02/Volumul 14

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

148

L 175/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Este necesar să se modifice normele actuale privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor, definite în Directiva 76/308/CEE (4), pentru a răspunde amenințării pe care intensificarea fraudelor o constituie pentru interesele financiare ale Comunității și ale statelor membre, precum și pentru piața internă.

(2)

În cadrul pieței interne, este necesar să se apere interesele financiare comunitare și naționale, care sunt din ce în ce mai puternic amenințate de fraude, astfel încât să se asigure o mai bună competitivitate și o mai mare neutralitate fiscală a pieței interne.

(3)

Este necesar ca domeniul de aplicare al asistenței reciproce, stabilit prin Directiva 76/308/CEE, să fie extins la creanțele aferente anumitor impozite pe venit și pe capital, precum și la anumite taxe asupra primelor de asigurare, astfel încât interesele financiare ale statelor membre și neutralitatea pieței interne să fie mai bine apărate.

(4)

Pentru a permite recuperarea mai eficientă și mai eficace a creanțelor care fac obiectul unei cereri de recuperare, este necesar ca titlul care permite executarea creanței să fie considerat, în principiu, un titlu al statului membru în care își are sediul autoritatea solicitată.

(5)

Cu excepția unor cazuri excepționale, nu se poate recurge la asistența reciprocă în materie de recuperare pe baza unor avantaje financiare sau a unui interes în rezultatele obținute, dar statele membre trebuie să fie în măsură să definească modalitățile de rambursare în cazul în care recuperarea pune probleme deosebite.

(6)

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(7)

Prin urmare, Directiva 76/308/CEE se modifică în consecință,

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Prezenta directivă se aplică tuturor creanțelor aferente:

3.

La articolul 3 se inserează următoarele liniuțe:

4.

La articolul 4 alineatul (2), cuvintele „numele și adresa” se înlocuiesc cu „numele, adresa și orice alte informații necesare pentru identificare, la care autoritatea solicitantă are acces în mod normal”.

5.

La articolul 5 alineatul (2), cuvintele „numele și adresa” se înlocuiesc cu „numele, adresa și orice alte informații necesare pentru identificare, la care autoritatea solicitantă are acces în mod normal”.

6.

Articolele 7, 8, 9 și 10 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 7

(1)   Cererea de recuperare a unei creanțe, adresată de autoritatea solicitantă autorității solicitate, trebuie să fie însoțită de un exemplar oficial sau de o copie autentificată a titlului care permite executarea acesteia, emis în statul membru în care se află sediul autorității solicitante și, dacă este cazul, de originalul sau de o copie autentificată a altor documente necesare pentru recuperare.

(2)   Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare decât dacă:

(3)   În cererea de recuperare se menționează:

(4)   Cererea de recuperare conține, de asemenea, o declarație a autorității solicitante prin care se confirmă îndeplinirea condițiilor de la alineatul (2).

(5)   Autoritatea solicitantă transmite autorității solicitate toate informațiile necesare privind speța care a motivat cererea de recuperare, imediat după aflarea acestora.

Articolul 8

(1)   Titlul care permite executarea recuperării creanței este recunoscut direct și considerat automat ca un titlu care permite executarea unei creanțe a statului membru în care se află sediul autorității solicitate.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), titlul executoriu care permite recuperarea creanței poate fi, după caz și în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, omologat, recunoscut ca sau completat ori înlocuit cu un titlu care permite executarea sa pe teritoriul statului membru în cauză.

În termen de trei luni de la data primirii cererii, statele membre fac toate eforturile pentru a finaliza formalitățile de omologare, de recunoaștere, de completare sau de înlocuire a titlului, cu excepția cazurilor în care se aplică dispozițiile din al treilea paragraf. Formalitățile în cauză nu pot face obiectul unui refuz, dacă titlul este redactat corect. În cazul depășirii termenului de trei luni, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra motivelor care au determinat depășirea.

În cazul în care oricare dintre aceste formalități dă naștere unei contestații privind creanța și/sau titlul executoriu care permite recuperarea acesteia, emis de autoritatea solicitantă, se aplică articolul 12.

Articolul 9

(1)   Recuperarea se face în moneda statului membru în care se află sediul autorității solicitate. Autoritatea solicitată transferă autorității solicitante întreaga valoare a creanței pe care a recuperat-o.

(2)   Autoritatea solicitată poate, în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare în statul membru în care se află sediul acesteia și după consultarea autorității solicitante, să acorde debitorului un termen de plată sau să autorizeze o plată eșalonată. Dobânzile percepute de autoritatea solicitată ca urmare a acordării termenului de plată se transferă statului membru în care se află sediul autorității solicitante.

De la data la care titlul executoriu care permite recuperarea creanței a fost recunoscut direct sau omologat, recunoscut, completat ori înlocuit în conformitate cu articolul 8, se percep dobânzi pentru orice întârziere la plată, în conformitate cu actele cu putere de lege și practicile administrative în vigoare în statul membru în care se află sediul autorității solicitate, care trebuie transferate, de asemenea, statului membru în care se află sediul autorității solicitante.

Articolul 10

Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (2), creanțele de recuperat nu se bucură neapărat de privilegiile creanțelor similare apărute în statul membru în care se află sediul autorității solicitate.”

7.

La articolul 12, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

8.

La articolul 14, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritatea solicitată nu are obligația:

9.

În articolul 17, cuvintele „și documentele anexe sunt însoțite” se înlocuiesc prin cuvintele „titlul executoriu care permite recuperarea și celelalte documente anexate sunt însoțite”.

10.

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

(1)   Autoritatea solicitată recuperează, de asemenea, de la persoana în cauză, toate cheltuielile aferente recuperării și păstrează suma, în conformitate cu actele cu putere de lege din statul membru în care se află sediul său, aplicabile unor creanțe similare.

(2)   Statele membre solicitante și solicitate renunță la restituirea cheltuielilor rezultate din asistența reciprocă pe care și-o acordă în conformitate cu prezenta directivă.

(3)   În cazul unor recuperări care prezintă dificultăți deosebite, implicând cheltuieli foarte mari sau care se înscriu în lupta împotriva organizațiilor criminale, autoritățile solicitante și autoritățile solicitate pot să convină asupra unor modalități de rambursare specifice cazurilor în speță.

(4)   Statul membru în care se află sediul autorității solicitante rămâne răspunzător față de statul membru în care se află sediul autorității solicitate pentru toate cheltuielile și toate pierderile suportate în legătură cu acțiuni recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realității creanței sau al valabilității titlului emis de autoritatea solicitantă.”

11.

Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 20

(1)   Comisia este asistată de un comitet de recuperare, denumit în continuare «comitetul», format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.”

12.

Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22

Normele de aplicare a articolului 4 alineatele (2) și (4), a articolului 5 alineatele (2) și (3), a articolelor 7, 8, 9 și 11, a articolului 12 alineatele (1) și (2), a articolului 14, a articolului 18 alineatul (3) și a articolului 25, modalitățile de stabilire a mijloacelor care pot fi utilizate pentru transmiterea comunicărilor între autorități, normele privind conversia și transferul sumelor recuperate și modalitățile de stabilire a unei valori minime a creanțelor care poate conduce la formularea unei cereri de asistență sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).”

13.

La articolul 25, se adaugă următorul paragraf:

„Fiecare stat membru informează anual Comisia asupra numărului de cereri de informații, de notificare și de recuperare pe care le adresează și le primește în fiecare an, asupra valorii creanțelor în cauză și asupra sumelor recuperate. Din doi în doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind utilizarea acestor dispoziții și rezultatele obținute.”