03/Volumul 62

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

199

L 035/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Producția animală deține un rol important în sectorul agricol comunitar. Obținerea unor rezultate satisfăcătoare în această activitate depinde într-o largă măsură de utilizarea unor furaje care să fie sigure și de bună calitate.

(2)

Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale constituie unul din obiectivele fundamentale ale legislației alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (3). Acest regulament stabilește, de asemenea, alte principii și definiții comune pentru legislația alimentară națională și comunitară, inclusiv obiectivul realizării liberei circulații a furajelor în cadrul Comunității.

(3)

Directiva 95/69/CE a Consiliului (4) stabilește condițiile și măsurile care se aplică anumitor categorii de unități și de intermediari din sectorul hranei pentru animale pentru a le permite să-și exercite activitatea. Experiența a demonstrat că aceste condiții și măsuri constituie o bază solidă pentru asigurarea siguranței furajelor. Directiva menționată anterior stabilește, de asemenea, condițiile referitoare la aprobarea unităților care produc anumite substanțe enumerate în Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse folosite în hrana animalelor (5).

(4)

Directiva 98/51/CE a Comisiei din 9 iulie 1998 de stabilire a anumitor măsuri de punere în aplicare a Directivei 95/69/CE a Consiliului de stabilire a condițiilor și procedurilor de autorizare și înregistrare a anumitor unități și intermediari din sectorul hranei pentru animale (6) stabilește anumite măsuri care includ procedurile referitoare la importurile din țări terțe.

(5)

Experiența a demonstrat, de asemenea, că este necesar să se asigure că toate întreprinderile din sectorul hranei pentru animale, inclusiv acvacultura, operează în conformitate cu cerințele de siguranță armonizate și că este necesar să se procedeze la o revizuire generală pentru a se lua în considerare nevoia asigurării unui nivel mai ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului.

(6)

Obiectivul principal al noilor norme de igienă, stabilite în prezentul regulament, este asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în ceea ce privește siguranța alimentară și furajele, ținându-se seama, în special, de următoarele principii:

(7)

Pentru ca sistemul de înregistrare și de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale să fie pus integral în aplicare și, în consecință, pentru garantarea posibilității urmăririi, este necesar să se asigure că acestea își procură și utilizează doar hrană pentru animale care provine din unități înregistrate și/sau autorizate, în conformitate cu prezentul regulament.

(8)

Este necesară o abordare integrată pentru asigurarea siguranței furajelor, de la producția primară a furajelor până introducerea pe piață și exportul acestora. Producția primară de furaje reprezintă produsele care sunt supuse unui simplu tratament fizic, cum ar fi curățarea, ambalarea, antrepozitarea, uscarea naturală sau însilozarea.

(9)

În temeiul principiilor proporționalității și subsidiarității, normele comunitare nu ar trebui să se aplice anumitor cazuri de producție casnică privată de furaje și hrană pentru anumite animale, nici livrării directe și locale a unor cantități mici din producția primară de furaje sau vânzării cu amănuntul a hranei pentru animale de companie.

(10)

Pentru asigurarea respectării obiectivelor prezentului regulament, riscurile aferente furajelor la nivelul producției primare de furaje ar trebui să fie identificate și controlate în mod adecvat. În consecință, principiile fundamentale stabilite în prezentul regulament ar trebui să se aplice exploatațiilor agricole care nu fabrică furaje decât pentru nevoile producției proprii, precum și celor care comercializează asemenea furaje. Ar trebui să se ia în considerare faptul că riscul este mai mic dacă furajele sunt produse și utilizate pentru animale destinate exclusiv consumului casnic sau pentru animale care nu sunt destinate producției de produse alimentare. Comercializarea unor cantități mici de hrană pentru animale la nivel local și vânzarea cu amănuntul a hranei pentru animalele de companie trebuie să facă obiectul unui tratament specific în cadrul prezentului regulament.

(11)

Aplicarea principiilor HACCP producției primare de furaje constituie obiectivul pe termen mediu al legislației europene în domeniul igienei. Cu toate acestea, ghidurile bunelor practici ar trebui să favorizeze încă din prezent utilizarea unor norme de igienă adecvate.

(12)

Siguranța furajelor depinde de diverși factori. Legislația ar trebui să stabilească cerințe minime în domeniul igienei. Ar trebui să se organizeze controale oficiale pentru verificarea respectării dispozițiilor de către fabricanții din sectorul hranei pentru animale. De asemenea, fabricanții respectivi ar trebui să ia măsuri sau să adopte proceduri care să permită atingerea unui nivel ridicat de siguranță a furajelor.

(13)

Principiile HACCP îi pot ajuta pe fabricanții din sectorul hranei pentru animale să atingă un nivel mai ridicat de siguranță a furajelor. Aceste principii nu trebuie să fie considerate ca o metodă de autoreglare și nu înlocuiesc controalele oficiale.

(14)

Punerea în aplicare a principiilor HACCP necesită acordul și angajamentul deplin al personalului întreprinderilor care operează în sectorul hranei pentru animale.

(15)

Principiile HACCP aplicate producției de furaje trebuie să ia în considerare principiile stabilite în Codex Alimentarius și să permită totodată o flexibilitate suficientă în toate situațiile. În anumite întreprinderi din sector, nu este posibilă identificarea punctelor critice pentru controlul riscurilor și, în anumite cazuri, bunele practici pot înlocui supravegherea acestor puncte critice. De asemenea, obligația stabilirii de „limite critice”, astfel cum sunt prevăzute de Codex Alimentarius, nu necesită fixarea unei dimensiuni numerice în toate cazurile. Obligația păstrării documentelor, în conformitate cu codul menționat, trebuie să fie aplicată în mod flexibil pentru a se evita încărcarea inutilă a întreprinderilor foarte mici. Ar trebui să se garanteze neobligativitatea respectării principiilor HACCP de către operațiunile realizate de o întreprindere din sectorul hranei pentru animale, la nivelul producției primare de furaje, inclusiv în ceea ce privește operațiunile conexe, precum și amestecul de furaje cu hrană complementară.

(16)

Flexibilitatea este, de asemenea, necesară pentru luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care operează în regiuni supuse unor restricții geografice speciale sau care trebuie să respecte cerințe structurale. Cu toate acestea, această flexibilitate nu trebuie să afecteze obiectivele în domeniul igienei hranei pentru animale. Trebuie să se prevadă posibilitatea, după caz, a examinării situației în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(17)

Un sistem de înregistrare și de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale de către autoritatea competentă din statele membre asigură în mod corespunzător trasabilitatea circuitului de la fabricant până la utilizatorul final și facilitează organizarea unor controale oficiale eficiente. Sistemele actuale de culegere a datelor referitoare la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale pot fi utilizate de autoritatea competentă din statele membre pentru lansarea și punerea în aplicare a sistemului prevăzut de prezentul regulament.

(18)

Trebuie să se mențină un sistem de autorizare a întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale pentru activitățile susceptibile de un risc mai ridicat în fabricarea furajelor. Trebuie să se aibă în vedere proceduri care să extindă domeniul de aplicare al sistemului de autorizare prevăzut de Directiva 95/69/CE.

(19)

Pentru a obține înregistrarea sau autorizarea, întreprinderile care operează în sectorul hranei pentru animale ar trebui să îndeplinească o serie de condiții care au legătură cu activitățile lor și îndeosebi cu instalațiile, echipamentele, personalul, producția, controlul calității, antrepozitarea și documentele, în scopul asigurării siguranței furajelor, precum și al urmăririi produselor. Este necesară punerea în aplicare a anumitor dispoziții pentru ca aceste condiții să poată fi adaptate pentru a se asigura că ele sunt adecvate diferitelor tipuri de întreprinderi din sectorul hranei pentru animale. Statele membre ar trebui să poată acorda o autorizare provizorie unităților, dacă, în urma unei vizite pe teren, rezultă că unitatea respectă toate cerințele în ceea ce privește infrastructura și echipamentele. Cu toate acestea, este de asemenea necesar să se stabilească durata maximă a unei asemenea autorizări provizorii.

(20)

Este necesară adoptarea anumitor dispoziții privind suspendarea temporară, modificarea sau anularea înregistrării sau autorizării, atunci când o unitate își modifică sau își încetează activitățile sau nu mai îndeplinește condițiile necesare.

(21)

Trasabilitatea furajelor și a ingredientelor acestora pe întreg lanțul hranei pentru animale este un element esențial pentru garantarea siguranței furajelor. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește norme destinate garantării urmăririi furajelor și a ingredientelor acestora și prevede o procedură referitoare la adoptarea unor norme de punere în aplicare adecvate sectoarelor specifice.

(22)

Crizele succesive din domeniul furajelor au arătat că deficiențele înregistrate în oricare stadiu al lanțului hranei pentru animale pot avea consecințe economice importante. Caracteristicile producției de furaje și complexitatea lanțului de distribuție fac dificilă retragerea acestora de pe piață. Costul reparării prejudiciului economic produs în cadrul lanțului hranei pentru animale și al consumului uman este adesea finanțat din fonduri publice. Aceste consecințe economice ar putea fi mai ușor remediate, la un cost redus pentru societate, dacă răspunderea financiară ar fi imputabilă fabricantului a cărui activitate cauzează un prejudiciu economic în sectorul hranei pentru animale. Cu toate acestea, nu poate fi posibil și nici adecvat să se stabilească un sistem obligatoriu general de răspundere financiară și de garanții financiare, de exemplu prin intermediul asigurărilor, care să fie aplicabil tuturor fabricanților din sectorul hranei pentru animale. Inițial, Comisia ar trebui să studieze această problemă cu o mai mare atenție, luând în considerare dispozițiile legislației existente privind răspunderea din alte domenii, precum și sistemele și practicile existente în statele membre. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte un raport însoțit, după caz, de propuneri legislative.

(23)

Furajele importate în Comunitate trebuie să fie conforme cu condițiile generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și condițiile de import stabilite de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate în scopul asigurării respectării legislației privind furajele și produsele alimentare și a dispozițiilor referitoare la sănătatea animală și la bunăstarea animalelor (7). Pentru a se evita perturbarea pieței, este necesar ca importurile să rămână autorizate în conformitate cu dispozițiile Directivei 98/51/CE până la stabilirea unor măsuri de punere în aplicare.

(24)

Produsele comunitare exportate în țări terțe trebuie să îndeplinească cerințele generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(25)

Este necesară extinderea domeniului de aplicare al sistemului de avertizare rapidă pentru consumul uman și hrana pentru animale, stabilit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în scopul includerii riscurilor pentru sănătatea animală sau pentru mediu, datorate furajelor utilizate pentru animale de la care nu se obțin produse alimentare.

(26)

Legislația comunitară din domeniul igienei furajelor trebuie să se bazeze pe avize științifice. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui să fie consultată ori de câte ori este necesar.

(27)

Pentru a permite luarea în considerare a progreselor tehnice și științifice, Comisia și statele membre ar trebui să coopereze strâns și eficient în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(28)

Prezentul regulament ține seama de obligațiile internaționale stabilite în acordul sanitar și fitosanitar al OMC și de normele internaționale privind siguranța alimentară, incluse în Codex Alimentarius.

(29)

Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure de punerea lor în aplicare. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(30)

Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (8),

(31)

Este necesar să se prevadă o dată ulterioară de punere în aplicare a regulamentului pentru a se acorda un termen de adaptare întreprinderilor respective.

(32)

Din motivele expuse, directivele 95/69/CE și 98/51/CE trebuie să fie abrogate,

(a)

norme generale privind igiena furajelor;

(b)

condiții și proceduri de asigurare a urmăririi furajelor;

(c)

condiții și proceduri de înregistrare și autorizare a unităților.

(a)

activităților fabricanților din sectorul hranei pentru animale în toate stadiile, de la producția primară a furajelor până la introducerea pe piață a acestora;

(b)

hranei pentru animalele de la care se obțin produse alimentare;

(c)

importurilor de furaje provenite din țări terțe și exporturilor de furaje în aceste țări.

(a)

producția casnică privată de hrană:

(b)

hrana pentru animalele de la care se obțin produse alimentare destinate consumului casnic privat sau activitățile menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (9);

(c)

hrana pentru animalele care nu sunt deținute în scopul producției de produse alimentare;

(d)

furnizarea directă, de către producător, pe plan local, a unor cantități mici din producția primară de furaje unor exploatații agricole locale, în scopul utilizării în cadrul acestor exploatații;

(e)

vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie.

(a)

„igiena furajelor”: măsurile și condițiile necesare prevenirii riscurilor și garantării caracterului specific pentru consumul animal al unui furaj, luând în considerare utilizarea prevăzută pentru acesta;

(b)

„fabricantul din sectorul hranei pentru animale”: persoana fizică sau juridică răspunzătoare de garantarea respectării cerințelor prezentului regulament în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale pe care o controlează;

(c)

„aditivi pentru hrana animalelor”: substanțele sau microorganismele autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii destinați hranei pentru animale (10);

(d)

„unitate”: orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale;

(e)

„autoritatea competentă”: autoritatea unui stat membru sau a unei țări terțe, desemnată să efectueze controalele oficiale;

(f)

„producția primară de hrană pentru animale”: producția de produse agricole, inclusiv în special cultivarea, recoltarea, mulsul, creșterea animalelor (înainte de sacrificare) sau pescuitul, având ca finalitate exclusivă produse care nu sunt supuse nici unei operațiuni de transformare după recoltare, culegere sau captură, cu excepția tratamentului fizic simplu.

(a)

transportul, antrepozitarea și manipularea produselor primare la locul de producție;

(b)

operațiunile de transport destinate transportării produselor primare de la locul de producție către o unitate;

(c)

amestecul de furaje pentru nevoile exclusive ale exploatației fără utilizarea de aditivi sau preamestecuri de aditivi, cu excepția aditivilor utilizați pentru operațiunile de însilozare,

(a)

se conformează unor criterii microbiologice specifice;

(b)

iau măsurile sau adoptă procedurile necesare atingerii unor obiective specifice.

(a)

identificarea tuturor riscurilor care trebuie să fie prevenite, eliminate sau aduse la un nivel acceptabil;

(b)

identificarea punctelor critice la nivelul cărora un control este indispensabil pentru prevenirea sau eliminarea unui risc sau pentru aducerea acestuia la un nivel acceptabil;

(c)

stabilirea, în punctele critice, a limitelor critice care diferențiază acceptabilitatea de inacceptabilitate, în scopul prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;

(d)

stabilirea și aplicarea unor proceduri de supraveghere eficientă a punctelor critice;

(e)

stabilirea acțiunilor de corecție care trebuie să fie aplicate atunci când supravegherea indică faptul că un punct critic nu este controlat;

(f)

stabilirea procedurilor destinate verificării caracterului complet și eficient al măsurilor descrise la literele (a)-(e). Procedurile de verificare se efectuează periodic;

(g)

întocmirea unor documente și dosare, în funcție de natura și de mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale pentru dovedirea aplicării efective a măsurilor definite la literele (a)-(f).

(a)

furnizează autorității competente, în forma cerută de aceasta, dovada respectării articolului 6;

(b)

se asigură că toate documentele care descriu procedurile elaborate în conformitate cu articolul 6 sunt actualizate în permanență.

(a)

notifică autorității competente respective, sub forma solicitată de aceasta, în vederea înregistrării, toate unitățile subordonate implicate într-o anumită etapă a producției, transformării, stocării, transportului sau distribuirii furajelor;

(b)

furnizează autorității competente informații actualizate privind toate unitățile subordonate, menționate la litera (a), în special notificându-i acesteia orice modificare semnificativă a activităților și orice închidere a unei unități existente.

1.

aceste unități exercită una din următoarele activități:

2.

autorizarea este necesară în temeiul legislației naționale a statului membru în care este stabilită unitatea

sau

3.

autorizarea este necesară în temeiul unui regulament adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).

(a)

înregistrați în conformitate cu articolul 9

sau

(b)

autorizați, atunci când autorizarea este necesară în conformitate cu articolul 10.

(a)

unitatea își încetează una sau multe din activitățile sale;

(b)

se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit condițiile aplicabile activităților sale în cursul unei perioade de un an;

(c)

descoperă nereguli grave sau a fost obligată să înceteze producția în mai multe rânduri într-o unitate și dacă fabricantul din sectorul hranei pentru animale nu este în continuare în măsură să ofere garanții adecvate cu privire la producția viitoare.

(a)

după consultarea reprezentanților unor medii ale căror interese riscă să fie puternic afectate, precum autoritățile competente și grupurile de utilizatori;

(b)

pe baza unor trimiteri la codurile de utilizare relevante din Codex Alimentarius

și

(c)

în cazul în care se referă la producția primară de furaje, luând în considerare cerințele stabilite în anexa I.

(a)

că au fost întocmite în conformitate cu alineatul (1);

(b)

că acestea pot fi puse în practică în sectoarele la care se referă

și

(c)

că ghidurile respective corespund obiectivului de a asigura respectarea articolelor 4, 5 și 6 în sectoarele și/sau pentru furajele la care se referă.

(a)

de către sau în comun cu reprezentanții competenți din sectorul european al hranei pentru animale și alte părți interesate, precum asociațiile de consumatori;

(b)

în colaborare cu mediile ale căror interese riscă să fie serios afectate, inclusiv autoritățile competente.

(a)

codurile de utilizare relevante din Codex Alimentarius

și

(b)

cerințele stabilite în anexa I, atunci când se referă la producția primară de hrană pentru animale.

(a)

se întocmesc în conformitate cu alineatele (2) și (3);

(b)

conținutul acestor ghiduri poate fi aplicat în sectoarele interesate, la nivelul întregii Comunități

și

(c)

ghidurile respective sunt corespunzătoare, în scopul garantării respectării articolelor 4, 5 și 6, în sectoarele și/sau pentru furajele la care se referă.

(a)

țara terță expeditoare este menționată pe o listă stabilită în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 a țărilor terțe pentru care sunt autorizate importuri de furaje;

(b)

unitatea expeditoare figurează pe o listă întocmită și actualizată de țara terță în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 a unităților pentru care sunt autorizate importuri de furaje;

(c)

furajele sunt produse de unitatea expeditoare sau de o altă unitate inclusă în lista menționată la litera (b) sau în cadrul Comunității

și

(d)

furajele sunt conforme:

(a)

elaborarea unor coduri de bune practici;

(b)

experiența dobândită în cadrul aplicării unor sisteme bazate pe HACCP în conformitate cu articolul 6;

(c)

progresul tehnologic;

(d)

avizele științifice, în special noile analize ale riscurilor;

(e)

stabilirea obiectivelor din domeniul siguranței furajelor

și

(f)

elaborarea cerințelor referitoare la operațiuni specifice.

(a)

Directiva 95/69/CE a Consiliului;

(b)

Directiva 98/51/CE a Comisiei.

1.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale, care desfășoară activități de producție primară de furaje, trebuie să se asigure că gestionarea și efectuarea acestor activități au loc în așa fel încât riscurile la adresa siguranței furajelor să fie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel minim.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure, pe cât posibil, că produsele primare fabricate, preparate, curățate, ambalate, antrepozitate și transportate sub răspunderea lor sunt protejate de orice contaminare și deteriorare.

3.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să îndeplinească obligațiile menționate la punctele 1 și 2, conformându-se actelor cu putere de lege, naționale și comunitare, referitoare la controlul riscurilor, inclusiv:

4.

Atunci când este necesar, fabricanții din sectorul hranei pentru animale iau măsuri adecvate, în special pentru:

1.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească registre privind măsurile luate pentru controlul corespunzător și pe o durată adecvată al riscurilor, în funcție de natura și mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale. Fabricanții din acest sector trebuie să pună la dispoziția autorității competente informațiile relevante prevăzute în aceste registre.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească în special registre privind:

3.

Alte persoane, precum medicii veterinari, agronomii și tehnicienii agricoli, îi pot ajuta pe fabricanții din sectorul hranei pentru animale să întocmească registre în funcție de activitățile pe care le exercită în cadrul exploatației.

1.

Atunci când se elaborează ghidurile naționale și comunitare menționate la capitolul III din prezentul regulament, acestea trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de control al riscurilor în stadiul producției primare a furajelor.

2.

Ghidurile de bune practici cuprind informații corespunzătoare privind riscurile care apar în stadiul producției primare a furajelor și măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv măsurile relevante prevăzute de legislația comunitară și națională sau de programele comunitare și naționale, precum:

1.

Instalațiile, echipamentele, containerele, cutiile și vehiculele pentru transformarea și antrepozitarea furajelor și spațiul înconjurător trebuie să fie menținute în stare de curățenie și trebuie să fie puse în aplicare programe eficiente de luptă împotriva organismelor dăunătoare.

2.

Prin asamblarea, proiectarea, construcția și dimensiunile lor, instalațiile și echipamentele trebuie:

3.

Instalațiile și echipamentele care trebuie să servească operațiunilor de amestec și/sau de fabricare trebuie să fie supuse periodic unor verificări corespunzătoare, în conformitate cu procedurile scrise, stabilite în prealabil de fabricant pentru produse.

4.

Instalațiile trebuie să aibă o iluminare naturală și/sau artificială suficientă.

5.

Sistemele de evacuare a apelor reziduale trebuie să fie adaptate întrebuințării căreia îi sunt destinate; acestea trebuie să fie astfel proiectate și construite încât să se prevină orice risc de contaminare a furajelor.

6.

Apa utilizată la fabricarea furajelor trebuie să aibă un nivel de calitate adecvat pentru animale; conductele de apă trebuie să fie fabricate din materiale inerte.

7.

Evacuarea apelor de canalizare, a apelor uzate și apelor pluviale trebuie să fie efectuată în așa fel încât să se asigure protecția echipamentelor, precum și siguranța sanitară și calitatea furajelor. Deteriorarea și praful trebuie evitate pentru a se preveni invadarea de către organisme dăunătoare.

8.

Ferestrele și alte deschideri trebuie, la nevoie, să reziste organismelor dăunătoare. Ușile trebuie să fie bine ajustate și atunci când sunt închise trebuie să reziste la organismele dăunătoare.

9.

Dacă este necesar, plafoanele, plafoanele false și alte echipamente suspendate trebuie să fie concepute, construite și finisate în așa fel încât să prevină îmbâcsirea și să reducă condensul, apariția de mucegaiuri nedorite și deversarea de particule care pot dăuna siguranței și calității furajelor.

1.

Trebuie să se desemneze o persoană calificată care să răspundă de producție.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că diferitele etape ale producției sunt realizate în conformitate cu procedurile și instrucțiunile scrise stabilite în prealabil pentru stabilirea, verificarea și controlul punctelor critice din procesul de fabricație.

3.

Trebuie să se adopte măsuri cu caracter tehnic sau organizatoric pentru a se preveni sau limita, la nevoie, contaminarea încrucișată și erorile. Trebuie să se utilizeze mijloace suficiente și corespunzătoare pentru efectuarea verificărilor în cursul fabricației.

4.

Trebuie să se asigure un control care să permită depistarea prezenței în furaje a unor substanțe indezirabile și a altor contaminanți interziși din motive care privesc sănătatea umană sau animală și trebuie să se aplice strategii de control corespunzătoare pentru reducerea la minimum a riscurilor.

5.

Deșeurile și materiile prime neadecvate hranei pentru animale trebuie să fie izolate și identificate. Toate materiile prime care conțin cantități periculoase de medicamente de uz veterinar sau contaminanți sau care prezintă alte riscuri trebuie să fie eliminate în mod corespunzător și nu trebuie utilizate ca furaje.

6.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura trasabilitatea efectivă a produselor.

1.

Dacă este necesar, trebuie să se desemneze o persoană calificată care să răspundă de controlul calității.

2.

Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să aibă acces, în cadrul unui sistem de control al calității, la un laborator dotat cu personal și echipamente adecvate.

3.

Trebuie să se elaboreze în scris și să se aplice un plan de control al calității; acesta trebuie să cuprindă în special verificări ale punctelor critice ale procesului de fabricație, proceduri și frecvențe de prelevare a probelor, metode de analiză și frecvența acestora, respectarea specificațiilor - precum și destinația care trebuie dată produselor în cazul neconformității – între stadiul materiilor prime transformate și cel al produselor finale.

4.

Documentele referitoare la materiile prime utilizate la fabricarea produsului final se păstrează de către fabricant pentru asigurarea urmăririi. Aceste documente sunt puse la dispoziția autorităților competente pe o perioadă adaptată utilizării pentru care produsele sunt comercializate. De asemenea, probele de ingrediente și din fiecare lot de produse fabricate și comercializate sau din fiecare parte specifică a producției (în cazul unei producții continue) se prelevează în cantitate suficientă, în conformitate cu o procedură stabilită în prealabil de fabricant și se păstrează pentru asigurarea urmăririi (aceste prelevări trebuie să fie periodice în cazul unei fabricații care răspunde numai nevoilor proprii ale fabricantului). Probele se sigilează și se etichetează pentru a putea fi identificate cu ușurință; ele sunt antrepozitate în condiții care să împiedice orice modificare anormală a compoziției acestora sau orice alterare. Probele sunt ținute la dispoziția autorităților competente pe o perioadă adaptată utilizării căreia îi sunt destinate furajele comercializate. În cazul unor furaje destinate unor animale de la care nu se obțin produse alimentare, producătorul de furaje nu trebuie să păstreze decât probe din produsul final.

1.

Furajele transformate se separă de materiile prime netransformate și de aditivi, în scopul prevenirii contaminării încrucișate a furajelor transformate; trebuie să se utilizeze materiale de ambalaj corespunzătoare.

2.

Furajele se antrepozitează și se transportă în containere corespunzătoare. Ele trebuie să fie antrepozitate în locuri concepute, adaptate și întreținute în așa fel încât să asigure condiții corespunzătoare de antrepozitare, la care accesul să fie rezervat persoanelor autorizate de fabricanții din sectorul hranei pentru animale.

3.

Furajele se antrepozitează și se transportă în așa fel încât să poată fi ușor identificate, în scopul prevenirii confuziilor sau contaminării încrucișate și a deteriorării acestora.

4.

Containerele și echipamentele utilizate pentru transportul, antrepozitarea, direcționarea, manipularea și cântărirea furajelor se mențin în stare de curățenie. Se stabilesc planuri de curățare și se reduc la minimum urmele de detergenți și dezinfectanți.

5.

Murdăria trebuie să fie redusă la minimum și controlată pentru a se limita apariția organismelor dăunătoare.

6.

Dacă este necesar, temperaturile se mențin la un nivel cât mai coborât pentru prevenirea condensului și a murdăriei.

1.

Toți fabricanții din sectorul hranei pentru animale, inclusiv cei care operează numai în calitate de comercianți fără a deține vreodată produsele în instalațiile lor, trebuie să păstreze într-un registru datele relevante, inclusiv cele referitoare la achiziții, producție și vânzări, care permit trasabilitatea efectivă între recepție și livrare, inclusiv exportul până la destinația finală.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale, cu excepția celor care operează numai în calitate de comercianți fără să dețină vreodată produse în instalațiile lor, trebuie să păstreze într-un registru:

1.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să pună în aplicare un sistem de înregistrare și de rezolvare a reclamațiilor.

2.

Fabricanții trebuie să realizeze, atunci când este necesar, un sistem care să permită returnarea rapidă a produselor care se află în rețeaua de distribuție. Aceștia trebuie să stabilească, prin intermediul unor proceduri scrise, destinația oricărui produs returnat, astfel încât, înainte de repunerea lor în circulație, acestea să facă obiectul unui nou control al calității.

—

aditivi nutriționali: toți aditivii care fac parte din grupă;

—

aditivii zootehnici: toți aditivii care fac parte din grupă;

—

aditivi senzoriali: aditivii reglementați de anexa I punctul 2 litera (a) (coloranți) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: carotenoide și xantofile.

—

proteine obținute din microorganisme care aparțin grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci inferioare: toate produsele care fac parte din grupă (cu excepția subgrupei 1.2.1);

—

coproduse ale fabricației de aminoacizi obținuți prin fermentație: toate produsele care fac parte din grupă.

—

aditivi zootehnici: aditivii reglementați de anexa I punctul 4 litera (d) (alți aditivi zootehnici) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003

—

aditivi nutriționali:

—

antibiotice: toți aditivii;

—

coccidiostatici și histomonostatici: toți aditivii;

—

factori de creștere: toți aditivii.

1.

semnul „α” dacă întreprinderea este autorizată;

2.

codul ISO al statului membru sau al țării terțe unde se găsește întreprinderea;

3.

numărul de referință național, care cuprinde maxim opt semne alfanumerice.