05/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

60

L 206/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 16 februarie 1996, Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului raportul său privind punerea în aplicare a sistemului general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior, întocmit în conformitate cu articolul 13 din Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (4). În raportul respectiv, Comisia s-a angajat să examineze posibilitatea de a incorpora în directiva menționată anterior obligația de a lua în considerare, la examinarea cererii de recunoaștere, experiența dobândită după obținerea diplomei, precum și posibilitatea introducerii conceptului de formare reglementată. Comisia s-a angajat, de asemenea, să examineze modalitățile prin care ar putea fi dezvoltat rolul grupului de coordonare prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din Directiva 89/48/CEE, pentru a se asigura aplicarea și o interpretare mai uniformă a directivei menționate anterior.

(2)

Conceptul de formare reglementată introdus prin Directiva 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, care completează Directiva 89/48/CEE (5) (ambele directive sunt denumite în continuare directive privind sistemul general) trebuie extins asupra sistemului general inițial și fondat pe aceleași principii prin aplicarea acelorași reguli. Este de competența fiecărui stat membru să aleagă modalitățile de definire a profesiilor care fac obiectul unei formări reglementate.

(3)

Directivele privind sistemul general permit statului membru gazdă să impună, în anumite condiții, măsuri de compensare din partea solicitantului, în special dacă formarea primită a cuprins materii teoretice și practice substanțial diferite de cele acoperite de diploma impusă în statul membru gazdă. În temeiul articolelor 39 și 43 din tratat, interpretate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene (6), statului membru gazdă îi revine obligația să stabilească dacă experiența profesională poate compensa cunoștințele care nu au fost dobândite prin programul de studii. Pentru mai multă claritate și securitate juridică în ceea ce-i privește pe cetățenii care doresc să-și exercite profesia într-un alt stat membru, este de dorit ca obligația statului membru gazdă, de a examina dacă experiența profesională acumulată de către solicitant după obținerea diplomei sau diplomelor acoperă materiile menționate anterior, să fie integrată în cadrul directivele privind sistemul general.

(4)

Este necesară îmbunătățirea și simplificarea procedurii de coordonare prevăzute de directivele privind sistemul general, permițând grupului de coordonare să emită și să publice avize referitoare la aspectele de aplicare practică a sistemului general, care îi sunt prezentate de Comisie.

(5)

În Comunicarea sa către Parlamentul European și Consiliu privind inițiativa SLIM, Comisia s-a angajat să prezinte propuneri de simplificare a procedurii de actualizare a listelor de diplome care pot beneficia de recunoaștere automată. Directiva 93/16/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulații a medicilor și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri (7) prevede o procedură simplă în cazul medicilor generaliști. Întrucât experiența a arătat că procedura respectivă conferă o securitate juridică suficientă, este de dorit ca aceasta să se extindă și asupra diplomelor, certificatelor și altor titluri de asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă, farmacist și medic, prevăzute de directivele 77/452/CEE (8), 77/453/CEE (9), 78/686/CEE (10), 78/687/CEE (11), 78/1026/CEE (12), 78/1027/CEE (13), 80/154/CEE (14), 80/155/CEE (15), 85/432/CEE (16), 85/433/CEE (17) și 93/16/CEE ale Consiliului, denumite în continuare directive sectoriale.

(6)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, statele membre nu au obligația de a recunoaște diplomele, certificatele și alte titluri care nu atestă o formare dobândită într-unul din statele membre ale Comunității (18). Totuși, statele membre trebuie să țină cont de experiența profesională dobândită într-un alt stat membru de persoana în cauză (19). În aceste condiții, în directivele sectoriale trebuie să se precizeze că recunoașterea de către un stat membru a unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu care atestă o formare de asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă, arhitect, farmacist sau medic dobândită într-o țară terță, precum și experiența profesională acumulată de persoana respectivă într-un stat membru constituie elemente comunitare pe care alte state membre trebuie să le ia în considerare.

(7)

Este necesar să fie precizat termenul în care statele membre urmează să ia deciziile referitoare la cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor sau a altor titluri de asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă, arhitect, farmacist sau medic, obținute într-o țară terță.

(8)

Având în vedere rapiditatea evoluției tehnicii și a progresului științific, se acordă o importanță deosebită în domeniul medical învățării pe tot parcursul vieții. Statelor membre le revine sarcina de a stabili modalitățile care vor contribui, grație unei formări continue corespunzătoare după încheierea ciclului de studii, la informarea medicilor cu privire la progresele în domeniul medical. Sistemul actual de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale rămâne neschimbat.

(9)

Decizia de respingere sau neadoptarea unei decizii în termenul prevăzut trebuie să poată fi supusă căilor de atac prevăzute de dreptul intern. Statele membre trebuie să motiveze astfel de decizii privind recunoașterea diplomelor, certificatelor sau a altor titluri de asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă, arhitect, farmacist sau medic. Dacă un stat membru decide să recunoască o diplomă, un certificat sau alt titlu, acesta poate să motiveze sau nu decizia sa.

(10)

Din motive de echitate, trebuie prevăzute măsuri tranzitorii în favoarea anumitor medici dentiști din Italia, care sunt titulari ai unor diplome, certificate și alte titluri în medicină, eliberate în Italia, dar care atestă o formare de medic începută după data limită prevăzută la articolul 19 din Directiva 78/686/CEE.

(11)

Articolul 15 din Directiva 85/384/CEE (20) prevede o derogare pentru o perioadă tranzitorie care a expirat. Această dispoziție trebuie eliminată.

(12)

Este necesar să se distingă în mod clar, la articolul 24 din Directiva 85/384/CEE, între formalitățile necesare în cazul stabilirii și cele necesare în cazul prestărilor de servicii, pentru a se eficientiza astfel libera prestare de servicii în cazul arhitecților.

(13)

Este necesar să fie prevăzute, din motive de egalitate de tratament, măsuri tranzitorii în beneficiul anumitor titulari de diplome, certificate și alte titluri în farmacie, eliberate în Italia, care atestă o formare ce nu este conformă în totalitate cu dispozițiile Directivei 85/432/CEE;

(14)

Este de dorit să se extindă efectele recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și a altor titluri în farmacie, astfel încât să fie facilitată exercitarea efectivă a dreptului de stabilire între Grecia și celelalte state membre. Derogarea prevăzută la articolul 3 din Directiva 85/433/CEE trebuie așadar eliminată.

(15)

În Raportul său privind formarea specifică în medicină generală prevăzută în titlul IV din Directiva 93/16/CEE, Comisia recomandă ca cerințele aplicabile în cazul formării cu frecvență parțială în medicină generală să fie aliniate cu cele aplicabile în cazul specializărilor medicale.

(16)

Prin urmare, este necesară modificarea directivelor privind sistemul general și a directivelor sectoriale,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 3 litera (b), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

„Cu toate acestea, cei doi ani de experiență profesională menționați la primul paragraf nu pot fi impuși în cazul în care titlul sau titlurile de formare deținute de solicitant și menționate în prezenta literă atestă o formare reglementată.”

3.

La articolul 4 alineatul (1) litera (b), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

„Dacă statul membru gazdă intenționează să impună solicitantului încheierea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, statul membru gazdă trebuie să verifice întâi măsura în care cunoștințele dobândite de către solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială menționată la primul paragraf.”

4.

La articolul 6 se adaugă următoarele alineate:

„(5)   În cazul în care, pentru accesul sau exercitarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, trebuie făcută dovada capacității financiare, acest stat membru consideră atestările eliberate de băncile statului membru de origine sau de proveniență ca fiind echivalente cu cele eliberate pe teritoriul său.

(6)   În cazul în care, pentru accesul la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, autoritatea competentă a statului membru gazdă impune resortisanților săi dovada că aceștia dispun de o asigurare împotriva consecințelor financiare ale responsabilității lor profesionale, acest stat membru acceptă atestările eliberate de organismele de asigurare din alte state membre ca fiind echivalente cu cele eliberate pe teritoriul său. Aceste atestări trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat cerințelor legale și de reglementare în vigoare în statul membru gazdă privind modalitățile și durata garanției. Vechimea acestor atestări nu trebuie să depășească, în momentul prezentării lor, trei luni de la data eliberării.”

5.

La articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

1.

La articolul 4 alineatul (1) litera (b), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

„Dacă statul membru gazdă intenționează să impună solicitantului încheierea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, statul membru gazdă trebuie să verifice întâi măsura în care cunoștințele dobândite de către solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială menționată la primul paragraf.”

2.

La articolul 5, după al doilea paragraf se introduce următorul paragraf:

„Dacă statul membru gazdă intenționează să impună solicitantului încheierea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, statul membru gazdă trebuie să verifice întâi măsura în care cunoștințele dobândite de către solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială între diplomă și certificat.”

3.

La articolul 7 litera (a), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

„Dacă statul membru gazdă intenționează să impună solicitantului încheierea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, statul membru gazdă trebuie să verifice întâi în ce măsură cunoștințele dobândite de către solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială menționată la primul paragraf.”

4.

La articolul 10 se adaugă următoarele alineate:

„(5)   În cazul în care, pentru accesul sau exercitarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, trebuie făcută dovada capacității financiare, acest stat membru consideră atestările eliberate de băncile statului membru de origine sau de proveniență ca fiind echivalente cu cele eliberate pe teritoriul său.

(6)   În cazul în care, pentru accesul la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, autoritatea competentă a statului membru gazdă impune resortisanților săi dovada că aceștia dispun de o asigurare împotriva consecințelor financiare ale responsabilității lor profesionale, acest stat membru acceptă atestările eliberate de organismele de asigurare din alte state membre ca fiind echivalente cu cele eliberate pe teritoriul său. Aceste atestări trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat cerințelor legale și de reglementare în vigoare în statul membru gazdă privind modalitățile și durata garanției. Vechimea acestor atestări nu trebuie să depășească, în momentul prezentării lor, trei luni de la data eliberării.”

5.

La articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

6.

La articolul 15 se adaugă următorul alineat:

„(8)   Modificările aduse listelor ciclurilor de formare din anexele C și D pe baza procedurii definite mai sus sunt aplicabile imediat la data stabilită de Comisie.”

1.

(privește numai versiunea în limba greacă).

2.

La articolul 2, cuvintele „enumerate la articolul 3” se înlocuiesc cu cuvintele „enumerate în anexă”.

3.

Articolul 3 se elimină.

4.

Trimiterile la articolul 3 trebuie interpretate ca trimiteri la anexă.

5.

(privește numai versiunea în limba greacă).

6.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 18a

Comisiei îi sunt notificate de statele membre actele cu putere de lege și actele administrative pe care le acestea le adoptă în vederea eliberării diplomelor, certificatelor și altor titluri în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia publică o comunicare corespunzătoare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, indicând denumirile adoptate de statele membre pentru diplome, certificate și alte titluri de formare și, dacă este cazul, pentru titlul profesional corespunzător.

Articolul 18b

În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri nu corespund denumirilor care figurează în prezenta directivă pentru respectivul stat membru, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri eliberate de aceste state membre și însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele lor competente. Certificatul respectiv atestă că respectivele diplome, certificate și alte titluri recunosc o formare conformă cu dispozițiile prezentei directive și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor ale căror denumiri sunt prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 18c

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene, în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 18d

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

7.

Se adaugă anexa prevăzută în anexa I la prezenta directivă.

1.

La articolul 2, cuvintele „enumerate la articolul 3” se înlocuiesc cu cuvintele „enumerate în anexa A”.

2.

Articolul 3 se elimină.

3.

Titlul capitolului III se înlocuiește cu următorul text:

„Diplome, certificate și alte titluri de medic specialist în stomatologie”.

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Fiecare stat membru pe teritoriul căruia sunt în vigoare acte cu putere de lege și acte administrative în acest domeniu recunoaște diplomele, certificatele și alte titluri de medic specialist în stomatologie în ortodonție și chirurgie orală, eliberate resortisanților statelor membre de către celelalte state membre în conformitate cu articolele 2 și 3 din Directiva 78/687/CEE și enumerate în anexa B, acordând unor astfel de calificări același efect pe teritoriul lor ca și cel al diplomelor, certificatelor și celorlalte titluri eliberate de statul membru respectiv.”

5.

Articolul 5 se elimină.

6.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 19, cele două paragrafe existente devin alineatul (1) și se adaugă următorul alineat:

„(2)   Statele membre recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic eliberate în Italia persoanelor care și-au început formarea universitară de medic după 28 ianuarie 1980 și până la 31 decembrie 1984, însoțite de o atestare eliberată de autoritățile italiene competente, certificând că:

Sunt scutite de proba de aptitudini menționată la primul paragraf persoanele care au promovat un ciclu de studii de minimum trei ani, atestat de autoritățile competente ca fiind echivalent cu formarea menționată la articolul 1 din Directiva 78/687/CEE.”

8.

Trimiterile la articolele 3 și 5 trebuie interpretate ca trimiteri la anexele A și B.

9.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 23a

Comisiei îi sunt notificate de către statele membre actele cu putere de lege și actele administrative pe care acestea le adoptă în vederea eliberării diplomelor, certificatelor și altor titluri în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia publică o comunicare corespunzătoare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, indicând denumirile adoptate de statele membre pentru diplome, certificate și alte titluri de formare și, dacă este cazul, pentru titlul profesional corespunzător.

Articolul 23b

În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă nu corespund denumirilor care figurează în prezenta directivă pentru respectivul stat membru, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri eliberate de aceste state membre și însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele lor competente. Certificatul respectiv atestă că respectivele diplome, certificate și alte titluri recunosc o formare conformă cu dispozițiile prezentei directive și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor ale căror denumiri sunt prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 23c

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 23d

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

10.

Se adaugă anexele A și B care sunt prevăzute în anexa II la prezenta directivă.

1.

La articolul 2, cuvintele „la articolul 3” se înlocuiesc cu cuvintele „în anexă”.

2.

Articolul 3 se elimină.

3.

Trimiterile la articolul 3 se interpretează ca trimiteri la anexă.

4.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 17a

Comisiei îi sunt notificate de statele membre actele cu putere de lege și actele administrative pe care acestea le adoptă în vederea eliberării diplomelor, certificatelor și altor titluri în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia publică o comunicare corespunzătoare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, indicând denumirile adoptate de statele membre pentru diplome, certificate și alte titluri de formare și, dacă este cazul, pentru titlul profesional corespunzător.

Articolul 17b

În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă nu corespund denumirilor prevăzute de prezenta directivă pentru respectivul stat membru, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri eliberate de aceste state membre și însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele lor competente. Certificatul respectiv atestă că respectivele diplome, certificate și alte titluri recunosc o formare conformă cu dispozițiile prezentei directive și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor ale căror denumiri sunt prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 17c

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene, în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 17d

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

5.

Se adaugă anexa prevăzută în anexa III la prezenta directivă.

1.

La articolul 2 alineatul (1), cuvintele „enumerate la articolul 3” se înlocuiesc cu cuvintele „enumerate în anexă”.

2.

La articolul 2 alineatul (1) a patra și a cincea liniuță, cuvintele „după cum se menționează la articolul 3 din Directiva 77/452/CEE” se înlocuiesc cu cuvintele „după cum se menționează în anexa la Directiva 77/452/CEE”.

3.

Articolul 3 se elimină.

4.

Trimiterile la articolul 3 se interpretează ca trimiteri la anexă.

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 19a

Comisiei îi sunt notificate de statele membre actele cu putere de lege și actele administrative pe care acestea le adoptă în vederea eliberării diplomelor, certificatelor și altor titluri în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia publică o comunicare corespunzătoare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, indicând denumirile adoptate de statele membre pentru diplome, certificate și alte titluri de formare și, dacă este cazul, pentru titlul profesional corespunzător.

Articolul 19b

În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă nu corespund denumirilor prevăzute în prezenta directivă pentru respectivul stat membru, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri eliberate de aceste state membre și însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele lor competente. Certificatul respectiv atestă că respectivele diplome, certificate și alte titluri recunosc o formare conformă cu dispozițiile prezentei directive și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor ale căror denumiri sunt prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 19c

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene, în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 19d

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

6.

Se adaugă anexa prevăzută în anexa IV la prezenta directivă.

1.

La articolul 1 alineatul (1), cuvintele „prevăzute la articolul 3” se înlocuiesc cu cuvintele „prevăzute în anexă”.

2.

La articolul 1 alineatul (2) a doua liniuță, cuvintele „prevăzute la articolul 3 din Directiva 77/452/CEE” se înlocuiesc cu cuvintele „prevăzute în anexa la Directiva 77/452/CEE”.

1.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 6

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene, în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 6a

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

2.

Articolul 15 se elimină.

3.

La articolul 24 alineatul (1), cuvintele „în conformitate cu articolele 17 și 18” se înlocuiesc cu cuvintele „în conformitate cu articolele 17 și 18 în cazul stabilirii și în conformitate cu articolul 22 în cazul prestării de servicii”.

„(6)

Cu titlu tranzitoriu și prin derogare de la punctele (3) și (5), Italia, ale cărei acte cu putere de lege și acte administrative prevedeau o formare care n-a fost aliniată în totalitate la condițiile de formare din prezentul articol în termenul prevăzut la articolul 5, poate aplica în continuare aceste dispoziții persoanelor care si-au început formarea în domeniul farmaciei înainte de 1 noiembrie 1993 și au încheiat-o înainte de 1 noiembrie 2003.

Fiecare stat membru gazdă este autorizat să impună titularilor de diplome, certificate și alte titluri în farmacie eliberate în Italia și atestând formări începute înainte de 1 noiembrie 1993 și încheiate înainte de 1 noiembrie 2003 ca diplomele, certificatele și alte titluri pe care le dețin să fie însoțite de o atestare care să certifice că aceștia au exercitat efectiv și legal activitățile menționate la articolul 1 alineatul (2) pe o durată minimă de trei ani consecutivi din ultimii cinci ani care preced data eliberării atestării, în măsura în care această activitate este reglementată în Italia”.

1.

La articolul 1, cuvintele „prevăzute la articolul 4” se înlocuiesc cu cuvintele „prevăzute în anexă”.

2.

Articolul 3 se elimină.

3.

Articolul 4 se elimină.

4.

Trimiterile la articolul 4 se interpretează ca trimiteri la anexă.

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 18a

Comisiei îi sunt notificate de statele membre actele cu putere de lege și actele administrative pe care le adoptă în vederea eliberării diplomelor, certificatelor și altor titluri în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia publică o comunicare corespunzătoare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, indicând denumirile adoptate de statele membre pentru diplome, certificate și alte titluri de formare și, dacă este cazul, pentru titlul profesional corespunzător.

Articolul 18b

În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă nu corespund denumirilor prevăzute în prezenta directivă pentru respectivul stat membru, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri eliberate de aceste state membre și însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele lor competente. Certificatul respectiv atestă că respectivele diplome, certificate și alte titluri recunosc o formare conformă cu dispozițiile prezentei directive și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor ale căror denumiri prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 18c

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene, în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 18d

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

6.

Se adaugă anexa prevăzută în anexa V la prezenta directivă.

1.

La articolul 2, cuvintele „enumerate la articolul 3” se înlocuiesc cu cuvintele „enumerate în anexa A”.

2.

Articolul 3 se elimină.

3.

Titlul capitolului II se înlocuiește cu următorul text:

„Diplome, certificate și alte titluri de medic specialist”.

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Fiecare stat membru pe teritoriul căruia sunt în vigoare acte cu putere de lege și acte administrative în materie recunoaște diplomele, certificatele și alte titluri de medic specialist eliberate resortisanților statelor membre de către alte state membre în conformitate cu dispozițiile articolelor 24, 25, 26 și 29 și enumerate în anexele B și C, recunoscându-le același efect pe teritoriul său ca și cel al diplomelor, certificatelor și celorlalte titluri eliberate de statul membru respectiv.”

5.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Diplomele, certificatele și alte titluri menționate la articolul 4 sunt cele care, fiind eliberate de autoritățile sau organismele competente indicate în anexa B, corespund, pentru formarea specializată în cauză, denumirilor menționate în anexa C pentru statele membre în care există.”

6.

Titlul capitolului III și articolele 6 și 7 se elimină.

7.

La articolul 8:

8.

La articolul 9 se adaugă următorul alineat:

„(2) a   Statele membre recunosc titlul de medic specialist eliberat în Spania medicilor care au încheiat un curs de formare specializată înainte de 1 ianuarie 1995, care nu corespunde cerințelor minime de formare prevăzute la articolele 24 și 27, dacă acest titlu este însoțit de un certificat eliberat de autoritățile spaniole competente, care atestă că persoana în cauză a promovat proba de competență profesională specifică, organizată în cadrul măsurilor excepționale de regularizare prevăzute în Decretul regal 1497/99, cu scopul de a verifica dacă solicitantul posedă un nivel de cunoștințe și competențe comparabil cu cel al medicilor care posedă titlul de medic specialist definit, pentru Spania, la articolul 5 alineatul (3) și la articolul 7 alineatul (2).”

9.

La articolul 23 se adaugă următorul alineat:

„(6)   Formarea continuă asigură, în conformitate cu modalitățile proprii fiecărui stat membru, că persoanele care și-au încheiat studiile pot urmări progresele înregistrate de medicină.”

10.

La articolul 24 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

11.

Articolele 26 și 27 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 26

Statele membre pe teritoriul cărora sunt în vigoare acte cu putere de lege și acte administrative în materie asigură că duratele minime ale formărilor specializate nu sunt inferioare duratelor menționate pentru fiecare din aceste formări în anexa C. Aceste durate minime se modifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44a alineatul (3).”

12.

Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 30

Fiecare stat membru care asigură pe teritoriul său formarea completă menționată la articolul 23 instituie o formare de specialitate în medicină generală care să întrunească cel puțin condițiile prevăzute la articolul 31 și 32, astfel încât primele diplome, certificate sau alte titluri eliberate la încheierea cursurilor să fie eliberate până la date de 1 ianuarie 2006.”

13.

La articolul 31 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

14.

La articolul 31, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care ciclul de formare menționat la articolul 23 include o formare practică într-un spital autorizat, dotat cu echipament și servicii corespunzătoare de medicină generală, într-o unitate de medicină generală autorizată ori într-un centru autorizat în care medicii asigură îngrijire medicală primară, durata acestei formări practice poate fi inclusă, în limita unui an, în cadrul duratei prevăzute la alineatul (1) litera (b). Această posibilitate este oferită doar statelor membre în care durata formării de specialitate în medicină generală este de doi ani la 1 ianuarie 2001.

În cazul în care, în aplicarea prezentului alineat, Comisia constată apariția într-un stat membru a unor dificultăți majore în ceea ce privește formarea prevăzută la alineatul (1) litera (b), aceasta solicită avizul Comitetului înalților funcționari din domeniul sănătății publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE a Consiliului (21) și informează Parlamentul și Consiliul cu privire la aceasta. Comisia prezintă Parlamentului European și, dacă este cazul, Consiliului propuneri în vederea unei coordonări mai bune a duratei formării de specialitate în medicină generală.

15.

La articolul 34 alineatul (1) a doua liniuță, procentul de „60 %” se înlocuiește cu „50 %”.

16.

Trimiterile la articolele 3, 6, 7 și 27 eliminate se interpretează ca trimiteri la anexa A, articolul 4, articolul 5 și articolul 26.

17.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 42a

Comisiei îi sunt notificate de statele membre actele cu putere de lege și actele administrative pe care le adoptă în vederea eliberării diplomelor, certificatelor și altor titluri în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia publică o comunicare corespunzătoare în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, indicând denumirile adoptate de statele membre pentru diplome, certificate și alte titluri de formare și, dacă este cazul, pentru titlul profesional corespunzător.

Articolul 42b

În cazul resortisanților statelor membre ale căror diplome, certificate și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă nu corespund denumirilor prevăzute în prezenta directivă pentru respectivul stat membru, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă diplomele, certificatele și alte titluri eliberate de aceste state membre și însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele lor competente. Certificatul respectiv atestă că respectivele diplome, certificate și alte titluri recunosc o formare conformă cu dispozițiile prezentei directive și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor ale căror denumiri sunt prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 42c

Statele membre examinează diplomele, certificatele și alte titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă pe care titularul le-a dobândit în afara Uniunii Europene, în cazul în care aceste diplome, certificate sau alte titluri au fost recunoscute într-un stat membru, precum și formarea și experiența profesională dobândite într-un stat membru. Statul membru este obligat să adopte o decizie în termen de trei luni de la depunerea de către solicitant a dosarului complet.

Articolul 42d

În cazul în care cererile de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și a altor titluri din domeniul reglementat de prezenta directivă sunt respinse, deciziile de respingere adoptate de statele membre trebuie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii trebuie să poată fi atacate potrivit dreptului intern. Solicitantul poate introduce o acțiune și în cazul neadoptării unei decizii în termenul stabilit.”

18.

Articolul 44a se modifică după cum urmează:

19.

Se adaugă anexele A, B și C, prevăzute în anexa VI la prezenta directivă.