31980L1269

DIRECTIVA 80/1269/CEE A CONSILIULUI

din 16 decembrie 1980

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la puterea motoarelor autovehiculelor

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Adunării (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în conformitate cu legislațiile interne se referă, printre altele, la metoda de măsurare a puterii motoarelor care trebuie utilizată pentru a indica puterea motorului unui tip de vehicul;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât apar, prin urmare, obstacole tehnice în calea schimburilor comerciale, care trebuie eliminate prin adoptarea acelorași cerințe de către toate statele membre în completarea sau în locul reglementărilor lor actuale, pentru a permite în special punerea în aplicare, pentru fiecare vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 80/1267/CEE (5);

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă de peste 25 km/h, cu excepția vehiculelor care circulă pe șine, a tractoarelor și a mașinilor agricole.

Articolul 2

Statele membre nu pot să refuze acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul ori să refuze sau să interzică vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea unui vehicul din motive legate de puterea motorului, în cazul în care aceasta este stabilită în conformitate cu anexele I și II.

Articolul 3

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor prevăzute în anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 4

(1)   Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea sa. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 104, 28.4.1980, p. 9.

(2)  JO C 265, 13.10.1980, p. 76.

(3)  JO C 182, 21.7.1980, p. 3.

(4)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(5)  JO L 375, 31.12.1980, p. 34.

ANEXA I

DETERMINAREA PUTERII MOTOARELOR

1.   OMOLOGAREA CEE DE TIP

1.1.   Cererea de omologare CEE de tip

Cererea de omologare CEE pentru un tip de vehicul în ceea ce privește puterea motorului este înaintată de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

Aceasta este însoțită de documentele de mai jos și de următoarele informații, în trei exemplare:

1.1.2.   În cazul în care serviciul tehnic însărcinat cu încercările efectuează el însuși încercările, trebuie să i se prezinte un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat.

1.2.   Documentația

În cazul în care se acceptă o cerere în sensul punctului 1.1, autoritatea competentă întocmește documentul al cărui model se regăsește în anexa II. La întocmirea acestui document, autoritatea competentă a statului membru care efectuează omologarea CEE de tip poate utiliza procesul-verbal întocmit de un laborator agreat sau recunoscut în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

2.   DOMENIUL DE APLICARE

Această metodă se referă la motoarele cu ardere internă utilizate la propulsia vehiculelor din categoriile M și N, astfel cum sunt acestea definite în anexa I la Directiva 70/156/CEE, și care fac parte din una din categoriile următoare:

2.2.   Această metodă se aplică motoarelor, indiferent dacă sunt sau nu supraalimentate.

3.   DEFINIȚII

În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

4.   PRECIZIA MĂSURĂRII PUTERII LA SARCINĂ MAXIMĂ

Cuplul

4.2.   Viteza de rotație

Precizia măsurării trebuie să fie de ± 0,5 %. Este recomandabil ca viteza de rotație a motorului să fie măsurată cu ajutorul unui turometru și aL unui cronometru, sincronizate automat.

4.3.   Consumul de combustibil:

± 1 % din total pentru aparatul utilizat.

4.4.   Temperatura aerului de admisie al motorului: ± 2 °C.

4.5.   Presiunea barometrică: ± 2 mbar.

4.6.   Presiunea în țeava de evacuare a gazelor de evacuare pe standul de încercări: (a se vedea nota 1 din tabelul 1)

4.7.   Presiunea în canalul de admisie: ± 0,5 mbar.

4.8.   Presiunea în țeava de eșapament a vehiculului: ± 2 mbar.

5.   PUTEREA NETĂ A MOTORULUI

5.1.   Încercări

5.1.1.   Echipamentele auxiliare

În timpul încercărilor, echipamentele auxiliare incluse, specificate mai jos, trebuie amplasate pe motor, pe cât posibil în locurile pe care le-ar ocupa în cazul utilizării respective.

5.1.1.1.   Echipamentele auxiliare incluse

Echipamentele auxiliare care trebuie incluse în timpul încercărilor pentru a stabili puterea netă a motorului sunt indicate în tabelul 1.

5.1.1.2.   Echipamente auxiliare excluse

Echipamentele auxiliare care sunt necesare doar în condițiile utilizării vehiculului și care pot fi montate pe motor trebuie scoase pe durata încercărilor. Ca exemplu este prezentată în continuare o listă, care nu este completă:

În cazul echipamentelor nedemontabile, puterea absorbită fără debit de acestea poate fi stabilită și adăugată la puterea măsurată.

TABELUL 1

Echipamentele auxiliare care trebuie incluse la încercări în vederea stabilirii puterii nete a motorului

Echipamente auxiliare utilizate la pornirea motoarelor diesel

Pentru echipamentele auxiliare care servesc la pornirea motoarelor diesel, trebuie luate în considerare următoarele două cazuri:

5.1.2   Condiții de reglare

În timpul încercărilor de stabilire a puterii nete, condițiile de reglare sunt cele indicate în tabelul 2.

TABELUL 2

Condițiile de reglare

5.1.3.   Încercarea de stabilire a puterii nete

5.1.3.1.   Încercarea de stabilire a puterii nete trebuie efectuată cu admisia completă a gazelor, în cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie, și cu debitul pompei de injecție la sarcină totală, pentru motoarele diesel, motorul fiind echipat conform specificațiilor din tabelul 1.

5.1.3.2.   Măsurările trebuie efectuate în condiții de funcționare stabilizate: alimentarea cu aer a motorului trebuind să fie suficientă. Motoarele trebuie să fi fost rodate în condițiile recomandate de constructor. Camerele de combustie pot conține sedimente, dar în cantități limitate.

Condițiile de încercare, de exemplu temperatura de admisie a aerului, trebuie să fie cât mai aproape posibil de condițiile de referință (a se vedea punctul 5.2), pentru a diminua importanța factorului de corecție.

5.1.3.3.   Temperatura aerului de admisie al motorului trebuie să crească la cel mult 0,15 m, în amonte de intrarea în filtrul de aer, sau, în cazul în care nu este prevăzut un filtru, la 0,15 m de trompa de admisie a aerului. Termometrul sau termocuplul trebuie protejat de emisia de căldură și trebuie plasat direct în jetul de aer. Trebuie, de asemenea, protejat de vaporii de carburant. Trebuie utilizat un număr suficient de poziții pentru a obține o temperatură medie de admisie reprezentativă. Dispozitivul de măsurare nu trebuie să perturbe evacuarea aerului.

5.1.3.4.   Nu trebuie efectuată nici o măsurare în cazul în care cuplul, viteza și temperaturile nu au rămas aproape constante cel puțin un minut.

5.1.3.5.   În cazul în care se alege o viteză pentru măsurări, valoarea acesteia nu trebuie să varieze cu mai mult de ± 1 % sau ± 10 rpm în timpul citirii, reținându-se cea mai mare toleranță.

5.1.3.6.   Citirea sarcinii pe frână, a consumului de combustibil și a temperaturii aerului de admisie trebuie să se facă simultan; valoarea reținută pentru măsurare trebuie să fie media a două valori stabilizate care diferă cu mai puțin de 2 % pentru sarcina de frână și consumul de combustibil.

5.1.3.7.   Pentru măsurarea vitezei și a consumului cu un dispozitiv cu comandă manuală, durata de realizare a măsurărilor trebuie să fie de cel puțin 60 de secunde.

Combustibil

Răcirea motorului

5.1.3.9.1.   Motoarele răcite cu lichid

Temperatura lichidului de răcire la ieșirea din motor trebuie să fie menținută la ± 5 °C față de temperatura superioară de reglare a termostatului, specificată de constructor. În cazul în care constructorul nu furnizează astfel de specificații, temperatura trebuie să fie de 80 ± 5 °C.

5.1.3.9.2.   Motoarele răcite cu aer

Pentru motoarele răcite cu aer, temperatura într-un punct precizat de constructor trebuie menținută între valoarea maximă TM specificată de constructor și TM – 20 °C.

5.1.3.10.   Temperatura combustibilului la intrarea în pompa de injecție sau în carburator trebuie menținută în limitele stabilite de constructor.

5.1.3.11.   Temperatura lubrifiantului, măsurată în carter sau la ieșirea din schimbătorul de temperatură a uleiului, în cazul în care acesta există, trebuie să se încadreze în limitele stabilite de constructor.

5.1.3.12.   Temperatura gazelor de evacuare trebuie măsurată într-un punct adiacent flanșei(lor) sau țevii de eșapament. Aceasta nu trebuie să depășească valoarea indicată de constructor.

5.1.3.13.   Sistemul de răcire auxiliar

Dacă este necesar, se poate utiliza un sistem de răcire auxiliar pentru menținerea temperaturilor în limitele prevăzute la punctele 5.1.3.9-5.1.3.12.

5.1.4.   Desfășurarea încercărilor

Se efectuează măsurări la un număr suficient de mare de viteze de rotație pentru a defini complet curba puterii la sarcină totală între viteza cea mai mică și viteza cea mai mare indicate de constructor. Această gamă de viteze trebuie să includă viteza de rotație la care motorul produce putere maximă. Pentru fiecare viteză, se ia în considerare media dintre două viteze stabilizate.

5.1.5.   Măsurarea indicelui de fum

În cazul motoarelor diesel, se verifică în timpul încercărilor ca nivelul gazelor de evacuare să îndeplinească condițiile din anexa VI la Directiva 72/306/CEE.

5.2.   Factorii de corecție

5.2.1.   Definiție

Factorul de corecție este coeficientul K, cu care se multiplică puterea constatată pentru a stabili puterea unui motor, măsurată în condițiile atmosferice de referință specificate la punctul 5.2.2.

5.2.2.   Condițiile atmosferice de referință

5.2.3.   Condițiile care trebuie îndeplinite în laborator

Pentru ca o încercare să fie valabilă, factorul de corecție K trebuie să se fie astfel încât 0,96 ≤ K ≤ 1,06.

5.2.4.   Stabilirea factorilor de corecție

5.2.4.1.   Cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie (cu carburator sau cu injecție), factorul Ka.

Factorul de corecție se obține utilizând formula următoare:

unde:

Cazul motoarelor diesel, factorul Kd

5.2.4.2.1.   Motoarele diesel în patru timpi, care nu sunt supraalimentate, și motoarele diesel în doi timpi:

factorul de corecție se obține conform formulei următoare:

unde:

Motoare diesel în patru timpi, supraalimentate

5.2.4.2.2.1.   Turbocompresorul acționat de gazele de evacuare

Nu se face nici o corecție puterii. Cu toate acestea, când densitatea aerului ambiant diferă cu mai mult de 5 % de densitatea aerului în condițiile de referință (25 °C și 1 000 mbar), condițiile de încercare trebuie menționate în raportul de încercare.

Compresor acționat mecanic

5.2.4.2.2.2.1.   Raportul r se definește conform formulei următoare:

unde:

5.2.4.2.2.2.2.   Factorul de corecție pentru motoarele cu compresor cu acționare mecanică este cel utilizat și la motoarele care nu sunt supraalimentate, în cazul în care r este mai mare sau egal cu 50 milimetri cubi la litru, și este egal cu 1 în cazul în care r este mai mic de 50 milimetri cubi la litru.

5.3.   Procesul-verbal al încercării

Procesul-verbal al încercării trebuie să cuprindă rezultatele și toate calculele necesare pentru obținerea puterii nete indicate în anexa II, precum și caracteristicile motorului indicate în apendicele 1 și 2 din prezenta anexă.

5.4.   Modificarea tipului motorului

Orice modificare a motorului, în ceea ce privește caracteristicile prezentate în apendicele 1 și 2, trebuie adusă la cunoștința autorității competente. Această autoritate poate:

6.   TOLERANȚELE ADMISE LA MĂSURAREA PUTERII NETE

(1)  Sistemele complete de evacuare și de admisie prevăzute pentru vehicul trebuie utilizate atunci când există riscul ca acestea să aibă o influență semnificativă asupra puterii motorului (motor în doi timpi, motor cu aprindere prin scânteie etc.) sau când utilizarea lor este cerută de constructor. În celelalte cazuri, în timpul încercărilor, trebuie doar să se verifice dacă la ieșirea țevii de evacuare contrapresiunea nu depășește cu mai mult de 10 mbar contrapresiunea maximă prevăzută de constructor și dacă presiunea în colectorul de admisie nu diferă cu mai mult de 1 mbar de valoarea-limită specificată de constructor pentru un filtru de aer curat. Aceste condiții pot fi reproduse și cu ajutorul echipamentului standului de încercări.

Atunci când în laboratorul de încercări se utilizează sistemul de evacuare complet, sistemul de evacuare a gazelor de eșapament nu trebuie, când motorul funcționează, să creeze în țeava de eșapament, în punctul în care aceasta este legată de sistemul de evacuare a vehiculului, o presiune care să difere cu mai mult de 10 mbar de presiunea atmosferică, cu excepția cazului în care constructorul a acceptat, înainte de realizarea încercărilor, o contrapresiune mai mare.

(2)  În cazul în care în motor este încorporat un dispozitiv de încetinire a evacuării, clapeta dispozitivului de încetinire trebuie fixată în poziția de deschidere maximă.

(3)  Dacă este necesar, presiunea de alimentare cu combustibil poate fi reglată, pentru a reda presiunile existente în aplicația respectivă (mai ales atunci când se utilizează un sistem de retur al carburantului).

(4)  Clapeta de admisie a aerului este clapeta de comandă a regulatorului pneumatic al pompei de injecție. Regulatorul sau sistemul de injecție poate conține alte dispozitive care pot influența cantitatea de carburant injectată.

(5)  Radiatorul, ventilatorul, duza ventilatorului, pompa de apă și termostatul trebuie situate una față de cealaltă în aceeași poziție ca și pe vehicul. Circulația lichidului de răcire trebuie generată doar de pompa de apă a motorului. Răcirea lichidului poate fi făcută fie de radiatorul motorului, fie printr-un circuit exterior, cu condiția ca pierderea de sarcină a acestui circuit și presiunea la intrarea în pompă să fie aproximativ egale cu cea a sistemului de răcire a motorului. În cazul în care există, jaluzeaua radiatorului trebuie să fie deschisă.

În cazul în care, din motive de accesibilitate, radiatorul, ventilatorul și duza ventilatorului nu pot fi montate pe motor, puterea absorbită de ventilatorul montat separat, în poziția corectă față de radiator și de duză (în cazul în care aceasta există), trebuie stabilită la vitezele de rotație corespunzătoare regimurilor de rotație ale motorului, utilizate în momentul reducerii puterii motorului, fie printr-un calcul bazat pe caracteristicile tipurilor, fie prin încercări practice. Această putere, raportată la condițiile atmosferice normale definite la punctul 5.2.2, trebuie dedusă din puterea corectată.

(6)  În cazul în care ventilatorul sau suflanta poate fi decuplată, încercările trebuie să fie efectuate cu ventilatorul (sau suflanta) cuplat(ă).

(7)  Termostatul poate fi fixat în poziția deschis complet.

(8)  Debitul minim al generatorului: generatorul trebuie să furnizeze energia electrică strict necesară alimentării echipamentelor auxiliare indispensabile funcționării motorului (inclusiv ventilatorul de răcire electric). În cazul în care este necesară racordarea unei baterii, se va utiliza o baterie în stare de funcționare bună și încărcată complet.

(9)  Temperatura aerului în colectorul de admisie nu trebuie să o depășească pe cea preconizată de constructor, în cazul în care aceasta este specificată.

Răcirea aerului de supraalimentare.

Răcirea aerului de supraalimentare poate fi realizată fie de răcitorul de admisie al motorului, fie de un sistem de răcire exterior, cu condiția ca presiunea și temperatura aerului la ieșirea din răcitor să fie egale cu cele din sistemul original prevăzut de constructorul motorului.

(10)  JO L 190, 20.8.1972, p. 1.

(11)  JO L 76, 6.4.1970, p. 1.

(12)  JO L 223, 14.8.1978, p. 48.

Apendicele 1

Apendicele 2

ANEXA II