31968L0151

PRIMA DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

din 9 martie 1968

de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților

(68/151/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 54 alineatul (3) litera (g),

având în vedere Programul general de eliminare a restricțiilor la libertatea de stabilire (1), în special titlul VI,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât coordonarea prevăzută la articolul 54 alineatul (3) litera (g) și în Programul general de eliminare a restricțiilor la libertatea de stabilire este urgentă, în special în ceea ce privește societățile pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată, dat fiind că activitățile acestor societăți comerciale se extind frecvent dincolo de frontierele teritoriului național;

întrucât coordonarea dispozițiilor de drept intern privind publicitatea, valabilitatea angajamentelor acestor societăți și nulitatea acestora prezintă o importanță deosebită, în special pentru protejarea intereselor terților;

întrucât, în aceste domenii, trebuie adoptate simultan dispoziții comunitare privind societățile comerciale în cauză, deoarece singura garanție pe care o oferă terților este patrimoniul lor social;

întrucât publicitatea trebuie să permită terților cunoașterea actelor esențiale ale societății comerciale și alte informații privind societatea, în special identitatea persoanelor care au competența să angajeze societatea;

întrucât protecția terților trebuie asigurată prin dispoziții care să limiteze, pe cât posibil, cauzele de nulitate a angajamentelor asumate în numele societății;

întrucât, pentru a asigura certitudinea juridică în raporturile dintre societate și terți, precum și în raporturile dintre asociați, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate și efectul retroactiv al declarației de nulitate și să se stabilească un termen scurt în care terții pot ridica obiecții privind o astfel de declarație,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta directivă se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre cu privire la următoarele forme de societăți comerciale:

SECȚIUNEA I

Publicitatea

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile să vizeze cel puțin următoarele acte și informații:

(2)   În aplicarea alineatului (1) litera (f), sunt considerate societăți comerciale pe acțiuni închise societățile comerciale care îndeplinesc următoarele condiții:

Articolul 3

(1)   În fiecare stat membru, la registrul central, registrul comercial sau registrul societăților comerciale se deschide un dosar pentru fiecare dintre societățile comerciale înregistrate în registrul în cauză.

(2)   Toate actele și informațiile care trebuie publicate în conformitate cu articolul 2 trebuie păstrate în dosar sau înregistrate în registru; obiectul înregistrărilor în registru trebuie să apară în orice caz în dosar.

(3)   Trebuie să fie posibilă obținerea unei copii integrale sau parțiale a tuturor actelor și informațiilor menționate în articolul 2, prin corespondență, costul acestei copii nedepășind costul administrativ.

Copiile transmise sunt certificate „pentru conformitate”, cu excepția cazului în care solicitantul renunță la certificare.

(4)   Actele și informațiile menționate la alineatul (2) se publică în buletinul național desemnat de statul membru în acest sens, integral, parțial sau sub forma unei mențiuni care semnalează depunerea documentului la dosar sau înregistrarea lui în registru.

(5)   Actele și informațiile sunt opozabile terților doar după publicarea lor în conformitate cu alineatul (4), cu excepția cazului în care societatea comercială poate dovedi că terții aveau cunoștință de acestea. Cu toate acestea, în ceea ce privește tranzacțiile încheiate înainte de a șaisprezecea zi de la publicare, actele și informațiile nu sunt opozabile terților care dovedesc că se aflau în imposibilitatea de a le cunoaște.

(6)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a evita apariția unor neconcordanțe între cele publicate în presă și ceea ce apare în dosar sau registru.

Cu toate acestea, în cazul unei neconcordanțe, textul publicat în presă nu este opozabil terților; cu toate acestea, terții se pot prevala de textul în cauză, cu excepția cazului în care societatea comercială dovedește că ei au avut cunoștință de textul depus la dosar sau înregistrat în registru.

(7)   Terții pot totuși să se prevaleze de orice act sau informație pentru care nu au fost încă îndeplinite formalitățile de publicitate, cu excepția cazului în care nepublicarea le privează de efect.

Articolul 4

Statele membre dispun ca scrisorile și notele de comandă să menționeze următoarele informații:

Dacă în aceste documente se menționează capitalul societății, se precizează capitalul subscris și vărsat.

Articolul 5

Fiecare stat membru stabilește persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităților de publicitate.

Articolul 6

Statele membre prevăd sancțiuni adecvate pentru:

SECȚIUNEA II

Valabilitatea obligațiilor asumate de o societate comercială

Articolul 7

Dacă sunt îndeplinite anumite acte în numele unei societăți în curs de înființare, înainte ca aceasta să fi dobândit personalitate juridică și dacă societatea nu își asumă obligațiile ce rezultă din actele în cauză, persoanele care le-au îndeplinit sunt responsabile solidar și nelimitat pentru acțiunile în cauză, în absența unei clauze contractuale contrare.

Articolul 8

Îndeplinirea obligațiilor de publicitate cu privire la persoanele care, în calitate de organ, au competența de a o angaja face inopozabilă terților orice neregulă cu privire la numirea acestora, cu excepția cazului în care societatea poate dovedi că terții în cauză aveau cunoștință despre acest lucru.

Articolul 9

(1)   Actele îndeplinite de organele societății angajează societatea, chiar dacă nu se încadrează în obiectul de activitate al societății, cu excepția cazului în care astfel de acte depășesc limitele competențelor pe care legea le atribuie sau permite a fi atribuite organelor în cauză.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă că societatea nu este angajată în cazul în care acțiunile respective nu se încadrează în obiectul de activitate al societății, dacă societatea dovedește că terții cunoșteau sau, având în vedere circumstanțele, nu puteau să nu cunoască faptul că actul nu se încadrează în obiectul de activitate; publicarea statutului nu constituie, în sine, o dovadă suficientă în acest sens.

(2)   Limitele competențelor conferite organelor societății conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt niciodată opozabile terților, nici chiar dacă au fost publicate.

(3)   Dacă legislația internă prevede că competența de a reprezenta societatea poate fi conferită prin statut, prin derogare de la normele juridice în materie, unei singure persoane sau mai multor persoane care acționează împreună, legislația în cauză poate prevedea, de asemenea, că o astfel de dispoziție din statut este opozabilă terților, cu condiția să vizeze competența generală de reprezentare; opozabilitatea față de terți a unei astfel de dispoziții din statut este reglementată de articolul 3.

SECȚIUNEA III

Nulitatea societății

Articolul 10

În toate statele membre a căror legislație nu prevede un control preventiv, administrativ sau judiciar, în momentul constituirii societății, actul constitutiv, statutul societății și orice modificări ale acestor acte se întocmesc în formă autentică.

Articolul 11

Legislațiile statelor membre pot să prevadă nulitatea societăților doar în următoarele condiții:

Articolul 12

(1)   Opozabilitatea față de terți a unei hotărâri judecătorești prin care se pronunță nulitatea este reglementată de dispozițiile articolului 3. Opoziția terților, dacă este prevăzută de legislația internă, nu poate fi primită decât în termen de șase luni de la publicarea hotărârii judecătorești.

(2)   Nulitatea determină lichidarea societății, la fel ca și dizolvarea.

(3)   Nulitatea în sine nu aduce atingere valabilității angajamentelor asumate de sau față de societate, fără a aduce atingere consecințelor lichidării societății.

(4)   Legislația fiecărui stat membru poate reglementa efectele nulității între asociați.

(5)   Deținătorii de părți sociale sau de acțiuni rămân cu obligația de a vărsa capitalul nevărsat până la concurența capitalului subscris, în măsura impusă de angajamentele încheiate cu creditorii.

SECȚIUNEA IV

Dispoziții generale

Articolul 13

Statele membre pun în aplicare, în termen de optsprezece luni de la notificarea prezentei directive, orice modificări ale actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Obligația de publicitate prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (f) intră în vigoare după treizeci de luni de la notificarea prezentei directive în ceea ce privește societățile comerciale pe acțiuni de drept olandez, cu excepția celor menționate la actualul articolul 42 litera (c) din Codul comercial olandez.

Statele membre pot să prevadă ca publicitatea aferentă textului integral al statutului, în versiunea modificată după constituirea societății, să fie obligatorie numai la o nouă modificare a statutului, sau, în absența acesteia, cel târziu la 31 decembrie 1970.

Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 14

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO 2, 15.1.1962, p. 36/62.

(2)  JO 96, 28.5.1966, p. 1519/66.

(3)  JO 194, 27.11.1964, p. 3248/64.