(1)   O taxă vamală include orice taxă sau impunere de orice tip, aplicată importurilor de mărfuri sau în legătură cu acestea, incluzând orice formă de suprataxă sau supraimpunere, dar nu include:

(a)	impuneri echivalente cu impozitele interne aplicate atât asupra mărfurilor importate, cât și a celor produse local, în conformitate cu articolul 20;

(b)	măsuri antidumping, compensatorii sau de salvgardare aplicate în conformitate cu dispozițiile titlului VI și

(c)	redevențe sau alte impuneri aplicate în conformitate cu articolul 8.

(2)   Pentru fiecare produs, taxa vamală de bază căreia i se aplică reduceri succesive este cea specificată în calendarele de liberalizare a taxelor vamale ale fiecărei părți.

(1)   Clasificarea mărfurilor comercializate, vizate de prezentul acord, este cea stabilită în nomenclatura tarifară respectivă a fiecărei părți, în conformitate cu Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (SA).

(2)   Părțile își comunică reciproc toate informațiile necesare, în termen de trei (3) luni de la orice modificare tarifară sau orice modificare în SA, privind taxele vamale pe care le aplică și nomenclaturile corespunzătoare produselor enumerate în anexele I și II.

(1)   În sensul prezentei părți, termenul „originar” înseamnă că se întrunesc condițiile pentru a intra sub incidența conceptului „originar” în conformitate cu legislația aplicabilă a părții importatoare (1) (2).

(2)   Consiliul APE instituit în temeiul articolului 104 (denumit în continuare „Consiliul APE”) adoptă, prin decizie, un protocol care să reglementeze regulile de origine în termen de cel mult cinci (5) ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Alineatul (1) din prezentul articol încetează să se aplice din momentul în care un astfel de protocol devine aplicabil.

(3)   În cazul în care, la sfârșitul perioadei de cinci ani menționate la alineatul (2), părțile nu au adoptat un astfel de protocol, Consiliul APE evaluează aplicarea alineatului (1) și poate decide să prelungească perioada de cinci ani respectivă.

(1)   Părțile convin să nu majoreze taxele vamale aplicate produselor care fac obiectul liberalizării în temeiul prezentului acord, cu excepția măsurilor adoptate în conformitate cu articolele 48, 49 și 50.

(2)   Pentru a menține perspectiva proceselor de integrare regională africane mai extinse, părțile pot decide în Consiliul APE să modifice nivelul taxelor vamale prevăzute în anexele II(a), II(b) și II(c) la prezentul acord, care pot fi aplicate unui produs originar din UE la importul în statul (statele) partener(e) CAE. Părțile se asigură că orice modificare de acest fel nu determină o incompatibilitate a prezentului acord cu cerințele articolului XXIV din GATT 1994.

(1)   Taxele vamale se percep o singură dată pentru mărfurile originare dintr-una dintre părți și care sunt importate pe teritoriul celeilalte părți.

(2)   Orice taxă plătită la importul într-un stat partener CAE este rambursată în întregime pentru mărfurile care părăsesc statul partener CAE în care au fost importate prima dată având ca destinație un alt stat partener CAE. Taxa vamală se achită în statul partener CAE în care are loc consumul mărfurilor.

(3)   Părțile convin să coopereze în vederea facilitării circulației mărfurilor și simplificării procedurilor vamale.

(1)   Părțile nu instituie asupra mărfurilor exportate către cealaltă parte nicio taxă sau impozit nou care depășesc pe cele instituite asupra unor produse similare destinate comercializării pe piața internă.

(2)   În pofida dispozițiilor alineatului (1), statul (statele) partener(e) CAE pot institui o taxă sau un impozit temporar la exportul de mărfuri, după notificarea UE, în următoarele condiții:

(a)	pentru promovarea dezvoltării industriei interne;

(b)	pentru menținerea stabilității monetare, atunci când creșterea prețului mondial al unui produs destinat exportului generează riscul de supraevaluare a valorii monedei; sau

(c)	pentru a proteja veniturile, siguranța alimentară și mediul.

(3)   Aceste taxe ar trebui aplicate unui număr restrâns de produse pentru o perioadă limitată și sunt reexaminate de Consiliul APE, după patruzeci și opt (48) de luni, în vederea revalidării.

(4)   Orice tratament mai favorabil care constă în sau în legătură cu taxele aplicate de statul (statele) partener(e) CAE exporturilor de orice produse destinate unei mari puteri comerciale trebuie să fie acordate produsului similar destinat teritoriului UE de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(5)   În sensul prezentului articol și al articolului 15, prin „mare putere comercială” se înțelege orice țară dezvoltată sau orice țară care deține o cotă mai mare de 1 % din exporturile mondiale de mărfuri în cursul anului precedent intrării în vigoare a acordului de liber schimb menționat la articolul 15 sau orice grup de țări care, acționând individual, colectiv sau în cadrul unui acord de liber schimb, deține o cotă cumulată mai mare de 1,5 % din exporturile mondiale de mărfuri în cursul anului precedent intrării în vigoare a acordului de liber schimb menționat la articolul 15 (3).

(1)   În ceea ce privește mărfurile reglementate de prezenta parte, UE acordă statului (statelor) partener(e) CAE orice tratament mai favorabil care s-ar aplica în urma încheierii de către UE a unui acord de liber schimb cu o parte terță ulterior semnării prezentului acord.

(2)   În ceea ce privește mărfurile reglementate de prezenta parte, statul (statele) partener(e) CAE acordă UE orice tratament mai favorabil care s-ar aplica în urma faptului că statul (statele) partener(e) CAE devine (devin), ulterior semnării prezentului acord, parte (părți) la un acord de liber schimb cu orice mare putere comercială. Părțile se consultă și decid de comun acord, în măsura posibilităților, cu privire la modalitățile optime de punere în aplicare a prezentului alineat de la caz la caz, cu condiția ca UE să poată demonstra că a primit un tratament mai puțin favorabil decât cel oferit de statul (statele) partener(e) CAE oricăror alte mari puteri comerciale.

(3)   Dispozițiile prezentei părți nu sunt interpretate astfel încât să impună părților obligația să își acorde în mod reciproc orice tratament preferențial aplicabil ca urmare a faptului că, la data semnării prezentului acord, una dintre acestea este parte la un acord de liber schimb încheiat cu o parte terță.

(4)   Alineatul (2) nu se aplică în cazul acordurilor comerciale încheiate între statul (statele) partener(e) CAE și țările din grupul statelor din Africa, Zona Caraibilor și Pacific sau alte țări și regiuni din Africa.

(5)   În sensul prezentului articol, prin „acord de liber schimb” se înțelege un acord care liberalizează în mod substanțial comerțul și elimină în mod substanțial măsurile discriminatorii și/sau interzice noi măsuri discriminatorii sau măsuri mai discriminatorii între părți la data intrării în vigoare a acordului respectiv sau într-o perioadă rezonabilă de timp.

(1)   Părțile convin asupra importanței cruciale a cooperării administrative pentru punerea în aplicare și controlul tratamentului preferențial acordat în temeiul prezentei părți și își reafirmă angajamentul de a combate neregulile și frauda în domeniul vamal și în domeniile conexe.

(2)   În cazul în care una dintre părți constată, pe baza unor informații obiective, lipsa cooperării administrative și/sau nereguli sau fraudă, partea în cauză poate suspenda temporar tratamentul preferențial aferent produsului (produselor) în cauză, în conformitate cu prezentul articol.

(3)   În sensul prezentului articol, lipsa cooperării administrative înseamnă, printre altele:

(a)	nerespectarea repetată a obligației de a verifica statutul originii produsului (produselor) în cauză;

(b)	refuzul repetat sau întârzierea nejustificată repetată în a efectua și/sau a comunica rezultatele controlului ulterior al dovezii privind originea produsului (produselor) în cauză;

(c)	refuzul repetat sau întârzierea nejustificată repetată în a obține autorizația de a desfășura misiuni de cooperare administrativă pentru a verifica autenticitatea documentelor sau acuratețea informațiilor relevante acordării tratamentului preferențial în cauză.

(4)   Pot fi constatate nereguli sau cazuri de fraudă, printre altele, atunci când are loc o creștere rapidă, fără o explicație satisfăcătoare, a importurilor de bunuri care depășesc nivelul obișnuit al capacității de producție și de export a celeilalte părți, corelată cu informații obiective privind existența unor nereguli sau cazuri de fraudă.

(5)   Aplicarea unei suspendări temporare are loc în următoarele condiții:

(a)

partea care a constatat, pe baza unor informații obiective, lipsa cooperării administrative și/sau nereguli sau fraudă notifică fără întârzieri nejustificate Comitetului înalților funcționari, instituit în temeiul articolului 106 (denumit în continuare „Comitetul înalților funcționari”) constatările sale, furnizând informații obiective, și inițiază consultări în cadrul Comitetului înalților funcționari, pe baza tuturor informațiilor relevante și a constatărilor obiective, în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru ambele părți;

(b)

atunci când părțile inițiază consultări în cadrul Comitetului înalților funcționari, astfel cum se prevede la litera (a), și nu reușesc să ajungă la o soluție acceptabilă în termen de trei (3) luni de la efectuarea notificării, partea în cauză poate suspenda temporar tratamentul preferențial relevant al produsului (produselor) în cauză și suspendarea temporară se notifică fără întârzieri nejustificate Consiliului APE;

(c)

suspendările temporare în temeiul prezentului articol se limitează la ceea ce este necesar pentru a proteja interesele financiare ale părții în cauză, nu depășesc o perioadă de șase (6) luni, care poate fi reînnoită și fac obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului înalților funcționari, în special pentru a li se pune capăt de îndată ce condițiile de aplicare nu mai sunt întrunite.

(6)   Odată cu notificarea Comitetului înalților funcționari efectuată în temeiul alineatului 5 litera (a), partea care efectuează notificarea respectivă ar trebui să publice în jurnalul său oficial un aviz adresat importatorilor. În avizul adresat importatorilor ar trebui să se indice că în cazul produsului respectiv s-a constatat, pe baza unor informații obiective, lipsa cooperării administrative și/sau existența unor nereguli sau a fraudei.

(1)   Articolul VII din GATT 1994 și Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994 reglementează normele de determinare a valorii în vamă aplicate în cadrul schimburilor comerciale dintre părți.

(2)   Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind chestiunile legate de determinarea valorii în vamă.

(1)   La data intrării în vigoare a prezentului acord, se elimină toate interdicțiile sau restricțiile la importul, exportul sau vânzarea în scop de export dintre părți, altele decât taxele vamale, impozitele, redevențele și alte impuneri menționate la articolul 6, fie că sunt puse în aplicare prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau de export, fie prin alte măsuri. Nu se introduce nicio măsură nouă de acest tip în comerțul dintre părți. Prezentul articol nu aduc atingere dispozițiilor titlului VI din prezenta parte.

(2)   Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	interdicții sau restricții la export, aplicate temporar pentru a preveni sau a reduce penuriile grave de produse alimentare sau de alte produse esențiale părții contractante exportatoare;

(b)	interdicții sau restricții la import și la export necesare pentru a aplica standarde sau reglementări în materie de clasificare, sortare sau comercializare a mărfurilor în cadrul comerțului internațional.

(1)   Produsele importate originare din una dintre părți nu sunt supuse, direct sau indirect, unor impozite interne sau altor impuneri interne, superioare celor aplicate direct sau indirect produselor naționale similare ale celeilalte părți. De asemenea, părțile nu aplică alte forme de impozite interne sau alte impuneri interne astfel încât să confere protecție producției proprii.

(2)   Produselor importate originare din una dintre părți li se aplică un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel aplicat produselor interne similare ale celeilalte părți în ceea ce privește toate actele cu putere de lege, normele administrative, precum și cerințele care afectează vânzarea, oferirea spre vânzare, cumpărarea, transportul, distribuția sau utilizarea lor pe piața internă. Prezentul alineat nu exclude aplicarea unor impuneri diferențiate pentru transportul intern, bazate în exclusivitate pe exploatarea economică a mijloacelor de transport și nu pe originea produsului.

(3)   Nicio parte nu stabilește sau menține vreo reglementare cantitativă internă referitoare la amestecul, prelucrarea sau utilizarea unor produse în cantități sau proporții specificate, care necesită, direct sau indirect, ca orice cantitate sau proporție specificată din orice produs care face obiectul reglementării să fie furnizată din surse interne. Mai mult, nicio parte nu aplică reglementări cantitative interne astfel încât să acorde protecție producției proprii.

(4)   Prezentul articol nu împiedică plata unor subvenții rezervate exclusiv producătorilor naționali, inclusiv plăți acordate producătorilor naționali provenite din încasările din impozite sau impuneri interne aplicate în conformitate cu prezentul articol și subvenții acordate prin intermediul achizițiilor publice de produse naționale.

(5)   Prezentul articol nu se aplică actelor cu putere de lege, normelor administrative, procedurilor sau practicilor care reglementează achizițiile publice.

(1)   Părțile recunosc importanța cooperării vamale și a facilitării comerțului în contextul mediului comercial mondial în evoluție și convin:

(a)	să consolideze cooperarea și să garanteze că legislația și procedurile relevante, precum și capacitatea administrativă a administrațiilor relevante îndeplinesc obiectivul de promovare a facilitării comerțului;

(b)	că statul (statele) partener(e) CAE au nevoie de perioade de tranziție și de consolidare a capacităților pentru a aplica în cele mai bune condiții dispozițiile prezentului titlu.

(2)   Obiectivele prezentului titlu sunt:

(a)	facilitarea schimburilor comerciale între părți;

(b)	promovarea armonizării legislației și a procedurilor vamale la nivel regional;

(c)	sprijinirea statului (statelor) partener(e) CAE în vederea consolidării facilitării comerțului;

(d)	sprijinirea administrațiilor vamale ale statului (statelor) partener(e) CAE în punerea în aplicare a prezentului acord și a altor bune practici internaționale în domeniul vamal; și

(e)	consolidarea cooperării între autoritățile vamale ale părților și alte agenții de frontieră implicate.

(1)   Pentru a garanta respectarea dispozițiilor prezentului titlu și a răspunde în mod eficient obiectivelor prevăzute la articolul 22, părțile:

(a)	fac schimb de informații privind legislația și procedurile vamale;

(b)	elaborează inițiative comune în domenii convenite de comun acord;

(c)

cooperează în următoarele domenii: (i) modernizarea sistemelor și procedurilor vamale, precum și reducerea timpului de vămuire; (ii) simplificarea și armonizarea procedurilor vamale și a formalităților comerciale, inclusiv a celor referitoare la import, export și tranzit; (iii) consolidarea sistemelor regionale de tranzit; (iv) consolidarea transparenței în conformitate cu articolul 24 alineatul (3); (v) consolidarea capacităților, inclusiv asistență financiară și tehnică pentru statul (statele) partener(e) CAE; (vi) orice alt domeniu vamal convenit de către părți.

(d)	pe cât posibil, stabilesc poziții comune în organizațiile internaționale în domeniul vamal și al facilitării comerțului, precum OMC, Organizația Mondială a Vămilor (OMV), Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD);

(e)	promovează coordonarea între toate agențiile conexe, atât pe plan intern cât și transfrontalier.

(2)   În pofida dispozițiilor alineatului (1), părțile își acordă asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal, în conformitate cu dispozițiile protocolului 1.

(1)   Părțile convin asupra faptului că legislațiile și procedurile lor comerciale și vamale se inspiră din instrumentele și standardele internaționale aplicabile în domeniul vamal și comercial, inclusiv elementele de fond ale Convenției de la Kyoto revizuite privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale încheiate la Bruxelles la 26 iunie 1999, elementele de fond din Standardele-cadru privind securitatea și facilitarea comerțului mondial ale OMV, baza de date a OMV și Convenția SA.

(2)   Părțile convin asupra faptului că legislațiile și procedurile lor comerciale și vamale se întemeiază pe:

(a)	necesitatea de a proteja și de a facilita comerțul legitim prin asigurarea respectării și respectarea efectivă a cerințelor prevăzute de legislația vamală;

(b)	necesitatea de a evita poveri inutile și discriminatorii asupra operatorilor economici, de a se proteja împotriva fraudei și a corupției și de a oferi sprijin suplimentar operatorilor care dau dovadă de un nivel înalt de respectare a legislației și a procedurilor vamale;

(c)	necesitatea de a utiliza un singur document administrativ sau un singur echivalent electronic pentru a întocmi declarațiile vamale în UE și, respectiv, în statul (statele) partener(e) CAE;

(d)	utilizarea unor tehnici vamale moderne, inclusiv evaluarea riscului, proceduri simplificate pentru introducerea și acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, controalele ulterioare acordării liberului de vamă și auditul;

(e)	dezvoltarea progresivă a sistemelor, inclusiv a celor bazate pe tehnologia informațiilor, pentru operațiunile de export, import și tranzit, pentru a facilita schimbul de informații între operatorii economici, administrațiile vamale și alte agenții;

(f)	principiul că sancțiunile impuse pentru încălcări minore ale reglementărilor vamale sau ale cerințelor procedurale sunt proporționale și, prin aplicarea lor, nu ocazionează întârzieri nejustificate ale procedurilor vamale;

(g)	un sistem de hotărâri obligatorii în ceea ce privește aspectele vamale, în special privind clasificarea tarifară și regulile de origine, în conformitate cu normele prevăzute în legislația regională și/sau națională;

(h)	necesitatea de a aplica redevențe și impuneri care sunt proporționale cu serviciile prestate în legătură cu o tranzacție specifică și care nu sunt calculate pe o bază ad valorem. Nu se aplică redevențe și impuneri pentru servicii consulare aplicabile comerțului cu mărfuri;

(i)	eliminarea oricăror cerințe privind recurgerea obligatorie la controale înainte de expediere, în conformitate cu definiția din Acordul OMC privind inspecția înainte de expediere, sau a oricăror cerințe echivalente;

(j)	eliminarea tuturor cerințelor privind recurgerea obligatorie la comisionari vamali, precum și norme transparente, nediscriminatorii și proporționale în ceea ce privește autorizarea acestora.

(3)   Pentru a îmbunătăți metodele de lucru și pentru a asigura transparența și eficacitatea operațiunilor vamale, părțile:

(a)	iau măsuri suplimentare pentru simplificarea și standardizarea documentației și a formalităților comerciale pentru a permite acordarea liberului de vamă și vămuirea rapidă a mărfurilor;

(b)

instituie proceduri eficiente, rapide și nediscriminatorii, care să permită dreptul de a face recurs împotriva acțiunilor, hotărârilor și deciziilor administrative ale autorităților vamale sau ale altor agenții care afectează importurile, exporturile sau mărfurile aflate în tranzit; aceste proceduri sunt ușor accesibile tuturor întreprinderilor;

(c)	asigură menținerea integrității, prin aplicarea măsurilor care reflectă principiile prevăzute de convențiile și instrumentele internaționale aplicabile.

(1)   Părțile asigură liberul tranzit pe teritoriile lor, pe rutele cele mai convenabile. Orice restricție, control sau cerință trebuie să fie nediscriminatorie, proporțională și aplicată în mod uniform.

(2)   O parte poate solicita ca traficul de tranzit pe teritoriul său să intre la biroul vamal adecvat pe rute desemnate. În cazul în care una dintre părți solicită utilizarea unor astfel de rute, trebuie să facă acest lucru în deplină conformitate cu articolul V alineatul (3) din GATT 1994.

(3)   Fără a aduce atingere controalelor vamale legitime, o parte acordă un tratament care nu este mai puțin favorabil pentru mărfurile aflate în tranzit de pe teritoriul celeilalte părți decât cel acordat mărfurilor proprii.

(4)   Părțile instituie regimuri de transport sub control vamal care permit tranzitul mărfurilor fără obligația de a plăti taxe vamale sau alte impuneri cu efect echivalent, sub rezerva depunerii unor garanții adecvate în conformitate cu legislațiile vamale regionale și/sau naționale.

(5)   Părțile promovează și pun în aplicare sisteme de tranzit regionale.

(6)   Părțile promovează coordonarea între toate agențiile în cauză, atât la nivel intern, cât și la nivel transfrontalier.

(7)   Legislația părților se bazează pe standardele și instrumentele internaționale relevante pentru tranzit.

(1)   Având în vedere necesitatea de a consolida capacitatea statului (statelor) partener(e) CAE în domeniul vamal și al facilitării comerțului și fără a aduce atingere angajamentelor lor în cadrul OMC, părțile convin că statul (statele) partener(e) CAE beneficiază de o perioadă de tranziție de cinci (5) ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la articolele 23, 24 și 25.

(2)   Această perioadă de tranziție poate fi prelungită cu autorizarea Consiliului APE.

(1)   Părțile instituie un Comitet special pentru vămi și facilitarea comerțului, alcătuit din reprezentanți ai părților, care:

(a)	se reunește la o dată și cu o ordine de zi convenite în prealabil de către părți;

(b)	este prezidat alternativ de către fiecare parte; și

(c)	raportează Consiliului APE.

(2)   Funcțiile Comitetului special pentru vămi și facilitarea comerțului includ:

(a)	monitorizarea punerii în aplicare și a administrării prezentului titlu și a articolului 9;

(b)	punerea la dispoziție a unui forum pentru consultări și discuții privind orice aspecte legate de vămi, inclusiv regulile de origine, procedurile vamale generale, evaluarea vamală, clasificarea tarifară, tranzitul și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal;

(c)	consolidarea cooperării privind dezvoltarea, aplicarea și respectarea regulilor de origine și a procedurilor vamale conexe, a procedurilor vamale generale și a asistenței administrative reciproce în domeniul vamal;

(d)	sporirea cooperării privind dezvoltarea capacităților și asistența tehnică;

(e)	orice alte aspecte convenite între părți cu privire la prezentul titlu.

(1)   Dispozițiile prezentului titlu se aplică măsurilor reglementate de Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (denumit în continuare „Acordul SPS al OMC”).

(2)   În sensul prezentului titlu, cu excepția cazului în care se prevede altfel, se aplică definițiile Acordului SPS al OMC, ale Comisiei Codex Alimentarius, ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor și ale Convenției internaționale pentru protecția plantelor.

(1)   Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale referitoare la prezentul titlu la care sunt părți.

(2)   Fiecare parte:

(a)	are dreptul suveran de a pune în aplicare măsuri SPS, cu condiția ca aceste măsuri să fie compatibile cu dispozițiile Acordului SPS al OMC;

(b)	consultă cealaltă parte înainte de introducerea oricărei noi măsuri SPS, prin mecanismele de notificare prevăzute în Acordul SPS al OMC și, dacă este necesar și după caz, prin punctele de contact ale părților;

(c)	sprijină cealaltă parte în colectarea de informații necesare pentru a lua decizii în cunoștință de cauză;

(d)	promovează legăturile, întreprinderile comune, acțiunile comune de cercetare și dezvoltare între instituțiile și laboratoarele statului (statelor) partener(e) CAE și ale UE.

(1)   Părțile depun eforturi pentru a realiza o armonizare a normelor și procedurilor lor respective pentru formularea măsurilor SPS proprii, inclusiv în ceea ce privește procedurile de inspecție, de testare și de certificare, în conformitate cu Acordul SPS al OMC.

(2)   Comitetul înalților funcționari elaborează modalități prin care să asiste și să monitorizeze acest proces de armonizare.

(1)   Părțile dau dovadă de transparență în aplicarea măsurilor SPS, în conformitate cu Acordul SPS al OMC.

(2)   Părțile recunosc importanța unor mecanisme eficiente de consultare, notificare și schimb de informații cu privire la măsurile SPS, în conformitate cu Acordul SPS al OMC.

(3)   Partea importatoare informează partea exportatoare cu privire la orice modificări ale cerințelor sale SPS la import care pot afecta schimburile comerciale care fac obiectul prezentului titlu. Părțile se obligă, de asemenea, să instituie mecanisme pentru schimbul de astfel de informații.

(1)   Autoritățile SPS respective ale părților sunt autoritățile competente din statul (statele) partener(e) CAE și din UE responsabile cu punerea în aplicare a măsurilor menționate în prezentul titlu.

(2)   Autoritățile competente menționate la alineatul (1) au rolurile care le-au fost conferite în conformitate cu Acordul SPS al OMC.

(3)   Părțile își notifică reciproc autoritățile lor competente menționate la alineatul (1) și orice modificare referitoare la acestea.

(1)   Sub rezerva prezentului articol, nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică UE sau statul (statele) partener(e) CAE să adopte, la nivel individual sau colectiv, măsuri antidumping sau compensatorii în conformitate cu acordurile corespunzătoare ale OMC. În sensul prezentului articol, originea este determinată în conformitate cu regulile de origine nepreferențiale ale părților.

(2)   Înainte de instituirea măsurilor antidumping sau compensatorii definitive pentru produsele importate de la oricare dintre părți, părțile examinează posibilitatea unor soluții constructive, astfel cum se prevede în acordurile OMC relevante.

(3)   În cazul în care o măsură antidumping sau compensatorie a fost instituită de una dintre părți, există o instanță unică de control judiciar, inclusiv în etapa căilor de atac.

(4)   În cazul în care se pot institui măsuri antidumping sau compensatorii la nivel regional și la nivel național, după caz, părțile se asigură că măsurile respective nu sunt aplicate simultan pentru același produs, pe de o parte, de către autoritățile regionale și, pe de altă parte, de către autoritățile naționale.

(5)   Partea importatoare notifică părții exportatoare primirea unei plângeri documentate corespunzător înainte de deschiderea oricărei anchete.

(6)   Prezentul articol se aplică tuturor anchetelor deschise după intrarea în vigoare a prezentului acord.

(7)   Normele OMC privind soluționarea diferendelor se aplică în ceea ce privește orice diferened legat de măsurile antidumping sau compensatorii.

(1)   Sub rezerva prezentului articol, nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică statul (statele) partener(e) CAE și UE să adopte măsuri în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994, cu Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, cu articolul 5 din Acordul OMC privind agricultura. În sensul prezentului articol, originea este determinată în conformitate cu regulile de origine nepreferențiale ale părților.

(2)   În pofida dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol, având în vedere obiectivele de dezvoltare generale ale prezentului acord și dimensiunea redusă a economiilor statului (statelor) partener(e) CAE, UE exclude importurile provenite din orice stat partener CAE de la orice măsură adoptată în temeiul articolului XIX din GATT 1994, al Acordului OMC privind măsurile de salvgardare și al articolului 5 din Acordul OMC privind agricultura.

(3)   Alineatul (2) se aplică pe o perioadă de cinci (5) ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Cel târziu cu o sută douăzeci (120) de zile înainte de încheierea acestei perioade, Consiliul APE examinează funcționarea alineatului (2) având în vedere nevoile de dezvoltare ale statului (statelor) partener(e) CAE pentru a stabili dacă aplicarea acestor dispoziții ar trebui extinsă pentru o perioadă suplimentară.

(4)   Alineatul (1) se aplică sub rezerva Memorandumului de înțelegere al OMC privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor (MSL).

(1)   În urma examinării soluțiilor alternative, o parte poate aplica măsuri de salvgardare pe o perioadă limitată, care derogă de la articolele 10 și 11, în condițiile și în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Măsurile de salvgardare menționate la alineatul (1) se pot adopta atunci când un produs originar din una dintre părți este importat pe teritoriul celeilalte părți în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze:

(a)	un prejudiciu grav ramurii industriei naționale de produse similare sau direct concurente pe teritoriul părții importatoare;

(b)	disfuncționalități într-un sector al economiei, în special în cazul în care aceste disfuncționalități cauzează dificultăți sau probleme sociale majore care ar putea genera o gravă deteriorare a situației economice a părții importatoare; sau

(c)	disfuncționalități pe piețele de produse agricole similare sau direct concurente (4) sau ale mecanismelor care reglementează acele piețe.

(3)   Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol nu depășesc ceea ce este necesar pentru a remedia sau a preveni prejudiciul grav sau disfuncționalitățile, astfel cum sunt definite la alineatul (2) și alineatul (5) litera (b). Măsurile de salvgardare ale părții importatoare pot să constea numai în una sau mai multe din următoarele acțiuni:

(a)	suspendarea reducerii suplimentare a nivelului taxei la import pentru produsul în cauză, prevăzută de prezentul acord;

(b)	majorarea taxei vamale la produsul în cauză până la un nivel care nu depășește taxa vamală aplicată altor membri OMC; și

(c)	introducerea contingentelor tarifare pentru produsul în cauză.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3), în cazul în care un produs originar din statul (statele) partener(e) CAE este importat în una sau mai multe regiuni ultraperiferice ale UE în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze una dintre situațiile menționate la alineatul (2), UE poate să adopte măsuri de supraveghere sau de salvgardare limitate la regiunea sau regiunile în cauză în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (6)-(9).

(5)   (a) Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3), în cazul în care un produs originar din UE este importat în statul (statele) partener(e) CAE în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze una dintre situațiile menționate la alineatul (2), statul (statele) partener(e) CAE poate (pot) să adopte măsuri de supraveghere sau de salvgardare limitate la teritoriul lor în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (6)-(9).

(b)

Statul (statele) partener(e) CAE pot să adopte măsuri de salvgardare, în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (6)-(9), în cazul în care, ca rezultat al reducerii taxelor un produs originar din UE este importat pe teritoriul acestuia (acestora), în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze disfuncționalități unei industrii incipiente producătoare de produse similare sau direct concurente. O astfel de dispoziție este aplicabilă doar pentru o perioadă de zece (10) ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Această perioadă poate fi prelungită de către Consiliul APE pentru o perioadă de maximum cinci (5) ani.

(6)   (a) Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol sunt menținute numai pe perioada necesară pentru a preveni sau remedia prejudiciul grav sau disfuncționalitățile, astfel cum sunt definite la alineatele (2), (4) și (5).

(b)

Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol se aplică pentru o perioadă de maximum doi (2) ani. În cazul în care circumstanțele care au justificat instituirea măsurilor de salvgardare continuă să existe, aceste măsuri pot fi prelungite pentru o perioadă suplimentară de maximum doi (2) ani. În cazul în care statul (statele) partener(e) CAE aplică o măsură de salvgardare, sau în cazul în care UE aplică o măsură de salvgardare limitată la teritoriul uneia sau mai multor regiuni ultraperiferice, astfel de măsuri pot fi instituite totuși pentru o perioadă de maximum patru (4) ani, iar în cazul în care circumstanțele care au justificat instituirea măsurilor de salvgardare continuă să existe, acestea pot fi prelungite pentru o perioadă suplimentară de patru (4) ani.

(c)	Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol care depășesc un (1) an conțin dispoziții clare care prevăd eliminarea lor treptată până cel târziu la sfârșitul perioadei stabilite.

(d)	Nicio măsură de salvgardare menționată la prezentul articol nu se aplică importului unui produs care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri timp de cel puțin un (1) an de la data expirării măsurii respective.

(7)   La punerea în aplicare a alineatelor (1)-(6), se aplică următoarele dispoziții:

(a)	în cazul în care una dintre părți consideră că este prezentă una dintre circumstanțele prevăzute la alineatele (2), (4) sau (5), aceasta înaintează de îndată cazul spre examinare Comitetului înalților funcționari;

(b)

Comitetul înalților funcționari poate formula orice recomandare necesară pentru remedierea circumstanțelor apărute; în cazul în care Comitetul înalților funcționari nu formulează nicio recomandare pentru remedierea circumstanțelor sau în cazul în care nu s-a găsit nicio altă soluție satisfăcătoare în termen de treizeci (30) de zile de la înaintarea problemei către Comitetul înalților funcționari, partea importatoare poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a remedia circumstanțele, în conformitate cu prezentul articol;

(c)

înainte de adoptarea oricărei măsuri prevăzute la prezentul articol sau în cazurile în care se aplică alineatul (8) de la prezentul articol, statul (statele) partener(e) CAE furnizează, în cel mai scurt timp, Comitetului înalților funcționari toate informațiile relevante necesare unei analize în profunzime a situației, în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru părțile în cauză;

(d)	la alegerea măsurilor de salvgardare în conformitate cu prezentul articol, trebuie să se acorde prioritate măsurilor care perturbă cel mai puțin funcționarea prezentului acord;

(e)

orice măsură de salvgardare adoptată în temeiul prezentului articol se notifică de îndată în scris Comitetului înalților funcționari și face obiectul unor consultări periodice în cadrul acestui comitet, în special în vederea stabilirii unui calendar pentru eliminarea acesteia, de îndată ce circumstanțele permit acest lucru.

(8)   Atunci când circumstanțe excepționale impun luarea unor măsuri imediate, partea importatoare în cauză poate adopta cu titlu provizoriu măsurile prevăzute la alineatul (3), (4) sau (5), fără a respecta cerințele de la alineatul (7). Aceste măsuri pot fi luate pentru o perioadă maximă de o sută optzeci (180) de zile în cazul în care măsurile sunt adoptate de UE și de două sute (200) de zile în cazul în care măsurile sunt adoptate de statul (statele) partener(e) CAE sau în cazul în care măsurile luate de UE sunt limitate la teritoriul uneia sau mai multor regiuni ultraperiferice. Durata oricăror astfel de măsuri provizorii se consideră ca fiind o parte a perioadei inițiale și a oricărei prelungiri menționate la alineatul (6). În adoptarea acestor măsuri provizorii, se ține cont de interesul tuturor părților implicate, inclusiv de nivelul lor de dezvoltare. Partea importatoare în cauză informează cealaltă parte și înaintează de îndată problema spre examinare Comitetului înalților funcționari.

(9)   Dacă o parte importatoare supune importurile unui produs unei proceduri administrative care are drept scop furnizarea rapidă de informații privind tendința fluxurilor comerciale care pot provoca problemele menționate la prezentul articol, aceasta informează fără întârziere Comitetul înalților funcționari.

(10)   Acordul OMC nu se invocă în scopul de a împiedica o parte să adopte măsuri de salvgardare conforme cu prezentul articol.

(1)   Cooperarea în materie de comerț și dezvoltare în domeniul pescuitului vizează pescuitul marin, pescuitul în apele interioare și acvacultura.

(2)   Părțile recunosc că pescuitul reprezintă o resursă economică esențială a statului (statelor) partener(e) CAE, care contribuie semnificativ la economiile statului (statelor) partener(e) CAE și reprezintă un potențial însemnat pentru dezvoltarea economică regională și reducerea sărăciei în viitor. De asemenea, sectorul pescuitului este o sursă importantă de hrană și de valută.

(3)   Părțile recunosc, de asemenea, că resursele piscicole prezintă un interes semnificativ atât pentru UE, cât și pentru statul (statele) partener(e) CAE și convin să coopereze pentru dezvoltarea și administrarea durabilă a sectorului pescuitului, spre interesul comun, ținând cont de impactul economic, asupra mediului și social.

(4)   Părțile convin că strategia adecvată de promovare a creșterii economice a sectorului pescuitului și de consolidare a contribuției sale la economia statului (statelor) partener(e) CAE, luând în considerare în același timp durabilitatea pe termen lung, constă în intensificarea activităților cu valoare adăugată din cadrul acestui sector.

(1)   Principiile cooperării în domeniul pescuitului includ următoarele:

(a)	sprijinul pentru dezvoltarea și consolidarea integrării regionale;

(b)	menținerea acquis-ului Acordului de la Cotonou și a acordului care îi va succeda;

(c)	acordarea de tratament special și diferențiat;

(d)	luarea în considerare a celor mai importante date științifice disponibile în vederea evaluării și gestionării resurselor;

(e)	asigurarea unor sisteme funcționale de monitorizare a impactului asupra mediului, a impactului asupra economiei și a impactului social în statul (statele) partener(e) CAE;

(f)	asigurarea conformității cu legislația națională în vigoare, cu instrumentele internaționale relevante, inclusiv Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 1982 (UNCLOS), încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982, și cu acordurile regionale și subregionale;

(g)	asigurarea menținerii pescuitului artizanal/de subzistență și a prioritizării nevoilor speciale din acest domeniu.

(2)   Principiile directoare respective ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă și responsabilă a resurselor vii din apele interioare și marine și a acvaculturii, precum și la optimizarea beneficiilor acestui sector pentru generațiile actuale și viitoare, prin creșterea investițiilor, dezvoltarea capacității și îmbunătățirea accesului pe piață.

(3)   Părțile cooperează pentru a asigura acordarea sprijinului financiar și de altă natură necesare în vederea îmbunătățirii competitivității și a capacității de producție a fabricilor de prelucrare, diversificării industriei pescuitului, dezvoltării și îmbunătățirii instalațiilor portuare în statul (statele) partener(e) CAE.

(4)   Domeniile specifice de cooperare sunt identificate în cadrul titlului IV al părții V.

(1)   Dispozițiile prezentului titlu se aplică utilizării, conservării și administrării resurselor piscicole marine în scopul optimizării beneficiilor provenite din pescuit pentru statul (statele) partener(e) CAE, prin investiții, dezvoltarea capacităților și îmbunătățirea accesului pe piață.

(2)   Obiectivele cooperării părților în cadrul prezentului titlu sunt următoarele:

(a)	promovarea dezvoltării și administrării durabile a sectorului pescuitului;

(b)

consolidarea cooperării pentru a se asigura exploatarea și administrarea durabilă a resurselor piscicole, drept bază solidă pentru integrarea regională, având în vedere speciile transzonale și migratoare comune ale statului (statelor) partener(e) CAE de coastă și dat fiind că niciun stat partener CAE nu deține în mod individual capacitatea de a garanta durabilitatea acestei resurse;

(c)	asigurarea unei distribuții mai echitabile a beneficiilor derivate din sectorul pescuitului;

(d)	asigurarea monitorizării, controlului și supravegherii eficiente necesare pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

(e)

promovarea exploatării, conservării și administrării eficiente a resurselor marine vii din zona economică exclusivă (ZEE) și din apele care se află sub jurisdicția statului (statelor) partener(e) CAE în temeiul instrumentelor internaționale, inclusiv UNCLOS, în folosul social și economic al părților;

(f)	promovarea și dezvoltarea comerțului regional și internațional bazat pe cele mai bune practici;

(g)	instituirea unui mediu propice, inclusiv infrastructura și crearea capacității, pentru ca statul (statele) partener(e) CAE să facă față cerințelor stricte ale pieței atât pentru pescuitul industrial, cât și la scară redusă;

(h)	sprijinirea politicilor naționale și regionale destinate creșterii productivității și competitivității sectorului pescuitului; și

(i)	dezvoltarea de legături cu alte sectoare economice.

(1)   Se aplică o abordare prudentă atunci când se stabilesc nivelurile pescuitului durabil, capacitatea de pescuit și alte strategii de administrare, în scopul de a evita sau de a contracara rezultatele nedorite, cum ar fi capacitatea excedentară sau pescuitul excesiv, precum și impactul indezirabil asupra ecosistemelor și pescuitului artizanal.

(2)   Fiecare stat partener CAE poate lua măsuri adecvate, inclusiv restricții sezonale și legate de uneltele de pescuit, pentru a-și proteja apele teritoriale și pentru a asigura durabilitatea pescuitului artizanal și de coastă.

(3)   Părțile promovează aderarea tuturor statelor partenere CAE vizate la Comisia Tonului din Oceanul Indian (IOTC), precum și la alte organizații relevante din domeniul pescuitului. Statul (statele) partener(e) CAE, alături de UE, își coordonează acțiunile pentru a asigura gestionarea și conservarea tuturor speciilor de pești, inclusiv tonul și speciile înrudite, și facilitează cercetarea științifică în domeniu.

(4)   În cazul în care nu există dovezi științifice suficiente pentru ca autoritatea națională de management competentă să determine limitele și nivelurile-țintă ale capturii durabile în ZEE din statul partener CAE, părțile, în consultare cu autoritatea națională competentă, alături de IOTC și, dacă este cazul, alături de alte organizații regionale din domeniul pescuitului, sprijină realizarea unei astfel de analize științifice.

(5)   Părțile convin să întreprindă măsuri adecvate atunci când o creștere a activităților are drept rezultat o creștere a nivelurilor de captură peste nivelul durabil urmărit, care a fost stabilit de autoritatea competentă națională.

(6)   Pentru a conserva și gestiona stocurile transzonale și stocurile de pești mari migratori, UE și statul (statele) partener(e) CAE asigură conformitatea navelor care navighează sub pavilionul lor cu măsurile relevante de gestionare a pescuitului la nivel național, regional și subregional și cu actele cu putere de lege și normele administrative aferente.

(1)   Se vor respecta măsurile privind administrarea navelor și etapa ulterioară capturării stabilite de IOTC, precum și de orice alte organizații de pescuit regionale relevante. Statul (statele) partener(e) CAE și UE stabilesc termenele și condițiile minime cu privire la monitorizarea, controlul și supravegherea navelor de pescuit ale UE care desfășoară activități în apele statului (statelor) partener(e) CAE, printre care ar trebui să se numere următoarele:

(a)	se va institui un sistem de monitorizare a navelor (VMS) pentru statul (statele) partener(e) CAE și dacă statul (statele) partener(e) CAE nu dispune (dispun) de VMS, UE îi (le) va oferi asistență pentru instituirea unui VMS compatibil;

(b)

pe lângă stabilirea unui sistem obligatoriu și compatibil VMS, statul (statele) partener(e) CAE vor dezvolta alături de UE alte mecanisme de asigurare a monitorizării, controlului și supravegherii eficiente, iar UE va sprijini statul (statele) partener(e) CAE să instituie un astfel de sistem convenit și va oferi asistență în punerea în aplicare a acestuia;

(c)

UE și statul (statele) partener(e) CAE au dreptul de a plasa observatori în apele naționale sau internaționale, iar procedurile privind plasarea observatorilor vor fi stipulate în mod corespunzător; observatorii urmează a fi plătiți de către guvernele naționale, dar toate cheltuielile ocazionate de prezența la bordul navei urmează a fi suportate de către proprietarul navei; UE suportă costurile aferente instruirii observatorilor;

(d)	sistemele comune de raportare privind pescuitul vor fi dezvoltate și utilizate în întreaga regiune, stabilindu-se termene minime de raportare;

(e)

toate navele care debarcă sau transbordează capturile într-un stat partener CAE realizează aceste operațiuni în porturi sau în avanporturi. Este interzisă efectuarea transbordării pe mare, cu excepția condițiilor speciale prevăzute de Organizația regională pentru administrarea pescuitului (RFMO) relevantă; părțile cooperează pentru a dezvolta și moderniza infrastructura de debarcare și de transbordare din porturile statului (statelor) partener(e) CAE, inclusiv capacitatea de dezvoltare a produselor pescărești;

(f)

este obligatorie raportarea capturilor aruncate înapoi în mare; ar trebui să se acorde prioritate evitării aruncării capturilor înapoi în mare prin recurgerea la metode de pescuit selective conforme cu principiile IOTC și cu cele ale organizațiilor regionale de pescuit relevante; în măsura posibilului, capturile accidentale sunt aduse la țărm.

(2)   Părțile convin să coopereze la dezvoltarea și punerea în aplicare de programe de instruire naționale/regionale adresate resortisanților statului (statelor) partener(e) CAE în scopul de a facilita participarea lor eficientă la industria pescuitului. În cazul în care UE a negociat un acord bilateral în domeniul pescuitului, se va încuraja încadrarea în muncă a resortisanților statului (statelor) partener(e) CAE. Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă se aplică marinarilor care activează pe navele UE.

(3)   Ambele părți întreprind eforturi coordonate pentru îmbunătățirea mijloacelor de prevenire, descurajare și eliminare a pescuitului INN și iau măsuri adecvate în acest sens. Navele de pescuit implicate în pescuitul INN ar trebui să fie confiscate, iar armatorii urmăriți penal de către autoritățile competente. Nu ar trebui să se permită acestor nave să pescuiască din nou în apele statului (statelor) partener(e) CAE în cauză, cu excepția situației în care a fost obținută o autorizație prealabilă atât din partea statului de pavilion, cât și din partea statului (statelor) partener(e) CAE în cauză, precum și, acolo unde este cazul, din partea RFMO în cauză.

(1)   Dispozițiile prezentului titlu se aplică pescuitului în apele interioare, pescuitului de coastă și dezvoltării acvaculturii în statul (statele) partener(e) CAE în materie de dezvoltare a capacității, de transfer de tehnologie, de standarde SPS, de investiții și finanțarea investițiilor, de protecția mediului, precum și în ceea ce privește cadrul juridic și de reglementare.

(2)   Obiectivele cooperării în materie de pescuit în apele interioare și de dezvoltare a acvaculturii vor fi de promovare a exploatării durabile a resurselor piscicole din apele interioare, de creștere a producției de acvacultură, de eliminare a constrângerilor legate de furnizare, de îmbunătățire a calității peștelui și a produselor de pește pentru a respecta măsurile SPS internaționale, de îmbunătățire a accesului la piața UE, de abordare a obstacolelor intraregionale din calea comerțului, de atragere a fluxurilor de capital și a investițiilor în acest sector, de consolidare a capacităților și de îmbunătățire a accesului la sprijin financiar pentru investitorii privați pentru pescuitul în apele interioare și dezvoltarea acvaculturii.

(1)   Cooperarea în dezvoltarea infrastructurii fizice include în special sectoarele transportului, energiei, tehnologiei informației și comunicațiilor.

(2)   Obiectivele în acest domeniu sunt:

(a)	creșterea competitivității statului (statelor) partener(e) CAE;

(b)	abordarea constrângerilor în materie de ofertă la nivel instituțional, național și regional; și

(c)	consolidarea dezvoltării de parteneriate public-privat.

(1)   Cooperarea în domeniul transportului include transportul rutier, feroviar, aerian și transportul pe apă.

(2)   Obiectivele în acest domeniu sunt:

(a)	îmbunătățirea conectivității la nivel național și regional pentru aprofundarea integrării economice regionale;

(b)	dezvoltarea, restructurarea, reabilitarea, perfecționarea și modernizarea sistemelor de transport eficiente și durabile din statul (statele) partener(e) CAE;

(c)	îmbunătățirea circulației persoanelor și mărfurilor; și

(d)	furnizarea unui acces mai bun la piețe prin îmbunătățirea transportului rutier, aerian, maritim, a transportului pe căi navigabile interioare și a transportului feroviar.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	gestionarea sistemelor de transport;

(b)	îmbunătățirea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii la toate nivelurile, incluzând dezvoltarea rețelelor de infrastructură intermodale;

(c)	consolidarea capacităților instituționale, tehnice și administrative ale statului (statelor) partener(e) CAE în materie de standarde, asigurare a calității, metrologie și servicii de evaluare a conformității;

(d)	dezvoltarea tehnologică și transferul de tehnologie, inovarea, schimbul de informații, rețelele și comerțul;

(e)	încurajarea parteneriatelor, a legăturilor și a întreprinderilor comune între operatorii economici;

(f)	îmbunătățirea securității și fiabilității sectorului transportului, inclusiv prognozele meteorologice, gestionarea mărfurilor periculoase și intervențiile în cazurile de urgență;

(g)	dezvoltarea politicilor de transport regional și a cadrelor de reglementare.

(1)   Cooperarea în sectorul energetic include participarea sectoarelor public și privat la producția, transportul, distribuția de energie și la comerțul transfrontalier cu energie.

(2)   Obiectivele în acest domeniu sunt:

(a)	să dezvolte, să crească și să extindă capacitatea de producție de energie a regiunii;

(b)	să sporească numărul de surse alternative de energie;

(c)	să dezvolte, să sporească și să extindă rețelele;

(d)	să dezvolte, să sporească și să extindă distribuția și transportul;

(e)	să îmbunătățească accesul statului (statelor) partener(e) CAE la surse moderne, eficiente, fiabile, diverse, durabile și regenerabile de energie nepoluantă, la prețuri competitive;

(f)	să stimuleze producția, distribuția și capacitatea de gestionare a energiei la nivel național și regional;

(g)	să promoveze interconectarea electrică, atât în interiorul, cât și în afara statului (statelor) partener(e) CAE, pentru o valorificare energetică maximă și

(h)	să sprijine crearea unui mediu propice pentru atragerea de investiții în acest sector.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	capacitatea de producție, transport și distribuție a surselor de energie existente, în special hidroenergia, petrolul și biomasa;

(b)	diversificarea surselor de energie, pentru a include alte potențiale surse de energie care să fie acceptabile din punct de vedere social și ecologic și care să reducă dependența de petrol;

(c)	dezvoltarea infrastructurii energetice, inclusiv în zonele rurale;

(d)	elaborarea unor reforme adecvate a politicilor și reglementărilor din sectorul energetic, incluzând comercializarea și privatizarea;

(e)	promovarea interconectivității regionale și interregionale și a cooperării în producția și distribuția de energie;

(f)	consolidarea capacităților în domeniul resurselor umane, îmbunătățirea gestionării, a standardelor în servicii și a structurilor instituționale;

(g)	dezvoltarea tehnologică și transferul de tehnologie, cercetarea și dezvoltarea, inovarea, schimbul de informații, dezvoltarea bazelor de date și a rețelelor;

(h)	dezvoltarea parteneriatelor, a legăturilor și a întreprinderilor comune.

(1)   Cooperarea în sectorul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) include: dezvoltarea TIC, competitivitatea, inovarea, precum și o tranziție armonioasă către societatea informațională.

(2)   Obiectivele în acest domeniu sunt:

(a)	dezvoltarea sectorului TIC; și

(b)	consolidarea contribuției TIC la facilitarea comerțului prin intermediul serviciilor electronice, comerțului electronic, guvernării electronice, e-sănătății, tranzacțiilor securizate și altor sectoare socioeconomice.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	conectivitatea TIC și eficiența din punctul de vedere al costurilor la nivel național, regional și mondial;

(b)	difuzarea de noi TIC;

(c)	elaborarea cadrelor juridice și de reglementare în domeniul TIC;

(d)	dezvoltarea tehnologică, transferul de tehnologie și aplicațiile tehnologice, cercetare și dezvoltare, inovare, schimbul de informații, rețelele și comerțul;

(e)	consolidarea capacităților în domeniul resurselor umane, îmbunătățirea standardelor în servicii și a structurilor instituționale;

(f)	încurajarea parteneriatelor, a legăturilor și a întreprinderilor comune între operatorii economici;

(g)	promovarea și sprijinirea dezvoltării piețelor de nișă pentru serviciile bazate pe TIC.

(1)   Cooperarea în temeiul prezentului titlu se aplică culturilor și efectivelor de animale, inclusiv insectelor utile.

(2)   Părțile convin că obiectivul principal al prezentului titlu este dezvoltarea unei agriculturi durabile, care include, dar nu se limitează la securitatea alimentară și a mijloacelor de subzistență, dezvoltare rurală și reducerea sărăciei în statul (statele) partener(e) CAE.

(3)   Celelalte obiective ale prezentului titlu sunt stipulate la articolul 58.

(1)   Părțile recunosc importanța sectorului agricol în economia (economiile) statului (statelor) partener(e) CAE și convin să coopereze pentru promovarea transformării sale pentru a-i spori competitivitatea, pentru a asigura securitatea alimentară și nutrițională, dezvoltarea rurală și pentru a facilita adaptarea agriculturii și a economiei rurale pentru a ține seama de efectele punerii în aplicare a prezentului acord, acordând o atenție specială micilor agricultori.

(2)   Părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	integrare regională: îmbunătățirea accesului la piețele regionale și internaționale pentru produse agricole, inclusiv dezvoltarea sistemelor de piață și a strategiilor de dezvoltare a pieței;

(b)

politici de susținere: (i) elaborarea unor politici agricole naționale și regionale, a unor cadre juridice și de reglementare, consolidarea capacităților necesare și sprijin pentru dezvoltarea instituțională; (ii) consolidarea capacităților în statul (statele) partener(e) CAE pentru a profita din plin de creșterea oportunităților comerciale și pentru a maximiza beneficiile obținute în urma reformelor comerciale;

(c)

dezvoltarea durabilă a agriculturii: (i) realizarea unor activități comune la nivel regional, inclusiv producția de îngrășăminte, producția de semințe, dezvoltarea creșterii animalelor și controlul bolilor animalelor și ale plantelor; (ii) promovarea și consolidarea prelucrării, comercializării, distribuirii și transportării și manipulării produselor agricole; (iii) consolidarea capacităților pentru a se conforma standardelor internaționale legate de producția agricolă, ambalare și măsurile SPS;

(d)

infrastructură agricolă: (i) dezvoltarea infrastructurii de sprijinire a agriculturii, inclusiv în ceea ce privește sistemele de irigații durabile, colectarea, stocarea și gestionarea apei, comercializarea și sortarea; (ii) dezvoltarea infrastructurii de cercetare și formare, a instalațiilor de depozitare, a arterelor și drumurilor de acces ale comunităților locale; (iii) dezvoltarea infrastructurii sectorului de prelucrare a produselor agricole; (iv) instituirea unui centru de agrometeorologie în statul (statele) partener(e) CAE; (v) dezvoltarea unor infrastructuri moderne ale piețelor pentru extinderea piețelor naționale și regionale;

(e)

securitate alimentară și nutrițională: (i) consolidarea capacităților comunităților rurale și urbane pentru promovarea îmbunătățirii mijloacelor de subzistență, eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă; (ii) diversificarea producției agricole și dezvoltarea produselor care abordează nevoile în materie de securitate alimentară și nutrițională ale statului (statelor) partener(e) CAE; (iii) conceperea și punerea în aplicare a programelor care duc la creșterea producției și a productivității în sectorul agricol, cu accent special pe micii agricultori; (iv) dezvoltarea capacităților pentru respectarea normelor naționale și regionale în materie de siguranță alimentară; și (v) conceperea și punerea în aplicare a programelor de ajustare socială în regiunile afectate de dezastre naturale;

(f)

gestionarea lanțului valoric: (i) promovarea utilizării tehnologiilor agricole durabile și furnizarea factorilor de producție agricolă necesari; (ii) ameliorarea producției, a productivității și a competitivității sectorului agricol prin promovarea agroindustriilor; (iii) consolidarea valorii adăugate de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu produse agricole pentru a îndeplini cerințele piețelor naționale, regionale și internaționale; și (iv) promovarea dezvoltării activităților în domeniile prelucrării, comercializării, distribuției și transportului de produse agricole;

(g)

sisteme de alertă timpurie: (i) consolidarea capacităților în ceea ce privește evaluarea și difuzarea de informații privind impactul probabil al unor dezastre iminente cu suficient timp înainte pentru a se lua măsuri urgente și de reacție rapidă; (ii) dezvoltarea și gestionarea sistemelor informatice naționale și regionale; (iii) dezvoltarea, consolidarea și stabilirea unei legături între sistemele de alertă timpurie și planurile de urgență și strategiile de gestionare a răspunsului în caz de dezastre la nivel național și regional; și (iv) sprijinirea opțiunilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora în statul (statele) partener(e) CAE;

(h)

producția și comercializarea de produse agricole de bază: (i) dezvoltarea capacităților pentru a avea acces la piețele de nișă și facilitarea respectării standardelor aplicabile produselor de bază pentru a răspunde cerințelor piețelor respective; (ii) diversificarea producției agricole și a produselor de export în statul (statele) partener(e) CAE; (iii) dezvoltarea unor infrastructuri moderne ale pieței pentru extinderea piețelor interne și regionale; și (iv) elaborarea unor programe de etichetare și de ambalare a produselor care să permită producătorilor din statul (statele) partener(e) CAE să obțină prețuri mai ridicate pentru exporturile de mărfuri;

(i)

dezvoltare rurală: (i) consolidarea capacităților grupurilor de agricultori de-a lungul întregului lanț valoric agricol; (ii) îmbunătățirea transportului, a comunicațiilor și a infrastructurilor pieței pentru comercializarea factorilor de producție și a produselor agricole; (iii) înlăturarea barierelor socioculturale, precum diferențele lingvistice, nivelul de alfabetizare, prejudecățile bazate pe criterii de gen și situația sănătății în comunități, care influențează natura sistemelor de exploatare agricolă; (iv) îmbunătățirea accesului agricultorilor la servicii de credite și servicii de gestionare a resurselor naturale și culturale; și (v) elaborarea unor măsuri politice relevante de sprijinire a disponibilității în timp util a factorilor de producție agricolă adecvați pentru micii agricultori;

(j)	țări importatoare nete de produse alimentare: abordarea constrângerilor legate de producția, stocarea și distribuirea produselor alimentare în statul (statele) partener(e) CAE;

(k)

securitatea mijloacelor de subzistență: (i) consolidarea capacităților pentru dezvoltarea serviciilor sociale pentru populația din zonele rurale și periurbane; (ii) îmbunătățirea veniturilor totale ale gospodăriilor din producția agricolă prin diversificare, valoare adăugată, ocuparea forței de muncă în afara exploatațiilor agricole și adoptarea de noi tehnologii agricole durabile printre altele în statul (statele) partener(e) CAE; (iii) creșterea productivității în sectorul agricol în statul (statele) partener(e) CAE; și (iv) creșterea gradului de utilizare a tehnologiilor agricole durabile;

(l)

servicii de asistență tehnică: UE se angajează să furnizeze resurse și asistență tehnică adecvate pentru consolidarea capacităților în statul (statele) partener(e) CAE în mod previzibil și durabil în următoarele domenii: (i) consolidarea inovării și transferul de tehnologie, cunoștințe, cercetare și dezvoltare; (ii) dezvoltarea și intensificarea utilizării mecanizării în sectorul agricol din statul (statele) partener(e) CAE; (iii) instituirea de instalații de producție agricolă și de sisteme de distribuție în statul (statele) partener(e) CAE; (iv) promovarea și consolidarea investițiilor în cercetarea agricolă, în serviciile de informare publică, în formare și în legătura dintre cercetare, informare publică și agricultori; (v) după caz, crearea și consolidarea centrelor de excelență regionale, inclusiv a unui centru de agrometeorologie, biotehnologie, a unor laboratoare de analiză și de diagnostic pentru culturi, animale și soluri; și (vi) îmbunătățirea accesului la servicii în producția de plante și animale, inclusiv servicii de creștere a animalelor, servicii veterinare și servicii de protecție a plantelor;

(m)

servicii de finanțare a agriculturii: (i) consolidarea serviciilor financiare rurale pentru micii producători, prelucrători și comercianți; (ii) dezvoltarea unor mecanisme gestionate la nivel regional sau a unui fond pentru agricultură și dezvoltare rurală; (iii) dezvoltarea unor instituții de microfinanțare și a unor sisteme de asigurare pentru sectorul agricol; (iv) facilitarea accesului la credite din partea băncilor și a altor instituții financiare pentru prelucrătorii agricoli, comercianți și agricultori; și (v) sprijinirea instituțiilor financiare ale statului (statelor) partener(e) CAE care deservesc sectorul agricol și facilitează accesul sectorului privat la piețele de capital, pentru a atrage capital atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;

(n)

indicații geografice: (i) elaborarea de politici și cadre juridice privind indicațiile geografice; (ii) instituirea unor regulamente privind indicațiile geografice; (iii) elaborarea unui cod de bune practici pentru a defini produsele în funcție de originea acestora; (iv) facilitarea coordonării de către organizațiile și instituțiile locale a părților interesate pe plan local privind indicațiile geografice și conformitatea produsului; (v) consolidarea capacităților în ceea ce privește identificarea, înregistrarea, comercializarea, trasabilitatea și conformitatea produselor cu indicații geografice; și (vi) dezvoltarea oricărui alt domeniu de cooperare în acest domeniu care ar putea apărea în viitor.

(1)   Cooperarea privind dezvoltarea sectorului privat include promovarea investițiilor și dezvoltarea întreprinderilor.

(2)   Obiectivele prezentului titlu sunt:

(a)	să creeze un mediu propice pentru promovarea investițiilor și a întreprinderilor private, inclusiv dezvoltarea de noi industrii, investițiile străine directe și transferul de tehnologie;

(b)	să consolideze capacitatea de aprovizionare, competitivitatea și valoarea adăugată;

(c)	să îmbunătățească accesul la finanțarea investițiilor de către instituțiile de finanțare ale UE, cum ar fi Banca Europeană de Investiții;

(d)	să consolideze capacitățile și să asigure sprijin instituțional pentru instituțiile de dezvoltare a sectorului privat, cum ar fi agențiile de promovare a investițiilor, organizațiile-umbrelă, camerele de comerț, asociațiile, punctele de contact și instituțiile de facilitare a comerțului;

(e)	să elaboreze și/sau să consolideze o politică, un cadru juridic și de reglementare care promovează și protejează investițiile;

(f)	să îmbunătățească mecanismele de sprijin și de acordare a asistenței pentru sectorul privat din partea instituțiilor comune ACP-UE, inclusiv a Centrului pentru dezvoltarea agriculturii (CDA), printre altele, pentru promovarea investițiilor în statul (statele) partener(e) CAE; și

(g)	să creeze și să consolideze parteneriate, întreprinderi comune, subcontractări, externalizări și legături.

(1)   Cooperarea în domeniul pescuitului marin include:

(a)	aspecte legate de administrarea și conservarea resurselor piscicole;

(b)	gestionarea navelor și măsuri privind etapa ulterioară capturării;

(c)	măsuri financiare și comerciale; și

(d)	dezvoltarea pescuitului, a produselor pescărești și a acvaculturii marine.

(2)   UE contribuie la mobilizarea resurselor în vederea punerii în aplicare a domeniilor de cooperare identificate la nivel național și regional, care vor include, de asemenea, sprijin pentru dezvoltarea capacităților regionale.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor părții III și ale articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii de depozitare, comercializare și distribuție a peștelui și a produselor pescărești;

(b)

consolidarea capacităților la nivel național și regional pentru a satisface cerințele tehnice SPS/BTC/analiza riscurilor și punctele critice de control, dezvoltarea unor sisteme de monitorizare, control și supraveghere din ZEE a statului (statelor) partener(e) CAE și introducerea și administrarea sistemelor de certificare pentru anumite tipuri de pescuit marin;

(c)	investiții și transfer de tehnologie în operațiunile de pescuit, prelucrarea peștelui și serviciile portuare, crearea și îmbunătățirea facilităților portuare și diversificarea activităților de pescuit pentru a include alte specii decât tonul, care sunt slab exploatate sau neexploatate;

(d)	întreprinderi comune și legături, în special cu microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii și pescuitul artizanal în cadrul lanțului de aprovizionare din sectorul pescuitului;

(e)	crearea de valoare adăugată în sectorul pescuitului și

(f)	cercetarea și dezvoltarea privind evaluarea stocurilor și nivelurile de durabilitate.

(4)   Părțile se angajează să coopereze în următoarele domenii: promovarea înființării de întreprinderi comune cu activități în domeniul pescuitului, al prelucrării peștelui și al serviciilor portuare, creșterea capacității de producție, îmbunătățirea competitivității pescuitului și a industriilor și serviciilor conexe, prelucrarea în aval, dezvoltarea și ameliorarea instalațiilor portuare și diversificarea pescuitului pentru a se include alte specii decât tonul care sunt slab exploatate sau neexploatate.

(1)   Cooperarea în temeiul prezentului titlu include resursele naturale, în special apa, mediul și biodiversitatea.

(2)   Obiectivele cooperării în temeiul prezentului titlu sunt:

(a)	consolidarea legăturilor dintre comerț și mediu;

(b)	sprijinirea punerii în aplicare a acordurilor, convențiilor și tratatelor internaționale privind mediul;

(c)	asigurarea unui echilibru între gestionarea mediului și reducerea sărăciei;

(d)	protejarea mediului și stimularea conservării biodiversității și a capitalului genetic;

(e)	promovarea utilizării echitabile și durabile a resurselor naturale;

(f)	facilitarea și încurajarea utilizării durabile a resurselor comune;

(g)	promovarea implicării sectorului public și privat în gestionarea resurselor naturale.

(1)   Cooperarea în domeniul resurselor de apă include irigațiile, producerea de hidroenergie, producerea și aprovizionarea cu apă și protecția bazinelor hidrografice.

(2)   Obiectivele cooperării în acest domeniu sunt:

(a)	dezvoltarea utilizării durabile și gestionarea resurselor de apă în statul (statele) partener(e) CAE pentru a îmbunătăți nivelul de trai al populației din statul (statele) partener(e) CAE;

(b)	promovarea cooperării regionale în scopul utilizării durabile a resurselor hidrice transfrontaliere;

(c)	dezvoltarea infrastructurilor de aprovizionare cu apă în scopuri productive.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	dezvoltarea infrastructurilor de aprovizionare cu apă în regiune;

(b)	elaborarea cadrelor juridice și de reglementare relevante;

(c)	gestionarea integrată a resurselor de apă;

(d)	consolidarea capacităților în domeniul resurselor umane, al îmbunătățirii standardelor în servicii, al gestionării resurselor hidrice și al structurilor instituționale;

(e)	crearea parteneriatelor, a legăturilor și a întreprinderilor comune între operatorii economici;

(f)	promovarea dezvoltării tehnologice, a transferului de tehnologie și a aplicațiilor tehnologice, a cercetării și dezvoltării, a inovării, a schimbului de informații și a rețelelor;

(g)	dezvoltarea controlului poluării, purificării și conservării apelor, tratamentului și igienizării apelor reziduale;

(h)	promovarea unor sisteme de irigație durabile.

(1)   Cooperarea în domeniul mediului include protejarea și gestionarea durabilă a mediului, precum și punerea în aplicare a politicilor de mediu care au legătură cu comerțul.

(2)   Obiectivele cooperării în acest domeniu sunt:

(a)	protejarea, restaurarea și conservarea mediului și a biodiversității (flora, fauna și resursele genetice microbiene, inclusiv ecosistemele lor);

(b)	dezvoltarea industriilor în statul (statele) partener(e) CAE care utilizează tehnologii ecologice;

(c)	promovarea dezvoltării tehnologice, a transferului de tehnologie și a aplicațiilor tehnologice, a cercetării și dezvoltării, a inovării și a schimbului de informații.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	punerea în aplicare a acordurilor, convențiilor și tratatelor internaționale privind mediul;

(b)	consolidarea și promovarea echitabilă și utilizarea durabilă, conservarea și gestionarea mediului și a biodiversității, inclusiv în domeniul silviculturii și al resurselor vieții sălbatice;

(c)	consolidarea cadrelor instituționale și juridice și a capacității de a dezvolta, a pune în aplicare, a administra și a aplica legislația, reglementările, standardele și politicile privind mediul;

(d)	crearea de parteneriate, legături și întreprinderi comune între operatori economici;

(e)	prevenirea și atenuarea catastrofelor naturale și ecologice și a pierderii biodiversității;

(f)	promovarea dezvoltării și adaptării tehnologice, a transferului de tehnologie și a aplicațiilor tehnologice, a cercetării și dezvoltării și a inovării;

(g)	protejarea și gestionarea resurselor de coastă și marine, precum și a resurselor biologice și genetice autohtone domestice și sălbatice;

(h)	dezvoltarea unor activități și mijloace de subzistență alternative ecologice;

(i)	producția și facilitarea comerțului cu mărfuri și servicii, pentru care etichetarea ecologică este importantă;

(j)	schimbul de informații și crearea de rețele privind produsele și cerințele privitoare la acestea în termeni de procese de producție, transport, comercializare și etichetare;

(k)	dezvoltarea infrastructurilor pentru produsele ecologice;

(l)	integrarea comunităților locale în gestionarea biodiversității, silviculturii și resurselor vieții sălbatice;

(m)	dezvoltarea gestionării deșeurilor și eliminarea în siguranță a deșeurilor industriale și a celor toxice;

(n)	promovarea participării părților interesate în dialoguri la nivel internațional privind mediul.

(1)   Cooperarea în temeiul prezentului titlu include sprijinul și consolidarea capacităților în ceea ce privește armonizarea, zonarea și compartimentarea, evaluarea conformității, schimbul de informații și transparența condițiilor comerciale.

(2)   Obiectivele cooperării în temeiul prezentului titlu sunt:

(a)	facilitarea schimburilor comerciale interregionale și intraregionale ale părților, protejând în același timp viața sau sănătatea oamenilor, animalelor și plantelor în conformitate cu Acordul SPS al OMC;

(b)	abordarea problemelor rezultate din măsurile SPS privind sectoarele și produsele prioritare convenite, acordând atenția necesară integrării regionale;

(c)	stipularea de proceduri și modalități de facilitare a cooperării în materie de SPS;

(d)	asigurarea transparenței în ceea ce privește măsurile SPS aplicabile comerțului dintre părți și în cadrul părților;

(e)	promovarea armonizării la nivel intraregional a măsurilor cu standardele internaționale, în conformitate cu Acordul SPS al OMC, și elaborarea de politici, cadre legislative, de reglementare și instituționale adecvate în statul (statele) partener(e) CAE;

(f)	consolidarea participării efective a statului (statelor) partener(e) CAE în Comisia Codex Alimentarius, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor și Convenția internațională pentru protecția plantelor;

(g)	promovarea consultărilor și schimburilor între instituțiile și laboratoarele CAE și ale UE;

(h)	facilitarea dezvoltării de capacități pentru stabilirea și punerea în aplicare a standardelor naționale și regionale în conformitate cu cerințele internaționale pentru a facilita integrarea regională;

(i)	constituirea și consolidarea capacității statului (statele) partener(e) CAE de a pune în aplicare și de a monitoriza măsurile SPS în temeiul prezentului articol; și

(j)	promovarea transferului de tehnologie.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)

sprijinirea statului (statelor) partener(e) CAE pentru a se putea conforma măsurilor SPS, inclusiv elaborarea de cadre de reglementare adecvate, politici, aspecte legate de activitatea organismelor internaționale de standardizare relevante, formare, acțiuni de informare, consolidarea capacităților și asistență tehnică;

(b)

după caz, sprijinirea armonizării măsurilor SPS în statul (statele) partener(e) CAE și înființarea unor comitete de coordonare SPS naționale și promovarea capacității sectoarelor public și privat în materie de control sanitar; printre domeniile prioritare se numără elaborarea și punerea în aplicare a unui program în materie de calitate, formarea, acțiunile de informare, crearea, îmbunătățirea, modernizarea și acreditarea de laboratoare;

(c)	sprijin privind aspecte legate de activitatea organismelor de standardizare internaționale relevante, această cooperare putând include formarea, activitățile de informare, consolidarea capacităților și asistența tehnică;

(d)	sprijin în domeniul pescuitului în scopul de a elabora norme regionale armonizate, legislație și standarde pentru produsele pescărești, în vederea promovării comerțului între părți și în regiunea CAE;

(e)	sprijin în scopul de a promova cooperarea între instituțiile SPS din statul (statele) partener(e) CAE și instituțiile SPS echivalente din UE;

(f)	sprijinirea punerii în aplicare a Acordului SPS, în special pentru consolidarea autorităților competente, a notificării și a punctelor de informare din statul (statele) partener(e) CAE;

(g)	sprijinirea schimbului de informații.

(1)   Părțile depun eforturi pentru a realiza o armonizare a normelor și procedurilor lor respective pentru formularea de măsuri SPS proprii, inclusiv în ceea ce privește procedurile de inspecție, de testare și de certificare, în conformitate cu Acordul SPS al OMC.

(2)   După caz, statul (statele) partener(e) CAE vor elabora, cu sprijinul UE, un program și un calendar pentru armonizarea standardelor lor SPS.

(3)   Comitetul înalților funcționari elaborează modalități pentru a asista și a monitoriza acest proces de armonizare în cadrul regiunilor, după caz.

(1)   UE este de acord să furnizeze asistență tehnică și un tratament special și diferențiat în conformitate cu articolele 9 și 10 din Acordul SPS al OMC.

(2)   Părțile cooperează pentru a aborda nevoile speciale ale statului (statelor) partener(e) CAE care decurg din punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului titlu.

(3)   Părțile convin că următoarele domenii sunt prioritare pentru asistența tehnică:

(a)	dezvoltarea capacităților tehnice în sectoarele public și privat ale statului (statelor) partener(e) CAE pentru a permite controlul sanitar și fitosanitar, inclusiv acțiunile de formare și de informare în materie de inspecții, certificare, supraveghere și control;

(b)	ameliorarea capacităților tehnice pentru punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor SPS, inclusiv promovarea unei utilizări mai mari a standardelor internaționale;

(c)

dezvoltarea capacităților pentru analiza riscurilor, armonizare, conformare, testare, certificare, monitorizarea reziduurilor, trasabilitate și acreditare, inclusiv prin modernizarea sau înființarea de laboratoare sau instalarea de alte echipamente care să ajute statul (statele) partener(e) CAE să respecte standardele internaționale;

(d)	sprijinirea participării statului (statelor) partener(e) CAE la activitatea organismelor internaționale de standardizare relevante;

(e)	dezvoltarea capacității (capacităților) statului (statelor) partener(e) CAE pentru a îi (le) permite o participare efectivă la procesele de notificare.

(1)   Cooperarea în temeiul prezentului titlu include pregătirea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum sunt definite în Acordul BTC.

(2)   Obiectivele cooperării în temeiul prezentului titlu sunt:

(a)	eliminarea treptată a barierelor tehnice în calea comerțului, pentru a facilita comerțul între părți și între statul (statele) partener(e) CAE;

(b)	consolidarea integrării regionale între statele partenere CAE prin armonizarea standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității aplicate în statele partenere CAE, în conformitate cu Acordul BTC;

(c)	promovarea utilizării pe scară mai largă a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității internaționale, inclusiv a măsurilor sectoriale specifice;

(d)	dezvoltarea de legături funcționale, întreprinderi comune și activități comune de cercetare și dezvoltare între statul (statele) partener(e) CAE și instituțiile din UE responsabile cu standardizarea, evaluarea conformității și reglementarea;

(e)	consolidarea accesului la piață pentru produsele originare din statul (statele) partener(e) CAE prin îmbunătățirea siguranței, a calității și a competitivității lor;

(f)	promovarea utilizării pe scară mai largă a celor mai bune practici internaționale pentru reglementările tehnice, standardele internaționale și procedurile de evaluare a conformității;

(g)	asigurarea faptului că demersurile de pregătire, adoptare și aplicare a standardelor și a reglementărilor tehnice sunt transparente și că nu creează obstacole inutile în calea comerțului între părți, în conformitate cu dispozițiile Acordului BTC;

(h)	sprijinirea dezvoltării de cadre de reglementare, politici și reforme adecvate în statul (statele) partener(e) CAE, pentru a respecta practicile acceptate la nivel internațional;

(i)	asistarea statului (statelor) partener(e) CAE în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului BTC și respectarea cerințelor în materie de BTC ale partenerilor lor comerciali în contextul Acordului BTC.

(3)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	sprijin pentru promovarea unei utilizări pe scară mai largă a standardelor internaționale, a reglementărilor tehnice și a evaluării conformității, inclusiv a măsurilor sectoriale specifice pe teritoriile părților;

(b)

sprijin pentru consolidarea capacității (capacităților) în statul (statele) partener(e) CAE în domeniile standardizării, metrologiei, acreditării și procedurilor de evaluare a conformității, inclusiv sprijin pentru modernizarea și crearea de laboratoare și instituții relevante, precum și achiziționarea de echipamente relevante;

(c)	sprijin pentru gestionarea și asigurarea calității în anumite sectoare importante pentru statul (statele) partener(e) CAE;

(d)	sprijin pentru participarea deplină a organismelor de standardizare și a altor organisme de reglementare tehnică din statul (statele) partener(e) CAE la organismele internaționale de standardizare și consolidarea rolului standardelor internaționale ca bază pentru reglementările tehnice;

(e)	sprijin pentru eforturile depuse de organismele de evaluare a conformității din statul (statele) partener(e) CAE pentru a obține acreditare internațională;

(f)	dezvoltarea unor legături funcționale între instituțiile de standardizare, de evaluare a conformității și de certificare ale părților;

(g)

sprijin pentru dezvoltarea unei înțelegeri comune a bunelor practici de reglementare, inclusiv: (i) transparența în elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității; (ii) necesitatea și proporționalitatea măsurilor de reglementare și a procedurilor conexe de evaluare a conformității, care pot include utilizarea declarației de conformitate a furnizorilor; (iii) utilizarea standardelor internaționale ca bază pentru elaborarea reglementărilor tehnice, cu excepția cazului în care aceste standarde internaționale ar fi un mijloc ineficient sau inadecvat de realizare a obiectivelor legitime urmărite; (iv) asigurarea aplicării reglementărilor tehnice și a activităților de supraveghere a pieței; și (v) instituirea unor mecanisme și metode de revizuire a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității;

(h)	identificarea, stabilirea priorităților și acordarea sprijinului pentru dezvoltarea infrastructurii tehnice necesare și transferul de tehnologie, în ceea ce privește metrologia, standardizarea, testarea, certificarea și acreditarea, în vederea sprijinirii reglementărilor tehnice;

(i)

consolidarea cooperării în materie de reglementare și în domeniile tehnic și științific, printre altele, prin schimb de informații, de experiență și de date, în vederea îmbunătățirii calității și a nivelului reglementărilor tehnice relevante și în vederea utilizării eficiente a resurselor de reglementare;

(j)	dezvoltarea compatibilității și a convergenței reglementărilor tehnice respective, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității;

(k)	promovarea și încurajarea cooperării bilaterale între organizațiile respective ale părților responsabile cu metrologia, standardizarea, testarea, certificarea și acreditarea;

(l)	promovarea cooperării între părți și în cadrul CAE în legătură cu activitatea instituțiilor și organizațiilor internaționale competente, precum și a forurilor care se ocupă de chestiuni legate de BTC.

(1)   Părțile admit și recunosc importanța cooperării vamale și a facilitării comerțului în contextul mediului comercial internațional în evoluție.

(2)   Părțile convin să consolideze cooperarea în scopul de a se asigura că legislația și procedurile relevante, precum și capacitatea administrativă a administrațiilor relevante îndeplinesc obiectivul de promovare a facilitării comerțului.

(3)   Părțile recunosc necesitatea unei capacități administrative adecvate pentru a atinge aceste obiective. Părțile sunt de acord că statul (statele) partener(e) CAE vor avea nevoie de perioade de tranziție și de consolidare a capacităților pentru a aplica în cele mai bune condiții dispozițiile prezentului titlu.

(4)   Obiectivele cooperării în temeiul prezentului titlu sunt:

(a)	facilitarea comerțului între părți;

(b)	promovarea armonizării legislației și a procedurilor vamale la nivel regional;

(c)	sprijinirea statului (statelor) partener(e) CAE în vederea consolidării facilitării comerțului;

(d)	sprijinirea administrațiilor vamale ale statului (statelor) partener(e) CAE în punerea în aplicare a prezentului acord și a altor bune practici internaționale în domeniul vamal;

(e)	consolidarea cooperării între autoritățile vamale și alte agenții de frontieră conexe ale părților.

(5)   Sub rezerva articolului 75, părțile convin să coopereze în următoarele domenii:

(a)	schimbul de informații privind legislația vamală și procedurile vamale;

(b)	elaborarea de inițiative comune în domenii convenite de comun acord;

(c)

acordarea de sprijin pentru: (i) modernizarea sistemelor și a procedurilor vamale, precum și reducerea timpului de vămuire; (ii) simplificarea și armonizarea procedurilor vamale și a formalităților comerciale, inclusiv a celor referitoare la import, export și tranzit; (iii) consolidarea sistemelor regionale de tranzit; (iv) creșterea transparenței în conformitate cu articolul 134; (v) consolidarea capacităților, inclusiv asistență financiară și tehnică pentru statul (statele) partener(e) CAE în acest domeniu; și (vi) orice alt domeniu vamal convenit de către părțile la prezentul acord;

(d)	definirea, în măsura în care este posibil, de poziții comune în cadrul organizațiilor internaționale în domeniul vamal și al facilitării comerțului, cum ar fi OMC, OMV, ONU și UNCTAD;

(e)	promovarea coordonării între toate agențiile conexe, atât pe plan intern, cât și transfrontalier.

(6)   Părțile cooperează în domeniul vamal și în ceea ce privește regulile de origine prin:

(a)	introducerea procedurilor și practicilor care reflectă instrumentele și standardele internaționale aplicabile în domeniul vamal și al facilitării comerțului, inclusiv normele OMC și instrumentele și standardele OMV;

(b)	punerea în aplicare a activităților care vizează o armonizare mai mare a standardelor vamale și a măsurilor de facilitare a comerțului;

(c)	aplicarea unor tehnici vamale moderne, inclusiv a evaluării riscurilor, a hotărârilor obligatorii, a procedurilor simplificate, a controalelor ulterioare acordării liberului de vamă și a metodelor de audit;

(d)	automatizarea procedurilor vamale și a altor proceduri comerciale, inclusiv schimbul electronic de informații vamale și comerciale;

(e)	formarea funcționarilor vamali și a altor funcționari din sectorul public și privat în domeniul vamal și al facilitării comerțului; și

(f)	în orice alte domenii care ar putea fi identificate de părți.

(1)   Părțile recunosc că eliminarea și/sau reducerea substanțială a tarifelor, astfel cum se prevede în prezentul acord, va constitui o provocare pentru statul (statele) partener(e) CAE. Părțile convin că această provocare specifică trebuie abordată prin crearea unui cadru compensatoriu, sub rezerva dispozițiilor anexei VI care prevalează.

(2)   Părțile recunosc, de asemenea, că punerea în aplicare a prezentului acord ar putea duce la eventuale dificultăți, printre altele în domeniul social, economic și de mediu, pentru economia (economiile) statului (statelor) partener(e) CAE. Părțile convin că dificultățile respective se abordează prin intermediul acțiunilor de cooperare economică și pentru dezvoltare.

(3)   Cooperarea în temeiul prezentului titlu vizează remedierea dificultăților reale și potențiale de ajustare care rezultă din punerea în aplicare a prezentului acord.

(1)   În ceea ce privește pierderile de venituri legate de reducerea tarifelor, sub rezerva dispozițiilor anexei VI care prevalează, UE:

(a)	se angajează la un dialog aprofundat privind reformele și măsurile de adaptare fiscală;

(b)	stabilește modalități de cooperare pentru a sprijini reforma fiscală;

(c)	furnizează resurse financiare pentru a acoperi cu titlu tranzitoriu pierderile din veniturile publice, convenite de comun acord, care rezultă din eliminarea și/sau reducerea substanțială a tarifelor vamale.

(2)   Pentru a garanta că economia (economiile) statului (statelor) partener(e) CAE profită din plin de prezentul acord, UE este de acord să colaboreze cu statul (statele) partener(e) CAE pentru a întreprinde activități de cooperare adecvate care vizează:

(a)	îmbunătățirea competitivității sectoarelor de producție în statul (statele) partener(e) CAE;

(b)	îmbunătățirea capacităților productive și profesionale ale forței de muncă din statul (statele) partener(e) CAE, inclusiv formarea lucrătorilor care și-au pierdut locul de muncă din cauza închiderii întreprinderilor și/sau dobândirea de noi competențe pentru noi activități etc;

(c)	sprijinirea măsurilor în favoarea creării unui mediu durabil;

(d)	consolidarea capacităților pentru a crește disciplina macroeconomică;

(e)	atenuarea repercusiunilor posibile care afectează securitatea alimentară și nutrițională, dezvoltarea rurală, securitatea mijloacelor de subzistență și veniturile realizate din export în statul (statele) partener(e) CAE;

(f)	abordarea altor domenii de cooperare posibile legate de dificultățile de punere în aplicare a prezentului acord.

(1)   Recunoscând angajamentul UE de a sprijini punerea în aplicare a prezentului acord și eforturile statului (statelor) partener(e) CAE de a-și finanța nevoile de dezvoltare, părțile convin să colaboreze atât împreună, cât și în mod independent în vederea mobilizării resurselor financiare pentru a sprijini punerea în aplicare a prezentului acord, integrarea regională și strategiile de dezvoltare ale statului (statelor) partener(e) CAE.

(2)   Obiectivul mobilizării resurselor comune este de a completa, sprijini și promova, în spirit de interdependență, eforturile depuse de statul (statele) partener(e) CAE în urmărirea unor surse alternative de finanțare pentru a sprijini integrarea regională și strategiile de dezvoltare, în special matricea de dezvoltare a APE din anexa III(a), sub rezerva dispozițiilor anexei VI care prevalează.

(1)   Sub rezerva dispozițiilor anexei VI care prevalează, statul (statele) partener(e) CAE:

(a)	angajează resurse provenite din mecanismele proprii de finanțare în timp util și în mod previzibil pentru a sprijini integrarea regională și strategiile și proiectele de dezvoltare aferente APE, astfel cum figurează în matricea de dezvoltare a APE;

(b)	dezvoltă propriile strategii de dezvoltare, cu respectarea dreptului statului (statelor) partener(e) CAE de a determina orientarea și succesiunea strategiilor și priorităților lor de dezvoltare;

(c)	instituie un fond APE destinat direcționării resurselor aferente APE;

(d)	încorporează prioritățile matricei de dezvoltare a APE în strategiile regionale și naționale.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor anexei VI care prevalează, statul (statele) partener(e) CAE elaborează norme și reglementări privind gestionarea fondului APE, pentru a asigura transparența, răspunderea și un bun raport costuri/beneficii în utilizarea acestor resurse. Fără a aduce atingere altor contribuții ale partenerilor la fondul APE, direcționarea resurselor UE va fi subordonată unei evaluări pozitive a procedurilor de funcționare a fondului APE de către UE.

(3)   Sub rezerva dipozițiilor anexei VI care prevalează, UE angajează resurse în timp util și în mod previzibil, ținând seama în special de constrângerile la nivelul ofertei din statul (statele) partener(e) CAE legate de punerea în aplicare a prezentului acord, inclusiv deficitele de finanțare identificate în matricea de dezvoltare a APE, prin:

(a)	bugetul UE;

(b)	orice alt instrument care va fi utilizat pentru a pune în aplicare asistența oficială pentru dezvoltare a UE.

(4)   Părțile se angajează să acționeze în comun în favoarea mobilizării următoarelor resurse:

(a)	fondurile altor donatori (multilaterali sau bilaterali);

(b)	granturi, credite concesionale, parteneriate public-privat și facilități specializate;

(c)	orice alte resurse disponibile din asistența oficială pentru dezvoltare de la partenerii de dezvoltare.

(1)   Părțile inițiază consultări și depun eforturi pentru soluționarea cu bună-credință a oricărui diferend privind interpretarea și aplicarea prezentului acord, în scopul de a se ajunge la o soluție de comun acord.

(2)   O parte solicită consultări celeilalte părți printr-o cerere în scris, o copie fiind transmisă Comitetului înalților funcționari, identificând măsura contestată și dispozițiile din acord cu care partea consideră că măsura nu este în conformitate.

(3)   Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, consultările se desfășoară pe teritoriul părții pârâte și au loc în termen de douăzeci (20) de zile de la de la data primirii cererii. Consultările sunt considerate încheiate în termen de șaizeci (60) de zile de la data primirii cererii de către partea pârâtă, cu excepția cazului în care părțile convin să continue consultările. Toate informațiile comunicate în cursul consultărilor rămân confidențiale.

(4)   Consultările privind aspectele urgente, inclusiv cele privind mărfurile perisabile sau sezoniere se organizează cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de cincisprezece (15) zile de la data primirii cererii și sunt considerate încheiate în termen de treizeci (30) de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care părțile convin să continue consultările.

(5)   În cazul în care partea căreia îi este adresată cererea de consultări nu răspunde la cererea respectivă în termen de zece (10) zile de la data primirii acesteia sau în cazul în care consultările nu au loc în termenele respective prevăzute la alineatele (3) și (4) din prezentul articol, sau, în cazul în care consultările au fost încheiate fără a se conveni asupra unei soluții reciproc agreate, oricare dintre părți poate solicita soluționarea diferendului prin arbitraj, în conformitate cu articolul 112.

(6)   Părțile pot decide de comun acord să modifice termenele menționate la alineatele (3)-(5), având în vedere dificultățile sau complexitatea cazului cu care se confruntă oricare dintre părți.

(1)   În cazul în care consultările nu duc la o soluție de comun acord, părțile pot conveni să recurgă la un mediator. Problema menționată în cererea pentru consultări constituie obiectul medierii, sub rezerva cazului în care părțile hotărăsc altfel.

(2)   Oricare dintre părți poate proceda la arbitraj în temeiul articolului 112 fără a recurge la mediere.

(3)   Cu excepția cazului în care părțile convin asupra unui mediator în termen de cincisprezece (15) zile de la data înțelegerii privind solicitarea unei medieri, președintele Comitetului înalților funcționari sau delegatul acestuia selectează prin tragere la sorți un mediator dintr-un grup de persoane care se află pe lista menționată la articolul 125 și care nu sunt resortisante ale niciuneia dintre părți. Selectarea are loc în termen de douăzeci și cinci (25) de zile de la data depunerii înțelegerii privind solicitarea unei medieri, în prezența unui reprezentant al fiecărei părți. Mediatorul convoacă o reuniune cu părțile nu mai târziu de treizeci (30) de zile după ce a fost selectat. Mediatorul primește opiniile fiecărei părți nu mai târziu de cincisprezece (15) zile înainte de reuniune și comunică un aviz nu mai târziu de patruzeci și cinci (45) de zile după ce a fost selectat.

(4)   Avizul mediatorului poate include o recomandare privind modul de soluționare a diferendului, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord. Avizul mediatorului nu are caracter obligatoriu.

(5)   Părțile pot conveni asupra modificării termenelor menționate la alineatul (3). De asemenea, mediatorul poate decide să modifice termenele respective la solicitarea oricăreia dintre părți sau din proprie inițiativă, având în vedere dificultățile cu care se confruntă partea în cauză sau complexitatea cazului.

(6)   Procedurile de mediere, cu precădere toate informațiile comunicate și pozițiile luate de părți pe parcursul procedurilor respective rămân confidențiale.

(1)   În cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze diferendul prin recurgerea la consultări, astfel cum se prevede la articolul 110, partea reclamantă poate trimite o notificare de inițiere a procedurii de instituire a unei comisii de arbitraj, care se instituie în conformitate cu articolul 113.

(2)   Notificarea de instituire a unei comisii de arbitraj este adresată în scris părții pârâte și Comitetului înalților funcționari. În notificarea sa, partea reclamantă identifică măsurile specifice contestate și explică în mod clar modul în care astfel de măsuri constituie o încălcare a dispozițiilor prezentului acord.

(1)   O comisie de arbitraj este formată din trei arbitri.

(2)   În termen de zece (10) zile de la data prezentării notificării de instituire a unei comisii de arbitraj Comitetului înalților funcționari, părțile se consultă reciproc pentru a ajunge la un acord cu privire la componența comisiei de arbitraj.

(3)   În cazul în care părțile nu reușesc să convină asupra componenței comisiei de arbitraj în termenul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol, fiecare parte va desemna un arbitru din lista arbitrilor stabilită în temeiul articolului 125, în termen de cinci (5) zile. În cazul în care una dintre părți nu își numește arbitrul, la cererea celeilalte părți, arbitrul respectivei părți este ales prin tragere la sorți de către președintele Comitetului înalților funcționari sau de către delegatul președintelui din sublista părții respective stabilită în temeiul articolului 125.

(4)   Cu excepția cazului în care părțile ajung la un acord privind președintele comisiei de arbitraj în termenul stabilit la alineatul (2) din prezentul articol, cei doi arbitri desemnează, la rândul lor, un al treilea arbitru ca președinte al comisiei din lista stabilită în conformitate cu articolul 125, în termen de cinci (5) zile de la numirea acestora, și informează Comitetul înalților funcționari în legătură cu decizia de numire. În cazul în care nu se reușește desemnarea președintelui comisiei, oricare dintre părți poate solicita președintelui Comitetului înalților funcționari sau delegatului președintelui să selecteze prin tragere la sorți președintele comisiei de arbitraj din sublista președinților care figurează pe lista stabilită în conformitate cu articolul 125 în termen de cinci (5) zile.

(5)   Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care cei trei arbitri sunt selectați și și-au acceptat numirea în conformitate cu regulamentul de procedură adoptat în temeiul articoului 120.

(1)   Comisia de arbitraj comunică părților un raport intermediar care include atât secțiunea descriptivă, cât și constatările și concluziile acesteia, de regulă, nu mai târziu de nouăzeci (90) de zile de la data instituirii sale. Atunci când consideră că termenul limită nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj trebuie să comunice în scris acest lucru părților și Comitetului înalților funcționari, precizând motivele întârzierii și data la care comisia intenționează să prezinte raportul intermediar. În niciun caz, raportul interimar nu ar trebui prezentat mai târziu de o sută douăzeci (120) de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Orice parte poate prezenta comentarii în scris comisiei de arbitraj referitoare la aspecte din raportul intermediar al acesteia, în termen de cincisprezece (15) zile de la comunicarea raportului.

(2)   În cazuri de urgență, inclusiv cele care implică bunuri perisabile sau sezoniere, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a prezenta raportul intermediar în termen de treizeci (30) de zile și, în orice caz, nu mai târziu de patruzeci și cinci (45) de zile de la data instituirii sale. Orice parte poate depune la comisia de arbitraj o cerere scrisă de reexaminare a unor aspecte precise ale raportului intermediar, în termen de șapte (7) zile de la transmiterea acestuia.

(3)   După analizarea tuturor observațiilor formulate în scris de părți cu privire la raportul intermediar, comisia de arbitraj își poate modifica raportul și poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată. Hotărârea finală a comisiei de arbitraj cuprinde o analiză a argumentelor prezentate în etapa intermediară de reexaminare și răspunde clar întrebărilor și observațiilor formulate de părți.

(1)   Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa părților și Comitetului înalților funcționari în termen de o sută douăzeci (120) de zile de la data instituirii sale.

În pofida literei (a), atunci când consideră că termenul limită respectiv nu poate fi respectat, președintele comisiei de arbitraj comunică în scris acest lucru părților și Comitetului înalților funcționari, precizând motivele întârzierii și data la care comisia intenționează să pronunțe hotărârea. În niciun caz hotărârea nu este pronunțată mai târziu de o sută cincizeci (150) de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazuri de urgență, inclusiv în cele care privesc bunuri perisabile și sezoniere, comisia de arbitraj:

(a)	notifică hotărârea sa în termen de șaizeci (60) de zile de la data instituirii sale;

(b)	poate pronunța o hotărâre preliminară, cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de șapte (7) zile de la instituirea sa, în care precizează dacă consideră cazul ca fiind urgent.

(3)   Hotărârea comisiei de arbitraj include recomandări privind modul în care partea pârâtă ar putea să își asigure punerea în conformitate.

(4)   În pofida alineatelor (6)-(10) cu privire la termenul rezonabil, partea pârâtă ia orice măsură necesară pentru a se conforma imediat și cu bună credință hotărârii comisiei de arbitraj.

(5)   Dacă nu este posibilă conformarea imediată, părțile depun eforturi pentru a conveni asupra perioadei de timp necesare pentru a se conforma hotărârii. În acest caz, în termen de maximum douăzeci și una (21) de zile de la notificarea hotărârii comisiei de arbitraj părților, partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului înalților funcționari termenul pe care îl solicită pentru conformare.

(6)   În cazul în care există un dezacord între părți cu privire la termenul rezonabil de punere în conformitate cu hotărârea comisiei de arbitraj, partea reclamantă poate solicita comisiei de arbitraj, în scris, în termen de paisprezece (14) zile de la notificarea efectuată în temeiul alineatului (1), să stabilească durata termenului rezonabil. O astfel de cerere este notificată în același timp părții pârâte și Comitetului înalților funcționari. Comisia de arbitraj comunică părților și Comitetului înalților funcționari hotărârea sa în termen de douăzeci și una (21) de zile de la data depunerii cererii.

(7)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii săi nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedurile prevăzute la articolul 113. Termenul pentru notificarea hotărârii este de treizeci și cinci (35) de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (6) din prezentul articol.

(8)   În ceea ce privește stabilirea duratei termenului rezonabil, comisia de arbitraj ia în considerare timpul necesar în mod normal părții pârâte să adopte măsuri legislative sau administrative comparabile cu cele identificate de partea pârâtă ca fiind necesare pentru asigurarea conformității și, în special, comisia ia în considerare dificultățile cu care se poate (pot) confrunta statul (statele) partener(e) CAE din cauza lipsei de capacitate necesare.

(9)   Termenul rezonabil poate fi prelungit prinacordul părților.

(1)   Partea pârâtă notifică părții reclamante și Comitetului înalților funcționari, înainte de sfârșitul termenului rezonabil, orice măsură pe care a adoptat-o pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj.

(2)   În cazul în care, la expirarea termenului rezonabil, partea pârâtă nu a respectat alineatul (1) doin prezentul articol, partea reclamantă poate lua, în urma notificării părții pârâte și a Comitetului înalților funcționari, măsuri adecvate în conformitate cu articolul 118 alineatul (2).

(3)   În cazul în care există un dezacord între părți cu privire la respectarea sau nu de către partea pârâtă a dispozițiilor prezentului acord, oricare dintre părți poate solicita în scris comisiei de arbitraj să ia o hotărâre în această privință. Cererea identifică măsura specifică în discuție și explică în mod clar modul în care măsura respectivă este incompatibilă sau compatibilă cu dispozițiile acordului și cu hotărârea comisiei de arbitraj.

(4)   Comisia de arbitraj depune eforturi să își notifice hotărârea în termen de patruzeci și cinci (45) de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (3). În cazuri de urgență, inclusiv în cele care privesc bunuri perisabile și sezoniere, comisia de arbitraj notifică hotărârea în termen de treizeci (30) de zile de la data depunerii cererii.

(5)   În cazul în care comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou în termen de cincisprezece (15) zile, se aplică procedurile prevăzute la articolul 113. În astfel de cazuri, termenul pentru notificarea hotărârii este de optzeci (80) de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (3) dela prezentul articol.

(1)   În cazul în care partea pârâtă nu notifică nicio măsură adoptată pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj înainte de expirarea termenului rezonabil sau în cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că măsura notificată în temeiul articolului 116 alineatul (1) nu este compatibilă cu obligațiile care revin părții pârâte în temeiul dispozițiilor prezentului acord, partea reclamantă are dreptul, după notificarea părții pârâte, să adopte măsuri adecvate.

(2)   Atunci când adoptă astfel de măsuri, partea reclamantă depune eforturi pentru a selecta măsuri care afectează în cea mai redusă măsură obiectivele prezentului acord și ia în considerare impactul acestora asupra economiei părții pârâte. În plus, în cazul în care UE a obținut dreptul de a adopta astfel de măsuri, aceasta selecționează măsurile care sunt destinate cu precădere să asigure punerea în conformitate a statului partener CAE despre ale cărui măsuri se consideră că încalcă prezentul acord.

(3)   În orice moment după expirarea termenului rezonabil, partea reclamantă poate cere părții pârâte să prezinte o ofertă de compensare temporară, iar partea pârâtă trebuie să prezinte o astfel de ofertă.

(4)   Compensarea sau măsurile de retorsiune sunt temporare și se aplică numai până în momentul retragerii sau modificării oricărei măsuri considerate ca încălcând dispozițiile prezentului acord, astfel încât să se asigure punerea în conformitate a acesteia cu dispozițiile respective sau până în momentul în care părțile au convenit să soluționeze diferendul.

(1)   Partea pârâtă notifică celeilalte părți și Comitetului înalților funcționari orice măsură adoptată pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj și cererea sa ca partea reclamantă să înceteze aplicarea măsurilor adecvate.

(2)   În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind compatibilitatea măsurii notificate cu dispozițiile prezentului acord în termen de treizeci (30) de zile de la data depunerii notificării, partea reclamantă cere în scris comisiei de arbitraj să hotărască în această privință. Această cerere este notificată părții pârâte și Comitetului înalților funcționari. Comisia de arbitraj notifică părților și Comitetului înalților funcționari hotărârea sa, în termen de patruzeci și cinci (45) de zile de la data depunerii cererii.

(3)   În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că măsurile adoptate pentru a asigura punerea în conformitate nu respectă dispozițiile prezentului acord, comisia de arbitraj hotărăște dacă partea reclamantă poate continua să aplice măsuri adecvate. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că măsurile adoptate pentru a asigura punerea în conformitate respectă dispozițiile prezentului acord, aplicarea măsurilor adecvate încetează imediat după data hotărârii.

(4)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii săi nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedurile prevăzute la articolul 113. Termenul pentru notificarea hotărârii este de șaizeci (60) de zile de la data depunerii cererii menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

(1)   Opiniile scrise și orale ale părților se formulează în oricare dintre limbile oficiale ale părților respective.

(2)   Părțile depun eforturi să convină asupra unei limbi de lucru comune pentru orice proceduri specifice în temeiul prezentei părți. În cazul în care părțile respective nu reușesc să ajungă la un acord cu privire la o limbă de lucru comună, fiecare parte asigură, suportând costurile aferente, traducerea opiniilor scrise și interpretarea pe parcursul audierilor, în limba aleasă de partea pârâtă, cu excepția situației în care limba respectivă este o limbă oficială a părții pârâte (5).

(1)   Comisiile de arbitraj interpretează dispozițiile prezentului acord în conformitate cu normele obișnuite de interpretare a dreptului internațional public, inclusiv în conformitate cu normele stabilite în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor semnat la Viena la 23 mai 1969.

(2)   Interpretările și hotărârile comisiei de arbitraj nu pot extinde sau restrânge drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul acord.

(1)   Comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. În cazul în care nu se poate adopta o decizie prin consens, se decide asupra chestiunii în cauză prin vot majoritar.

(2)   Orice hotărâre a comisiei de arbitraj prezintă constatările efective, aplicabilitatea dispozițiilor relevante ale prezentului acord și justificarea oricăreia dintre constatările, recomandările sau concluziile sale. Comitetul înalților funcționari pune hotărârile comisiei de arbitraj la dispoziția publicului.

(3)   Hotărârile comisiei de arbitraj sunt finale și obligatorii pentru părți.

(1)   Comitetul înalților funcționari stabilește, în termen de cel mult șase (6) luni de la data intrării în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puțin cincisprezece (15) persoane care doresc și sunt în măsură să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: pentru fiecare parte, o sublistă de persoane care să exercite funcția de arbitri și o sublistă de persoane care nu sunt resortisanți ai niciuneia dintre părți, și care sunt dispuși să își asume funcția de președinte al comisiei de arbitraj. Fiecare sublistă cuprinde cel puțin cinci (5) persoane. Comitetul înalților funcționari se asigură că lista este menținută permanent la acest nivel, în conformitate cu regulamentul de procedură adoptat în temeiul articolului 120.

(2)   În cazul în care nu a fost întocmită nicio sublistă sau sublistele nu conțin suficiente nume de persoane fizice la data prezentării notificării în temeiul articolului 113 alineatul (2), arbitrii sunt trași la sorți dintre persoanele care au fost propuse în mod oficial pentru sublista respectivă de către una dintre părți sau de către ambele părți. În cazul în care o singură parte a propus nume, cei trei arbitri sunt trași la sorți dintre persoanele care au fost propuse.

(3)   În cazul în care nu există o astfel de listă de arbitri stabilită în temeiul alineatului (1) și nici nume de arbitri propuși în temeiul alineatului (2), partea care inițiază procedura de arbitraj solicită secretarului general al Curții Permanente de Arbitraj să acționeze în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri.

(4)   Arbitrii trebuie să aibă cunoștințe specializate și experiență în domeniul dreptului și al comerțului internațional. Aceștia trebuie să fie independenți, să își exercite funcțiile în nume propriu, să nu accepte instrucțiuni din partea vreunei organizații sau vreunui guvern și nici să nu aibă legătură cu guvernul vreuneia dintre părți și trebuie să respecte Codul de conduită anexat la regulamentul de procedură care urmează să fie adoptat în temeiul articolului 120.

(1)   Comisiile de arbitraj constituite în temeiul prezentului acord nu se pronunță asupra litigiilor legate de drepturile sau obligațiile fiecărei părți care decurg din Acordurile OMC.

(2)   Recurgerea la dispozițiile prezentului acord privind soluționarea diferendelor nu aduce atingere niciunei acțiuni din cadrul OMC și nici acțiunii de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, atunci când o parte a inițiat, în legătură cu o anumită măsură, o procedură de soluționare a litigiilor, în temeiul prezentului titlu sau al Acordului OMC, ea nu va iniția o procedură de soluționare a litigiilor cu privire la aceeași măsură înaintea celuilalt for decât după încheierea primei proceduri. În plus, o parte nu poate solicita reparații pentru încălcarea unei obligații identice, prevăzute atât de prezentul acord, cât și de Acordul OMC, înaintea ambelor foruri. În acest caz, odată ce a fost inițiată procedura de soluționare a litigiilor, o parte nu poate introduce o cerere în vederea obținerii de despăgubiri pentru încălcarea obligației identice prevăzute de celălalt acord înaintea celuilalt for decât în cazul în care, din motive procedurale sau jurisdicționale, forul ales nu ajunge la nicio concluzie în ceea ce privește cererea pentru obținerea de despăgubiri privind obligația respectivă.

(3)   O parte poate institui o procedură de soluționare a litigiilor în legătură cu o anumită măsură, fie în temeiul prezentei părți, fie în temeiul Acordului OMC, după cum urmează:

(a)

procedurile de soluționare a diferendelor prevăzute de prezenta parte se consideră a fi inițiate din momentul în care una dintre părți formulează o cerere de instituire a unei comisii de arbitraj în conformitate cu articolul 112 și se consideră încheiate atunci când comisia de arbitraj notifică hotărârea sa părților și Comitetului înalților funcționari în conformitate cu articolul 115 sau când s-a ajuns la o soluție convenită de comun acord în conformitate cu articolul 119;

(b)

procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de Acordul OMC se consideră a fi inițiate din momentul în care una dintre părți formulează o cerere de instituire a unei comisii, în conformitate cu articolul 6 din MSL și se consideră a fi încheiate atunci când Organul de soluționare a litigiilor al OMC adoptă raportul grupului special de soluționare a litigiilor al OMC sau, după caz, raportul organului de apel, în conformitate cu articolul 16 și cu articolul 17 alineatul (14) din MSL.

(4)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligațiilor sale autorizate de Organul de soluționare a litigiilor al OMC. Acordul OMC nu poate împiedica o parte să-și suspende obligațiile în temeiul prezentului acord.

(1)   Toate termenele prevăzute în prezenta parte, inclusiv termenele în care comisiile de arbitraj trebuie să își notifice hotărârile, se calculează în zile calendaristice începând din ziua următoare acțiunii sau faptei la care se referă.

(2)   Orice termene menționate în prezenta parte pot fi prelungite prin acordul comun al părților.