32003L0102

DIRECTIVA 2003/102/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 17 noiembrie 2003

privind protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor anterior și în cazul coliziunii cu un autovehicul și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se aplică suprafețelor frontale ale vehiculelor. În sensul prezentei directive, „vehicul” reprezintă orice autovehicul definit în articolul 2 din Directiva 70/156/CEE și în anexa II la aceasta, de categoria M1, cu o masă maximă care nu depășește 2,5 tone, și N1 derivată din M1, cu o masă maximă care nu depășește 2,5 tone.

(2)   Scopul prezentei directive este de a reduce vătămările suferite de pietoni și alți utilizatori vulnerabili ai drumurilor care sunt loviți de suprafețele frontale ale vehiculelor definite în alineatul (1).

Articolul 2

(1)   Începând de la 1 ianuarie 2004, din motive legate de protecția pietonilor, statele membre:

dacă vehiculele respectă dispozițiile tehnice prevăzute în anexa I punctul 3.1 sau punctul 3.2.

(2)   Începând de la 1 octombrie 2005, statele membre nu mai acordă:

cu excepția cazului în care se invocă dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE, pentru nici un tip de vehicul din motive legate de protecția pietonilor, în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile tehnice prevăzute la anexa I punctul 3.1 sau punctul 3.2.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică vehiculelor care nu diferă în privința aspectelor esențiale de construcție și de proiectare a caroseriei situate în fața montanților A de tipurile de vehicule cărora li s-a acordat omologarea CE de tip sau omologarea națională de tip înainte de 1 octombrie 2005 și care nu au fost deja omologate în temeiul prezentei directive.

(4)   Începând de la 1 septembrie 2010, statele membre nu mai acordă:

cu excepția cazului în care se invocă dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE, pentru orice tip de vehicul din motive legate de protecția pietonilor, în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile tehnice prevăzute la anexa I punctul 3.2 la prezenta directivă.

(5)   Începând de la 31 decembrie 2012, statele membre:

din motive legate de protecția pietonilor, în cazul în care nu sunt respectate cerințele tehnice prevăzute la anexa I punctul 3.1 sau punctul 3.2.

(6)   Începând de la 1 septembrie 2015, statele membre:

din motive legate de protecția pietonilor, în cazul în care nu sunt respectate cerințele tehnice prevăzute la anexa I punctul 3.2.

Articolul 3

Sub rezerva dispozițiilor articolului 2, statele membre se asigură că încercările stabilite în anexa I punctul 3.1 sau punctul 3.2 sunt realizate în conformitate cu cerințele tehnice care urmează să fie specificate printr-o decizie a Comisiei.

Articolul 4

În fiecare lună, autoritățile de omologare ale statelor membre transmit Comisiei, în mod individual, o copie a certificatului de omologare de tip al cărui model este prezentat în anexa II apendicele 2, pentru fiecare vehicul pe care l-au omologat în conformitate cu prezenta directivă în luna respectivă.

Articolul 5

(1)   Comisia, pe baza informațiilor pertinente comunicate de autoritățile de omologare și părțile interesate, precum și pe baza studiilor independente, monitorizează progresele realizate în sector în domeniul protecției pietonilor și realizează, până la 1 iulie 2004, un studiu de fezabilitate independent privind dispozițiile anexei I punctul 3.2, în special măsurile alternative – fie pasive, fie o combinație de măsuri active și pasive – care sunt cel puțin echivalente în termeni de eficacitate reală. Studiul de fezabilitate se întemeiază, inter alia, pe încercări practice și studii științifice independente.

(2)   În cazul în care, în urma studiului de fezabilitate menționat la alineatul (1), se consideră necesară adaptarea dispozițiilor din anexa I punctul 3.2, astfel încât să cuprindă o combinație de măsuri active și pasive care să permită cel puțin același nivel de protecție ca și dispozițiile din anexa I punctul 3.2, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de modificare în consecință a prezentei directive.

(3)   În măsura în care adaptarea prezentei directive se limitează la introducerea de măsuri pasive alternative care permit cel puțin același nivel de protecție ca și dispozițiile din anexa I punctul 3.2, o astfel de adaptare poate fi realizată de Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

(4)   Până la 1 aprilie 2006 și la fiecare doi ani după această dată, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la rezultatele monitorizării prevăzute la alineatul (1).

Articolul 6

Directiva 70/156/CEE se modifică după cum urmează:

Articolul 7

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând de la 1 ianuarie 2004.

În cazul în care statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 234, 30.9.2003, p. 10.

(2)  Avizul Parlamentului European din 3 iulie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 4 noiembrie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).

(4)  nedepășind masa maximă de 2,5 tone.

(5)  derivată din categoria de vehicule M1.”

ANEXA I

DISPOZIȚII TEHNICE

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Directiva se aplică suprafețelor frontale ale vehiculelor. În sensul prezentei directive, vehicul reprezintă orice autovehicul definit la articolul 2 din Directiva 70/156/CEE și în anexa II la aceasta, din categoria M1, cu masa maximă nedepășind 2,5 tone și vehiculelor N1, derivate din categoria M1, cu masa maximă nedepășind 2,5 tone.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei directive:

3.   DISPOZIȚII REFERITOARE LA ÎNCERCĂRI

Trebuie realizate următoarele încercări; totuși, valorile limită specificate la punctele 3.1.3 și 3.1.4 sunt cerute numai în scop de monitorizare.

Coliziunea piciorului-manechin cu bara de protecție: trebuie realizată una din încercările pentru picior descrisă la punctul 3.1.1.1 sau 3.1.1.2:

3.1.1.1.   Coliziunea piciorului-manechin cu bara de protecție: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 40 km/h. Unghiul maxim de flexiune dinamică a genunchiului nu depășește 21,0°, deplasarea maximă prin forfecare dinamică a genunchiului nu depășește 6,0 mm, iar accelerația măsurată la capătul de sus al tibiei nu depășește 200 gali.

3.1.1.2.   Coliziunea șoldului-manechin cu bara de protecție: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 40 km/h. Suma instantanee a forțelor de impact în funcție de timp nu depășește 7,5 kN și momentul de flexiune pe elementul de lovire nu depășește 510 Nm.

3.1.2.   Coliziunea capului-manechin de copil/adult de talie mică cu fața capotei: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 35 km/h folosind un element de lovire de 3,5 kg Criteriul de comportament al capului (HPC) nu depășește 1 000 pe 2/3 din suprafața de încercare a capotei și 2 000 pentru restul de 1/3 din această suprafață.

3.1.3.   Coliziunea șoldului-manechin cu muchia anterioară a capotei: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de până la 40 km/h. Suma instantanee a forțelor de impact în funcție de timp nu depășește posibila valoare țintă de 5,0 kN, iar momentul de flexiune pe elementul de lovire se înregistrează și se compară cu posibila valoare țintă de 300 Nm.

3.1.4.   Coliziunea capului-manechin de adult cu parbrizul: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 35 km/h folosind un element de lovire de 4,8 kg Valoarea HPC se înregistrează și se compară cu posibila valoare țintă de 1 000.

Trebuie realizate următoarele încercări.

Coliziunea piciorului-manechin cu bara de protecție: trebuie realizată una din încercările pentru picior descrisă la punctul 3.2.1.1 sau punctul 3.2.1.2:

3.2.1.1.   Coliziunea piciorului-manechin cu bara de protecție: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 40 km/h. Unghiul maxim de flexiune dinamică a genunchiului nu depășește 15,0°, deplasarea maximă prin forfecare dinamică a genunchiului nu depășește 6,0 mm, iar accelerația măsurată la capătul de sus al tibiei nu depășește 150 gali.

3.2.1.2.   Coliziunea șoldului-manechin cu bara de protecție: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 40 km/h. Suma instantanee a forțelor de impact în funcție de timp nu depășește 5 kN, iar momentul de flexiune pe elementul de lovire nu depășește 300 Nm.

3.2.2.   Coliziunea capului-manechin de copil cu fața capotei: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 40 km/h folosind un element de lovire de 2,5 kg Criteriul de comportament al capului (HPC) nu depășește 1 000 pe întreaga suprafață de încercare a capotei.

3.2.3.   Coliziunea șoldului-manechin cu muchia anterioară a barei de protecție: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de până la 40 km/h. Suma instantanee a forțelor de impact în funcție de timp nu depășește 5,0 kN, iar momentul de flexiune pe elementul de lovire nu depășește 300 Nm.

3.2.4.   Coliziunea capului-manechin de adult cu parbrizul: încercarea se desfășoară la o viteză de impact de 40 km/h folosind un element de lovire de 4,8 kg Valoarea HPC nu depășește 1 000 pe întreaga suprafață de încercare.

(1)  Directiva 77/649/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la câmpul de vizibilitate al șoferilor de autovehicule (JO L 267, 19.10.1977, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/630/CEE a Comisiei (JO L 341, 6.12.1990, p. 20).

ANEXA II

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

1.   CEREREA DE OMOLOGARE CE DE TIP

1.1.   Cererea de omologare CE de tip în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de vehicul cu privire la protecția pietonilor se depune de către fabricant.

1.2.   În apendicele 1 se prezintă un model de fișă descriptivă.

1.3.   Un vehicul, reprezentativ pentru tipul de vehicul ce urmează să fie omologat, este prezentat serviciului tehnic responsabil de organizarea încercărilor pentru omologarea de tip.

2.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP

2.1.   În cazul în care încercările menționate în anexa I sunt realizate în conformitate cu specificațiile prevăzute de aceasta și cu cerințele tehnice menționate la articolul 3 din prezenta directivă, se acordă omologarea CE de tip în temeiul Directivei 70/156/CEE articolul 4 alineatele (1) și (3).

2.2.   În apendicele 2 se prezintă un model de certificat de omologare CE de tip.

2.3.   Fiecărui tip de vehicul omologat i se atribuie un număr de omologare de tip în conformitate cu Directiva 70/156/CEE anexa VII. Același stat membru nu atribuie același număr unui alt tip de vehicul.

2.4.   În cazul în care există îndoieli, la verificarea conformității cu metodele de încercare se iau în considerare orice date sau rezultate ale încercărilor furnizate de fabricant care pot fi luate în considerare la validarea încercării de omologare de tip realizată de autoritatea de omologare.

3.   MODIFICAREA TIPULUI ȘI MODIFICĂRI ALE OMOLOGĂRILOR DE TIP

3.1.   Orice modificare a vehiculului care afectează forma generală a structurii frontale a vehiculului și care, în aprecierea autorității de omologare, ar putea avea o influență semnificativă asupra rezultatelor încercărilor, necesită repetarea încercării.

3.2.   În cazul modificării unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentei directive se aplică dispozițiile Directivei 70/156/CEE articolul 5.

4.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

4.1.   Măsurile de asigurare a conformității producției se iau în conformitate cu dispozițiile stabilite în Directiva 70/156/CEE articolul 10.

Apendicele 1 la anexa II

Apendicele 2 la anexa II