03/Volumul 56

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

193

---

32004R0795

---

L 141/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 795/2004 AL COMISIEI

din 21 aprilie 2004

de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (1), în special articolul 40 alineatul (5) paragraful al doilea, articolul 42 alineatele 4 și 9, articolul 46 alineatul (3), articolul 52 alineatul (2), articolul 54 alineatul (5), articolul 145 literele (c) și (d) și articolul 155,

întrucât:

(1)	Este necesar să se stabilească normele de aplicare a titlului III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a schemei de plată unică pentru agricultori.

(2)	Din motive de claritate, este necesar să se formuleze anumite definiții. Dacă este cazul, trebuie să se folosească definițiile care se aplică deja în situații similare și/sau sunt folosite de mai mulți ani.

(3)

Pentru a facilita calcularea valorii unitare a drepturilor la plată, trebuie să se prevadă reguli clare privind rotunjirea cifrelor, precum și posibilitatea de împărțire a drepturilor la plată existente în cazul în care dimensiunea parcelei declarate sau transferate împreună cu drepturile nu reprezintă decât o parte dintr-un hectar.

(4)

Trebuie să se prevadă dispoziții specifice pentru instituirea unei rezerve naționale, în special pentru calcularea reducerilor care se aplică cuantumurilor de referință sau drepturilor la plată, precum și pentru aplicarea unei reduceri în caz de separare totală sau parțială a primelor pentru produse lactate și a plăților suplimentare prevăzute în articolele 95 și 96 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(5)

Articolul 42 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede posibilitatea de a utiliza rezerva națională pentru acordarea drepturilor la plată. Trebuie să se stabilească reguli privind calcularea numărului și a valorii drepturilor la plată care trebuie alocate în acest mod. Pentru a acorda o anumită marjă de manevră statelor membre, care sunt mai în măsură să evalueze situația fiecărui agricultor care solicită acest tip de măsuri, numărul maxim de drepturi care urmează să se acorde nu trebuie să depășească numărul de hectare declarate, iar valoarea acestora nu trebuie să depășească o sumă care urmează să fie stabilită de către statele membre pe baza unor criterii obiective. În conformitate cu articolul 42 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul majorării valorii unitare a drepturilor la plată existente, trebuie avută în vedere o medie regională. Trebuie să li se acorde statelor membre libertatea de a fixa această valoare regională la nivelul adecvat pe teritoriul propriu. Totuși, întrucât este vorba de un ajutor separat de producție, cuantumul nu poate fi în nici un caz diferențiat sau calculat în funcție de producțiile sectoriale.

(6)

În anumite cazuri, agricultorii ar putea să aibă mai multe drepturi decât terenuri pe care să le folosească, de exemplu în cazul exploatării comune a unei suprafețe furajere, al expirării unei arende, al participării la un program de reîmpădurire sau în cazul achiziționării cantităților de referință de produse lactate care au fost închiriate împreună cu terenurile în perioada de referință, în conformitate cu dispozițiile naționale. Este necesar, în consecință, să se prevadă un program care să garanteze ajutorul acordat agricultorilor, prin concentrarea acestuia asupra hectarelor disponibile restante. Cu toate acestea, pentru a evita orice folosire abuzivă a acestui mecanism, trebuie să se prevadă un anumit număr de condiții de acces.

(7)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, rezerva națională este alimentată din drepturile neutilizate sau, în cazul în care statele membre doresc acest lucru, din taxele percepute pentru cesiunile de drepturi la plată sau pentru cesiunile efectuate înainte de o anumită dată. Prin urmare, este necesar să se stabilească o dată limită, după care drepturile neutilizate sunt vărsate în rezerva națională. Din rațiuni administrative, trebuie să se prevadă de asemenea ca, atunci când drepturile la plată însoțite de o autorizație pentru cultivarea fructelor și legumelor sau a cartofilor pentru consum și drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol sunt vărsate la rezerva națională, obligațiile sau autorizațiile care le însoțesc să fie anulate. Această necesitate este de asemenea justificată de faptul că obligațiile și autorizațiile se stabilesc pe baza referințelor istorice și că, după intrarea în vigoare a programului de plată unică, nu va mai fi posibilă desemnarea beneficiarilor drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol care corespund autorizațiilor din rezervă, având în vedere că ajutorul va fi separat.

(8)

În cazul aplicării taxelor pentru cesiunea drepturilor la plată, trebuie stabilite și diferențiate procente maxime și criterii de aplicare, ținându-se cont de tipurile de cesiuni și de drepturile la plată care urmează să fie cedate. Dacă, în cursul primilor ani de aplicare a programului de plată unică, există riscul unor speculații, statul membru poate fi autorizat să majoreze procentul taxelor pentru cesiunile fără teren. Aplicarea acestor taxe nu ar trebui să conducă în nici un caz la crearea unui obstacol important sau la interzicerea cesiunii drepturilor la plată.

(9)

Pentru a facilita gestionarea rezervei naționale, trebuie să se prevadă o gestionare a acesteia la nivel regional, cu excepția cazurilor prevăzute în articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, dacă este cazul, și în articolul 42 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior, în cazul în care statele membre sunt obligate să acorde drepturi la plată.

(10)

Pentru a facilita punerea în aplicare a schemei de plată unică, statele membre trebuie să poată începe în anul anterior anului de punere în aplicare a schemei să determine potențialii beneficiari ai acestui program, în special în cazul în care exploatația a suferit schimbări în urma unei moșteniri sau în urma unor modificări de ordin juridic, și să stabilească în mod provizoriu drepturile la plată.

(11)

Articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 definește acele situații care le permit agricultorilor accesul la schema de plată unică. Pentru a evita ca aceste situații să fie folosite drept pretext pentru neaplicarea regulilor aplicabile transferului normal al unei exploatații agricole și al cuantumurilor de referință aferente, este necesar să se formuleze anumite definiții aplicabile acestor situații.

(12)

Articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că un agricultor poate să își transfere drepturile la plată, fără terenuri, numai după ce a folosit, în sensul articolului 44 din regulamentul menționat anterior, cel puțin 80 % din drepturile sale timp de cel puțin un an calendaristic. Pentru a lua în considerare transferurile de terenuri efectuate înainte de aplicarea schemei de plată unică, este justificat ca transferul unei exploatații sau al unei părți dintr-o exploatație și al viitoarelor drepturi la plată să fie considerat ca transfer de drepturi la plată și de terenuri în sensul articolului 46 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu respectarea anumitor condiții, în particular aceea ca vânzătorul să ceară el însuși stabilirea drepturilor la plată, în măsura în care regulamentul menționat prevede în mod clar că numai beneficiarii plăților directe din perioada de referință au acces la schemă.

(13)

Articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că situațiile speciale care autorizează stabilirea cuantumurilor de referință pentru agricultorii care se află într-o situație în care au fost împiedicați să primească, parțial sau în totalitate, plățile directe în perioada de referință, sunt definite de către Comisie. Este necesar, în consecință, să se întocmească o listă a acestor situații speciale și să se prevadă reguli care să evite ca același agricultor să cumuleze diferitele posibilități de acordare a drepturilor la plată, fără a exclude posibilitatea ca această listă să fie completată de către Comisie, dacă este cazul. În plus, trebuie să li se ofere statelor membre o marjă de manevră pentru stabilirea cuantumurilor de referință care urmează să fie alocate.

(14)	În cazul în care, în conformitate cu legislația națională sau cu practica stabilită într-un stat membru, noțiunea de „arendare de lungă durată” cuprinde și arendările pe o durată de cinci ani, statul membru în cauză trebuie să poată aplica această durată redusă, dacă este cazul.

(15)

Având în vedere că primele pentru produse lactate și plățile suplimentare vor fi incluse în schema de plată unică pe baza unei perioade de referință diferită de cea prevăzută în articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, este necesar ca, în sensul stabilirii cuantumului de referință, să se țină cont de producătorii de produse lactate aflați în una dintre situațiile prevăzute în articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 care, în temeiul acestei situații, închiriază parțial sau în totalitate cantitatea lor de referință individuală în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 pe parcursul perioadei de 12 luni care se încheie la data de 31 martie a primului an de aplicare a schemei de plată unică.

(16)

În cazul în care un agricultor se pensionează sau decedează și își transferă exploatația sau o parte a acesteia unui membru al familiei sau unui moștenitor care are intenția de a continua activitatea agricolă în exploatația respectivă, este necesar să se faciliteze transferul întregii exploatații sau al unei părți din aceasta în interiorul aceleiași familii, în special atunci când terenurile transferate au fost arendate către un terț în perioada de referință, fără a elimina posibilitatea ca moștenitorul să continue activitatea agricolă.

(17)

Este necesar ca agricultorii care au făcut investiții având ca efect potențiala creștere a cuantumului plăților directe, de care ar fi trebuit să beneficieze în cazul în care nu ar fi fost pusă în aplicare schema de plată unică, să poată de asemenea să beneficieze de drepturi. Trebuie să se stabilească reguli pentru calcularea drepturilor la plată în cazul unui agricultor care deține deja drepturi sau care nu deține nici un hectar de teren. În aceste circumstanțe, agricultorii care au cumpărat sau au luat în arendă terenuri, sau care au participat la programe naționale de reconversie a producției, pentru care s-ar fi putut acorda o plată directă în perioada de referință, în cadrul schemei de plată unică, ar rămâne fără nici un drept la plată, deși au cumpărat terenuri sau au participat la programe de acest tip în vederea practicării unei activități agricole care ar putea încă să dea dreptul în viitor la anumite plăți directe. În consecință, în acest caz, trebuie să se prevadă de asemenea acordarea de drepturi la plată.

(18)	Pentru gestionarea optimă a schemei de plată unică, este necesar să se stabilească reguli aplicabile transferului drepturilor la plată.

(19)

Articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că un stat membru poate să decidă că drepturile la plată pot fi transferate sau utilizate numai în cadrul aceleiași regiuni. Pentru a evita orice problemă de ordin practic, este necesar să se prevadă reguli aplicabile exploatațiilor situate la granițele mai multor regiuni.

(20)

Articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că la calcularea drepturilor la plată trebuie să se ia în considerare toate suprafețele furajere de pe parcursul perioadei de referință. Pentru a facilita munca de evaluare a numărului de hectare de teren furajer, care este în sarcina administrațiilor naționale, trebuie să li se permită să ia în considerare suprafața furajeră declarată în cererea de ajutor pe suprafață, înainte de introducerea schemei de plată unică, lăsând agricultorului posibilitatea de a face dovada faptului că dispunea de o suprafață furajeră inferioară în perioada de referință.

(21)	Articolul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 autorizează producerea de cânepă în anumite condiții. Este necesar să se compună o listă cu soiurile admisibile și să se prevadă certificarea acestor soiuri.

(22)	În cazul în care stabilirea drepturilor este subordonată unor condiții speciale, este necesar să se prevadă reguli aplicabile pentru calcularea unității vită mare, cu referire la tabloul de conversie prevăzut pentru sectorul cărnii de vită.

(23)	Este necesar de asemenea să se stabilească reguli pentru a facilita stabilirea drepturilor la plată în caz de întrerupere anticipată a plăților în sectorul laptelui și al produselor lactate.

(24)

În conformitate cu articolului 54 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, orice drept de retragere din circuitul agricol a unui hectar care poate beneficia de ajutor pentru retragerea din circuitul agricol dă dreptul la plata sumei stabilite pentru dreptul de retragere din circuitul agricol. Durata perioadei minime pe parcursul căreia terenurile trebuie lăsate de pârloagă trebuie să fie cel puțin echivalentă cu ciclul de creștere al culturilor arabile. Cu toate acestea, pentru a ține cont de anumite aspecte specifice, este necesar să se prevadă posibilitatea de a utiliza terenurile de pârloagă înainte de expirarea perioadei minime de pârloagă. Este de asemenea necesar să se prevadă dispoziții privind protecția mediului, întreținerea și utilizarea pârloagelor.

(25)

În cazul în care un stat membru hotărăște să se prevaleze de posibilitatea de a regionaliza schema de plată unică, este necesar să se prevadă dispoziții speciale pentru a facilita calcularea cuantumului de referință regional pentru exploatațiile situate la granițele mai multor regiuni și pentru a garanta acordarea întregului cuantum regional în primul an de aplicare a schemei. Este necesar să se adapteze unele dintre dispozițiile prevăzute în prezentul regulament, în special cele privind stabilirea rezervei naționale, acordarea inițială a drepturilor la plată și transferul drepturilor la plată, astfel încât acestea să fie aplicabile în cadrul modelului regional.

(26)

Articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că statele membre pot să efectueze, în limita bugetelor disponibile, o plată suplimentară pentru tipuri speciale de agricultură care sunt importante pentru protecția sau ameliorarea mediului sau pentru ameliorarea calității și a comercializării produselor agricole. Este necesar, în consecință, să se desemneze agricultorii vizați, să se stabilească în ce măsură această plată este compatibilă cu măsurile puse în aplicare în cadrul dezvoltării rurale și să se definească tipurile de agricultură care dau dreptul la această măsură.

(27)

Articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că statele membre definesc regiunile pe baza unor criterii obiective, iar articolul 59 din regulamentul menționat anterior stabilește că statele membre pot, în circumstanțe justificate în mod adecvat și aplicând criterii obiective, să regionalizeze schema de plată unică. În consecință, este necesar să se prevadă comunicarea tuturor datelor și informațiilor considerate necesare în vederea evaluării acestor criterii.

(28)

Pentru a evalua aplicarea schemei de plată unică, este necesar să se stabilească modalitățile și termenele aplicabile schimburilor de informații dintre Comisie și statele membre și să i se comunice Comisiei lista suprafețelor pentru care ajutorul a fost acordat la nivel național și, dacă este cazul, la nivel regional.

(29)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Articolul 2

Definiții

În sensul titlului III din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în sensul prezentului regulament, se definesc următorii termeni:

(a)	„suprafață agricolă”, suprafața totală a terenurilor arabile, a pășunilor permanente și a culturilor permanente;

(b)	„terenuri arabile”, „terenuri arabile” în sensul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 (2) al Comisiei;

(c)

„culturi permanente”, culturile pe care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pășunile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care furnizează recolte repetate, inclusiv pepinierele așa cum sunt definite în anexa I punctul G/05 din Decizia 2000/115/CE (3) a Comisiei, cu excepția culturilor multianuale indicate mai jos și a pepinierelor acestor culturi multianuale;

(d)

„culturi multianuale”, următoarele culturi: Cod NC   0709 10 00 Anghinare 0709 20 00 Sparanghel 0709 90 90 Rubarbă 0810 20 Zmeură, mure, dude, hibrizi de zmeură și mure 0810 30 Coacăze roșii, inclusiv coacăze negre și agrișe 0810 40 Afine și alte fructe din familia Vaccinium ex 0602 90 41 Pădure măruntă cu rotație rapidă ex 0602 90 51 Miscanthus sinensis ex 1214 90 90 Phalaris arundicea (iarba cănărașului)

(e)	„pășuni permanente”, „pășuni permanente” în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei;

(f)	„pășuni”, terenuri arabile consacrate producției de iarbă (însămânțată sau naturală). În sensul articolului 61 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pășunile cuprind și pășunile permanente;

(g)

„vânzare”, vânzarea sau orice altă formă de transfer definitiv al dreptului de proprietate asupra terenurilor sau al drepturilor la plată. Această definiție nu include vânzarea de terenuri în caz de transfer al terenurilor către autoritățile publice și/sau în interes public sau cazurile în care transferul se realizează în scopuri care nu țin de agricultură;

(h)	„arendă”, arendă sau orice altă tranzacție temporară de același tip;

(i)

prin „transferul sau vânzarea sau darea în locație a drepturilor la plăți împreună cu darea în arendă a terenurilor”, se înțelege vânzarea sau darea în locație a drepturilor la plăți însoțită, respectiv, de vânzarea sau de darea în arendă a unui număr echivalent de hectare eligibile pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2), deținute de către cedent. În cazul unei arendări, drepturile la plată și hectarele sunt date în arendă pentru aceeași perioadă. Cazul prevăzut în articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în care toate drepturile la plată care fac obiectul derogării au fost transferate, este considerat un caz de transfer de drepturi la plată cu terenuri.

(j)

„unitate de producție”, cel puțin o suprafață, inclusiv suprafețele furajere, care a dat dreptul la plăți directe în perioada de referință, în sensul articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, sau un animal care, în perioada de referință, ar fi dat dreptul la plăți directe, însoțite, dacă este cazul, de un drept la prima aferentă;

(k)

„agricultor care începe să desfășoare o activitate agricolă” în sensul articolului 37 alineatul (2) și al articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, orice persoană fizică sau juridică care nu a desfășurat niciodată activități agricole în nume și pe cont propriu sau care nu a avut control asupra unei persoane juridice care a desfășurat activități agricole în ultimii cinci ani care au precedat lansarea noii activități agricole. În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care dețin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfășurat nici o activitate agricolă în nume sau pe cont propriu sau să nu fi avut controlul asupra unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității de către persoana juridică.

Articolul 3

Calcularea valorii unitare a drepturilor la plată

(1)   Valoarea drepturilor la plată se calculează cu o precizie de trei zecimale și se rotunjește la a doua zecimală superioară sau inferioară cea mai apropiată. În cazul în care rezultatul calculului se situează exact la mijloc, suma se rotunjește la a doua zecimală superioară cea mai apropiată.

(2)   În cazul în care dimensiunea unei parcele declarată în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau transferată cu un drept la plată în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior reprezintă o parte dintr-un hectar, dreptul în cauză este declarat sau transferat cu terenurile la o valoare calculată proporțional. Partea rămasă a dreptului rămâne la dispoziția agricultorului, având o valoare calculată proporțional.

CAPITOLUL 2

REZERVA NAȚIONALĂ

Secțiunea 1

Stabilirea rezervei naționale

Articolul 4

Reduceri

(1)   Reducerea prevăzută în articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică tuturor cuantumurilor de referință după orice eventuală reducere în temeiul articolului 41 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior și, dacă este cazul, după orice eventuală reducere în temeiul articolului 65 alineatul (1) și al articolului 70 alineatul (2) paragraful al doilea din regulamentul menționat anterior.

(2)   În cazul în care se aplică reducerea prevăzută în articolul 42 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, valoarea unitară a tuturor drepturilor la plată stabilite la data aplicării reducerii liniare scade proporțional.

Articolul 5

Primele pentru produse lactate și plățile suplimentare

(1)   Procentul de reducere stabilit de către statele membre în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică, în anul 2007, valorilor primelor pentru produse lactate și plăților suplimentare care urmează să fie incluse în schema de plată unică.

(2)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, care permite includerea unei părți din sumele care corespund primelor pentru produsele lactate și plăților suplimentare în cadrul schemei de plată unică, acesta aplică procentul de reducere prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol sumelor aferente incluse în programul de plată unică în cursul anului în care se prevalează de această opțiune. În anii următori, statul membru în cauză aplică reducerea în limitele prevăzute în articolul 95 alineatul (2) și în articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 cu privire la majorarea acestor sume.

(3)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, care permite includerea unei părți din suma care corespunde primelor pentru produsele lactate și plăților suplimentare în cadrul schemei de plată unică, acesta aplică procentul de reducere prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol sumelor aferente incluse în schema de plată unică în cursul anului în care se prevalează de această opțiune, ținând cont de majorarea sumelor prevăzută în articolul 95 alineatul (2) și în articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Secțiunea 2

Stabilirea drepturilor la plată din rezerva națională

Articolul 6

Stabilirea drepturilor la plată

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatele 3 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, agricultorii pot beneficia de drepturile la plată din rezerva națională, conform condițiilor stabilite în prezenta secțiune și conform criteriilor obiective stabilite de către statul membru în cauză.

(2)   Un agricultor care nu beneficiază de nici un drept la plată și care solicită alocarea de drepturi la plată din rezerva națională nu poate primi decât un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data respectivă.

(3)   Un agricultor care beneficiază de drepturi la plată și care solicită alocarea de drepturi la plată din rezerva națională nu poate primi decât un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le are în proprietate și pentru care nu deține nici un drept la plată.

Valoarea unitară a fiecăruia dintre drepturile la plată pe care le deține deja poate fi majorată în limitele mediei regionale prevăzută în alineatul (4).

Articolul 42 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică drepturilor la plată a căror valoare unitară a fost majorată cu peste 20 %, în conformitate cu prezentul alineat paragraful al doilea.

(4)   Statele membre stabilesc media regională la nivelul teritorial adecvat pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței. Media regională se fixează la o dată stabilită de către statele membre. Aceasta poate să fie revizuită anual. Media se bazează pe valoarea drepturilor la plată acordate agricultorilor din regiunea respectivă. Ea nu este diferențiată în funcție de sectoarele de producție.

(5)   Valoarea fiecăruia dintre drepturile la plată primite în conformitate cu alineatele (2) și (3), cu excepția alineatului (3) paragrafului al doilea, se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare prevăzut în alineatul (2).

Articolul 7

Punerea în aplicare a articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 atunci când numărul de hectare este mai mic decât numărul drepturilor la plată

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 acesta poate, în special, în conformitate cu prezentul articol, să acorde, la cerere, drepturi la plată agricultorilor din zonele în cauză care declară mai puține hectare decât numărul drepturilor la plată care le-ar fi sau care le-ar fi fost atribuite în conformitate cu articolul 43 din regulamentul menționat anterior.

În acest caz, agricultorul cedează rezervei naționale toate drepturile la plată pe care le-a primit sau pe care ar fi trebuit să le primească, cu excepția drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol și a drepturilor la plată supuse condițiilor speciale prevăzute în articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(2)   Numărul de drepturi la plată din rezerva națională este egal cu numărul de hectare declarate de către agricultor.

(3)   Perioada de cinci ani prevăzută în articolul 42 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică sau, după caz, începe să se aplice din nou tuturor drepturilor la plată alocate.

(4)   Valoarea unitară a drepturilor la plată din rezerva națională se calculează împărțind cuantumul de referință al agricultorului la numărul de hectare pe care îl declară și scăzând din rezultatul obținut un număr de hectare egal cu numărul de drepturi de retragere a terenurilor din circuitul agricol pe care le deține. Media regională prevăzută în articolul 6 alineatul (4) nu se aplică.

(5)   Alineatele (1), (2), (3) și (4) nu se aplică în cazul agricultorilor care declară mai puțin de 50 % din numărul total de hectare, în sensul articolului 43 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pe care le închiriaseră sau pe care le dețineau în perioada de referință.

(6)   Alineatele (1), (2), (3) și (4) nu se aplică în cazul agricultorilor care declară un număr de hectare mai mic decât numărul drepturilor la plată care le-ar fi sau le-ar fi fost atribuite în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, din cauza faptului că au transferat acele hectare prin vânzare sau arendă.

(7)   Agricultorul în cauză trebuie să declare numărul total de hectare pe care le deține în momentul formulării cererii.

Secțiunea 3

Alimentarea rezervei naționale

Articolul 8

Drepturile la plată neutilizate

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 34 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, drepturile la plată neutilizate sunt vărsate din nou în rezerva națională în ziua următoare datei limită prevăzute pentru modificarea cererilor din cadrul schemei de plată unică în cursul anului calendaristic în care expiră perioada prevăzută în articolul 42 alineatul (8) paragraful al doilea sau în articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În sensul prezentului articol, termenul de „drepturi la plată neutilizate” înseamnă că nu s-a acordat nici o plată pentru aceste drepturi în perioada prevăzută în primul paragraf. Drepturile la plată pentru care s-a depus o cerere și care sunt legate de o suprafață determinată în sensul articolului 2 punctul 22 din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 sunt considerate ca fiind utilizate.

(2)   În cazul în care drepturile de retragere a terenurilor din circuitul agricol și drepturile la plată însoțite de autorizația prevăzută în articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sunt vărsate din nou rezervei naționale, obligațiile sau autorizațiile care le însoțesc se pierd.

Articolul 9

Taxe pe vânzarea drepturilor la plată

(1)   Statul membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 poate să hotărască vărsarea la rezerva națională:

(a)

în cazul vânzării de drepturi la plată fără terenuri, a până la 30 % din valoarea fiecărui drept la plată sau valoarea echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată. Cu toate acestea, în primii trei ani de aplicare a programului de plată unică, procentul de 30 % poate fi înlocuit cu 50 % și/sau

(b)	în cazul vânzării de drepturi la plată cu terenuri, a până la 10 % din valoarea fiecărui drept la plată sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată și/sau

(c)	în cazul vânzării de drepturi de retragere din circuitul agricol fără terenuri, până la 30 % din valoarea fiecărui drept la plată. Cu toate acestea, în primii trei ani de aplicare a schemei de plată unică, procentul de 30 % poate fi înlocuit cu 50 % și/sau

(d)	în cazul vânzării de drepturi la plată cu toată exploatația, până la 5 % din valoarea fiecărui drept la plată și/sau suma echivalentă exprimată ca număr de drepturi la plată și/sau

(e)	în cazul vânzării de drepturi la plată însoțite de autorizația prevăzută în articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, până la 10 % din valoarea fiecărui drept la plată.

Nu se face nici o taxă în cazul vânzării de drepturi la plată cu sau fără terenuri unui agricultor care începe să desfășoare o activitate agricolă sau în cazul drepturilor la plată primite prin moștenire sau prin moștenire anticipată.

(2)   La stabilirea procentelor prevăzute în alineatul (1), un stat membru poate să stabilească procente diferențiate pentru fiecare dintre cazurile prevăzute în alineatul (1) literele (a) și (e) pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

Articolul 10

Câștiguri neprevăzute

(1)   În cazurile prevăzute în articolul 42 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se varsă la rezerva națională:

(a)	în caz de vânzare, până la 90 % din cuantumul de referință care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru vânzător în funcție de unitățile de producție și de numărul de hectare din exploatație sau din partea de exploatație transferată;

(b)

în caz de arendare pe o perioadă de șase ani, până la 50 % din cuantumul de referință care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru locator în funcție de unitățile de producție și de numărul de hectare din exploatație sau din partea de exploatație transferată;

(c)

în caz de arendare pe mai mult de șase ani, 5 % pentru fiecare an de după încheierea celui de-al șaselea an, fără a depăși însă 20 % din cuantumul de referință care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru locator în funcție de unitățile de producție și de numărul de hectare din exploatație sau din partea de exploatație transferată.

(2)   Drepturile la plată care urmează să se stabilească pentru vânzător sau pentru locator se calculează în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CEE) nr. 1782/2003 pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare restante.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică atunci când, în intervalul de 12 luni care urmează vânzării sau arendării, dar nu mai târziu de 30 aprilie 2004, vânzătorul sau locatorul a cumpărat sau a luat în arendă pe o perioadă de șase ani sau mai mare o altă exploatație sau o parte dintr-o altă exploatație. În acest caz, vânzătorul sau locatorul păstrează un număr de drepturi la plată cel puțin egal cu numărul de drepturi la plată pe care agricultorul poate să le utilizeze în noua exploatație, în conformitate cu articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(4)   Alineatul (1) nu se aplică atunci când agricultorul aduce dovezi, considerate satisfăcătoare de către statul membru în cauză, că prețul de vânzare sau de arendă corespunde valorii exploatației sau, în caz de transfer parțial, valorii părții din exploatație pentru care nu există drepturi la plată.

Secțiunea 4

Gestionarea regională

Articolul 11

Rezervele regionale

(1)   Statele membre pot să gestioneze rezerva națională la nivel regional.

În acest caz, statele membre pot să aloce în totalitate sau parțial sumele disponibile la nivel național în conformitate cu articolele 4, 5, 8, 9 și 10.

(2)   Valorile alocate la fiecare nivel regional pot fi atribuite numai în cadrul regiunii în cauză, cu excepția cazurilor prevăzute în articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau în cazul în care statul membru hotărăște să aplice dispozițiile articolului 42 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior.

CAPITOLUL 3

ACORDAREA DREPTURILOR LA PLATĂ

Secțiunea 1

Acordarea inițială a drepturilor la plată

Articolul 12

Cererile

(1)   Începând din anul calendaristic care precede primul an de aplicare a programului de plată unică, statele membre pot începe să identifice agricultorii menționați în articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 care ar putea beneficia de program, să stabilească în mod provizoriu cuantumurile și numărul de hectare prevăzute în articolul 34 alineatul (1) literele (a) și respectiv (b) din regulamentul menționat anterior și să efectueze o verificare preliminară a condițiilor prevăzute în alineatul (5) din articolul menționat anterior.

(2)   În vederea stabilirii provizorii a drepturilor la plată, statele membre pot să trimită formularul de cerere prevăzut în articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, la o dată stabilită de către statele membre, dar cel târziu la data de 15 aprilie a primului an de aplicare a schemei de plată unică, agricultorilor menționați în articolul 33 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat anterior sau, dacă este cazul, agricultorilor identificați în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Agricultorii alții decât cei menționați în articolul 33 alineatul (1), litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 depun, în aceleași termene, o cerere în vederea stabilirii drepturilor lor la plată.

(3)   În cazul în care un stat membru nu se prevalează de opțiunea prevăzută în alineatul (2), statul membru trimite formularul de cerere prevăzut în articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 la o dată stabilită de către statul membru, dar cel puțin cu o lună înainte de data limită de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată unică.

(4)   În conformitate cu articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, stabilirea definitivă a drepturilor la plată care urmează să se aloce în primul an de aplicare a schemei de plată unică este condiționată de depunerea unei cereri în cadrul acestei scheme.

Nici un transfer de drepturi la plată nu este posibil înainte de stabilirea definitivă a acestor drepturi.

(5)   Solicitantul aduce dovezi, considerate satisfăcătoare de statul membru, că la data la care a depus cererea sa pentru acordarea de drepturi la plată, este agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(6)   Un stat membru poate să decidă stabilirea unei dimensiuni minime a exploatațiilor pentru care se poate cere stabilirea drepturilor la plată. Această suprafață minimă nu poate totuși să fie mai mare de 0,3 hectare.

Pentru stabilirea drepturilor la plată care fac obiectul condițiilor speciale prevăzute în articolele 47-50 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu se fixează o suprafață minimă.

(7)   Un stat membru poate să decidă că o cerere privind stabilirea definitivă a drepturilor la plata prevăzută în alineatul (4) poate să fie depusă odată cu cererea de plată în cadrul schemei de plată unică.

Secțiunea 2

Acordarea drepturilor la plată care nu provin din rezerva națională

Articolul 13

Moștenirea și moștenirea anticipată

(1)   În cazul menționat în articolul 33 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, agricultorul care a primit exploatația sau o parte din exploatație solicită, în nume propriu, ca drepturile la plată să fie calculate pentru exploatația sau pentru partea din exploatație primită.

Numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător unităților de producție primite ca moștenire.

(2)   În cazul unei moșteniri anticipate revocabile, accesul la schema de plată unică se acordă o singură dată succesorului desemnat la data depunerii unei cereri de plată în cadrul schemei de plată unică.

Succesiunea prin cesionarea arenzii, moștenirea sau moștenirea anticipată a unui agricultor persoană fizică, care a fost în perioada de referință arendaș al unei exploatații sau al unei părți de exploatație care ar da dreptul la drepturi la plată, este tratată în același fel în care este tratată moștenirea unei exploatații.

(3)   În cazul în care un agricultor menționat în alineatul (1) poate deja beneficia de drepturi la plată, numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza totalului cuantumurilor de referință și a numărului total de hectare corespunzător exploatației sale inițiale și unităților de producție primite ca moștenire.

(4)   În cazul în care un agricultor menționat în alineatul (1) îndeplinește condițiile pentru aplicarea mai multora dintre articolele 19-23 din prezentul regulament sau a articolului 37 alineatul (2), a articolului 40, a articolului 42 alineatul (3), a articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta primește un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu cel mai mare număr de hectare dintre cele pe care le-a primit ca moștenire și dintre cele pe care le declară în primul an de aplicare a schemei de plată unică și a căror valoare este egală cu valoarea cea mai ridicată pe care ar putea să o obțină aplicând separat fiecare dintre articolele ale căror condiții le îndeplinește.

(5)   În sensul articolului 33 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 782/2003 și din prezentul regulament, este necesar să se folosească definițiile termenilor „moștenire” și „moștenire anticipată” prevăzute în legislația națională.

Articolul 14

Schimbarea statutului sau a denumirii juridice

(1)   În sensul articolului 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în caz de schimbare a statutului sau a denumirii juridice, agricultorul are acces la schema de plată unică în aceleași condiții ca și agricultorul care gestiona inițial exploatația, în limita drepturilor la plată care urmează să se aloce pentru exploatația de origine în următoarele condiții:

(a)	numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător exploatației de origine;

(b)

în cazul în care o persoană juridică își schimbă statutul juridic sau în cazul în care o persoană fizică devine persoană juridică sau viceversa, agricultorul care preia gestionarea noii exploatații trebuie să fie agricultorul care deținea controlul exploatației de origine din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscului financiar.

(2)   Atunci când cazurile prevăzute în articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 survin între 1 ianuarie și data de depunere a cererilor în primul an de aplicare a schemei de plată unică, se aplică alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 15

Fuziuni și scindări

(1)   În sensul articolului 33 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prin „fuziune” se înțelege fuziunea mai multor agricultori diferiți în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și crearea unui nou agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, aflat, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul agricultorilor care gestionau inițial exploatațiile sau al unuia dintre aceștia.

Numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător exploatațiilor de origine.

(2)   În sensul articolului 33 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prin „scindare” se înțelege scindarea unui agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în cel puțin doi agricultori noi diferiți în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, dintre care cel puțin unul rămâne, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul a cel puțin una dintre persoanele fizice sau juridice care gestionau inițial exploatația, sau scindarea unui agricultor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în cel puțin un nou agricultor diferit în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, celălalt rămânând, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul agricultorului care gestiona inițial exploatația.

Numărul și valoarea drepturilor la plată se stabilesc pe baza cuantumului de referință și a numărului de hectare corespunzător unităților de producție din exploatația de origine care au fost transferate.

(3)   Alineatele 1 și 2 din prezentul articol se aplică atunci când cazurile prevăzute în articolul 33 alineatul (3) primul sau al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 survin între 1 ianuarie și data de depunere a cererilor în primul an de aplicare a schemei de plată unică.

Articolul 16

Circumstanțe excepționale

(1)   În cazurile prevăzute în articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul în care angajamentele agro-ecologice prevăzute în articolul menționat anterior expiră după data limită de depunere a cererilor de plată în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, statul membru stabilește, pe parcursul primului an de aplicare a programului de plată unică, cuantumurile de referință pentru fiecare agricultor în cauză, în conformitate cu articolul 40 alineatele (1), (2), (3) sau (5) paragraful al doilea din regulamentul menționat anterior, cu condiția să se excludă orice plată dublă în baza acestor angajamente agro-ecologice.

Valorile mai mici de 10 EUR pentru un drept la plată sau mai mici de 100 EUR pentru un agricultor nu sunt considerate plăți duble.

În cazul în care statele membre în cauză nu pot să modifice sumele care trebuie plătite în baza acestor angajamente agro-ecologice, agricultorul în cauză poate:

(a)

să primească un cuantum de referință redus și să solicite, în cadrul unui program care urmează să fie stabilit de către statele membre în conformitate cu articolul 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, după expirarea angajamentelor sale agro-ecologice, ajustarea valorii unitare a drepturilor sale la plată la o dată care urmează să fie stabilită de către statul membru, însă cel târziu la data limită pentru cererile din cadrul schemei de plată unică de pe parcursul anului următor, sau, alternativ,

(b)	să primească întregul cuantum de referință cu condiția să accepte modificarea valorilor care trebuie să îi fie plătite în cadrul angajamentelor agro-ecologice menționate anterior.

(2)   În cazul prevăzut în articolul 40 alineatul (5) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, drepturile la plată care urmează să fie acordate agricultorilor se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care îl declară pe parcursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.

Articolul 17

Clauza contractuală privată în caz de vânzare

(1)   În cazul în care un contract de vânzare încheiat sau modificat cel târziu la data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică în primul an de aplicare a acesteia stipulează că exploatația sau o parte din exploatație este vândută, parțial sau în totalitate, cu drepturile la plată care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în funcție de unitățile de producție și de hectarele din exploatația sau din partea de exploatație transferată, contractul de vânzare este asimilat unui transfer de drepturi la plată cu terenuri în sensul articolului 46 din regulamentul menționat anterior, cu respectarea condițiilor prevăzute în alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2)   Articolul 42 alineatul (9) și articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică, dacă este cazul, drepturilor la plată care urmează să se calculeze în funcție de unitățile de producție și de hectarele care au făcut obiectul contractului.

(3)   Vânzătorul solicită stabilirea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare și indicând unitățile de producție și numărul de hectare ale căror drepturi la plată corespondente intenționează să le transfere.

Un stat membru poate să îl autorizeze pe cumpărător să depună o cerere în numele vânzătorului, cu autorizarea explicită de către acesta, pentru stabilirea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 12. În acest caz, statul membru verifică dacă vânzătorul îndeplinește condițiile de eligibilitate prevăzute în articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în special condiția prevăzută în articolul 12 alineatul (5) din prezentul regulament.

(4)   Cumpărătorul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de vânzare.

(5)   Un stat membru poate să solicite ca cererile cumpărătorului și ale vânzătorului să fie depuse în același timp sau ca cea din urmă să cuprindă o trimitere la prima.

Secțiunea 3

Acordarea drepturilor la plată din rezerva națională

Articolul 18

Dispoziții generale aplicabile agricultorilor aflați într-o situație specială

(1)   În sensul articolului 42 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, prin „agricultori aflați într-o situație specială” se înțelege agricultorii prevăzuți în articolele 19-23 din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care un agricultor aflat într-o situație specială îndeplinește condițiile pentru aplicarea mai multora dintre articolele 19-23 din prezentul regulament sau a articolului 37 alineatul (2), a articolului 40, a articolului 42 alineatul (3), a articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta primește un număr de drepturi la plată mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le declară în primul an de aplicare a schemei de plată unică și a căror valoare este egală cu valoarea cea mai ridicată pe care ar putea să o obțină prin aplicarea separată a fiecăruia dintre articolele ale căror condiții le îndeplinește.

(3)   Articolul 6 nu se aplică agricultorilor aflați într-o situație specială, cu excepția alineatului (3) paragraful al treilea.

(4)   În cazul în care arendarea prevăzută în articolele 20 și 22 sau programele prevăzute în articolul 23 expiră după data limită de depunere a cererilor de plată în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, agricultorul în cauză poate să ceară stabilirea drepturilor sale la plată după expirarea arendei sau a schemei, la o dată stabilită de către statele membre, dar cel târziu la data limită de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată unică în cursul anului următor.

(5)   În cazul în care definiția „arenzii de lungă durată” cuprinde de asemenea arendările pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu legislația națională sau cu o practică bine stabilită, statele membre pot să hotărască aplicarea articolelor 20, 21 și 22 la aceste arendări.

Articolul 19

Producătorii de lactate

În scopul stabilirii cuantumului de referință al unui producător de lactate care se află în situația prevăzută în articolul 40 din Regulamentul CE nr. 1782/2003 care dă în arendă, din cauza acestei situații, cantitatea sa de referință individuală sau o parte din aceasta, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul CE nr. 1788/2003 în cursul perioadei de 12 luni care se încheie la 31 martie în primul an de aplicare a schemei de plată unică pentru primele pentru produse lactate și pentru plățile suplimentare, această cantitate de referință individuală este considerată disponibilă în exploatația acelui agricultor în cursul anului calendaristic respectiv.

Articolul 20

Transferul terenurilor arendate

(1)   În cazul în care un agricultor primește, prin transmitere cu titlu gratuit sau prin arendare pe o perioadă de șase ani sau mai mult sau prin moștenire sau moștenire anticipată, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație care era arendată unui terț în perioada de referință, din partea unui agricultor pensionat sau decedat înainte de data depunerii unei cereri în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare a acesteia, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează prin împărțirea unui cuantum de referință stabilit de statul membru, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare din exploatația sau din partea din exploatație pe care o primește.

(2)   Agricultorul menționat în alineatul (1) poate fi orice persoană care poate să primească exploatația sau partea din exploatație prevăzută în alineatul (1) prin moștenire sau moștenire anticipată.

Articolul 21

Investițiile

(1)   În cazul în care un agricultor a făcut investiții în capacități de producție sau a cumpărat terenuri în conformitate cu condițiile prevăzute în alineatele (2)-(6), cel târziu la 29 septembrie 2003, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează prin împărțirea cuantumului de referință stabilit de către statul membru în cauză, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le-a achiziționat.

(2)   Investițiile trebuie să fie prevăzute într-un plan sau într-un program a cărui punere în aplicare a început cel târziu la 29 septembrie 2003. Agricultorul comunică planul sau programul autorităților competente ale statului membru.

În cazul în care nu există nici un plan sau program, statul membru poate de asemenea să ia în considerare alte dovezi obiective privind investiția.

(3)   Creșterea capacităților de producție privește numai sectoarele pentru care una dintre plățile directe care figurează în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 s-ar fi alocat în perioada de referință ținând cont de aplicarea dispozițiilor facultative prevăzute în articolele 66-70 din regulamentul menționat anterior.

Cumpărarea de terenuri privește numai cumpărarea de terenuri eligibile pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În orice caz, partea din creșterea capacităților de producție și/sau din cumpărarea de terenuri pentru care agricultorul are deja dreptul să beneficieze de plăți directe și/sau de cuantumuri de referință pentru perioada de referință nu este luată în considerare în sensul aplicării prezentului articol.

(4)   O arendare pe termen lung, a cărei durată este de șase luni sau mai mare și care a început cel târziu la 29 septembrie 2003 este considerată cumpărare de terenuri în sensul aplicării alineatului (1).

(5)   În cazul în care un agricultor deține deja drepturi la plată, în cazul cumpărării sau în cazul arendării pe termen lung, numărul de drepturi la plată se calculează pe baza numărului de hectare cumpărate sau arendate și, în cazul unor investiții suplimentare, valoarea totală a drepturilor la plată existente poate fi majorată până la limita cuantumului de referință prevăzut în alineatul (1).

(6)   În cazul în care un agricultor nu deține hectare sau nu dispune de nici un drept la plată, numărul de drepturi la plată se calculează împărțind cuantumul de referință prevăzut în alineatul (1) la o valoare unitară care nu poate să depășească 5 000 EUR.

Valoarea fiecărui drept la plată este egală cu această valoare unitară.

Drepturile la plată sunt supuse condițiilor prevăzute în articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Coeficientul de 50 % din activitatea agricolă prevăzut în alineatul (2) din articolul menționat anterior se stabilește de către statul membru pe baza unor criterii obiective.

Articolul 22

Darea în locație și cumpărarea de terenuri arendate

(1)   În cazul în care un agricultor a luat în arendă pentru o perioadă de 6 ani sau mai mult, între sfârșitul perioadei de referință și 29 septembrie 2003 cel târziu, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei condiții de arendare nu pot fi modificate, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează împărțind cuantumul de referință stabilit de către statul membru pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care le-a luat în arendă.

(2)   Alineatul (1) se aplică agricultorilor care au cumpărat, în timpul sau anterior perioadei de referință, sau cel târziu la 29 septembrie 2003, o exploatație sau o parte dintr-o exploatație ale cărei terenuri erau date în arendă în perioada de referință, cu intenția de a întreprinde o activitate agricolă sau de a-și dezvolta activitatea proprie în cele 12 luni care urmează expirării arendei.

Articolul 23

Reconversia producției

(1)   În cazul în care un agricultor a participat, în perioada de referință și cel târziu până la 29 septembrie 2003, la programe naționale de reorientare a producției pentru care ar fi putut fi acordată o plată directă în cadrul schemei de plată unică, în special la programe de reconversie a producției, drepturile la plată care îi sunt acordate se calculează împărțind un cuantum de referință stabilit de către statul membru pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, la un număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de hectare pe care îl declară în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.

(2)   Alineatul (1) se aplică agricultorilor care au trecut, în cursul perioadei de referință și cel târziu la 29 septembrie 2003, de la producția de lactate la un alt tip de producție din unul dintre sectoarele menționate în anexa VI din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

CAPITOLUL 4

DISPOZIȚII SPECIFICE

Secțiunea 1

Declararea și transferul drepturilor la plată

Articolul 24

Declararea și utilizarea drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată pot fi declarate o singură dată pe an, în vederea plății, de către agricultorul care le deține la data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică.

(2)   Statele membre stabilesc începutul perioadei de 10 luni prevăzută în articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pentru toți agricultorii, la o dată unică ce urmează să fie fixată în perioada dintre data de 1 septembrie din anul calendaristic care precede depunerea unei cereri în cadrul schemei de plată unică, și data de 30 aprilie din anul calendaristic următor, sau acordă agricultorilor libertatea de a alege această dată în intervalul stabilit.

Articolul 25

Transferul drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată pot fi transferate în orice moment al anului.

(2)   Cedentul informează autoritățile competente ale statului membru cu privire la transfer în termenele stabilite de către statul membru.

(3)   Un stat membru poate să solicite ca cedentul să comunice transferul autorității competente din statul membru în care are loc transferul până la un termen stabilit de către acest stat membru, dar cel mai devreme cu șase săptămâni înainte de transferul efectiv și ținându-se cont de data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică. Transferul are loc la șase săptămâni după comunicare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are obiecții în ceea ce privește transferul, pe care i le comunică cedentului în acest termen. Autoritatea competentă poate să se opună unui transfer numai în cazul în care acesta nu este în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și cu dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 26

Delimitarea regională

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 46 alineatul (1), paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statul membru delimitează regiunea la nivelul teritorial adecvat, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

(2)   Statul membru definește regiunea prevăzută în alineatul (1) cu cel puțin o lună înainte de începutul perioadei de 10 luni prevăzută în articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Un agricultor a cărui exploatație este situată în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii prevăzute în articolul 46 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Un agricultor a cărui exploatație este situată parțial în regiunea în cauză nu poate să transfere sau să utilizeze în afara acestei regiuni drepturile sale la plată corespunzătoare numărului de hectare situate în această regiune pe care îl declară în primul an de aplicare a opțiunii.

(3)   Restricția aplicabilă transferului de drepturi la plată prevăzută în articolul 46 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 nu se aplică drepturilor la plată care nu sunt însoțite de un număr echivalent de hectare eligibile primite prin moștenire sau prin moștenire anticipată.

(4)   Un stat membru poate să hotărască să aplice restricția aplicabilă transferului de drepturi la plată prevăzută în articolul 46 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 numai drepturilor de retragere din circuitul agricol.

Articolul 27

Clauza contractuală privată în caz de arendă

(1)   Sub rezerva alineatelor (2) și (3), orice clauză a unui contract de arendă care prevede transferul unui număr de drepturi mai mic sau egal cu numărul de hectare date în arendă este considerată arendare a drepturilor la plată cu terenuri în sensul articolului 46 din regulament:

(a)	în cazul în care un agricultor a arendat altui agricultor întreaga sa exploatație sau o parte din aceasta cel târziu la data depunerii de cereri în cadrul schemei de plată unică în cursul primului an de aplicare;

(b)	în cazul în care contractul de arendă expiră după data limită de depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată unică și

(c)	în cazul în care locatorul hotărăște să își dea în arendă drepturile la plată agricultorului care a luat în arendă întreaga sa exploatație sau o parte din aceasta.

(2)   Locatorul solicită stabilirea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendă și indicând unitățile de producție și numărul de hectare ale căror drepturi la plată corespondente are intenția să le dea în arendă. Dacă este cazul, se aplică prevederile articolului 42 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(3)   Arendașul depune o cerere de plată în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu articolul 12, anexând la cererea sa o copie a contractului de arendă.

(4)   Un stat membru poate să solicite ca cererile locatorului și ale arendașului să fie depuse în același timp sau ca a doua cerere să cuprindă o trimitere la prima.

Secțiunea 2

Alte dispoziții specifice

Articolul 28

Suprafețele furajere

În sensul aplicării articolului 43 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, un stat membru poate să hotărască să folosească suprafața furajeră declarată de către agricultor în cererea de ajutor pe suprafață pentru anul 2004 sau în cursul anului anterior primului an de aplicare a schemei de plată unică, în cazul în care agricultorul nu aduce dovezi considerate satisfăcătoare de autoritățile competente, că suprafața furajeră era mai mică în perioada de referință.

Articolul 29

Producția de cânepă

În sensul articolului 52 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, plata drepturilor pentru suprafețele cultivate cu cânepă este condiționată de utilizarea de semințe din varietățile enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 795/2004 în versiunea aplicabilă în anul pentru care se acordă plata. Pentru cânepa destinată producției de fibre, semințele trebuie să fi fost certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE (4), în special articolul 12.

Articolul 30

Drepturi supuse unor condiții speciale

(1)   În sensul calculului activității agricole exprimate în unități vită mare (UVM) și prevăzută în articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, tabelul de conversie prevăzut în articolul 131 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat anterior se aplică numărului de animale pentru care a fost acordată o plată directă prevăzută în anexa VI la regulamentul menționat anterior în timpul perioadei de referință.

(2)   Bovinele masculi și femele cu o vârstă de cel puțin șase luni sunt convertite în UVM cu ajutorul coeficientului 0,2.

(3)   Pentru a verifica, în conformitate cu alineatul (1), respectarea pragului minim de activitate agricolă exprimată în unități vită mare, statele membre stabilesc numărul de animale cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:

(a)	statele membre solicită fiecărui producător să declare numărul de UVM pe baza registrului exploatației, până la o dată stabilită de către statele membre, dar cel târziu la data plății și/sau

(b)

statele membre utilizează baza de date informatizată creată în conformitate cu Directiva 92/102/CEE a Consiliului (5) și cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (6) pentru a determina numărul de UVM, cu condiția ca această bază de date să ofere garanții considerate suficiente de către statele membre cu privire la exactitatea datelor conținute în sensul aplicării schemei de plată unică.

(4)   Condiția privind activitatea agricolă minimă este considerată respectată în cazul în care numărul de UVM reprezintă 50 % într-o anumită perioadă sau la anumite date stabilite de către statele membre. Toate animalele vândute sau sacrificate în cursul anului calendaristic în cauză sunt luate în considerare.

(5)   Statele membre iau măsurile necesare pentru respectarea articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 atunci când, cu ajutorul unui coeficient UVM anormal de scăzut pentru o parte a anului, producătorii creează în mod artificial condițiile necesare privind activitatea agricolă minimă.

Articolul 31

Primele pentru produse lactate și plățile suplimentare

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează în 2005 de opțiunea prevăzută în articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau, în cazul aplicării articolului 71 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în primul an de aplicare a schemei de plată unică:

(a)

în cazul unui producător de lactate care a primit alte plăți directe în perioada de referință: — dacă deținea hectare în perioada de referință, drepturile la plată se calculează în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, pe baza numărului total de hectare, inclusiv suprafețele furajere, care, în perioada de referință, au dat dreptul la aceste plăți directe; — în cazul în care nu deținea hectare în perioada de referință, drepturile la plată care îi sunt alocate sunt supuse unor condiții speciale și se calculează în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(b)

în cazul unui producător de lactate care nu a primit alte plăți directe în perioada de referință: — în cazul în care deține hectare, drepturile la plată se calculează împărțind cuantumul care urmează să fie alocat în conformitate cu articolele 95 și 96 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 la numărul de hectare pe care le deține în 2005 sau în primul an de aplicare a schemei de plată unică în cazul aplicării articolului 71 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003; — în cazul în care nu deține hectare, drepturile la plată care îi sunt alocate sunt supuse unor condiții speciale și se calculează în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(2)   În cazul în care un stat membru se prevalează în 2006 de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se aplică articolul 50 din regulamentul menționat anterior.

CAPITOLUL 5

RETRAGEREA TERENURILOR DIN CIRCUITUL AGRICOL

Articolul 32

Condiții aplicabile retragerii din circuitul agricol

(1)   Suprafețele retrase din circuitul agricol trebuie să rămână retrase din circuitul agricol pe parcursul unei perioade care începe cel târziu la 15 ianuarie și se termină cel mai devreme la 31 august. Cu toate acestea, statele membre stabilesc condițiile în care producătorii pot fi autorizați să efectueze, începând cu data de 15 iulie, însămânțarea pentru a obține o recoltă în anul următor și, în statele membre în care transhumanța reprezintă o practică tradițională, condițiile care trebuie îndeplinite pentru autorizarea pășunatului de la 15 iulie sau, în caz de circumstanțe climatice excepționale, de la 15 iunie.

(2)   Statele membre aplică măsuri adecvate compatibile cu situația specifică a suprafețelor retrase din circuitul agricol, astfel încât să le mențină în bune condiții agricole și ecologice și să protejeze mediul.

Aceste măsuri pot de asemenea să prevadă acoperirea cu un strat vegetal. În acest caz, măsurile trebuie să garanteze că stratul vegetal nu poate fi destinat producției de semințe și că nu poate fi utilizat în scopuri agricole până la 31 august și nu poate să fie utilizat, până la data de 15 ianuarie, pentru o producție vegetală destinată comercializării.

(3)   Dispozițiile alineatului (2) nu se aplică suprafețelor retrase din circuitul agricol sau reîmpădurite în conformitate cu articolele 22, 23, 24 și 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (7), contabilizate în cadrul retragerii obligatorii din circuitul agricol, cu condiția ca măsurile prevăzute în alineatul (2) să se dovedească incompatibile cu cerințele ecologice sau cu condițiile de împădurire impuse în articolele menționate anterior.

Articolul 33

Schimbul de terenuri eligibile pentru ajutorul pentru retragerea din circuitul agricol

În sensul aplicării articolului 54 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre pot deroga de la dispozițiile alineatului (2) primul paragraf din articolul menționat anterior numai în situațiile și în condițiile următoare:

(a)	în cazul suprafețelor incluse într-un program de restructurare, definit ca „modificare a structurii și/sau a suprafeței eligibile dintr-o exploatație, impusă de către autoritățile publice”;

(b)

în cazul unei intervenții publice, indiferent de forma acesteia, în cazul în care intervenția îl determină pe agricultor să retragă din circuitul agricol terenuri considerate anterior neeligibile pentru acordarea ajutorului pentru a putea să își continue activitatea agricolă normală și în cazul în care această intervenție presupune că terenuri eligibile anterior devin neeligibile;

(c)	în cazul în care agricultorii sunt în măsură să justifice în mod pertinent și obiectiv schimbul de terenuri neeligibile cu terenuri eligibile din exploatațiile lor.

În acest caz, statele membre iau măsuri pentru a împiedica orice creștere semnificativă a suprafeței totale eligibile în cadrul drepturilor de retragere din circuitul agricol. Aceste măsuri pot să prevadă în special posibilitatea de a considera neeligibile suprafețe care erau anterior eligibile în locul altor suprafețe devenite eligibile. Suprafețele recent declarate eligibile de către statele membre nu trebuie să depășească cu mai mult de 5 % suprafețele recent declarate neeligibile. Statele membre pot să prevadă un sistem de notificare și de aprobare prealabilă a acestor schimburi.

Articolul 34

Producția ecologică

(1)   Exonerarea de la retragerea terenurilor din circuitul agricol prevăzută în articolul 55 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică unui număr de hectare mai mic sau egal cu numărul de drepturi de retragere din circuitul agricol pe care agricultorul le-a primit în primul an de aplicare a schemei de plată unică.

(2)   În cazul transferului de drepturi de retragere din circuitul agricol cu terenuri alineatul (1) nu se aplică, cu condiția respectării articolului 55 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

CAPITOLUL 6

APLICAREA REGIONALĂ ȘI FACULTATIVĂ

Secțiunea 1

Aplicarea regională

Articolul 35

Dispoziții generale

În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunile prevăzute în articolul 58 alineatul (1) și în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu excepția cazului în care prevede altfel în prezenta secțiune, se aplică celelalte dispoziții din prezentul regulament.

Articolul 36

Calcularea plafonului regional

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 58 alineatul (1) și în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în cazul agricultorilor ale căror exploatații sunt situate parțial în regiunea respectivă, și fără a aduce atingere dispozițiilor din articolul 58 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, plafonul regional se calculează fie pe baza cuantumului de referință corespunzător unităților de producție situate în regiunea respectivă care au dat dreptul la plăți directe în perioada de referință, fie în funcție de criterii obiective stabilite de statul membru.

(2)   În cazul prevăzut în alineatul (1), cuantumul de referință individual prevăzut în articolul 59 alineatul (3) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este cel care corespunde unităților de producție din regiunea respectivă care au dat dreptul la plăți directe în perioada de referință sau cel care se calculează în funcție de criteriile obiective stabilite de statul membru.

(3)   Alineatul (2) din articolul 26 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 37

Stabilirea rezervei naționale

În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolele 58 și 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în scopul stabilirii rezervei naționale, reducerea prevăzută în articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior se aplică plafonului prevăzut în anexa VIII la regulamentul menționat anterior și, dacă este necesar, este ajustată înainte de stabilirea definitivă a drepturilor la plată prevăzute în articolul 38 alineatul (3) din prezentul regulament.

Articolul 38

Acordarea inițială a drepturilor la plată

(1)   În sensul articolului 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre stabilesc numărul de hectare eligibile pentru ajutor în sensul alineatelor menționate anterior, inclusiv pășuni, ținând cont de numărul de hectare declarate în vederea stabilirii drepturilor la plată în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot să stabilească numărul de hectare eligibile pentru ajutor în sensul articolului 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, inclusiv pășuni, pe baza numărului de hectare indicat în declarațiile furnizate pentru obținerea ajutorului pentru anul 2004 sau pentru anul care precedă primul an de aplicare a schemei de plată unică. În cazul în care numărul de hectare eligibile declarat de agricultori în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică este mai mic decât numărul de hectare eligibile stabilite în conformitate cu primul alineat, un stat membru poate realoca, total sau parțial, cuantumurile corespunzătoare hectarelor nedeclarate, ca supliment pentru fiecare dintre drepturile la plată acordate în primul an de aplicare a programului de plată unică. Cuantumul suplimentar se calculează prin împărțirea cuantumului respectiv la numărul de drepturi la plată acordate.

(3)   Valoarea și numărul de drepturi la plată acordate pe baza declarațiilor prezentate de agricultori în vederea stabilirii drepturilor la plată în cursul primului an de aplicare a schemei de plată unică sunt considerate temporare. Valoarea și numărul definitiv se stabilesc cel târziu la data de 31 decembrie a primului an de aplicare a schemei de plată unică, după executarea controalelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei.

Articolul 39

Acordarea inițială a drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol

(1)   În sensul articolului 63 alineatul (2) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre fixează un coeficient de retragere din circuitul agricol pe baza datelor disponibile pentru terenurile respective.

(2)   Numărul de hectare corespunzător drepturilor de retragere din circuitul agricol stabilite pentru primul an de aplicare a schemei de plată unică nu variază cu mai mult de 5 % față de numărul mediu de hectare retras din circuitul agricol în timpul perioadei de referință.

În cazul în care se depășește coeficientul prevăzut în primul paragraf, numărul de hectare se ajustează cel târziu la data de 1 august a primului an de aplicare a schemei de plată unică. Totuși, obligația de retragere din circuitul agricol legată de noile drepturi de retragere din circuitul agricol se aplică agricultorilor afectați numai începând cu anul următor.

Articolul 40

Aplicarea articolului 42 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 atunci când numărul de hectare este mai mic decât numărul drepturilor la plată

În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și în cazul în care decide să aplice articolul 7 din prezentul regulament în sensul acordării drepturilor la plată conform articolului 7 menționat anterior, numărul de drepturi însoțite de o autorizație de tipul celei prevăzute în articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 este egal cu numărul inițial de drepturi la plată însoțite de autorizație și, dacă este cazul, nu este mai mare decât numărul de drepturi la plată acordate.

Articolul 41

Stabilirea și transferul de drepturi la plată însoțite de autorizație

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, autorizațiile acordate în conformitate cu articolul 60 din regulamentul menționat anterior se leagă de fiecare drept la plată individual care urmează să fie acordat agricultorului respectiv.

(2)   În cazul în care numărul de autorizații este mai mic decât numărul de drepturi la plată, autorizația se leagă de drepturile la plată începând cu cele având valoarea unitară cea mai ridicată. În caz de transfer al drepturilor la plată, autorizația însoțește dreptul la plată de care este legată.

(3)   La cererea agricultorului, statul membru poate autoriza transferul unei autorizații legate de un drept de retragere din circuitul agricol la un drept la plată.

Articolul 42

Prime pentru produse lactate și plăți suplimentare

(1)   În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea din articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze în 2005 de opțiunea prevăzută în articolul 62 primul paragraf din regulamentul menționat anterior sau să se prevaleze în primul an de aplicare a schemei de plată unică de articolul 71 din regulamentul menționat anterior, se aplică articolul 59 alineatele (2) și (3) din regulamentul respectiv.

(2)   În cazul în care agricultorul nu deține hectare, drepturile la plată care îi sunt acordate se supun unor condiții speciale și se calculează în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(3)   În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze în 2006 sau în 2007 de opțiunea prevăzută în articolul 62 alineatul (1), articolele 48, 49 și 50 din regulamentul respectiv se aplică mutatis mutandis.

Articolul 43

Retragerea terenurilor din circuitul agricol

(1)   În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta stabilește și comunică agricultorilor coeficientul de retragere din circuitul agricol prevăzut în articolul 63 alineatul (2) paragraful al treilea din regulamentul menționat anterior până cel târziu la data de 1 august a anului care precede primul an de aplicare a schemei de plată unică.

(2)   În cazul agricultorilor a căror exploatație este situată parțial în regiunea afectată de aplicarea articolului 59 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, coeficientul de retragere din circuitul agricol se aplică terenurilor eligibile pentru ajutor aparținând agricultorului prevăzute în articolul 63 alineatul (2) paragraful al doilea din regulamentul menționat anterior și care sunt situate în regiunea respectivă.

Articolul 44

Taxa pe vânzarea de drepturi la plată

În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze de opțiunea prevăzută în articolul 46 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, coeficienții de reducere prevăzuți în articolul 9 din prezentul regulament se aplică după deducerea din valoarea drepturilor la plată a unei scutiri egale cu valoarea unitară regională calculată în conformitate cu articolul 59 alineatele (2) sau (3) din respectivul regulament.

Articolul 45

Profituri neașteptate

În cazul în care un stat membru care se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 decide să se prevaleze de opțiunea prevăzută în articolul 42 alineatul (9) din regulamentul menționat anterior, coeficienții de reducere prevăzuți în articolul 10 din prezentul regulament se aplică valorii fiecăruia dintre drepturile la plată și/sau cuantumului echivalent exprimat ca număr de drepturi la plată care urmează să fie acordate.

Articolul 46

Clauză contractuală privată

În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, în sensul articolului 17 din prezentul regulament, cuantumul de referință calculat pentru unitățile de producție transferate este luat în considerare pentru stabilirea valorii tuturor drepturilor la plată ale cumpărătorului.

Articolul 27 nu se aplică.

Secțiunea 2

Aplicarea facultativă

Articolul 47

Depășirea plafoanelor

În cazul în care totalul cuantumurilor care trebuie plătite în cadrul fiecăreia dintre schemele prevăzute în articolele 66-69 depășește plafonul stabilit în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cuantumul care trebuie alocat se reduce proporțional pentru anul în cauză.

Articolul 48

Punerea în aplicare a articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003

(1)   Plata suplimentară prevăzută în articolul 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se acordă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 37 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 și normelor sale de aplicare, în condițiile prevăzute în alineatele (2)-(6) din prezentul articol.

(2)   Plata se acordă doar agricultorilor în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, independent de faptul că au depus sau nu o cerere de înscriere în cadrul schemei de plată unică sau că dețin sau nu drepturi la plată.

(3)   Prin expresia „în sectoarele care fac obiectul măsurii în cauză” se înțelege că plata poate fi solicitată, în principiu, de toți agricultorii care produceau, la data depunerii unei cereri de înscriere pentru plata suplimentară și în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul articol, produsele care țin de sectorul sau de sectoarele enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(4)   În cazul în care plata se referă la modalități de producție sau la măsuri privind calitatea și comercializarea care nu se referă la un anume tip de producție sau în cazul în care producția nu ține direct de un sector anume, plata poate fi acordată cu condiția ca taxa să se aplice pentru toate sectoarele enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și ca numai agricultorii din sectoarele menționate în anexa respectivă să participe la regim.

(5)   În cazul aplicării la nivel regional a articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, taxa se calculează pe baza componentei plăților pentru sectoarele în cauză din regiunea în cauză.

Statele membre delimitează regiunea la nivelul teritorial corespunzător, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

(6)   Statele membre în cauză comunică, cel târziu la data de 1 august a anului care precedă primul an de aplicare a schemei de plată unică, informațiile privind plata pe care intenționează să o acorde și, în special, condițiile de eligibilitate și sectoarele vizate.

Orice modificare a datelor comunicate menționate în primul paragraf se face până cel târziu la data de 1 august a fiecărui an și se aplică în anul următor. Modificările sunt notificate Comisiei fără întârziere, însoțite de indicarea criteriilor obiective pe baza cărora se justifică. Totuși, un stat membru nu poate modifica nici sectoarele în cauză, nici procentajul reținerii.

CAPITOLUL 7

COMUNICĂRI

Articolul 49

Regionalizarea

În cazul în care un stat membru se prevalează de opțiunea prevăzută în articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, acesta comunică până cel târziu la data de 1 august a anului care precede primul an de aplicare a schemei de plată unică argumentele și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia de a se prevala de această opțiune și, dacă este cazul, o prezentare a motivelor care au stat la baza aplicării dispozițiilor articolului menționat anterior într-o anumită regiune sau împărțirea parțială prevăzută în articolul 3 din articolul respectiv.

Articolul 50

Date privind plata

(1)   În fiecare an, statele membre transmit Comisiei pe cale electronică următoarele date:

(a)

până cel târziu la data de 15 septembrie a primului an de aplicare a schemei de plată unică și până cel târziu la data de 31 august în cazul anilor următori, numărul total de cereri din cadrul schemei de plată unică pentru anul în curs, însoțit de cuantumul total al drepturilor care dau dreptul la plăți, de numărul total de hectare eligibile corespunzătoare și de valoarea totală a cuantumurilor păstrate în rezerva națională;

(b)

până cel târziu la data de 15 septembrie, datele definitive privind numărul total de cereri din cadrul schemei de plată unică acceptate în cursul anului precedent, precum și cuantumul total corespunzător plăților care au fost acordate, după aplicarea, dacă este cazul, a măsurilor prevăzute în articolele 6, 10, 11, 24 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(2)   În cazul aplicării pe plan regional a schemei de plată unică prevăzut în articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, statele membre comunică informațiile prevăzute în alineatul (1) literele (a) și (b) pentru fiecare dintre regiunile vizate și, până cel târziu la data de 1 august a primului an de aplicare a schemei de plată unică, partea corespunzătoare din plafon stabilită în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

În ceea ce privește primul an de aplicare a schemei de plată unică, informațiile prevăzute în alineatul (1) litera (a) se bazează pe drepturile la plată provizorii. Aceleași informații, bazate pe drepturile la plată definitive, se comunică înainte de data de 1 martie a anului următor.

CAPITOLUL 8

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 51

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu 1 ianuarie 2005, cu excepția articolului 12 alineatele (1) și (2), care se aplică începând cu 1 ianuarie 2004.

---

(1)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).

(2)  JO L 141, 30.4.2004, p. 18.

(3)  JO L 38, 12.2.2000, p. 1.

(4)  JO L 193, 20.7.2002, p. 74.

(5)  JO L 355, 5.12.1992, p. 32.

(6)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(7)  JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

---