„ANEXĂ

1.   DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND METODELE DE ANALIZĂ A FURAJELOR

A.   PREGĂTIREA PROBELOR ÎN VEDEREA ANALIZEI

1.   Obiect

Modalitățile descrise în continuare privesc pregătirea în vederea analizei a probelor finale, trimise laboratoarelor de control după ce au fost prelevate în conformitate cu dispozițiile din prima Directivă 76/371/CEE a Comisiei din 1 martie 1976 privind stabilirea modalităților comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al furajelor (1).

Pregătirea acestor probe trebuie să permită ca probele pentru testare prevăzute în metodele de analiză să fie omogene și reprezentative pentru probele finale.

2.   Precauții

Se efectuează toate operațiunile în așa fel încât să fie evitate pe cât posibil contaminarea probei sau modificarea compoziției acesteia. Proba se macină, se amestecă și se trece prin sită cât mai repede posibil, expunând-o cât mai puțin la aer și la lumină. Se evită utilizarea mixerelor sau a aparatelor de măcinat care ar putea cauza încălzirea semnificativă a eșantionului. Se recomandă ca furajele foarte sensibile la căldură să fie măcinate manual. De asemenea, aparatele folosite nu trebuie să constituie o sursă de contaminare cu oligoelemente.

Dacă proba nu poate fi pregătită fără să se producă variații importante ale conținutului de umiditate, conținutul se determină înainte și după pregătire în conformitate cu metoda stabilită în partea 1 a anexei la a doua Directivă 71/393/CEE a Comisiei din 18 noiembrie 1971 privind introducerea unor metode comunitare de analiză pentru controlul oficial al furajelor (2), modificată de Directiva 73/47/CEE a Comisiei din 5 decembrie 1972 (3).

3.   Mod de operare

Se amestecă bine proba finală, fie mecanic, fie manual. Se împarte în două porții egale (dacă este posibil, prin metoda sferturilor). Se păstrează una dintre porții într-un recipient adecvat, curat și uscat, dotat cu un sistem de închidere ermetică, și se pregătește cealaltă porție sau o parte reprezentativă din ea, de cel puțin 100 g, așa cum se indică în continuare.

3.1.   Furaje care pot fi măcinate ca atare

Cu excepția unor indicații specifice în metodele de analiză, se trece toată proba printr-o sită cu orificii pătrate cu latura de 1 mm (în conformitate cu recomandarea ISO R565) după ce a fost măcinat, dacă este necesar. Se va evita mărunțirea inutilă.

Se amestecă proba trecută prin sită și se pune într-un recipient adecvat, curat și uscat, dotat cu un sistem de închidere ermetică. Se amestecă din nou, imediat înainte de a preleva proba pentru testare.

3.2.   Furaje care pot fi măcinate după uscare

Cu excepția unor indicații specifice în metodele de analiză, se deshidratează proba astfel încât conținutul de umiditate să ajungă la 8-12 %, aplicându-se procedeul de pre-uscare indicat la punctul 4.3 din metoda de dozare a umidității, menționată la punctul 2 de mai sus. Se procedează apoi în conformitate cu indicațiile de la punctul 3.1.

3.3.   Furaje lichide sau semilichide

Se recoltează proba într-un recipient adecvat, curat și uscat, dotat cu un sistem de închidere ermetică. Se amestecă bine, imediat înainte de prelevarea probei pentru testare.

3.4.   Alte tipuri de furaje

Dacă proba nu poate fi pregătită pe baza unuia dintre procedeele indicate anterior, se aplică oricare alt procedeu de pregătire adecvat, care să permită obținerea unor probe de testare omogene și reprezentative pentru probele finale.

4.   Conservarea eșantioanelor

Probele se păstrează la o temperatură care să nu le altereze compoziția. Se utilizează recipiente din sticlă maro pentru probele pe care se va face analiza vitaminelor sau substanțelor foarte sensibile la lumină.

B.   DISPOZIȚII PRIVIND REACTIVII ȘI APARATURA UTILIZATĂ ÎN METODELE DE ANALIZĂ

1.   Cu excepția unor indicații specifice din metodele de analiză, toți reactivii trebuie să fie în conformitate cu condiția de calitate «pentru analiză» (p.a.). Pentru analiza oligoelementelor, puritatea reactivilor se controlează prin simularea testării. În funcție de rezultatul obținut, poate fi necesară o purificare suplimentară.

2.   În cazul operațiunilor de obținere a soluțiilor, de diluție, de clătire sau spălare menționate în metodele de analiză la care nu există indicații referitoare la natura solventului sau diluantului, se utilizează apa. De regulă, apa trebuie să fie demineralizată sau distilată. În anumite cazuri, indicate în metodele de analiză, ea trebuie să fie supusă unor procedee specifice de purificare.

3.   Având în vedere dotarea curentă a laboratoarelor de control, în metodele de analiză se menționează doar instrumentele și aparatele speciale sau care trebuie să corespundă unor cerințe specifice. Instrumentele trebuie să fie curate, în special pentru determinarea unor cantități foarte mici de substanțe.

C.   APLICAREA METODELOR DE ANALIZĂ ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

1.   În general, pentru determinarea unei substanțe în furaje, se stabilește o singură metodă de analiză. În cazul în care sunt indicate mai multe metode, în buletinul de analiză se specifică metoda aplicată de laboratorul de control.

2.   Rezultatul menționat în buletinul de analiză reprezintă valoarea medie obținută în urma a cel puțin două determinări, efectuate pe probe pentru testare distincte și a căror repetabilitate este satisfăcătoare.

Acest rezultat trebuie să fie exprimat în conformitate cu indicațiile din metodele de analiză, cu un număr adecvat de cifre semnificative și trebuie să fie corectat, dacă acest lucru este necesar, în funcție de conținutul de umiditate al probei finale înaintea pregătirii.”