Așadar, valoarea normală a fost ajustată descrescător pentru a reflecta ajustările menționate.

(24)

În lipsa oricăror comentarii, concluziile provizorii cu privire la prețul de export, enunțate la considerentele 79-80 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(25)

În lipsa oricăror comentarii, concluziile provizorii cu privire la comparația între valoarea normală și prețul de export, enunțate la considerentul 81 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(26)

În lipsa altor comentarii decât cele privind ajustarea valorii normale, prevăzute la considerentele 20-23, metoda enunțată la considerentele 82 și 83 din regulamentul provizoriu se confirmă. Noile marje de dumping, exprimate ca procent din prețul de import CIF frontieră comunitară, se stabilesc după cum urmează:

(27)

Noua marjă de dumping la nivel național exprimată caprocent din prețul de import CIF frontieră comunitară și modificată în conformitate cu explicațiile de la considerentele 13-15 este următoarea:

(28)

În lipsa oricăror comentarii cu privire la stabilirea valorii normale, cu excepția unei probleme de comparație având impact asupra nivelului valorii normale în cazul unui producător-exportator, argumentată în cele ce urmează, concluziile provizorii cu privire la metoda de stabilire a valorii normale, enunțate la considerentul 92 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(29)

Un producător-exportator a contestat faptul că din prețul de revânzare s-au dedus integral costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale constatate pe piața internă, cât și profitul realizat de importatorii în legătură din cadrul Comunității, pentru a obține un preț de export fiabil. Acesta a susținut că deducerile trebuie distribuite între activitățile desfășurate de întreprindere, atât în Statele Unite, cât și în cadrul Comunității.

(30)

În acest sens, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, toate costurile, inclusiv costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, suportate de importatorul în legătură între import și revânzare, la care se adaugă un profit rezonabil, trebuie deduse. Deducerile s-au calculat pe baza datelor efectiv verificate de către importator. Deoarece costurile pe care exportatorul dorea să le atribuie activității din Statele Unite erau de fapt suportate în cadrul Comunității, cererea a fost respinsă.

(31)

Unul din producătorii-exportatori a afirmat că, în mod eronat, Comisia a comparat produsul vrac pentru export cu produsul finit vândut cu amănuntul pe piața internă.

(32)

În acest sens, trebuie notat că, de la deschiderea procedurii, comparația s-a efectuat între produsul vrac vândut pe piața internă din Statele Unite și produsul vrac importat în Comunitate, chiar dacă ultimul a fost prezentat ca produs finit, în special sub formă de tablete, în momentul în care a fost vândut primului client independent din cadrul Comunității. Prezenta abordare este fundamentată pe constatarea conform căreia ATCC este importat în principal vrac în Comunitate, unde este prelucrat.

(33)

Cu toate acestea, s-a admis că, în etapa provizorie, în momentul efectuării comparației, nu s-au efectuat unele ajustări necesare în ceea ce privește finisarea produsului. În consecință, valoarea normală a fost ajustată eliminând din costul de producție din Statele Unite partea corespunzătoare finisării produsului vândut pe piața internă americană. Costurile de fabricație înregistrate de departamentul producătorului-exportator american care desfășura respectiva activitate au fost scoase din valoarea normală, în mod simultan cu deducerea din prețul de revânzare în Comunitate a costurilor legate de aceeași activitate efectuată, în general, de către un subcontractor sau de către alți terți care intervin în procesul de fabricație.

(34)

De asemenea, s-a afirmat că, în cazul abordării bazate pe vânzarea vrac, descrisă anterior, trebuie excluse cheltuielile fixe (costuri de vânzare, cheltuieli administrative și alte costuri generale) atunci când se stabilește valoarea normală pe piața internă, argumentul invocat fiind acela că toate cheltuielile menționate anterior decurg, în principal, din activitatea de comercializare a produsului finit.

(35)

În acest sens, trebuie remarcat că activitatea grupului – format, în Statele Unite, din producătorul-exportator și societatea-mamă – cât și costurile suportate la acest nivel în ceea ce privește ATCC, contribuie, în egală măsură, la comercializarea produsului vrac și la diferitele forme în care este prezentat primului client independent. Produsul finit nu este nimic altceva decât produsul vrac într-o prezentare specifică. A pretinde că în comercializarea produsului vrac nu intervin cheltuielile fixe înseamnă că este posibil a continua fabricarea profitabilă a produsului vrac fără intervenția întreprinderii și a grupului în ansamblul său și, în special, a departamentului de vânzări. Cu toate acestea, nu se face nici o diferență între produsul vrac și produsul finit în momentul comercializării, în ceea ce privește ATCC sub toate formele sale. Așadar, cererea a fost respinsă.

(36)

Cu privire la celelalte aspecte și în lipsa comentariilor, concluziile provizorii cu privire la comparația dintre valoarea normală și prețul de export, enunțate la considerentul 94 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(37)

Compararea valorii normale medii ponderate pentru fiecare categorie a produsului în cauză exportat în Comunitate cu media ponderată a prețului de export pentru fiecare categorie corespunzătoare a produsului în cauză, efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază și luând în considerare nivelul comercial, a demonstrat existența unui dumping în cazul producătorilor-exportatori care au cooperat.

(38)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(39)

Marja reziduală definitivă a fost stabilită la nivelul marjei de dumping celei mai ridicate, stabilite, pentru unul dintre producătorii-exportatori, pe baza marjei de dumping celei mai ridicate, constatate pentru un tip reprezentativ de produs.

(40)

În lipsa unor noi informații, concluziile enunțate la considerentele 97 și 98 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(41)

Unul dintre operatorii stabiliți în Comunitate a susținut că trebuie considerat ca fiind operator comunitar, deoarece produce tablete amestecate de ATCC, produs care intră în sfera definiției produsului în cauză. Cu toate acestea, ancheta a demonstrat că operatorul respectiv nu producea el însuși ATCC, nici sub formă de granule, nici sub formă de praf, nici chiar sub formă de tablete sau alte preparate, ci încredința producția acestor tablete unor subcontractori. De altfel, producerea tabletelor nu presupune producerea de ATCC, deoarece este vorba de transformarea ATCC dintr-o formă (ATCC sub formă de granule sau praf) într-o altă formă (ATCC tablete). Așadar, cererea nu a fost luată în considerare.

(42)

S-au primit cereri contradictorii cu privire la prelucrarea datelor furnizate de către unul dintre producătorii europeni care nu a fost inclus în definiția industriei comunitare. Operatorul sus-menționat a afirmat că datele respectivului producător ar trebui să facă parte din industria comunitară, în vreme ce un producător-exportator a susținut contrariul.

(43)

În acest sens, trebuie notat faptul că datele disponibile pentru acest producător nu au putut fi folosite în cadrul evaluării situației industriei comunitare deoarece, în conformitate cu cele indicate la considerentul 97 din regulamentul provizoriu, producătorul nu a cooperat pe deplin la anchetă și astfel nu a putut fi inclus în definiția industriei comunitare. Așadar, nu există nici un temei pentru a lua în considerare datele sale în cadrul analizei situației industriei comunitare.

(44)

Patru producători-exportatori chinezi au afirmat că, în cazul în care sunt implicați mai mult de doi producători comunitari, așa cum este cazul de față, plângerea nu poate fi depusă de către unul dintre aceștia. Cu toate acestea, trebuie notat că gradul de aderare la o plângere nu depinde de numărul de întreprinderi care o susțin, ci în funcție de volumul producției, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Trebuie adăugat, de asemenea, așa cum s-a menționat la considerentul 97 din regulamentul provizoriu, că doi din cei trei producători comunitari au susținut plângerea. Cei doi producători reprezintă mai mult de 50 % din ansamblul producției comunitare, așadar condițiile deschiderii procedurii au fost întrunite. Mai mult, în cazul de față, producătorul comunitar reclamant și care a cooperat pe deplin în cursul anchetei reprezenta mai mult de 50 % din producția totală comunitară de ATCC în cursul perioadelor de anchetă. Așadar, cererea a fost respinsă.

(45)

Trebuie menționat că, de la instituirea măsurilor provizorii, Aragonesas Delsa, producătorul comunitar considerat ca alcătuind industria comunitară, a fost preluat de grupul Ercros. Un exportator american care a cooperat la anchetă a susținut că este posibil să nu mai fie întrunite condițiile referitor la calificarea ca industrie comunitară, întrucât, potrivit acestui exportator, Ercros deține și Inquide, care este un mare importator de ATCC din China.

(46)

În acest sens, trebuie notat, mai întâi, că Inquide face parte din grupul Neokem, care este unul dintre ceilalți producători europeni care nu a cooperat pe deplin la anchetă. Contrar afirmațiilor exportatorului american, Ercros nu deține în întregime Inquide, ci numai o parte minimă din capitalul întreprinderii. În consecință, Inquide și Aragonesas Delsa nu au fuzionat și nu există legături financiare directe între cele două părți. Ancheta a confirmat în egală măsură că producătorul comunitar nu a luat parte la dumping și nici nu a fost protejat de efectele prejudiciabile ale acestuia. Așadar nu există motive pentru a contesta calificarea sa ca industrie comunitară. În consecință, concluzia enunțată la considerentul 99 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(47)

În lipsa unor noi comentarii, definiția industriei comunitare, enunțată la considerentul 99 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(48)

În lipsa unor noi informații comunicate, calculul consumului comunitar, prezentat la considerentele 100-105 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(49)

Un producător-exportator a afirmat că evaluarea cumulativă a efectelor importurilor provenite din Republica Populară Chineză și din Statele Unite nu oferă garanții, deoarece condițiile privind concurența între importurile din China și din Statele Unite în ceea ce privește volumul importului, cotele de piață și comportamentul în materie de preț, sunt fundamental diferite.

(50)

În primul rând, trebuie amintit că cele trei condiții stabilite la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost evaluate la considerentul 107 din regulamentul provizoriu.

(51)

Pe de altă parte, înainte de a lua o decizie cu privire la cumularea importurilor provenite din Statele Unite și din Republica Populară Chineză, situația existentă în materie de volum de importuri, de cote de piață și de prețuri la importurile în cauză a fost analizată separat pentru fiecare țară în considerentele 109-112 din regulamentul provizoriu.

(52)

În ceea ce privește condițiile de concurență, trebuie amintit că, în conformitate cu cele expuse la considerentul 24 din regulamentul provizoriu, ATCC produs în Republica Populară Chineză și în Statele Unite și ATCC produs și vândut de producătorii comunitari pe piața comunitară au aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și pot fi interschimbabile pentru clienții comunitari. S-a constatat, de altfel, că producătorii-exportatori din țările în cauză și producătorii comunitari folosesc circuite de vânzare similare. Pe lângă aceasta, importurile provenite din Republica Populară Chineză și din Statele Unite au aceleași tendințe în materie de preț. Faptul că importurile provenite din două țări diferite nu au aceeași evoluție în termeni de volum și cote de piață poate avea cauze diferite, însă nu înseamnă neapărat că produsul nu este vândut în condiții similare de concurență.

(53)

În temeiul celor expuse anterior și în lipsa oricăror comentarii cu privire la evaluarea cumulativă a efectelor importurilor în cauză care fac obiectul unui dumping, concluziile de la considerentele 106-108 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(54)

În urma corecțiilor aduse la calculul dumpingului, subcotarea prețurilor a fost revizuită în egală măsură.

(55)

Pe parcursul perioadei de anchetă, marjele medii ponderate de subcotare a prețurilor pentru Republica Populară Chineză, exprimate ca procent din prețul de vânzare al industriei comunitare, erau cuprinse între 33,8 % și 44,2 % pentru exportatorii chinezi. Marja medie ponderată era de 39,7 %.

(56)

Ancheta a demonstrat existența unei subcotări a prețurilor și în cazul întreprinderilor americane. În timp ce unul dintre producătorii-exportatori vindea doar anumite categorii de ATCC la prețuri subcotate, s-a constatat că celălalt producător-exportator care a cooperat practica o subcotare semnificativă a prețurilor în raport cu industria comunitară. Marja medie ponderată a fost de 0,69 %. Trebuie notat, în egală măsură, că industria comunitară a fost nevoită să aplice reduceri de preț.

(57)

Trebuie amintit faptul că, la considerentul 135 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat, în mod provizoriu, că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 din regulamentul de bază.

(58)

Patru exportatori chinezi au susținut că, în marea majoritate a anchetelor antidumping, s-a constatat un prejudiciu important în cazul în care industria comunitară a înregistrat pierderi, în timp ce în cazul de față industria comunitară obține profit.

(59)

Cu toate acestea, trebuie amintit că pierderile nu constituie o condiție prealabilă în stabilirea unui prejudiciu important. În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prevede că examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare implică o evaluare a „diminuării efective și potențiale a vânzărilor”, analiza rentabilității trebuie privită prin prisma profitului obținut în lipsa dumpingului. În acest caz particular, trebuie amintit că industria comunitară a pierdut 50 % din profitul obținut în 2000, și anume înainte ca importurile care fac obiectul unui dumping să intre pe piața comunitară. De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că s-a înregistrat o evoluție nefavorabilă în ceea ce privește prețul și cotele de piață.

(60)

Luând în considerare cele expuse anterior și în lipsa altor comentarii decât cele prezentate anterior, concluziile cu privire la situația industriei comunitare, enunțate la considerentele 117-135 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(61)

Luând în considerare cele expuse anterior, s-a ajuns la concluzia că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în conformitate cu articolul 3 din regulamentul de bază.

(62)

Întrucât nu s-a primit nici o informație nouă, concluziile enunțate la considerentele 136-141 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(63)

Unul dintre producători a afirmat că industria comunitară nu dispunea de capacitățile tehnice necesare pentru a participa la creșterea pieței datorită problemelor tehnice legate de demararea unei noi uzine, iar importurile care fac obiectul unui dumping nu au constituit un impediment, contrar celor enunțate la considerentul 118 din regulamentul provizoriu.

(64)

În conformitate cu considerentul 118 din regulamentul provizoriu, industria comunitară a hotărât, în 2001/2002, să deschidă o nouă uzină care a început să producă la mijlocul anului 2003, în momentul în care vechea uzină a fost închisă. Deși industria comunitară a întâmpinat unele dificultăți de natură tehnică în exploatarea la capacitatea maximă a noii uzine, trebuie notat că această capacitate prevăzută, la care producătorul-exportator face referire în observația sa, nu corespunde datelor înscrise în regulamentul provizoriu. Datele referitoare la capacitate, prevăzute de regulamentul provizoriu, se referă la capacitatea efectivă, și anume capacitatea ajustată pentru a lua în considerare aceste dificultăți, și nu la capacitatea nominală. Așadar, efectul dificultăților tehnice cu privire la utilizarea capacității, cu tendință descrescătoare, a fost luat în considerare parțial. Cu toate acestea, în urma concluziilor anchetei, este justificată o ajustare a cifrelor în materie de capacitate reținute prin regulamentul provizoriu, deoarece datele nu reflectă pe deplin consecințele dificultăților de natură tehnică menționate anterior. În consecință, utilizarea efectivă a capacității pe parcursul perioadei de anchetă ar fi aproape de 100 %. De fapt, s-a constatat că industria comunitară funcționa în condiții de randament deplin și că, pentru a răspunde cererii, a trebuit să achiziționeze produsul în cauză, pentru o perioadă limitată. Așadar, nu poate fi exclus faptul că dificultățile tehnice temporare pe care industria comunitară le-a avut în asigurarea producției au contribuit într-o anumită măsură la prejudiciul suferit.

(65)

Un producător-exportator a susținut că nu au fost luate în considerare de către Comisie efectele negative asupra rentabilității cauzate de investițiile semnificative aprobate de industria comunitară și costurile suplimentare aferente problemelor întâmpinate în faza de demarare.

(66)

Se reamintește că problema unor noi investiții ale industriei comunitare a fost deja examinată la considerentele 150-152 din regulamentul provizoriu.

(67)

Pe de altă parte, astfel cum se indică la considerentul 129 din regulamentul provizoriu, noua uzină a permis industriei comunitare să reducă costurile fixe și variabile, să îmbunătățească eficacitatea producției și să atingă mai bune niveluri de productivitate. Prin urmare, în conformitate cu considerentul 125 din regulamentul provizoriu, orice costuri suplimentare ale noilor investiții au fost compensate prin reducerea costurilor paralele și printr-o mai bună eficiență. De fapt, costurile de producție, care au crescut în perioada 2000-2001, au înregistrat o scădere până în perioada de anchetă, când s-a constatat și o creștere a productivității. Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că orice efect al noii uzine asupra cheltuielilor de amortizare nu s-a resimțit decât în iulie 2003, moment în care noua uzină a început să producă, iar vechea uzină și-a închis porțile. Nu se poate atribui acestui factor scăderea rentabilității, care a început să se manifeste în 2001: profitul a scăzut cu mai mult de 20 % între 2000 și 2002 și cu mai mult de 40 % în perioada 2001-2002. Argumentul a fost, prin urmare, respins.

(68)

Un operator a contestat concluzia de la considerentul 149 din regulamentul provizoriu și a reiterat afirmația conform căreia scăderile de preț erau normale și previzibile datorită gradului de maturitate al pieței de ATCC.

(69)

Dacă scăderea prețului poate fi prevăzută atunci când un produs atinge un anumit grad de maturitate, trebuie subliniat faptul că, în general, prin „maturitate” se înțelege un proces fără obstacole, continuu și regulat, care se întinde pe mai mulți ani. Însă scăderea prețurilor la importurile în cauză a fost, din contră, bruscă și semnificativă deoarece prețurile au coborât, în medie, cu 15 % pe an în perioada 2000-2003, în timp ce cererea în perioada de vară a crescut simțitor în perioada respectivă.

(70)

Mai mult, operatorul menționat consideră că prejudiciul adus industriei comunitare în ceea ce privește prețul ar fi fost cauzat de evoluția normală a pieței comunitare, ajunsă la maturitate în perioada considerată. Cu alte cuvinte, scăderea cu 8 % a prețurilor industriei comunitare între 2000 și perioada de anchetă, în cazul Republicii Populare Chineze, sau cu 12 % între 2000 și perioada de anchetă, în cazul Statelor Unite, ar trebui să corespundă evoluției „normale” a prețurilor pe piața comunitară, luând în considerare ciclul de viață al produsului. Cu toate acestea, trebuie amintit faptul că prețul la importurile în cauză a scăzut cu 40 % între 2000 și perioada de anchetă, ceea ce reprezintă mai mult decât o scădere „normală” a prețului care s-ar datora existenței unei piețe mature. În consecință, chiar dacă gradul de maturitate al pieței a contribuit, în mod limitat, la evoluția prețurilor, în mod sigur nu poate explica scăderea importantă a prețului la importurile în cauză între 2000 și perioada de anchetă și nici prejudiciul suferit de către industria comunitară.

(71)

Patru exportatori chinezi care au cooperat la anchetă au susținut că unele cifre privind exporturile industriei comunitare nu apar în analiza prejudiciului și, în consecință, nu este posibil să se stabilească situația exactă a industriei comunitare.

(72)

În ceea ce privește rentabilitatea, unul dintre producători-exportatori a susținut că nu au fost luate în considerare de către Comisie efectele negative ale exporturilor de ATCC realizate de către industria comunitară în Statele Unite. Nu este inutil, în această privință, să se reamintească că ancheta cu privire la prejudiciul cauzat analizează situația industriei comunitare pe piața comunitară. În consecință, cifrele cu privire la rentabilitate menționate la considerentul 125 din regulamentul provizoriu se referă exclusiv la vânzările realizate pe piața comunitară și nu sunt influențate de pierderile înregistrate în Statele Unite sau pe orice altă piață de export.

(73)

Anumite părți au susținut că eventualele tendințe negative în ceea ce privește cota de piață și rentabilitatea industriei comunitare se datorează în mare măsură exporturilor efectuate de către aceasta în afara frontierelor comunitare. Conform părților, dacă produsele exportate de industria comunitară ar fi fost vândute pe piața comunitară și nu pe cea americană, industria comunitară ar fi fost în măsură să răspundă cererii de pe piața internă, ar fi putut menține cota de piață și ar fi vândut la un preț mai bun.

(74)

Ancheta a arătat că exporturile industriei comunitare au crescut continuu cu începere din 2000 și au reprezentat mai mult de 50 % din volumul total al vânzărilor pentru produsul în cauză pe perioada de anchetă, în timp ce în anul 2000 exporturile nu au atins pragul de 45 %.

(75)

Însă, în primul rând, strategia comercială a industriei comunitare nu constă în a face față cererii de pe piața comunitară, oricare ar fi prețul, ci de a vinde cât mai multe produse pe această piață la un preț acceptabil.

(76)

În al doilea rând, prețurile la exporturile în Statele Unite nu sunt, în sine, originea prejudiciului, deoarece nu sunt comparabile cu cele de pe piața comunitară. Astfel, nu este pertinentă stabilirea unei legături între vânzările la export și situația industriei comunitare, deoarece vânzările la export și vânzările efectuate pe piața comunitară nu pot fi comparate din punctul de vedere al gamelor de produse și, implicit, din punctul de vedere al prețurilor.

(77)

Produsele exportate sunt, în principal, granule ambalate în saci mari, prețul fiind cu mult mai mic decât în cazul produsului vândut pe piața comunitară, în principal sub formă de tablete. În consecință, simpla comparație a prețurilor fundamentată pe cifre neajustate nu este concludentă.

(78)

În al treilea rând, mai mult de 80 % din vânzările de pe piața comunitară se referă la perioada cuprinsă între februarie și august, în timp ce perioada de vânzare de pe piața americană este mai mare, în special în regiunile mai însorite. În consecință, exporturile în Statele Unite, care depășesc ceea ce piața comunitară putea să absoarbă la un preț acceptabil, au permis industriei comunitare să atingă un nivel mai performant al economiei de scară și să mențină nivelul prețurilor pe piața comunitară.

(79)

În al patrulea rând, piața americană este pe primul loc în lume în domeniul echipamentelor și produselor chimice pentru piscine. Așadar, era vital pentru industria comunitară să aibă acces la această piață importantă și să mențină poziția pe piață pentru a diversifica clientela și pentru a participa într-un mod cât mai activ la dezvoltarea pieței.

(80)

În ultimul rând, nu a fost prezentată nici o probă din care să rezulte că vânzările efectuate pe piața americană ar fi putut fi substituite cu vânzări pe piața comunitară în aceeași perioadă și la același preț sau că industria comunitară și-a cauzat ea însăși prejudiciul.

(81)

Luând în considerare elementele expuse anterior, cererile au fost respinse și, în lipsa altor comentarii, concluziile cu privire la efectul altor factori, enunțate la considerentul 142-154 din regulamentul provizoriu, se confirmă.

(82)

Luând în considerare argumentele expuse anterior și alte elemente prevăzute la considerentele 136-154 din regulamentul provizoriu, s-a ajuns la concluzia că importurile provenite din Republica Populară Chineză și din Statele Unite au cauzat un prejudiciu important industriei comunitare, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(83)

În lipsa oricăror comentarii cu privire la interesul industriei comunitare, concluziile enunțate la considerentul 160 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(84)

Astfel cum s-a indicat la considerentul 162 din regulamentul provizoriu, importatorii independenți au cooperat într-o măsură foarte restrânsă. Mai mult, nici un importator nu a emis comentarii în urma publicării concluziilor provizorii.

(85)

În aceste condiții și în lipsa oricărei informații cu privire la interesul importatorilor independenți, concluziile prezentate la considerentele 161-162 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(86)

Continuarea anchetei a arătat că situația operatorilor, în termeni de rentabilitate și de impact al ATCC asupra costurilor de producție, diferă de la caz la caz. În consecință, afirmația de la considerentul 168 din regulamentul provizoriu, conform căreia ATCC reprezintă mai mult de 40 % din costul de producție al operatorilor și că produsul în cauză este caracterizat printr-o marjă de profit redusă, trebuie nuanțată. Într-adevăr, o verificare suplimentară efectuată în incinta unuia dintre principalii operatori de pe piața comunitară a demonstrat că produsul în cauză reprezenta mai puțin de 25 % din costul total de producție și că rata rentabilității era mai mare de 8 %.

(87)

Un operator a contestat analiza din regulamentul provizoriu, în conformitate cu care operatorii puteau să majoreze prețul și să repercuteze, astfel, o parte a creșterii costurilor pentru a fi suportată de clienți, pentru a repartiza efectul măsurilor asupra întregului lanț de distribuție.

(88)

Cu toate acestea, scenariul a fost confirmat de cel puțin un alt operator, care a arătat în mod clar că, din momentul instituirii drepturilor vamale provizorii, operatorii au operat creșteri de prețuri între 15 % și 25 % (și anume, în medie, 0,32 EUR/kg) pentru sezonul 2005. Informația a fost confirmată de un alt operator. Mai mult, ancheta a arătat că, pe plan contractual, nu există nici un impediment pentru creșterile de preț operate de către operatori și că au fost introduse clauze speciale în contracte pentru sezonul 2006, clauze care prevăd eventuala instituire a unui drept antidumping. Este evident, așadar, că operatorii au luat, cel puțin parțial, unele măsuri de precauție pentru a repercuta creșterea costurilor asupra lanțului de distribuție.

(89)

În ultimul rând, ancheta a arătat că marja adăugată de către comercianții cu ridicata la prețul de cumpărare plătit operatorilor poate fi semnificativ, și anume mai mare de 40 %, ceea ce confirmă că există o marjă pentru a repercuta creșterea costurilor datorată drepturilor vamale la nivelul lanțului de distribuție.

(90)

Un operator a susținut că instituirea unui drept vamal unic la importurile de ATCC sub formă de granule și tablete ar încuraja producătorii-exportatori și intermediarii să importe în mod direct tabletele, ceea ce ar avea repercusiuni asupra activității operatorilor. De aceea a propus instituirea unui drept mai mare la importurile de tablete și la importurile de granule de ATCC. Potrivit acestui operator, această distincție contribuie la protejarea atât a industriei comunitare, cât și a operatorilor.

(91)

Cu toate acestea, trebuie amintit că produsul în cauză a fost definit ca fiind ATCC și preparate pe baza acestei substanțe. Se poate prezenta sub formă de granule, praf sau tablete, fără limită a conținutului de clor. Așadar, deși comparația s-a efectuat între produse cu caracteristici identice, cum ar fi forma sau ambalajul, dreptul care se aplică la produsul în cauză trebuie să se aplice la importurile de ATCC, indiferent de formă (granule, praf sau tablete). Orice altă abordare ar însemna ca dreptul antidumping să fie folosit pentru a compensa diferența costurilor de transformare între operatorii europeni și exportatorii chinezi, ceea ce nu este obiectivul măsurilor antidumping. De altfel, chiar dacă se aplică un drept ad valorem identic pentru granule și tablete de ATCC, contravaloarea drepturilor care trebuie plătite este mai mare atunci când se aplică la produse mai scumpe, cum este cazul tabletelor. Astfel, cererea formulată de operator ar putea fi parțial satisfăcută. Cererea a fost, așadar, refuzată.

(92)

Luând în considerare argumentele expuse anterior și în lipsa altor comentarii cu privire la interesul operatorilor comunitari, concluziile enunțate la considerentele 163-172 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(93)

Un operator a reiterat argumentul conform căruia creșterea de preț nu este în interesul consumatorilor. Cu toate acestea, așa cum s-a indicat în regulamentul provizoriu, creșterea de preț ar trebui să fie minimă, iar alegerea consumatorului nu ar trebui să fie afectată. Acest element a fost confirmat de un operator care a precizat că, pentru consumatorul final, consecințele financiare ar fi de ordinul a 10 EUR anual, nivel inferior estimării prudențiale de 2,50 EUR lunar menționate în regulamentul provizoriu. O creștere de preț la nivelul menționat anterior nu poate fi considerată semnificativă sau de natură a stimula consumatorul final să aleagă un alt produs.

(94)

Mai mult, suma estimativă de 10 EUR anual reflectă impactul ipotetic maxim al măsurilor în cazul în care întreaga contravaloare a dreptului ar fi suportată de consumatorul final. Nu s-a luat în considerare faptul că măsurile definitive sunt, în ceea ce privește importurile de produse originare din Statele Unite cel puțin, inferioare măsurilor instituite cu titlu provizoriu.

(95)

Luând în considerare argumentele expuse anterior și în lipsa altor comentarii cu privire la interesul consumatorilor comunitari, concluziile enunțate la considerentele 173-177 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(96)

Luând în considerare concluziile enunțate în regulamentul provizoriu și observațiile formulate de diferitele părți, se poate concluziona că nu există motive imperative pentru a nu institui măsuri antidumping definitive asupra importurilor în regim de dumping de ATCC originar din țările în cauză.

(97)

Pe baza metodei prezentate la considerentele 179-183 din regulamentul provizoriu, s-a calculat un nivel de eliminare a prejudiciului pentru a stabili nivelul măsurilor care se instituie.

(98)

În momentul calculării marjei de prejudiciu conform regulamentului provizoriu, profitul vizat pentru industria comunitară a fost stabilit la 10 %, marjă care corespunde unei estimări prudențiale și care putea fi atinsă în mod rezonabil în lipsa unui dumping prejudiciabil.

(99)

Mai multe părți interesate au susținut că marja de 10 % nu era adecvată pentru sectorul ATCC și că profitul ar trebui stabilit la mai puțin de 5 %. Cu toate acestea, conform considerentului 181 din regulamentul provizoriu, marja de profit a industriei comunitare a început să crească semnificativ anterior creșterii notabile a importurilor în cauză în Comunitate. Marja obținută în 2000 și 2001 indică faptul că un profit de 10 % ar putea fi estimat în mod rezonabil în lipsa dumpingului. Cererile au fost, așadar, respinse.

(100)

În lipsa altor comentarii cu privire la acest aspect, metoda prezentată la considerentele 179-183 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(101)

Luând în considerare cele expuse anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, trebuie instituită un drept antidumping definitiv la nivelul marjei de dumping calculate pentru importurile originare din Republica Populară Chineză și la nivelul marjei de prejudiciu calculate pentru importurile originare din Statele Unite.

(102)

Pe această bază și luând în considerare că marjele de prejudiciu erau în toate cazurile mai mari decât marjele de dumping calculate pentru Republica Populară Chineză și mai mici decât marjele de dumping calculate pentru Statele Unite, drepturile definitive se stabilesc după cum urmează:

(103)

Nivelurile individuale ale drepturilor antidumping indicate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Așadar, nivelurile drepturilor reflectă situația constatată pentru societățile în cauză pe perioada de anchetă. Nivelurile drepturilor (prin opoziție cu dreptul național care se aplică „tuturor celorlalte societăți”) se aplică exclusiv la importurile pentru produsele originare din țara în cauză și fabricate de către societățile specific desemnate. Produsele importate și fabricate de alte societăți a căror denumire și adresă nu este prevăzută în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de către entități în legătură cu societățile expres desemnate, nu pot beneficia de nivelul acestor drepturi și se supun nivelului dreptului care se aplică „tuturor celorlalte societăți”.

(104)

Cererile de aplicare a nivelurilor drepturilor antidumping individuale menționate anterior (de exemplu, ca urmare a schimbării denumirii societății sau a înființării de noi unități de producție sau de vânzare) trebuie adresate de îndată Comisiei (3) și trebuie să cuprindă toate informațiile necesare care se referă, în principal, la modificările în activitatea societăților în legătură cu producția, la vânzările pe piața internă sau la export, care rezultă din schimbarea denumirii sau ca urmare a înființării de noi unități de producție sau de vânzare. Dacă este necesar, regulamentul se modifică în consecință, iar lista societăților care beneficiază de niveluri ale dreptului individual este actualizată.

(105)

Pentru a limita riscurile de eludare datorită diferențelor semnificative între valoarea drepturilor, în speță s-a considerat necesară adoptarea unor dispoziții speciale care să garanteze buna aplicare a dreptului antidumping. Dispozițiile speciale prevăd, în principal:

(106)

Prezentarea către autoritățile vamale din statele membre a unei facturi comerciale în bună și cuvenită formă și care respectă condițiile stabilite în anexa la regulament. Numai importurile însoțite de o astfel de factură pot fi înregistrate sub codurile adiționale TARIC care se aplică producătorului în cauză. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură sunt supuse dreptului antidumping care se aplică în cazul celorlalți exportatori.

(107)

Societățile în cauză au fost invitate, de asemenea, să prezinte Comisiei rapoarte periodice pentru a garanta supravegherea corespunzătoare a vânzărilor produsului în cauză în Comunitate. În cazul în care rapoartele nu sunt prezentate sau în cazul în care din rapoarte reiese că măsurile pentru eliminarea efectelor prejudiciabile ale dumpingului nu sunt adecvate, Comisia poate iniția o reexaminare intermediară, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cu această ocazie, se poate analiza necesitatea eliminării nivelurilor dreptului individual și a instituirii, în consecință, a unui drept la scară națională.

(108)

Luând în considerare amploarea marjelor de dumping constatate și importanța prejudiciului adus industriei comunitare, s-a considerat necesară perceperea cu titlu definitiv a sumelor depuse cu titlu de drept antidumping provizoriu instituit prin Regulamentul (CE) nr. 538/2005 al Comisiei, la nivelul dreptului definitiv instituit. În cazul în care dreptul definitiv este mai mare decât dreptul provizoriu, numai sumele depuse cu titlu de drept provizoriu trebuie să fie percepute definitiv. Sumele depuse peste nivelul dreptului antidumping definitiv trebuie eliberate,

1.

Numele și funcția reprezentantului societății care a întocmit factura comercială.

2.

Următoarea declarație:

„Subsemnatul certific faptul că [volumul] de acid tricloroizocianuric vândut la export în Comunitatea Europeană și care face obiectul prezentei facturi a fost fabricat de [numele și adresa societății] [cod adițional TARIC] în [țara în cauză]. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”