03/Volumul 08

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

67

---

31990L0426

---

L 224/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 26 iunie 1990

privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe

(90/426/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât ecvideele, ca animale vii, sunt incluse în lista de produse din anexa II la tratat;

întrucât, pentru a se asigura dezvoltarea rațională a producției de ecvidee și a crește astfel productivitatea în acest sector, trebuie stabilite la nivel comunitar norme care să reglementeze circulația ecvideelor între statele membre;

întrucât creșterea ecvideelor, în special a cailor, este, în general, inclusă în cadrul activităților agricole; întrucât aceasta constituie o sursă de venit pentru o parte din populația agricolă;

întrucât disparitățile dintre statele membre privind condițiile de sănătate animală ar trebui eliminate, pentru a se stimula schimburile intracomunitare cu ecvidee;

întrucât, pentru a se stimula dezvoltarea armonioasă a schimburilor intracomunitare, ar trebui stabilit un sistem comunitar care să reglementeze importurile din țări terțe;

întrucât ar trebui, de asemenea, reglementate și condițiile privind circulația pe teritoriul național a ecvideelor însoțite de un document de identificare;

întrucât, pentru a putea face obiectul schimburilor comerciale, ecvideele trebuie să respecte anumite cerințe de sănătate, astfel încât să se evite răspândirea bolilor contagioase; întrucât pare adecvat, în special, să se prevadă o posibilă regionalizare a măsurilor restrictive;

întrucât, în același scop, trebuie stabilite condițiile de transport;

întrucât, pentru a se asigura respectarea cerințelor respective, trebuie stabilite dispoziții pentru emiterea de către un medic veterinar oficial a unui certificat care să însoțească ecvideele până la locul de destinație;

întrucât organizarea și urmările controalelor care trebuie efectuate de către statul membru de destinație și măsurile de salvgardare care urmează să fie puse în aplicare ar trebui stabilite în cadrul normelor care urmează să fie stabilite pentru controalele sanitar-veterinare din cadrul schimburilor intracomunitare cu animale vii, în vederea realizării pieței interne;

întrucât ar trebui stabilite dispoziții privind posibilitatea Comisiei de a efectua controale; întrucât aceste controale ar trebui efectuate în colaborare cu autoritățile naționale competente;

întrucât definirea dispozițiilor comunitare aplicabile importurilor din țări terțe necesită stabilirea unei liste cu țările terțe sau părți din țările terțe din care se pot importa ecvidee;

întrucât selecția acestor țări trebuie să se bazeze pe criterii cu caracter general, cum ar fi starea de sănătate a șeptelului, organizarea și competențele serviciilor sanitar-veterinare și normele de sănătate în vigoare;

întrucât, în afară de aceasta, nu ar trebui autorizate importurile de ecvidee din țările infectate cu boli contagioase sau infecțioase ale animalelor care prezintă un risc pentru șeptelul comunitar sau care sunt indemne de asemenea boli de prea puțin timp; întrucât aceste considerente sunt, de asemenea, valabile pentru importurile din țările terțe în care se efectuează vaccinarea împotriva unor asemenea boli;

întrucât condițiile generale care se aplică importurilor din țări terțe trebuie să fie completate de condiții speciale stabilite pe baza situației de sănătate din fiecare țară; întrucât caracterul tehnic și diversitatea criteriilor pe care se bazează aceste condiții necesită, pentru definirea lor, recurgerea la o procedură comunitară flexibilă și rapidă, în cadrul căreia Comisia și statele membre cooperează strâns;

întrucât prezentarea, la importul de ecvidee, a unui certificat conform unui model comun constituie un mijloc eficient de verificare a aplicării normelor comunitare; întrucât aceste norme pot include dispoziții speciale care pot varia în funcție de țara terță în cauză și întrucât trebuie să se țină seamă de acest lucru la stabilirea modelelor de certificat;

întrucât medicii veterinari oficiali din Comunitate ar trebui să fie responsabili cu verificarea respectării cerințelor prezentei directive, în special în țările terțe;

întrucât controalele efectuate la import trebuie să vizeze originea și starea de sănătate a ecvideelor;

întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea, la sosirea ecvideelor pe teritoriul Comunității și în cursul tranzitului acestora către locul de destinație, să ia toate măsurile, inclusiv sacrificarea și eliminarea, necesare pentru protejarea sănătății oamenilor și animalelor;

întrucât normele generale aplicabile controalelor care trebuie efectuate la import trebuie definite într-un cadru global;

întrucât fiecare stat membru trebuie să aibă dreptul de a interzice de îndată importurile dintr-o țară terță în cazul în care aceste importuri pot fi periculoase pentru sănătatea animalelor; întrucât, într-un asemenea caz, trebuie, fără a aduce atingere eventualelor modificări ale listei cu țările terțe autorizate să exporte în Comunitate, să se asigure, fără întârziere, coordonarea atitudinilor statelor membre cu privire la țara terță în cauză;

întrucât dispozițiile prezentei directive ar trebui revizuite în cadrul realizării pieței interne;

întrucât ar trebui prevăzută o procedură care să stabilească o cooperare strânsă și eficientă între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului permanent veterinar,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală pentru circulația între statele membre și importul din țări terțe de ecvidee vii.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

(a)	„exploatație”: o unitate agricolă sau de antrenament, un grajd sau, în general, orice spațiu sau instalație în care sunt ținute sau crescute, în mod obișnuit, ecvidee, indiferent de utilizare;

(b)	„ecvidee”: animalele sălbatice sau domestice din speciile ecvidee (inclusiv zebrele) sau asine sau animalele rezultate din încrucișările acestora;

(c)

„ecvidee înregistrate”: orice ecvideu înregistrat în conformitate cu definiția din Directiva 90/427/CEE (4), identificat prin intermediul unui document de identificare emis de autoritatea responsabilă cu creșterea animalelor sau de orice altă autoritate competentă din țara de origine a animalului, care administrează fișa genealogică sau registrul pentru rasa de ecvidee în cauză, sau de orice asociație sau organizație internațională care administrează caii pentru competiție sau curse;

(d)	„ecvidee destinate sacrificării”: ecvideele destinate a fi transportate fie direct, fie după trecerea lor printr-o piață sau centru de colectare autorizat, la abator, pentru a fi sacrificate;

(e)	„ecvidee pentru reproducție și producție”: ecvideele, altele decât cele menționate la literele (c) și (d);

(f)

„stat membru sau țară terță indemne de pesta cabalină africană”: orice stat membru sau țară terță pe teritoriul căreia nu s-a depistat nici un semn clinic, serologic (la ecvideele nevaccinate) sau epidemiologic de pestă cabalină africană în ultimii doi ani și în care s-au efectuat vaccinări împotriva acestei boli în ultimele 12 luni;

(g)	„boli cu declarare obligatorie”: bolile enumerate în anexa A;

(h)	„medic veterinar oficial”: medicul veterinar desemnat de autoritatea centrală competentă dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță;

(i)

„admitere temporară”: statutul unui animal înregistrat, originar dintr-o țară terță și admis pe teritoriul Comunității pentru o perioadă de mai puțin de 90 de zile, care urmează să fie stabilit de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, în funcție de situația de sănătate din țara de origine.

CAPITOLUL II

Norme privind circulația de ecvidee

Articolul 3

Statele membre autorizează circulația de ecvidee înregistrate pe teritoriul lor sau expedierea de ecvidee către un alt stat membru numai în cazul în care animalele satisfac cerințele stabilite la articolele 4 și 5.

Cu toate acestea, autoritățile competente din statele membre de destinație pot acorda derogări generale sau limitate privind circulația de ecvidee care:

—	sunt călărite sau transportate, în scopuri sportive sau recreative, pe drumuri situate în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității;

—	participă la evenimente culturale sau similare acestora, organizate de organismele locale autorizate situate în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității;

—	sunt destinate exclusiv pășunatului sau muncii, în mod provizoriu, în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității.

Statele membre care fac uz de o asemenea autorizație informează Comisia cu privire la conținutul derogărilor acordate.

Articolul 4

(1)   Ecvideele nu trebuie să prezinte nici un semn clinic de boală la inspecție. Inspecția trebuie efectuată în intervalul de 48 de ore anterioare îmbarcării sau încărcării lor. Cu toate acestea, în cazul ecvideelor înregistrate, această inspecție este solicitată, fără a aduce atingere articolului 6, numai pentru schimburile intracomunitare.

(2)   Fără a aduce atingere cerințelor alineatului (5) privind bolile cu declarare obligatorie, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în cursul inspecției, că nu există motive – în special pe baza declarațiilor proprietarului sau crescătorului – pentru a trage concluzia că ecvideele au venit în contact cu ecvidee care suferă de o boală infecțioasă sau contagioasă în cele 15 zile anterioare inspecției.

(3)   Ecvideele nu trebuie să fie destinate sacrificării în cadrul unui program național de eradicare a unei boli contagioase sau infecțioase.

(4)   Ecvideele trebuie să fie identificate astfel:

(i)

în cazul cailor înregistrați, prin intermediul unui document de identificare prevăzut de Directiva 90/427//CEE (5), care trebuie să certifice, în special, respectarea articolului 5 alineatele (5) și (6). Medicul veterinar oficial suspendă valabilitatea acestui document pe durata interdicțiilor prevăzute la alineatul (5) sau la articolul 5. După sacrificarea calului înregistrat, documentul ar trebui returnat autorității emitente. Procedura de punere în aplicare a acestui punct va fi adoptată de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24;

(ii)

în cazul ecvideelor pentru reproducție și producție, printr-o metodă de identificare care urmează să fie stabilită de Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24. Până la data punerii în aplicare a acestei metode, metodele de identificare naționale autorizate oficial se aplică în continuare, cu condiția să fie notificate Comisiei și celorlalte state membre în termen de trei luni de la data adoptării prezentei directive.

(5)   În afară de cerințele stabilite la articolul 5, ecvideele nu trebuie să provină dintr-o exploatație care a făcut obiectul uneia din următoarele măsuri de interdicție:

(a)

în cazul în care nu au fost sacrificate toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploatația respectivă, perioada de interdicție care vizează exploatația de origine trebuie să fie de cel puțin: — șase luni, în cazul ecvideelor suspecte de a fi contractat durină, începând de la data ultimului contact efectiv sau presupus cu un animal bolnav. Cu toate acestea, în cazul unui armăsar, interdicția se aplică până la data castrării animalului; — șase luni în caz de morvă sau de encefalomielită ecvină, începând de la data sacrificării ecvideelor care suferă de boala în cauză; — în cazul de anemie infecțioasă, până la data la care, după ce animalele infectate au fost sacrificate, animalele rămase au o reacție negativă la două teste Coggins efectuate la un interval de trei luni; — șase luni, în cazul stomatitei veziculoase; — o lună de la ultimul caz înregistrat, în caz de rabie; — 15 zile de la ultimul caz înregistrat, în caz de antrax;

(b)

În cazul în care toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploatația respectivă au fost sacrificate și incintele dezinfectate, perioada de interdicție este de 30 de zile, începând cu data la care animalele au fost eliminate și incintele dezinfectate, cu excepția antraxului, caz în care perioada de interdicție este de 15 zile.

Autoritățile competente pot acorda derogări de la aceste măsuri de interdicție pentru hipodromuri și piste de curse și informează Comisia cu privire la natura oricărei derogări acordate.

(6)   În cazul în care un stat membru elaborează sau a elaborat un program de control opțional sau obligatoriu de combatere a unei boli la care ecvideele sunt sensibile, statul în cauză poate prezenta Comisiei acest program în termen de șase luni de la notificarea prezentei directive, făcând referire, în special, la:

—	distribuția bolii pe teritoriul său;

—	motivația pentru elaborarea programului, ținând seama de gravitatea bolii și avantajele sale din perspectiva raportului costuri/beneficii;

—	zona geografică în care programul se va pune aplicare;

—	diferitele categorii de statut aplicabile exploatațiilor, standardele care trebuie atinse în cazul fiecărei specii și procedurile de testare care urmează să se utilizeze;

—	procedurile de control al programului;

—	acțiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care, indiferent din ce motiv, o exploatație își pierde statutul;

—	măsurile care trebuie luate în cazul în care rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu dispozițiile programului sunt pozitive;

—	caracterul nediscriminatoriu dintre schimburile comerciale de pe teritoriul statului membru în cauză și schimburile intracomunitare.

Comisia examinează programele prezentate de statele membre. După caz, le aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24. Orice garanții suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul schimburilor intracomunitare, pot fi definite în conformitate cu aceeași procedură. Aceste garanții nu trebuie să le depășească pe cele solicitate de statul membru pe teritoriu său.

Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25. Modificările sau completările la programele deja aprobate sau la garanțiile definite în conformitate cu alineatul (2) pot fi aprobate în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 5

(1)   Un stat membru care nu este indemn de pesta cabalină africană în sensul articolului 2 litera (f) poate expedia ecvidee din acea parte din teritoriul său considerată infectată în sensul alineatului (2) din prezentul articol numai în condițiile stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.

(2)

(a) O parte din teritoriul unui stat membru este considerată infectată cu pesta cabalină africană în cazul în care: — un semn clinic, serologic (la animale nevaccinate) și/sau epidemiologic a demonstrat prezența pestei cabaline africane în ultimii doi ani; — s-a efectuat vaccinarea împotriva pestei cabaline africane în ultimele 12 luni. (b) Partea din teritoriu considerată infectată cu pesta cabalină africană trebuie să cuprindă minimum: — o zonă de protecție cu o rază de cel puțin 100 km în jurul oricărui focar de infecție; — o zonă de supraveghere de cel puțin 50 km care să se extindă dincolo de zona de protecție, în care nu s-a efectuat nici o vaccinare în ultimele 12 luni. (c) Zonele menționată la litera (b) trebuie definite în mod clar, ținându-se seama de factorii geografici, ecologici și epizootici legați de această boală epizootică. (d) Toate ecvideele vaccinate care se găsesc în zona de protecție trebuie înregistrate și identificate la data vaccinării printr-o marcă clară și indelebilă, care poate fi recunoscută în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24. Documentul de identificare și/sau certificatul de sănătate trebuie să conțină o trimitere clară la această vaccinare. (e) Ecvideele și circulația acestora în zonele menționate la litera (b) trebuie supuse unui control sanitar-veterinar corespunzător, sub responsabilitatea autorității centrale competente. Numai ecvideele care îndeplinesc cerințele stabilite la alineatul (3) pot părăsi zonele menționate la litera (b).

(3)   Un stat membru poate expedia de pe teritoriul menționat la alineatul (2) litera (b) numai ecvideele care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	animalele trebuie expediate numai în anumite perioade ale anului, în funcție de activitatea insectelor vectoare, perioade care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25;

(b)	animalele nu trebuie să prezinte nici un simptom clinic de pestă cabalină africană la data inspecției menționate la articolul 4 alineatul (1);

(c)

în cazul în care nu au fost vaccinate împotriva pestei cabaline africane, animalele trebuie să fi fost supuse, cu rezultat negativ, la un test de fixare a complementului pentru pesta cabalină africană, astfel cum este descrisă în anexa D, de două ori, la un interval cuprins între 21 și 30 de zile, al doilea test trebuind să se efectueze în cursul celor 10 zile premergătoare expedierii, — în cazul în care au fost vaccinate, animalele nu trebuie să fi fost supuse vaccinării în ultimele două luni și trebuie să fi trecut testul de fixare descris în anexa D, la intervalele menționate anterior, fără să se fi înregistrat o creștere a titrului de anticorpi. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, Comisia poate, în urma avizului Comitetului științific veterinar, să recunoască și alte metode de control;

(d)	animalele trebuie să fi fost ținute într-o unitate de carantină pentru o perioadă minimă de 40 de zile anterioară expedierii;

(e)	animalele trebuie să fi fost protejate de insectele vectoare în perioada de carantină și în timpul transportului de la unitatea de carantină la locul de expediere.

(4)   Cu titlu tranzitoriu și în așteptarea măsurilor comunitare de armonizare a normelor de control și a măsurilor de combatere a pestei cabaline africane care urmează să fie stabilite de Consiliu, hotărând, înainte de 1 iulie 1991, cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, limitele teritoriului infectat, în conformitate cu alineatul (2) litera (b), înainte de 1 noiembrie 1990.

(5)   Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, poate să modifice decizia luată în conformitate cu alineatul (4), în funcție de circumstanțele epidemiologice.

(6)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la o propunere a Comisiei bazată pe un raport privind experiența acumulată, procedează, în cazul în care este necesar, la revizuirea prezentului articol în termen de doi ani.

Articolul 6

Statele membre care pun în aplicare un sistem de control alternativ, oferind garanții echivalente celor prevăzute la articolul 4 alineatul (5) în ceea ce privește circulația, pe teritoriul lor, a ecvideelor și ecvideelor înregistrate, în special prin intermediul unui document de identificare, își pot acorda, pe bază de reciprocitate, derogări de la dispozițiile articolului 4 alineatul (1) a doua teză și articolului 8 alineatul (1) a doua liniuță.

Ele informează Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 7

(1)   Ecvideele trebuie transportate, de îndată, de la exploatația de origine la locul de destinație fie direct, fie printr-o piață sau centru de colectare autorizate, astfel cum sunt definite de articolul 3 alineatul (6) din Directiva 64/432/CEE, în vehicule sau containere care au fost curățate și dezinfectate periodic, la intervale care urmează să fie stabilite de statul membru de expediere. Vehiculele trebuie proiectate astfel încât dejecțiile, așternuturile de paie sau furajele să nu poată cădea din vehicul în timpul transportului. Transportul trebuie efectuat astfel încât sănătatea și bunăstarea ecvideelor să fie protejate eficient.

(2)   Statul membru de destinație poate, în mod general sau limitat, să acorde o derogare de la unele din cerințele articolului 4 alineatul (5) pentru orice animal care poartă o marcă specială care indică că este destinat sacrificării, în cazul în care certificatul de sănătate menționează această derogare.

În cazul acordării unei asemenea derogări, ecvideele destinate sacrificării trebuie să fie transportate direct la abatorul autorizat și să fie sacrificate în termen de cinci zile de la sosirea la abator.

(3)   Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al animalului sacrificat și să trimită autorității competente de la locul de expediere, la cererea acesteia din urmă, o atestare care să certifice că animalul a fost sacrificat.

Articolul 8

(1)   Statele membre se asigură că:

—	ecvideele înregistrate care părăsesc exploatațiile sunt însoțite de documentul de identificare prevăzut la articolul 4 alineatul (4) împreună cu – în cazul în care sunt destinate schimburilor intracomunitare – atestatul prevăzut în anexa B;

—	ecvideele pentru reproducție, producție și sacrificare sunt însoțite, în cursul transportului, de un certificat de sănătate conform cu anexa C la prezenta directivă.

Certificatul sau, în cazul unui document de identificare, formularul care conține informațiile de sănătate trebuie, fără a aduce atingere prevederilor articolului 6, să fie întocmit în cele 48 de ore anterioare îmbarcării sau, în orice caz, nu mai târziu de ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de expediere și de destinație. Termenul de valabilitate a certificatului este de 10 zile. Certificatul trebuie să conțină o singură coală.

(2)   Importurile de ecvidee, altele decât ecvideele înregistrate, se pot efectua cu un singur certificat de sănătate pe lot, în loc de certificatul individual menționat la alineatul (1) a doua liniuță.

Articolul 9

Normele de control și măsurile de salvgardare care se aplică în cadrul schimburilor intracomunitare cu ecvidee sunt adoptate de Consiliu prin decizia sa privind controalele sanitar-veterinare care se aplică în cadrul schimburilor intracomunitare cu animale vii, în vederea realizării pieței interne.

Articolul 10

Experții veterinari de la Comisie pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive și în cooperare cu autoritățile naționale competente, să efectueze inspecții la fața locului. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul inspecțiilor respective.

Statele membre pe al căror teritoriu se efectuează o inspecție oferă experților tot sprijinul necesar pentru a-și îndeplini sarcinile.

Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24.

CAPITOLUL III

Norme privind importurile din țări terțe

Articolul 11

(1)   Ecvideele importate în Comunitate trebuie să îndeplinească condițiile stabilite la articolele 12-16.

(2)   Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate în temeiul articolelor 12-16, statele membre aplică importurilor de ecvidee din țări terțe condiții cel puțin echivalente cu cele care rezultă din aplicarea Capitolului II.

Articolul 12

(1)   Pentru a fi importate, ecvideele trebuie să provină dintr-o țară terță sau dintr-o parte a unei țări terțe care figurează pe o listă inclusă într-o coloană separată care urmează să fie adăugată la lista întocmită în conformitate cu articolul 3 din Directiva 72/462/CEE.

(2)   Procedurile și criteriile pentru elaborarea, modificarea și publicarea listei țărilor terțe sau a părților din țări terțe, prevăzute la articolul 3 din Directiva72/462/CEE, se aplică listei valabile pentru importurile de ecvidee.

Articolul 13

(1)   Ecvideele trebuie să provină din țări terțe:

(a)	indemne de pestă cabalină africană;

(b)	indemne, de doi ani, de encefalomielită ecvină venezueleană (EEV);

(c)	indemne, de șase luni, de durină și morvă.

(2)   Comisia poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24:

(a)	să decidă că dispozițiile alineatului (1) se aplică numai unei părți din teritoriul unei țări terțe. În cazul în care cerințele privind pesta cabalină africană se aplică regional, trebuie respectate cel puțin măsurile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3);

(b)	să solicite garanții suplimentare pentru bolile exotice în Comunitate.

Articolul 14

Înainte de data încărcării în vederea transportării spre statul membru de destinație, ecvideele trebuie să fi staționat fără întrerupere pe teritoriul sau în partea din teritoriul unei țări terțe sau, în cazul de regionalizare, în partea din teritoriu definită în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (a) pentru o perioadă care urmează să fie stabilită în deciziile ce trebuie adoptate în temeiul articolului 15.

Ecvideele trebuie să provină dintr-o exploatație aflată sub supraveghere veterinară.

Articolul 15

Importul de ecvidee de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o parte din teritoriul unei țări terțe, definită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a), care figurează pe o listă întocmită în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), este autorizat numai în cazul în care ecvideele, în afară de cerințele articolul 13:

(a)

respectă cerințele de sănătate animală adoptate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, pentru importul de ecvidee din țara în cauză, în funcție de specia în cauză și categoriile de ecvidee. Baza de referință pentru stabilirea condițiilor de sănătate animală, în conformitate cu alineatul (1), este aceea a standardelor prevăzute la articolele 4 și 5 și

(b)

în cazul unei țări terțe care nu este indemnă de stomatită veziculoasă sau de arterită virală de cel puțin șase luni, ecvideele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: (i) trebuie să provină dintr-o exploatație indemnă de stomatită veziculoasă de cel puțin șase luni și trebuie să fi reacționat negativ la un test serologic anterior expedierii; (ii) în cazul arteritei virale, ecvideele masculi trebuie – fără a aduce atingere prevederilor articolului 19 punctul (ii) – să fi reacționat negativ la un test serologic, la un test de izolare a virusului sau la orice alt test recunoscut în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, care ar garanta că animalul este indemn de această boală. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 și în urma avizului Comitetului științific veterinar, Comisia poate defini categoriile de ecvidee masculi cărora li se aplică această cerință.

Articolul 16

(1)   Ecvideele trebuie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și însoțite de un certificat întocmit de un medic veterinar oficial din țara terță exportatoare. Acest certificat trebuie:

(a)	să fie emis la data încărcării animalelor în vederea expedierii în statul membru de destinație sau, în cazul cailor înregistrați, în ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării;

(b)	să fie redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de destinație și în una dintre cele ale statului membru în care se efectuează inspecția la import;

(c)	să însoțească animalele, în original;

(d)	să ateste că animalele respectă cerințele prezentei directive și cerințele stabilite în temeiul prezentei directive în ceea ce privește importul din țări terțe;

(e)	să conțină o singură coală;

(f)	să fie prevăzut pentru un singur destinatar sau, în cazul animalelor destinate sacrificării, pentru un lot, cu condiția ca animalele să fie marcate și identificate în mod corespunzător. Statele membre informează Comisia în cazul în care folosesc această opțiune.

(2)   Certificatul trebuie redactat pe un formular în conformitate cu un model stabilit potrivit procedurii prevăzute la articolul 24.

Articolul 17

Controalele trebuie efectuate la fața locului de experți veterinari din statele membre și de la Comisie, pentru a verifica dacă dispozițiile prezentei directive, în special cele ale articolului 12 alineatul (2), se aplică.

În cazul în care controalele efectuate în temeiul prezentului articol evidențiază fapte grave într-o exploatație autorizată, Comisia informează imediat statele membre cu privire la aceasta și adoptă de îndată o decizie de suspendare provizorie a autorizației. Decizia finală se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

Experții din statele membre care sunt responsabili cu aceste controale sunt numiți de Comisie, care hotărăște la propunerea statelor membre.

Controalele sunt efectuate în numele Comunității, care suportă orice cheltuieli aferente.

Frecvența și modalitățile de control se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24.

Articolul 18

(1)   De îndată ce au fost introduse în statul membru de destinație, ecvideele destinate sacrificării sunt duse la un abator, fie direct, fie după trecerea printr-o piață sau un centru de colectare și, în conformitate cu cerințele de sănătate animală, sunt sacrificate într-un termen specificat în deciziile care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 15.

(2)   Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, autoritatea competentă din statul membru de destinație poate, având în vedere cerințele de sănătate animală, să autorizeze abatorul la care aceste ecvidee trebuie duse.

Articolul 19

Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24:

(i)	poate decide ca importurile dintr-o țară terță sau dintr-o parte a unei țări terțe să fie limitate la anumite specii sau categorii;

(ii)

stabilește, fără a aduce atingere prevederilor articolului 15, stabili condițiile speciale pentru admiterea temporară pe teritoriul Comunității a ecvideelor înregistrate sau a ecvideelor destinate unor utilizări speciale sau reintroducerea lor pe teritoriul Comunității după ce au fost exportate temporar;

(iii)

determină condițiile pentru transformarea admiterii temporare în admitere permanentă.

Articolul 20

(1)   Procedurile generale care se aplică în timpul controalelor care urmează să fie efectuate în țările terțe sau în timpul controalelor ecvideelor importate din țări terțe sunt stabilite de Consiliu până la 31 decembrie 1990.

În așteptarea punerii în aplicare a deciziei menționate la primul paragraf, normele interne rămân în vigoare, în conformitate cu dispozițiile generale din tratat.

(2)   Importul de ecvidee este interzis în cazul în care, în timpul controalelor la import prevăzute la alineatul (1), se constată că:

—	ecvideele nu provin de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o parte din teritoriul acesteia definită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a) și inclusă în lista întocmită în conformitate cu articolul 12 alineatul (1);

—	ecvideele sunt infectate sau sunt suspecte de a fi infectate sau contaminate cu o boală infecțioasă sau contagioasă;

—	condițiile stabilite de prezenta directivă nu au fost respectate de țara terță exportatoare;

—	certificatul care însoțește animalele nu respectă condițiile stabilite la articolul 17;

—	ecvideele au fost tratate cu substanțe interzise de normele comunitare.

(3)   Fără a aduce atingere condițiilor speciale care se pot stabili în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, autoritatea competentă din statul membru de destinație poate, având în vedere cerințele de sănătate animală sau în cazul în care s-a refuzat reexpedierea animalelor al căror import nu este autorizat în temeiul alineatului (1), să desemneze abatorul la care aceste ecvidee trebuie duse.

Articolul 21

(1)   Fără a aduce atingere prevederilor articolului 13, în cazul în care o boală infecțioasă sau contagioasă care poate periclita sănătatea șeptelului din unul din statele membre izbucnește sau se răspândește într-o țară terță sau în cazul în care acest lucru este justificat de orice alt motiv legat de sănătatea animală, statul membru în cauză interzice importul animalelor din speciile reglementate de prezenta directivă, fie că au fost importate direct sau indirect, prin intermediul unui alt stat membru, din țara terță sau dintr-o parte a teritoriului acesteia.

(2)   Măsurile luate de statele membre în temeiul alineatului (1) și notificarea abrogării acestor măsuri trebuie comunicate de îndată celorlalte state membre și Comisiei, împreună cu motivația pentru acestea.

Comitetul permanent veterinar se reunește de îndată după comunicarea menționată la primul paragraf și decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, dacă aceste măsuri ar trebui modificate, în special pentru a asigura coordonarea lor cu măsurile adoptate de celelalte state membre, sau abrogate.

În cazul în care se ivește situația menționată la alineatul (1) și în cazul în care pare necesar ca și alte state membre să aplice măsurile luate în temeiul alineatului menționat anterior, modificate după caz, în conformitate cu paragraful precedent, se adoptă măsurile corespunzătoare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

(3)   Reluarea importurilor din țara terță în cauză este autorizată în conformitate cu aceeași procedură.

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale

Articolul 22

Dispozițiile prezentei directive, în special cele ale articolului 4 alineatul (1) teza a doua și ale articolelor 6, 8 și 21, sunt reexaminate înainte de 1 ianuarie 1993 în cadrul propunerilor privind realizarea pieței interne, cu privire la care Consiliul decide cu majoritate calificată.

Articolul 23

Anexele la prezenta directivă sunt modificate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

Articolul 24

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul articol, Comitetul permanent veterinar, instituit prin Directiva 68/361/CEE (6), denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, în termen de trei luni de la data prezentării la, Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 25

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termen de două zile. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, în termen de 15 zile de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 26

Articolul 34 din Directiva 72/462/CEE se aplică cerințelor prevăzute în capitolul III din prezenta directivă.

Articolul 27

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 28

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 327, 30.12.1989, p. 61.

(2)  JO C 149, 18.6.1990.

(3)  JO C 62, 12.3.1990, p. 46.

(4)  JO L 224, 18.8.1990, p. 55.

(5)  JO L 224, 18.8.1990, p. 55.

(6)  JO L 255, 18.10.1968, p. 23.

---

ANEXA A

BOLI CU DECLARARE OBLIGATORIE

Următoarele boli trebuie declarate obligatoriu:

—

Durina

—

Morva

—	Encefalomielita ecvină (de toate tipurile, inclusiv EEV)

—	Anemia infecțioasă

—

Rabia

—

Antraxul

—	Pesta cabalină africană

—	Stomatita veziculoasă

---

ANEXA B

INFORMAȚII PRIVIND SĂNĂTATEA  (1)

Subsemnatul certific (2) că ecvideele descrise anterior îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	au fost examinate astăzi și nu prezintă nici un semn clinic de boală;

(b)	nu sunt destinate sacrificării în cadrul unui program național de eradicare a unei boli infecțioase sau contagioase;

(c)	nu provin de pe teritoriul sau dintr-o parte din teritoriul unui stat membru/țară terță care face obiectul unor măsuri restrictive din motive de pestă cabalină africană;

(d)

nu provin dintr-o exploatație care a făcut obiectul unor interdicții din motive de sănătate animală și nici nu au venit în contact cu ecvidee dintr-o exploatație care a făcut obiectul unei interdicții din motive de sănătate animală în perioadele stabilite la articolul 4 alineatul (6) din Directiva 90/426/CEE;

(e)	După cunoștințele mele, nu au venit în contact cu ecvidee care suferă de o boală infecțioasă sau contagioasă în perioada anterioară îmbarcării prevăzute la articolul 4 alineatul (2).

---

(1)  Nu sunt solicitate în cazul în care există un acord bilateral în conformitate cu articolul 6.

(2)  Valabil 10 zile.

---

ANEXA C

MODEL

---

ANEXA D

PESTA CABALINĂ AFRICANĂ

DIAGNOSTIC

Test de fixare a complementului

Antigenul se prepară din creier de șoarece în vârstă de o lună, inoculat intracerebral cu o sușă neurotropă de virus. Acest lucru se poate efectua utilizând următoarea metodă a lui Bourdin. Creierul se congelează și apoi se mărunțește într-o soluție tampon Veronal în raport de 10 creiere la 12 ml de soluție tampon. Suspensia care rezultă se centrifughează timp de o oră la 10 000 rot/min la 4 °C. Supranatantul constituie antigenul. Acesta se utilizează de preferință fără modificări ulterioare, dar poate fi inactivat cu betapropiolactonă. Inactivarea se poate efectua prin adăugarea a 0,1 ml de soluție de betapropiolactonă 3 % în apă distilată la fiecare 0,9 ml de antigen și prin agitarea amestecului timp de trei ore la temperatura camerei, într-o încăpere ventilată și timp de 18 ore la 4 °C. De asemenea, se poate utiliza și metoda Casals (Casals J. (1949): Pro Soc Exptl Bici Med, 70 339).

În absența unui ser standard internațional, antigenul ar trebui titrat prin comparație cu un ser de control pozitiv, preparat local.

Serurile ar trebui încălzite timp de 30 de minute la 60 °C. Pentru a se evita efectele anticomplementare, serurile ar trebui separate de sânge cât mai repede posibil, în special serurile de la măgari. În cadrul testului, ar trebui să se utilizeze seruri de control pozitive și negative.

Se poate utiliza fie o macrotehnică, fie o microtehnică. În ambele cazuri, punctul final este reprezentat de 50 % hemoliză.

La un volum de diluție în baza doi a serului, se adaugă un volum de antigen, astfel cum este indicat de titrare, astfel încât să existe două unități. Se amestecă și se lasă 15 minute la temperatura camerei. Se adaugă două volume de complement care conțin cinci unități, se amestecă, se acoperă plăcile și se lasă pentru 18 ore la 4 °C. Complementul ar trebui titrat în prezența antigenului, pentru a se lua în considerare toate efectele anticomplementare. După lăsarea plăcilor încă 15 minute la temperatura camerei, se adaugă un volum de soluție 3 % de eritrocite de oaie sensibilizate. Se amestecă și se incubează la 37 °C timp de 30 de minute, se amestecă din nou după 15 minute de incubare. În cazul în care se utilizează plăci, acestea se centrifughează timp de cinci minute la 1 500 rot/min la 4 °C.

---