Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31999R2790

    Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 al Comisiei din 22 decembrie 1999 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertateText cu relevanță pentru SEE.

    JO L 336, 29.12.1999, p. 21–25 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

    Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/05/2010: This act has been changed. Current consolidated version: 01/05/2004

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/1999/2790/oj

    08/Volumul 01

    RO

    Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

    66


    31999R2790


    L 336/21

    JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


    REGULAMENTUL (CE) NR. 2790/1999 AL COMISIEI

    din 22 decembrie 1999

    privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate

    (Text cu relevanță pentru SEE)

    COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

    având în vedere Regulamentul nr. 19/65/CEE al Consiliului din 2 martie 1965 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri și practici concertate (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1215/1999 (2), în special articolul 1,

    după publicarea proiectului prezentului regulament (3),

    după consultarea Comitetului consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante,

    întrucât:

    (1)

    Regulamentul nr. 19/65/CEE împuternicește Comisia să aplice articolul 81 alineatul (3) din tratat [fostul articol 85 alineatul (3)], prin regulamente, anumitor categorii de acorduri verticale și practici concertate corespunzătoare care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1).

    (2)

    Experiența acumulată până acum face posibilă definirea unei categorii de acorduri verticale care pot fi privite ca satisfăcând în mod normal condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3).

    (3)

    Această categorie include acordurile verticale pentru cumpărarea ori vânzarea de bunuri sau servicii, atunci când acordurile sunt încheiate între întreprinderi neconcurente, între anumite întreprinderi concurente ori de către anumite asociații de comercianți cu amănuntul; aceasta include, de asemenea, acorduri verticale care conțin dispoziții accesorii privind transferul sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală; în sensul prezentului regulament, termenul „acorduri verticale” include practicile concertate corespunzătoare.

    (4)

    Pentru aplicarea articolului 81 alineatul (3) prin regulament, nu este necesară definirea acelor acorduri verticale care sunt susceptibile de a intra sub incidența articolului 81 alineatul (1); la evaluarea individuală a acordurilor în temeiul articolului 81 alineatul (1) trebuie să se țină seama de mai mulți factori, în special de structura pieței, în ceea ce privește cererea și oferta.

    (5)

    Beneficiul exceptării pe categorii trebuie limitat la acorduri verticale despre care se poate presupune, cu suficientă siguranță, că satisfac condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3).

    (6)

    Acordurile verticale din categoriile definite în prezentul regulament pot îmbunătăți eficiența economică în cadrul unui proces de producție sau de distribuție prin facilitarea unei mai bune coordonări între întreprinderile participante; acestea pot determina, în special, o reducere a costurilor de tranzacție și de distribuție ale părților și pot optimiza nivelul investițiilor și al vânzărilor.

    (7)

    Probabilitatea ca asemenea efecte de creștere a eficienței să compenseze anumite efecte anticoncurențiale ale restricțiilor incluse în acordurile verticale depinde de puterea de piață a întreprinderilor vizate și, prin urmare, de gradul în care aceste întreprinderi resimt concurența altor furnizori de bunuri sau servicii, pe care cumpărătorul le consideră ca fiind interschimbabile sau substituibile între ele, în funcție de caracteristicile produselor, de prețurile acestora și de scopul în care urmează să fie utilizate.

    (8)

    Se poate presupune că, atunci când cota pe care o deține furnizorul pe piața relevantă nu depășește 30 %, acordurile verticale care nu conțin anumite tipuri de restricții cu efecte anticoncurențiale grave determină, în general, o îmbunătățire a producției sau a distribuției și asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut; în cazul acordurilor verticale care conțin obligații exclusive de aprovizionare, cota de piață a cumpărătorului este relevantă pentru determinarea efectelor generale ale unor asemenea acorduri verticale asupra pieței.

    (9)

    Peste pragul de 30 % al cotei de piață, nu se poate presupune că acordurile verticale care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1) vor da naștere în general unor avantaje obiective de o asemenea natură și dimensiune încât să compenseze prejudiciile pe care le creează concurenței.

    (10)

    Prezentul regulament nu trebuie să excepteze acordurile verticale ce conțin restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea efectelor pozitive menționate mai sus; în special acordurile verticale care conțin anumite tipuri de restricții cu efecte anticoncurențiale grave, precum prețurile de vânzare minime sau fixe, precum și anumite tipuri de protecție teritorială trebuie să fie excluse de la beneficiul exceptării pe categorii prevăzute de prezentul regulament, indiferent de cota de piață a întreprinderilor vizate.

    (11)

    Pentru a asigura accesul pe piața relevantă sau pentru a preveni coluziunea pe această piață, exceptarea pe categorii trebuie să fie subordonată anumitor condiții; în acest sens, exceptarea obligațiilor de neconcurență trebuie limitată la obligațiile care nu depășesc o durată definită; din aceleași motive, orice obligație, directă sau indirectă, prin care se impune membrilor unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți, trebuie exclusă de la beneficiul prezentului regulament.

    (12)

    Stabilirea unui prag de cotă de piață, excluderea anumitor acorduri verticale de la exceptarea prevăzută de prezentul regulament, precum și condițiile prevăzute de prezentul regulament pentru acordarea exceptării asigură în general că acordurile cărora li se aplică exceptarea pe categorii nu vor permite întreprinderilor participante să elimine concurența pentru o parte substanțială a produselor în cauză.

    (13)

    În cazuri particulare în care acordurile care intră sub incidența prezentului regulament au totuși efecte incompatibile cu articolul 81 alineatul (3), Comisia poate retrage beneficiul exceptării pe categorii; acest lucru se poate produce în special atunci când cumpărătorul are o putere de piață semnificativă pe piața relevantă unde revinde bunuri sau furnizează servicii ori unde rețelele paralele de acorduri verticale au efecte similare care restrâng de o manieră semnificativă accesul pe piața relevantă sau concurența în cadrul acesteia; asemenea efecte cumulative pot apărea în cazul distribuției selective sau al obligațiilor de neconcurență.

    (14)

    Regulamentul nr. 19/65/CEE împuternicește autoritățile competente ale statelor membre să retragă beneficiul exceptării pe categorii acelor acorduri verticale care au anumite efecte incompatibile cu condițiile prevăzute de articolul 81 alineatul (3), atunci când aceste efecte se resimt în teritoriile statelor membre sau pe o parte a acestora și dacă aceste teritorii au caracteristicile unei piețe geografice distincte; statele membre trebuie să se asigure că exercitarea acestei competențe de retragere nu aduce atingere aplicării uniforme, în piața comună, a normelor comunitare de concurență sau a efectului deplin al măsurilor adoptate pentru punerea în aplicare a acestor norme.

    (15)

    Pentru a întări controlul rețelelor paralele de acorduri verticale care au efecte restrictive similare și care acoperă peste 50 % dintr-o piață dată, Comisia poate declara prezentul regulament inaplicabil acordurilor verticale care conțin restricții specifice privind piața respectivă, restabilind, în acest fel, aplicarea deplină a articolului 81 acestui tip de acorduri.

    (16)

    Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolului 82.

    (17)

    În conformitate cu principiul supremației dreptului comunitar, nici o măsură adoptată în temeiul dreptului național al concurenței nu trebuie să aducă atingere aplicării uniforme, în întreaga piața comună, a regulilor comunitare de concurență sau a efectului deplin al oricăror măsuri adoptate pentru punerea în aplicare a acestor reguli, inclusiv a prezentului regulament,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    Articolul 1

    În sensul prezentului regulament:

    (a)

    „întreprinderi concurente” înseamnă furnizori reali sau potențiali pe aceeași piață a produsului; piața produsului include bunuri sau servicii care sunt considerate de cumpărător interschimbabile sau substituibile cu bunurile sau serviciile contractuale, din punct de vedere al caracteristicilor, prețului și utilizării preconizate;

    (b)

    „obligația de neconcurență” înseamnă orice obligație directă ori indirectă prin care i se interzice cumpărătorului să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunuri ori servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale sau orice obligație directă sau indirectă prin care i se impune cumpărătorului să cumpere de la furnizor sau de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80 % din achizițiile sale totale anuale de bunuri sau servicii contractuale și de bunuri și servicii substituibile pe piața relevantă, calculate pe baza valorii achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent;

    (c)

    „obligația de furnizare exclusivă” înseamnă orice obligație directă sau indirectă prin care i se impune furnizorului să vândă bunurile sau serviciile specificate în acord numai unui cumpărător în interiorul Comunității, în scopul unei utilizări specifice sau pentru revânzare;

    (d)

    „sistem de distribuție selectivă” înseamnă un sistem de distribuție prin care furnizorul se obligă să vândă bunurile sau serviciile contractuale, direct sau indirect, numai anumitor distribuitori selectați pe baza unor criterii stabilite și prin care acești distribuitori se obligă să nu vândă aceste bunuri sau servicii unor distribuitori neagreați;

    (e)

    „drepturi de proprietate intelectuală” include drepturi de proprietate industrială, drepturi de autor și drepturi conexe;

    (f)

    „know-how” reprezintă un ansamblu secret, substanțial și identificat de informații practice, nebrevetate, rezultat din experiența furnizorului și testate de acesta: în acest context, „secret” înseamnă că know-how-ul, în întregime sau în configurația și în ansamblul precis al componentelor sale, nu este, în general, cunoscut sau ușor accesibil; „substanțial” înseamnă că acest know-how trebuie să includă informații care sunt indispensabile cumpărătorului pentru utilizarea, vânzarea sau revânzarea bunurilor sau serviciilor contractuale; „identificat” înseamnă că acest know-how trebuie descris într-o manieră suficient de cuprinzătoare pentru a face posibil să se verifice dacă îndeplinește criteriile de secret și substanțialitate;

    (g)

    „cumpărător” înseamnă o întreprindere care, în cadrul unui acord care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1) din tratat, vinde bunuri și servicii în numele altei întreprinderi.

    Articolul 2

    (1)   În conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din tratat și sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, articolul 81 alineatul (1) nu se aplică acordurilor sau practicilor concertate convenite între două sau mai multe întreprinderi care operează fiecare, în sensul acordului, la niveluri diferite ale procesului de producție și de distribuție, și care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii (denumite în continuare „acorduri verticale”).

    Această exceptare se aplică în măsura în care asemenea acorduri conțin restricții de concurență care intră sub incidența articolului 81 alineatul (1) (denumite în continuare „restricții verticale”).

    (2)   Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică numai acordurilor verticale încheiate între o asociație de întreprinderi și membrii ei sau între o astfel de asociație și furnizorii ei, dacă toți membrii asociației sunt comercianți cu amănuntul de bunuri și dacă nici un membru individual al asociației, împreună cu întreprinderile legate, nu realizează o cifră de afaceri anuală totală care depășește 50 de milioane EUR; acordurile verticale încheiate între asemenea asociații intră sub incidența prezentului regulament, fără a aduce atingere aplicării articolului 81 acordurilor orizontale încheiate între membrii asociației și deciziilor adoptate de asociație.

    (3)   Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică acordurilor verticale care conțin dispoziții privind cesionarea către cumpărător sau utilizarea de către cumpărător a drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiția ca aceste dispoziții să nu constituie obiectul principal al acordurilor respective și să fie în legătură directă cu utilizarea, vânzarea sau revânzarea de bunuri sau servicii de către cumpărător sau de către clienții acestuia. Exceptarea se aplică dispozițiilor respective, cu condiția ca, în ceea ce privește bunurile sau serviciile contractuale, acestea să nu conțină restricții de concurență având ca obiect sau efect similar celui cuprins în restricțiile verticale care nu sunt exceptate conform prezentului regulament.

    (4)   Exceptarea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică acordurilor verticale încheiate între întreprinderi concurente; totuși, exceptarea se aplică atunci când întreprinderile concurente încheie între ele un acord vertical nereciproc și dacă:

    (a)

    cumpărătorul are o cifră de afaceri anuală totală care nu depășește 100 milioane EUR sau

    (b)

    furnizorul este un producător și distribuitor de bunuri, în timp ce cumpărătorul este un distribuitor care nu fabrică bunuri ce concurează cu bunurile contractuale sau

    (c)

    furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri de comercializare, în timp ce cumpărătorul nu furnizează servicii concurente la nivelul de comercializare la care cumpără serviciile contractuale.

    (5)   Prezentul regulament nu se aplică acordurilor verticale care fac obiectul unui alt regulament de exceptare pe categorii.

    Articolul 3

    (1)   Sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică numai în condițiile în care cota de piață deținută de furnizor nu depășește 30 % pe piața relevantă pe care acesta vinde bunurile sau serviciile contractuale.

    (2)   În cazul acordurilor verticale care conțin obligații exclusive de furnizare, exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică numai în condițiile în care cota de piață deținută de cumpărător nu depășește 30 % din piața relevantă de unde acesta cumpără bunurile sau serviciile contractuale.

    Articolul 4

    Exceptarea prevăzută la articolul 2 nu se aplică acordurilor verticale care, direct sau indirect, separat ori în combinație cu alți factori sub controlul părților, au ca obiect:

    (a)

    restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu echivaleze cu un preț de vânzare fix sau minim ca rezultat al presiunii ori al stimulentelor oferite de oricare dintre părți;

    (b)

    restrângerea teritoriului în care, ori a clienților cărora, cumpărătorul poate vinde bunurile ori serviciile contractuale, cu excepția:

    restrângerii vânzărilor active în teritoriul exclusiv sau către un grup exclusiv de clienți rezervat furnizorului sau alocat de furnizor altui cumpărător, atunci când o asemenea restricție nu limitează vânzările de către clienții cumpărătorului;

    restrângerii vânzărilor către utilizatorii finali de către un cumpărător care operează la nivelul comerțului cu ridicata;

    restrângerii vânzărilor către distribuitori neagreați de către membrii unui sistem de distribuție selectivă și

    restrângerii capacității cumpărătorului de a vinde componente, furnizate cu scopul de a fi încorporate, către clienți care le vor utiliza la producerea acelorași tipuri de bunuri ca și cele produse de furnizor;

    (c)

    restrângerea vânzărilor active sau pasive către utilizatorii finali de către membrii unui sistem de distribuție selectivă care operează la nivelul vânzării cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să opereze dintr-un loc de stabilire neautorizat;

    (d)

    restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în interiorul unui sistem de distribuție selectivă, inclusiv între distribuitorii care operează la niveluri de comercializare diferite;

    (e)

    restrângerea convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care asamblează aceste componente, care limitează furnizorului vânzarea componentelor ca piese de schimb către utilizatori finali, prestatori de reparații sau alți prestatori de servicii cărora cumpărătorul nu le-a încredințat repararea sau întreținerea bunurilor sale.

    Articolul 5

    Exceptarea prevăzută la articolul 2 nu se aplică nici uneia dintre următoarele obligații conținute în acordurile verticale:

    (a)

    orice obligație directă sau indirectă de neconcurență a cărei durată este nedeterminată sau depășește cinci ani. O obligație de neconcurență care poate fi reînnoită tacit după o perioadă de cinci ani este considerată ca fiind încheiată pe o durată nedeterminată. Totuși, limitarea temporală de cinci ani nu se aplică atunci când bunurile sau serviciile contractuale sunt vândute de cumpărător din spații sau terenuri aflate în proprietatea furnizorului sau închiriate de furnizor de la terți care nu au legătură cu cumpărătorul, cu condiția ca durata obligației de neconcurență să nu depășească perioada de ocupare a spațiilor sau a terenurilor de către cumpărător;

    (b)

    orice obligație directă sau indirectă care interzice cumpărătorului, după expirarea acordului, să producă, cumpere, vândă sau revândă bunurile sau serviciile, în afara cazului în care obligația:

    privește bunuri sau servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale și

    este limitată la spațiile și terenurile de pe care a operat cumpărătorul în cursul perioadei contractuale și

    este indispensabilă pentru protejarea know-how-ului transferat de furnizor cumpărătorului,

    și cu condiția ca durata unei astfel de obligații de neconcurență să fie limitată la o perioadă de un an după expirarea acordului; această obligație nu aduce atingere posibilității de impunere a unei restricții nelimitate în timp asupra utilizării și divulgării unui know-how care nu este în domeniul public;

    (c)

    orice obligație directă sau indirectă care impune membrilor unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți.

    Articolul 6

    Comisia poate retrage beneficiul conferit de prezentul regulament, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 19/65/CEE, în cazul în care descoperă, într-un anumit caz, că acordurile verticale exceptate în baza prezentului regulament au efecte incompatibile cu condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, în special atunci când accesul la piața relevantă sau concurența pe aceasta este restrânsă în mod semnificativ prin efectul cumulat al unor rețele paralele de restricții verticale similare puse în aplicare de furnizori sau cumpărători concurenți.

    Articolul 7

    Atunci când, într-un anumit caz, acordurile verticale cărora li se aplică exceptarea prevăzută la articolul 2 au efecte incompatibile cu condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat pe teritoriul unui stat membru sau pe o parte a acestuia care are toate caracteristicile unei piețe geografice distincte, autoritatea competentă a statului membru respectiv poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament pe teritoriul respectiv, în condițiile prevăzute la articolul 6.

    Articolul 8

    (1)   În temeiul articolului 1bis din Regulamentul nr. 19/65/CEE, Comisia poate declara, prin regulament, că atunci când rețele paralele de restricții verticale similare acoperă peste 50 % din piața relevantă, prezentul regulament nu se aplică acordurilor verticale care conțin restricții specifice referitoare la piața respectivă.

    (2)   Orice regulament adoptat în temeiul alineatului (1) nu se aplică decât după șase luni de la adoptarea sa.

    Articolul 9

    (1)   Cota de piață de 30 % prevăzută la articolul 3 alineatul (1) se calculează pe baza valorii vânzărilor, pe piață, a bunurilor sau serviciilor contractuale și a altor bunuri sau servicii vândute de furnizor, pe care cumpărătorul le consideră interschimbabile sau substituibile, datorită caracteristicilor produselor, prețului lor și utilizării preconizate; în cazul în care nu sunt disponibile informații privind valorile vânzărilor pe piață, se pot utiliza estimări bazate pe alte informații fiabile privind piața, inclusiv volumul vânzărilor pe piață, pentru a stabili cota de piață a întreprinderii vizate. Pentru aplicarea articolului 3 alineatul (2), se utilizează fie valoarea cumpărărilor pe piață, fie estimări ale acesteia pentru calculul cotei de piață.

    (2)   Pentru aplicarea pragului cotei de piață prevăzut la articolul 3, se aplică următoarele reguli:

    (a)

    cota de piață se calculează pe baza datelor din anul calendaristic precedent;

    (b)

    cota de piață include orice bunuri sau servicii furnizate distribuitorilor integrați pentru vânzare;

    (c)

    în cazul în care cota de piață nu este inițial mai mare de 30 %, dar crește ulterior peste acest nivel, fără a depăși 35 %, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pe o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi care urmează după anul în care a fost prima dată depășit pragul de 30 % al cotei de piață;

    (d)

    în cazul în care cota de piață nu este inițial mai mare de 30 %, dar crește ulterior peste 35 %, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pe durata unui an calendaristic care urmează după anul în care a fost prima oară depășit nivelul de 35 %;

    (e)

    beneficiul de la literele (c) și (d) nu poate fi combinat astfel încât să depășească o perioadă de doi ani calendaristici.

    Articolul 10

    (1)   Pentru a calcula cifra de afaceri anuală totală în sensul articolului 2 alineatele (2) și (4), se însumează cifra de afaceri realizată în cursul anului financiar precedent de partea vizată de acordul vertical și cifra de afaceri realizată de întreprinderile legate de aceasta, în privința tuturor bunurilor și serviciilor, din care se scad toate taxele și alte drepturi. În acest sens, nu se iau în considerare tranzacțiile intervenite între partea la acordul vertical și întreprinderile legate de aceasta, nici cele intervenite între întreprinderile legate.

    (2)   Exceptarea prevăzută la articolul 2 rămâne aplicabilă în cazurile în care, pentru orice perioadă de două exerciții financiare consecutive, pragul cifrei de afaceri anuale este depășit cu mai puțin de 10 %.

    Articolul 11

    (1)   În sensul prezentului regulament, termenii „întreprindere”, „furnizor” și „cumpărător” includ întreprinderile legate respective.

    (2)   „Întreprinderile legate” sunt:

    (a)

    întreprinderi în care o parte la acord dispune, în mod direct sau indirect:

    de mai mult de jumătate din drepturile de vot sau

    de competența de a numi mai mult de jumătate dintre membrii consiliului de supraveghere sau ai consiliului de administrație sau ai organismelor care reprezintă legal întreprinderea sau

    de dreptul de a administra afacerile întreprinderii;

    (b)

    întreprinderi care dispun, în mod direct sau indirect, într-o întreprindere parte la acord, de drepturile sau competențele prevăzute la litera (a);

    (c)

    întreprinderi în care o întreprindere menționată la litera (b) dispune, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competențele prevăzute la litera (a);

    (d)

    întreprinderi în care o întreprindere parte la acord și una sau mai multe întreprinderi menționate la litera (a), (b) sau (c) sau în care două sau mai multe dintre acestea din urmă dispun în comun de drepturile sau competențele prevăzute la litera (a);

    (e)

    întreprinderi în care drepturile sau competențele prevăzute la litera (a) sunt deținute în comun:

    de părțile la acord sau întreprinderile lor legate, menționate la literele (a)-(d) sau

    de una sau mai multe dintre părțile la acord sau de una sau mai multe dintre întreprinderile lor legate menționate la literele (a)-(d) și de una sau mai multe părți terțe.

    (3)   Pentru aplicarea articolului 3, cota de piață deținută de întreprinderile menționate la alineatul (2) litera (e) din prezentul articol trebuie repartizată egal fiecărei întreprinderi care are drepturile sau competențele prevăzute la alineatul (2) litera (a).

    Articolul 12

    (1)   Exceptările prevăzute de regulamentele (CEE) nr. 1983/83 (4), (CEE) nr. 1984/83 (5) și (CEE) nr. 4087/88 (6) ale Comisiei continuă să se aplice până la 31 mai 2000.

    (2)   Interdicția prevăzută la articolul 81 alineatul (1) din Tratatul CE nu se aplică în perioada de la 1 iunie 2000 până la 31 decembrie 2001 acordurilor care sunt deja în vigoare la 31 mai 2000 și care nu îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de prezentul regulament, dar care satisfac condițiile de exceptare prevăzute de regulamentele (CEE) nr. 1983/83, (CEE) nr. 1984/83 sau (CEE) nr. 4087/88.

    Articolul 13

    Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2000.

    Se aplică de la 1 iunie 2000, cu excepția articolului 12 alineatul (1), care se aplică de la 1 ianuarie 2000.

    Expiră la 31 mai 2010.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 1999.

    Pentru Comisie

    Mario MONTI

    Membru al Comisiei


    (1)  JO 36, 6.3.1965, p. 533/65.

    (2)  JO L 148, 15.6.1999, p. 1.

    (3)  JO C 270, 24.9.1999, p. 7.

    (4)  JO L 173, 30.6.1983, p. 1.

    (5)  JO L 173, 30.6.1983, p. 5.

    (6)  JO L 359, 28.12.1988, p. 46.


    Top