This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02017R2402-20210409
Regulation (EU) 2017/2402 of the European Parliament and of the Council of 12 December 2017 laying down a general framework for securitisation and creating a specific framework for simple, transparent and standardised securitisation, and amending Directives 2009/65/EC, 2009/138/EC and 2011/61/EU and Regulations (EC) No 1060/2009 and (EU) No 648/2012
Consolidated text: Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012
Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012
02017R2402 — RO — 09.04.2021 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/2402 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 decembrie 2017 (JO L 347 28.12.2017, p. 35) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (UE) 2021/557 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 31 martie 2021 |
L 116 |
1 |
6.4.2021 |
|
REGULAMENTUL (UE) 2017/2402 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 12 decembrie 2017
de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012
CAPITOLUL 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„securitizare” înseamnă o tranzacție sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe, care prezintă toate caracteristicile următoare:
plățile în cadrul tranzacției sau schemei sunt dependente de performanța expunerii sau a portofoliului de expuneri;
subordonarea tranșelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul duratei de viață a tranzacției sau a schemei;
tranzacția sau schema nu creează expuneri care prezintă toate caracteristicile enumerate la articolul 147 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„entitate special constituită în scopul securitizării” sau „SSPE” înseamnă o societate, o fiducie sau o altă entitate, alta decât un inițiator sau un sponsor, constituită în scopul de a desfășura una sau mai multe securitizări, ale cărei activități se limitează la cele corespunzătoare pentru realizarea obiectivului menționat, și a cărei structură are rolul de a izola obligațiile SSPE de cele ale inițiatorului;
„inițiator” înseamnă o entitate care:
fie ea însăși, fie prin intermediul unor entități asociate, a fost implicată direct sau indirect în contractul inițial care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, care au determinat expunerile care fac obiectul securitizării; sau
cumpără expunerile unei părți terțe în cont propriu și apoi le securitizează;
„resecuritizare” înseamnă o securitizare în care cel puțin una dintre expunerile-suport este o poziție din securitizare;
„sponsor” înseamnă o instituție de credit situată fie în Uniune, fie în afara acesteia, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE, alta decât un inițiator, care:
stabilește și administrează un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă securitizare care achiziționează expuneri de la entități terțe; sau
stabilește un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă securitizare care achiziționează expuneri de la entități terțe și încredințează administrarea activă curentă a portofoliului pe care o presupune securitizarea respectivă unei entități autorizate să efectueze astfel de activități în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, Directiva 2011/61/UE sau Directiva 2014/65/UE,
„tranșă” înseamnă un segment de risc de credit, stabilit contractual, asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în care o poziție din segment prezintă un risc de pierdere de credit mai mare sau mai mic decât o poziție în cuantum egal dintr-un alt segment, fără a se ține seama de protecția creditului furnizată de părți terțe în mod direct deținătorilor pozițiilor din segment sau din alte segmente;
„program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active ” sau „program ABCP” înseamnă un program de securitizări în cadrul căruia titlurile emise iau, în mod predominant, forma titlurilor pe termen scurt garantate cu active cu o scadență inițială de cel mult un an;
„tranzacție cu titluri pe termen scurt garantate cu active ” sau „tranzacție ABCP” înseamnă o securitizare în cadrul unui program ABCP;
„securitizare tradițională” înseamnă o securitizare care presupune transferul interesului economic în expunerile care fac obiectul securitizării prin transferul proprietății asupra respectivelor expuneri de la inițiator către o SSPE sau prin tehnica subparticipării de către o SSPE, unde titlurile emise nu reprezintă obligații de plată ale inițiatorului;
„securitizare sintetică” înseamnă o securitizare în cadrul căreia transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente financiare derivate de credit sau garanții și în care expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale inițiatorului;
„investitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care deține o poziție din securitizare;
„investitor instituțional” înseamnă un investitor care este unul dintre următoarele:
o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE;
o întreprindere de reasigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE;
o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale căreia i se aplică Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ) în conformitate cu articolul 2 din aceasta, cu excepția cazului în care un stat membru a optat să nu aplice directiva respectivă, în totalitate sau în parte, în cazul instituției respective, în conformitate cu articolul 5 din directiva respectivă, sau un administrator de investiții sau o entitate autorizată desemnată de o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale în temeiul articolului 32 din Directiva (UE) 2016/2341;
un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, care administrează și/sau comercializează fonduri de investiții alternative în Uniune;
o societate de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE;
un OPCVM administrat intern, care este o societate de investiții autorizată în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și care nu a desemnat o societate de administrare autorizată în temeiul directivei respective pentru administrarea sa;
o instituție de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în sensul regulamentului respectiv sau o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din respectivul regulament;
„societate de administrare” înseamnă o entitate care administrează în mod curent un portofoliu de creanțe achiziționate sau expunerile din credite-suport;
„facilitate de lichiditate” înseamnă poziția din securitizare care provine dintr-un acord contractual de finanțare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;
„expunere reînnoibilă” înseamnă o expunere în cadrul căreia soldurile rămase de rambursat ale debitorilor pot fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestora de a lua cu împrumut și de a rambursa;
„securitizare reînnoibilă” înseamnă o securitizare în cadrul căreia însăși structura securitizării se reînnoiește prin adăugarea sau eliminarea expunerilor din portofoliul de expuneri, indiferent dacă expunerile se reînnoiesc sau nu;
„clauză de amortizare anticipată” înseamnă o clauză contractuală în securitizarea expunerilor reînnoibile sau în securitizarea reînnoibilă care impune, în cazul producerii unor evenimente definite, răscumpărarea pozițiilor din securitizare ale investitorilor înainte de scadența stabilită inițial pentru pozițiile respective;
„tranșa care suportă prima pierdere” înseamnă cea mai subordonată tranșă dintr-o securitizare, și anume prima tranșă care suportă pierderile înregistrate de expunerile securitizate și, astfel, asigură protecție pentru tranșa care suportă a doua pierdere și, după caz, pentru tranșele cu rang superior;
„poziție din securitizare” înseamnă o expunere față de o securitizare;
„creditor inițial” înseamnă o entitate care, fie ea însăși, fie prin intermediul unor entități asociate, direct sau indirect, a încheiat contractul inițial care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, care au determinat expunerile care fac obiectul securitizării;
„program ABCP sprijinit integral” înseamnă un program ABCP pe care sponsorul său îl susține direct și integral prin furnizarea către SSPE(uri) a uneia sau mai multor facilități de lichiditate care acoperă cel puțin toate elementele următoare:
toate riscurile de lichiditate și de credit ale programului ABCP;
orice riscuri de diminuare semnificativă a valorii expunerilor securitizate;
orice alte costuri la nivel de tranzacție ABCP și costuri la nivel de program ABCP dacă sunt necesare pentru a garanta investitorului plata integrală a oricărei sume în cadrul ABCP;
„tranzacție ABCP sprijinită integral” înseamnă o tranzacție ABCP sprijinită de o facilitate de lichiditate, la nivel de tranzacție sau la nivel de program ABCP, care acoperă cel puțin toate elementele următoare:
toate riscurile de lichiditate și de credit ale tranzacției ABCP;
orice riscuri de diminuare semnificativă a valorii expunerilor securitizate în tranzacția ABCP;
orice alte costuri la nivel de tranzacție ABCP și costuri la nivel de program ABCP dacă sunt necesare pentru a garanta investitorului plata integrală a oricărei sume în cadrul ABCP;
„registru central de securitizări” înseamnă o persoană juridică care colectează și menține la nivel central evidența securitizărilor.
În sensul articolului 10 din prezentul regulament, trimiterile la „registrul central de tranzacții” din articolele 61, 64, 65, 66, 73, 78, 79 și 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se interpretează ca trimiteri la „registrul central de securitizări”;
„expunere neperformantă” sau „NPE” înseamnă o expunere care îndeplinește oricare din condițiile prevăzute la articolul 47a alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„securitizare NPE” înseamnă o securitizare garantată cu un portofoliu de expuneri neperformante a căror valoare nominală reprezintă cel puțin 90 % din valoarea nominală a întregului portofoliu în momentul inițierii și la orice dată ulterioară la care sunt adăugate sau scoase active din portofoliul de active suport ca urmare a reconstituirii sau a restructurării portofoliului sau din orice alt motiv pertinent;
„contract de protecție a creditului” înseamnă un contract încheiat între inițiator și investitor pentru transferarea riscului de credit al expunerilor securitizate de la inițiator către investitor prin utilizarea de instrumente derivate de credit sau de garanții, contract prin care inițiatorul se angajează să plătească investitorului un cuantum, cunoscut ca primă de protecție a creditului, iar investitorul se angajează să plătească inițiatorului un cuantum, cunoscut ca plată pentru protecția creditului în cazul în care are loc unul dintre evenimentele de credit definite în contract;
„primă pentru protecția creditului” înseamnă cuantumul pe care inițiatorul s-a angajat să îl plătească investitorului, prin contractul de protecție a creditului, pentru protecția creditului promisă de investitor;
„plată pentru protecția creditului” înseamnă cuantumul pe care investitorul s-a angajat să îl plătească inițiatorului, prin contractul de protecție a creditului, în cazul producerii unui eveniment de credit definit în contractul de protecție a creditului;
„marjă sintetică în exces” înseamnă cuantumul care, potrivit documentelor unei securitizări sintetice, este stabilit prin contract de către inițiator pentru a acoperi pierderile aferente expunerilor securitizate care ar putea apărea înaintea scadenței tranzacției;
„factori de durabilitate” înseamnă factorii de durabilitate definiți la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 );
„reducere de preț de cumpărare nerambursabilă” înseamnă diferența dintre soldul restant al expunerilor din portofoliul-suport și prețul la care respectivele expuneri sunt vândute de inițiator către SSPE, această diferență nefiind rambursată nici inițiatorului, nici creditorului inițial.
Articolul 3
Vânzarea de securitizări clienților de retail
Vânzătorul unei poziții din securitizare nu vinde o astfel de poziție unui client de retail, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2014/65/UE, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
vânzătorul poziției din securitizare a efectuat un test de adecvare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE;
vânzătorul poziției din securitizare este convins, pe baza testului menționat la litera (a), că poziția din securitizare este adecvată pentru clientul de retail respectiv;
vânzătorul poziției din securitizare comunică fără întârziere, prin intermediul unui raport, rezultatul testului de adecvare clientului de retail.
Articolul 4
Cerințe referitoare la SSPE-uri
SSPE-urile nu pot fi stabilite într-o țară terță în cazul căreia se aplică oricare dintre următoarele:
țara terță este inclusă pe lista țărilor terțe de mare risc care au deficiențe strategice în regimurile lor naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 );
țara terță este inclusă în anexa I la lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;
țara terță nu a semnat un acord cu un stat membru pentru a se asigura că respectiva țară terță respectă în totalitate standardele prevăzute la articolul 26 din Convenția-model a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital sau în Acordul-model al OCDE privind schimbul de informații în domeniul fiscal și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv orice acorduri fiscale multilaterale;
CAPITOLUL 2
DISPOZIȚII APLICABILE TUTUROR SECURITIZĂRILOR
Articolul 5
Cerințe privind obligația de diligență pentru investitorii instituționali
Înainte de a deține o poziție din securitizare, investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial, verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
în cazul în care inițiatorul sau creditorul inițial stabilit în Uniune nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament;
în cazul în care este stabilit într-o țară terță, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective pentru a se asigura că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunțită a bonității debitorului;
în cazul în care este stabilit în Uniune, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține în permanență un interes economic net semnificativ în conformitate cu articolul 6, iar reținerea riscului este divulgată investitorului instituțional în conformitate cu articolul 7;
în cazul în care este stabilit într-o țară terță, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține în permanență un interes economic net semnificativ care, în orice caz, nu este mai mic de 5 %, stabilit în conformitate cu articolul 6, și divulgă reținerea riscului investitorilor instituționali;
inițiatorul, sponsorul sau SSPE a pus, după caz, la dispoziție informațiile cerute la articolul 7 în conformitate cu frecvența și modalitățile prevăzute la articolul respectiv;
în cazul expunerilor neperformante se aplică standarde solide la selectarea și stabilirea prețului expunerilor.
Înainte de a deține o poziție din securitizare, investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial, efectuează o evaluare în cadrul obligației lor de diligență care le permite să estimeze riscurile implicate. Această evaluare are în vedere cel puțin toate elementele următoare:
caracteristicile de risc ale fiecărei poziții din securitizare și ale expunerilor-suport;
toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare, inclusiv prioritățile contractuale în materie de plată și ordinea de prioritate a factorilor de declanșare legați de plată, îmbunătățirile calității creditului, creșterea lichidității, factorii de declanșare legați de valoarea de piață și definițiile stării de nerambursare specifice tranzacției;
în ceea ce privește o securitizare notificată în calitate de STS în conformitate cu articolul 27, dacă securitizarea îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26 și la articolul 27. Investitorii instituționali se pot baza în mod adecvat pe notificarea STS efectuată în temeiul articolului 27 alineatul (1) și pe informațiile divulgate de inițiator, de sponsor și de SSPE cu privire la respectarea cerințelor STS, fără să se bazeze însă în mod exclusiv sau automat pe notificarea sau informațiile respective.
În pofida literelor (a) și (b) din primul paragraf, în cazul unui program ABCP sprijinit integral, investitorii instituționali în titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP respectiv iau în considerare caracteristicile programului ABCP și sprijinul integral pentru asigurarea lichidității.
Investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial, care dețin o poziție din securitizare îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:
instituie proceduri scrise adecvate care sunt proporționale în raport cu profilul de risc al poziției din securitizare, precum și după caz, în raport cu tranzacțiile lor din portofoliul de tranzacționare și din afara acestuia, cu scopul de a monitoriza în permanență respectarea alineatelor (1) și (3), precum și performanța poziției din securitizare și a expunerilor-suport.
Acolo unde este relevant având în vedere securitizarea și expunerile-suport, aceste proceduri scrise includ monitorizarea tipului de expunere, a procentului de împrumuturi a căror scadență este depășită cu peste 30, 60 și 90 de zile, a ratelor de nerambursare, a ratelor de rambursare anticipată, a împrumuturilor cu garanția aflată în executare, a ratelor de recuperare, a răscumpărărilor, a modificărilor de împrumuturi, a perioadelor fără plăți, a tipului garanției reale și a ratei de ocupare a acesteia, a distribuției frecvenței scorurilor de credit sau a altor cuantificări ale bonității debitorilor la nivelul expunerilor-suport, a gradului de diversificare la nivel de sector și de arie geografică și a distribuției frecvenței raporturilor dintre împrumut și valoarea garanției reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi permit efectuarea cu ușurință a unei analize de sensibilitate adecvate. Atunci când expunerile-suport sunt ele însele poziții din securitizare, astfel cum este permis în temeiul articolului 8, investitorii instituționali monitorizează, de asemenea, expunerile-suport ale pozițiilor respective;
în cazul unei securitizări, alta decât un program ABCP sprijinit integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale aferente expunerilor-suport sau, în lipsa unor informații suficiente cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale, teste de stres cu privire la ipotezele privind nivelul pierderii, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea riscurilor aferente poziției din securitizare;
în cazul programelor ABCP sprijinite integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la solvabilitatea și lichiditatea sponsorului;
asigură raportarea internă către organul lor de conducere, astfel încât acesta să fie conștient de riscurile semnificative aferente poziției din securitizare și astfel încât riscurile respective să fie gestionate în mod adecvat;
sunt în măsură să le demonstreze autorităților lor competente, la cerere, că au o înțelegere completă și detaliată a poziției din securitizare și a expunerilor-suport ale acesteia și că au pus în aplicare politici și proceduri scrise de gestionare a riscurilor poziției din securitizare și de menținere a evidenței verificărilor și a obligațiilor de diligență în conformitate cu alineatele (1) și (2), precum și a oricăror alte informații relevante; și
în cazul unor expuneri la un program ABCP sprijinit integral, sunt în măsură să le demonstreze autorităților lor competente, la cerere, că au o înțelegere completă și detaliată a calității de credit a sponsorului și a condițiilor facilității de lichiditate furnizate.
Articolul 6
Reținerea riscului
În sensul prezentului articol, o entitate nu este considerată inițiator atunci când a fost instituită sau își desfășoară activitatea exclusiv în scopul securitizării expunerilor.
La calculul interesului economic net semnificativ, reținătorul ia în considerare eventualele taxe care pot fi folosite în practică pentru a reduce efectiv interesul economic net semnificativ.
În cazul securitizărilor tradiționale de NPE-uri, cerința prevăzută la prezentul alineat poate fi îndeplinită și de societatea de administrare, cu condiția ca aceasta să poată demonstra că are cunoștințe de specialitate în ceea ce privește administrarea expunerilor similare celor securitizate și dispune de politici, proceduri și controale de gestionare a riscurilor bine documentate și adecvate, legate de administrarea expunerilor.
Se consideră reținere a unui interes economic net semnificativ de cel puțin 5 % în înțelesul alineatului (1) numai următoarele:
reținerea a cel puțin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre tranșele vândute sau transferate investitorilor;
în cazul securitizărilor reînnoibile sau al securitizărilor expunerilor reînnoibile, reținerea unui interes al inițiatorului de cel puțin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre expunerile securitizate;
reținerea unor expuneri selectate aleatoriu echivalente cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, atunci când, dacă nu s-ar fi procedat astfel, aceste expuneri nesecuritizate ar fi fost securitizate în respectiva securitizare, cu condiția ca numărul expunerilor potențial securitizate să fie de cel puțin 100 la inițiere;
reținerea tranșei care suportă prima pierdere și, atunci când această reținere nu este echivalentă cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, dacă este necesar, a altor tranșe cu același profil de risc sau cu un profil de risc mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor și care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât reținerea să reprezinte în total cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate sau
reținerea unei expuneri față de prima pierdere de cel puțin 5 % din fiecare expunere securitizată în securitizare.
Valoarea netă a unei expuneri neperformante se calculează prin deducerea reducerii prețului de cumpărare nerambursabile convenite la nivelul fiecărei expuneri securitizate la momentul inițierii sau, după caz, a unei cote corespunzătoare din reducerea de preț de cumpărare nerambursabilă convenită la nivelul portofoliului de expuneri-suport, în momentul inițierii, din valoarea nominală a expunerii sau, dacă este cazul, din valoarea sa neachitată în momentul inițierii. În plus, pentru a determina valoarea netă a expunerilor neperformante securitizate, în reducerea de preț de cumpărare nerambursabilă se poate include diferența dintre valoarea nominală a tranșelor securitizării de NPE subscrise de inițiator în vederea vânzării ulterioare și prețul la care tranșele respective sunt vândute prima dată unor părți terțe separate.
Primul paragraf se aplică numai atunci când instituțiile de credit, firmele de investiții sau instituțiile financiare care au creat expunerile securitizate respectă cerințele prevăzute la articolul 79 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ) și furnizează în timp util inițiatorului sau sponsorului și instituției de credit mamă din Uniune, holdingului financiar sau holdingului financiar mixt stabilit în Uniune informațiile necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din prezentul regulament.
Alineatul (1) nu se aplică atunci când expunerile securitizate sunt expuneri față de sau expuneri garantate integral, necondiționat și irevocabil de:
administrații centrale sau bănci centrale;
administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, din statele membre;
instituții cărora li se alocă o pondere de risc de 50 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
bănci sau instituții naționale de promovare în înțelesul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 ); sau
băncile de dezvoltare multilaterală enumerate la articolul 117 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO) care a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ) elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a face precizări mai detaliate privind cerința reținerii riscului, în special referitor la:
modalitățile de reținere a riscului în temeiul alineatului (3), inclusiv reținerea riscului printr-o formă de reținere sintetică sau contingentă;
măsurarea nivelului de reținere menționat la alineatul (1);
interzicerea acoperirii sau a vânzării interesului reținut;
condițiile aferente unei rețineri pe bază consolidată în conformitate cu alineatul (4);
condițiile pentru excluderea tranzacțiilor bazate pe un indice clar, transparent și accesibil, menționate la alineatul (6);
modalitățile de reținere a riscului în conformitate cu alineatele (3) și (3a) în cazul securitizărilor de NPE;
efectul taxelor plătite reținătorului asupra interesului economic net semnificativ în sensul alineatului (1).
ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 octombrie 2021.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 7
Cerințe în materie de transparență pentru inițiatori, sponsori și SSPE-uri
În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, inițiatorul, sponsorul și SSPE ai unei securitizări pun la dispoziția deținătorilor unei poziții din securitizare, autorităților competente menționate la articolul 29 și, la cerere, investitorilor potențiali, cel puțin următoarele informații:
informații privind expunerile-suport, cu o periodicitate trimestrială, sau, în cazul ABCP, informații cu privire la creanțele-suport sau la creanțele private, cu o periodicitate lunară;
toate documentele-suport care sunt esențiale pentru înțelegerea tranzacției, inclusiv, dar fără a se limita la, după caz, următoarele documente:
documentul de ofertă sau prospectul final, împreună cu documentele referitoare la încheierea tranzacției, cu excepția avizelor juridice;
în cazul securitizării tradiționale: acordul de vânzare, de cesiune, de novație sau de transfer al activelor și orice contract de fiducie relevant;
contractele cu instrumente derivate și acordurile de garantare, precum și orice documente relevante privind modalitățile de efectuare a acoperirii cu garanții reale atunci când expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale inițiatorului;
contractele de administrare de credite, de administrare de credite de rezervă, de administrare și de gestionare a fluxurilor de numerar;
actul fiduciar, actul de garanție, contractul de agenție, contractul de cont bancar, contractul de investiții garantate, termenii încorporați sau contractul-cadru de fiducie (master trust framework) ori contractul de definire a fiduciei (master definitions agreement) sau documentele juridice cu o valoare juridică echivalentă;
orice acorduri intercreditori, documente aferente instrumentelor derivate, contracte de împrumut subordonat, contracte de credit pentru întreprinderile nou-înființate și acorduri de facilitate de lichiditate relevante;
Documentele-suport respective includ o descriere detaliată a ordinii de prioritate a plăților aferente securitizării;
atunci când prospectul nu a fost elaborat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ), un rezumat al tranzacției sau o prezentare generală a principalelor caracteristici ale securitizării, inclusiv, în cazurile aplicabile:
detalii privind structura tranzacției, inclusiv diagramele privind structura, care oferă o imagine de ansamblu asupra tranzacției, fluxurilor de numerar și structurii acționariatului;
detalii privind caracteristicile expunerilor, fluxurile de numerar, ordinea pierderilor, facilitățile de îmbunătățire a calității creditului și de sprijin de lichiditate;
detalii privind drepturile de vot ale deținătorilor unei poziții din securitizare și relația lor cu alți creditori garantați;
o listă a tuturor evenimentelor și factorilor de declanșare menționați în documentele furnizate în conformitate cu litera (b), care ar putea avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare;
în cazul securitizărilor STS, notificarea STS menționată la articolul 27;
rapoartele trimestriale destinate investitorilor sau, în cazul ABCP, rapoartele lunare destinate investitorilor, care să conțină următoarele:
toate datele relevante semnificative privind calitatea creditului și performanța expunerilor-suport;
informații cu privire la evenimentele care conduc la modificări ale ordinii de prioritate a plăților sau la înlocuirea unei contrapărți, și, în cazul unei securitizări care nu este o tranzacție ABCP, date privind fluxurile de numerar generate de expunerile-suport și de pasivele din securitizare;
informații privind riscul reținut, inclusiv informații în cazul cărora s-au aplicat modalitățile prevăzute la articolul 6 alineatul (3), în conformitate cu articolul 6;
orice informații privilegiate referitoare la securitizare pe care inițiatorul, sponsorul sau SSPE este obligat să le facă publice în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ) privind utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței;
atunci când litera (f) nu se aplică, orice eveniment semnificativ, ca de exemplu:
o încălcare semnificativă a obligațiilor prevăzute în documentele puse la dispoziție în conformitate cu litera (b), inclusiv orice măsură corectivă, exceptare sau aprobare acordată ulterior cu privire la o astfel de încălcare;
o modificare a caracteristicilor structurale care poate avea un efect semnificativ asupra performanței securitizării;
o modificare a caracteristicilor de risc ale securitizării sau ale expunerilor-suport care poate avea un efect semnificativ asupra performanței securitizării;
în cazul securitizărilor STS, cazurile în care securitizarea nu mai îndeplinește cerințele STS sau în care autoritățile competente au luat măsuri de remediere sau administrative;
orice modificare semnificativă a documentelor aferente tranzacției.
Informațiile descrise la literele (b), (c) și (d) din primul paragraf se pun la dispoziție înainte de stabilirea prețurilor.
Informațiile descrise la primul paragraf literele (a) și (e) se pun la dispoziție simultan în fiecare trimestru, cel târziu la o lună de la data scadenței plății dobânzii sau, în cazul tranzacțiilor ABCP, cel târziu la o lună de la încheierea perioadei acoperite de raport.
În ceea ce privește ABCP, informațiile descrise la primul paragraf la litera (a), litera (c) punctul (ii) și litera (e) punctul (i) sunt puse, într-o formă agregată, la dispoziția deținătorilor de poziții din securitizare și, la cerere, investitorilor potențiali. Se pun la dispoziția sponsorului și, la cerere, la dispoziția autorităților competente informații la nivel de împrumut.
Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 596/2014, informațiile descrise la primul paragraf literele (f) și (g) se pun la dispoziție fără întârziere.
În aplicarea prezentului alineat, inițiatorul, sponsorul și SSPE ai unei securitizări respectă dreptul intern și dreptul Uniunii care reglementează protecția confidențialității informațiilor și prelucrarea datelor cu caracter personal, pentru a evita eventuale încălcări ale dreptului respectiv, precum și orice obligație de confidențialitate referitoare la informarea clientului, a creditorului inițial sau a debitorului, cu excepția cazului în care aceste informații confidențiale sunt anonimizate sau agregate.
În special, în ceea ce privește informațiile la care se face referire la primul paragraf litera (b), inițiatorul, sponsorul și SSPE pot furniza un rezumat al documentației în cauză.
Autoritățile competente menționate la articolul 29 pot solicita să li se furnizeze astfel de informații confidențiale cu scopul de a-și îndeplini sarcinile care le revin în temeiul prezentului regulament.
Entitatea desemnată în conformitate cu primul paragraf pune la dispoziție informațiile pentru o tranzacție de securitizare prin intermediul unui registru central de securitizări.
Obligațiile prevăzute la al doilea și la al patrulea paragraf nu se aplică securitizărilor în cazul cărora nu trebuie elaborat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE.
În cazul în care nu este înregistrat niciun registru central de securitizări în conformitate cu articolul 10, entitatea desemnată să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol pune la dispoziție informațiile prin intermediul unui site care:
include un sistem funcțional de control al calității datelor;
este supus obligațiilor de respectare a unor standarde de guvernanță corespunzătoare și de menținere și funcționare a unei structuri organizatorice adecvate care asigură continuitatea și buna funcționare a site-ului;
este supus unor sisteme, mijloace de control și proceduri corespunzătoare care identifică toate sursele pertinente de risc operațional;
include sisteme care asigură protecția și integritatea informațiilor primite și înregistrarea promptă a informațiilor; și
permite o evidență a informațiilor timp de cel puțin 5 ani de la data scadenței securitizării.
Entitatea responsabilă de raportarea informațiilor, precum și registrul central de securitizări în care sunt puse la dispoziție informațiile se indică în documentele referitoare la securitizare.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 8
Interdicția privind resecuritizarea
Prin derogare, primul paragraf nu se aplică în cazul:
oricărei securitizări ale cărei titluri de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019; și
oricărei securitizări care urmează să fie utilizată în scopuri legitime, astfel cum se prevede la alineatul (3), ale cărei titluri de valoare au fost emise la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.
În cazul în care această entitate supravegheată este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, autoritatea competentă menționată la primul paragraf din prezentul alineat se consultă cu autoritatea de rezoluție și cu orice altă autoritate relevantă pentru entitatea respectivă înainte de a acorda permisiunea includerii unor poziții din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare. Această consultare nu durează mai mult de 60 de zile de la data la care autoritatea competentă notifică autoritatea de rezoluție și orice altă autoritate relevantă pentru entitatea respectivă cu privire la necesitatea unei consultări.
În cazul în care în urma consultării este luată o decizie prin care se acordă permisiunea utilizării pozițiilor din securitizare drept expuneri-suport într-o securitizare, autoritatea competentă notifică ESMA cu privire la această decizie.
În sensul prezentului articol, se consideră a fi scopuri legitime:
facilitarea lichidării unei instituții de credit, a unei firme de investiții sau a unei instituții financiare;
asigurarea viabilității în condiții de asigurare a continuității activității unei instituții de credit, a unei firme de investiții sau a unei instituții financiare pentru a se evita lichidarea acestora; sau
în cazul în care expunerile-suport sunt neperformante, protejarea intereselor investitorilor.
ESMA transmite Comisiei orice astfel de proiect de standarde tehnice de reglementare. Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standardele tehnice de reglementare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 9
Criterii pentru acordarea creditelor
Prin derogare de la primul paragraf, în ceea ce privește expunerile-suport care, în momentul în care inițiatorul le-a cumpărat de la partea terță relevantă, erau expuneri neperformante, se aplică standarde solide la selectarea și stabilirea prețului expunerilor.
Alineatul (3) nu se aplică dacă:
contractul inițial, care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/17/UE; și
inițiatorul care cumpără expunerile unei terțe părți în nume propriu și apoi le securitizează respectă obligațiile pe care instituțiile inițiatoare erau obligate să le respecte în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 înainte de 1 ianuarie 2019.
CAPITOLUL 3
CONDIȚII ȘI PROCEDURI DE ÎNREGISTRARE A REGISTRELOR CENTRALE DE SECURITIZĂRI
Articolul 10
Înregistrarea registrelor centrale de securitizări
Registrele centrale de securitizări depun la ESMA oricare dintre următoarele:
o cerere de înregistrare;
o cerere de extindere a înregistrării, în sensul articolului 7 din prezentul regulament, în cazul unui registru central de tranzacții deja înregistrat în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în temeiul capitolul III din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ).
Dacă cererea nu este completă, ESMA stabilește un termen-limită în care registrul central de securitizări este obligat să îi furnizeze informații suplimentare.
După ce constată că cererea este completă, ESMA notifică registrul central de securitizări în consecință.
Pentru a asigura aplicarea coerentă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se precizează detaliile tuturor elementelor următoare:
procedurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol care trebuie aplicate de registrele centrale de securitizări pentru a verifica caracterul complet și coerența informațiilor care le sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 7 alineatul (1);
cererea de înregistrare menționată la alineatul (5) litera (a);
o cerere simplificată de extindere a înregistrării menționată la alineatul (5) litera (b).
ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să specifice formatul ambelor cereri următoare:
cererea de înregistrare menționată la alineatul (5) litera (a);
cererea de extindere a înregistrării menționată la alineatul (5) litera (b).
În ceea ce privește primul paragraf litera (b), ESMA elaborează un format simplificat pentru a evita suprapunerea procedurilor.
ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 11
Notificarea autorităților competente și consultarea acestora înainte de înregistrare sau de extinderea înregistrării
Articolul 12
Examinarea cererii
Articolul 13
Notificarea deciziilor ESMA referitoare la înregistrare sau la extinderea înregistrării
ESMA notifică fără întârziere decizia sa autorității competente menționate la articolul 11 alineatul (1).
Articolul 14
Competențele ESMA
Articolul 15
Retragerea înregistrării
Fără a aduce atingere articolului 73 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ESMA retrage înregistrarea unui registru central de securitizări dacă acesta:
renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni;
a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare; sau
nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora a fost înregistrat.
Articolul 16
Taxe de supraveghere
Aceste taxe sunt proporționale cu cifra de afaceri a registrului central de securitizări și acoperă integral cheltuielile ESMA necesare înregistrării și supravegherii registrelor centrale de securitizări, precum și rambursării oricăror costuri pe care le suportă autoritățile competente ca urmare a delegării unor sarcini în temeiul articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament. În măsura în care articolul 14 alineatul (1) din prezentul regulament face trimitere la articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, trimiterile la articolul 72 alineatul (3) din respectivul regulament se interpretează ca trimiteri la alineatul (2) din prezentul articol.
În cazul în care registrul central de tranzacții este deja înregistrat în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2015/2365, taxele menționate la primul paragraf din prezentul alineat se adaptează numai pentru a reflecta cheltuieli și costuri necesare suplimentare aferente înregistrării și supravegherii registrelor centrale de securitizări în temeiul prezentului regulament.
Articolul 17
Disponibilitatea datelor înregistrate în registrele centrale de securitizări
Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2), registrele centrale de securitizări colectează și mențin detalii ale securitizării. Acestea oferă acces gratuit, imediat și direct tuturor entităților următoare pentru a le permite să își îndeplinească responsabilitățile, mandatele și obligațiile:
ESMA;
ABE;
AEAPO;
CERS;
membrii relevanți ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv ai Băncii Centrale Europene (BCE) atunci când BCE își îndeplinește atribuțiile în cadrul unui mecanism unic de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013;
autoritățile relevante ale căror responsabilități și mandate de supraveghere vizează tranzacții, piețe, participanți și active care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
autoritățile de rezoluție desemnate în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 );
Comitetul unic de rezoluție instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 12 );
autoritățile menționate la articolul 29;
investitorii și investitorii potențiali.
ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și cu AEAPO și ținând seama de nevoile entităților menționate la alineatul (1), elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:
detaliile securitizării menționate la alineatul (1) pe care le furnizează inițiatorul, sponsorul sau SSPE cu scopul de a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (1);
standardele operaționale necesare pentru a permite, în timp util, în mod structurat și cuprinzător:
colectarea de date de către registrele centrale de securitizări; și
agregarea și compararea datelor între registrele centrale de securitizări;
informațiile la care urmează să aibă acces entitățile menționate la alineatul (1), ținând seama de mandatul acestora și de nevoile lor specifice;
clauzele și condițiile în temeiul cărora entitățile menționate la alineatul (1) urmează să aibă acces direct și imediat la datele înregistrate în registrele centrale de securitizări.
ESMA îi prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate în prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
CAPITOLUL 4
SECURITIZAREA SIMPLĂ, TRANSPARENTĂ ȘI STANDARDIZATĂ
Articolul 18
Utilizarea denumirii „securitizare simplă, transparentă și standardizată”
Inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile pot utiliza, pentru securitizarea lor, denumirea „STS” sau „simplă, transparentă și standardizată” sau o denumire care se referă direct sau indirect la respectivii termeni numai dacă:
securitizarea îndeplinește toate cerințele prevăzute în secțiunea 1, 2 sau 2a a prezentului capitol, iar ESMA a fost notificată în temeiul articolului 27 alineatul (1); și
securitizarea este inclusă în lista menționată la articolul 27 alineatul (5).
Inițiatorul, sponsorul și SSPE implicați într-o securitizare considerată STS sunt stabiliți în Uniune.
SECȚIUNEA 1
Cerințe pentru securitizarea tradițională simplă, transparentă și standardizată alta decât ABCP
Articolul 19
Securitizarea tradițională simplă, transparentă și standardizată alta decât ABCP
Articolul 20
Cerințe privind simplitatea
În sensul alineatului (1), oricare dintre următoarele constituie dispoziții stricte de recuperare:
dispoziții care permit lichidatorului vânzătorului să invalideze vânzarea expunerilor-suport numai pe baza faptului că aceasta s-a încheiat într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului;
dispozițiile prin care SSPE poate împiedica invalidarea menționată la litera (a) numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.
Atunci când transferul expunerilor-suport se efectuează prin intermediul unei cesiuni și se perfectează într-o etapă ulterioară încheierii tranzacției, evenimentele de declanșare a acestei perfectări includ cel puțin următoarele evenimente:
o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea;
insolvența vânzătorului; și
încălcări neremediate, de către vânzător, ale obligațiilor sale contractuale, inclusiv incapacitatea de plată a vânzătorului.
Expunerile-suport conțin fluxuri de plăți periodice definite, ale căror tranșe pot diferi ca valoare, în ceea ce privește plata chiriei, a principalului sau a dobânzilor sau în ceea ce privește orice alt drept de a primi venituri din activele-suport pentru astfel de plăți. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanțate sau în sistem de leasing.
Expunerile-suport nu includ valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE, altele decât obligațiuni corporative, care nu sunt cotate într-un loc de tranzacționare.
În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor, faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor.
Evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE sau la articolul 18 alineatele (1)-(4), alineatul (5) litera (a) și alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE sau, după caz, cerințe echivalente în țările terțe.
Inițiatorul sau creditorul inițial au expertiză în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.
Expunerile-suport se transferă după selecție la SSPE fără întârziere nejustificată și nu includ, la momentul selecției, expuneri în stare de nerambursare în înțelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri la un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:
este declarat în stare de insolvență sau o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepția cazului în care:
o expunere-suport restructurată nu a prezentat noi arierate de la data restructurării care trebuie să fi avut loc cu cel puțin un an înainte de data transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE; și
informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;
figura, la data inițierii, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau
are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate.
Rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare ale căror expuneri-suport sunt garantate prin active a căror valoare este garantată sau ale căror riscuri sunt complet reduse printr-o obligație de răscumpărare ce revine vânzătorului activelor prin care se garantează expunerile-suport sau de o altă parte terță nu se consideră că depinde de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport respective.
ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 21
Cerințe privind standardizarea
Atunci când s-a emis un aviz de executare sau un aviz de urgentare a plății:
nu poate fi blocată în SSPE nicio sumă de lichidități mai mare decât ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale impun ca o sumă să fie blocată pentru a fi utilizată, în interesul investitorilor, pentru cheltuieli menite să evite deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;
încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor prin amortizarea secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare;
rambursarea pozițiilor din securitizare nu se inversează în ceea ce privește rangul de prioritate al acestora; și
nicio dispoziție nu impune lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.
Documentele aferente tranzacției prevăd dispoziții adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanșează încetarea perioadei de reînnoire atunci când securitizarea este o securitizare reînnoibilă, inclusiv cel puțin:
o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;
producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează inițiatorul sau societatea de administrare;
scăderea valorii expunerilor-suport deținute de SSPE sub un prag prestabilit (eveniment de amortizare anticipată); și
incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi care să aibă calitatea creditului prestabilită (factor ce declanșează încetarea perioadei de reînnoire).
Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:
obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile societății de administrare și ale mandatarului, dacă există, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;
procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare, precum o dispoziție contractuală care să permită înlocuirea societății de administrare în astfel de cazuri; și
dispoziții care asigură înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate, a furnizorilor de lichidități și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora ori în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz.
Articolul 22
Cerințe privind transparența
Prin derogare de la primul paragraf, începând cu 1 iunie 2021, inițiatorii pot să publice informațiile disponibile referitoare la principalele efecte negative ale activelor finanțate prin expunerile-suport asupra factorilor de durabilitate.
Dacă este oportun, proiectele de standarde tehnice de reglementare prevăzute la primul paragraf reflectă sau se bazează pe standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu mandatul acordat AES prin Regulamentul (UE) 2019/2088, în special la articolul 2a și la articolul 4 alineatele (6) și (7).
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.
SECȚIUNEA 2
Cerințe pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată a ABCP-urilor
Articolul 23
Securitizarea simplă, transparentă și standardizată a ABCP-urilor
În sensul prezentei secțiuni, „vânzător” înseamnă „inițiator” sau „creditor inițial”.
Articolul 24
Cerințe la nivel de tranzacție
În sensul alineatului (1), oricare dintre următoarele constituie dispoziții stricte de recuperare:
dispozițiile care permit lichidatorului vânzătorului să invalideze vânzarea expunerilor-suport numai pe baza faptului că aceasta s-a încheiat într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului;
dispozițiile prin care SSPE poate împiedica invalidarea menționată la litera (a) numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.
Atunci când transferul expunerilor-suport se efectuează prin intermediul unei cesiuni și se perfectează într-o etapă ulterioară încheierii tranzacției, evenimentele de declanșare a acestei perfectări includ cel puțin următoarele evenimente:
o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea;
insolvența vânzătorului; și
încălcări neremediate de către vânzător ale obligațiilor sale contractuale, inclusiv incapacitatea de plată a vânzătorului.
Expunerile-suport se transferă după selecție la SSPE fără întârzieri nejustificate și nu includ, la momentul selecției, expuneri în stare de nerambursare în înțelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri la un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:
a fost declarat în stare de insolvență sau o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepția cazului în care:
o expunere-suport restructurată nu a prezentat noi arierate de la data restructurării care trebuie să fi avut loc cu cel puțin un an înainte de data transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE; și
informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;
figura, la data inițierii, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau
are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate.
Rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare ale căror expuneri-suport sunt garantate prin active a căror valoare este garantată sau ale căror riscuri sunt complet reduse printr-o obligație de răscumpărare ce revine vânzătorului activelor prin care se garantează expunerile-suport sau de o altă parte terță nu se consideră că depinde de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport respective.
Portofoliul de expuneri-suport are o durată de viață medie ponderată rămasă de cel mult un an și niciuna dintre expunerile-suport nu are o scadență reziduală mai mare de trei ani.
Prin derogare de la al doilea paragraf, portofoliile de credite auto, de contracte de leasing auto și de tranzacții de leasing de echipamente au o durată de viață medie ponderată rămasă de cel mult trei ani și jumătate, și niciuna dintre expunerile-suport nu are o scadență reziduală mai mare de șase ani.
Expunerile-suport nu includ împrumuturi garantate cu ipoteci pe proprietăți imobiliare locative sau comerciale ori împrumuturi locative garantate integral, astfel cum sunt menționate la articolul 129 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Expunerile-suport conțin cerințe contractuale cu caracter obligatoriu și opozabil ce implică un drept de regres deplin împotriva debitorilor, cu fluxuri de plăți periodice definite în ceea ce privește plata chiriei, a principalului și a dobânzilor sau în ceea ce privește orice alt drept de a primi venituri din activele care garantează astfel de plăți. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanțate sau în sistem de leasing. Expunerile-suport nu includ valori mobiliare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE altele decât obligațiuni corporative, care nu sunt cotate într-un loc de tranzacționare.
În urma intrării vânzătorului în stare de nerambursare sau a unui eveniment de urgentare a plății:
nicio sumă de lichidități nu poate fi blocată în SSPE dincolo de ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale impun ca o sumă să fie blocată pentru a fi utilizată, în interesul investitorilor, pentru cheltuieli menite să evite deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;
încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor care dețin o poziție din securitizare prin plata secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare; și
nicio dispoziție nu impune lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.
În cazul în care o tranzacție ABCP este o securitizare reînnoibilă, documentele aferente tranzacției prevăd factorii care declanșează încetarea perioadei de reînnoire, inclusiv cel puțin:
o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta; și
producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează vânzătorul sau societatea de administrare.
Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:
obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, ale societății de administrare și ale mandatarului, dacă există, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;
procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;
dispoziții care să asigure înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare, în caz de insolvență și în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz; și
modul în care sponsorul îndeplinește cerințele de la articolul 25 alineatul (3).
ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 25
Sponsorul unui program ABCP
Cerința prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat se consideră a fi îndeplinită atunci când autoritatea competentă stabilește pe baza analizei și a evaluării menționate la articolul 97 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE că modalitățile, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de instituția de credit respectivă și fondurile proprii și lichiditățile deținute de aceasta asigură buna gestionare și acoperire a riscurilor acesteia.
Sponsorul răspunde de respectarea articolului 7 la nivelul programului ABCP a și de punerea la dispoziția investitorilor potențiali, înainte de stabilirea prețurilor, la cererea acestora:
a informațiilor agregate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a); și
a informațiilor menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(e), cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială.
Articolul 26
Cerințe la nivel de program
Maximum 5 % din cuantumul total al expunerilor-suport aferente tranzacțiilor ABCP și care sunt finanțate de programul ABCP pot temporar să nu respecte cerințele de la articolul 24 alineatele (9), (10) și (11) fără ca aceasta să afecteze statutul STS al programului ABCP.
În sensul celui de al doilea paragraf din prezentul alineat, un eșantion de expuneri-suport face periodic obiectul unui control extern privind conformitatea de către o entitate adecvată independentă.
Documentele referitoare la programul ABCP specifică în mod clar:
responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de custodie, dacă acestea există, față de investitori;
obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, care trebuie să aibă expertiză în subscrierea creditelor, ale mandatarului, dacă acesta există și ale altor furnizori de servicii auxiliare;
procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;
dispozițiile privind înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul la nivel de program ABCP în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora și în cazul producerii altor evenimente specificate, în cazul în care facilitatea de lichiditate nu acoperă aceste evenimente;
că, în cazul unor evenimente specificate, al intrării sponsorului în stare de nerambursare sau al insolvenței acestuia, sunt prevăzute măsuri de remediere pentru a obține acoperirea cu garanții reale a angajamentului de finanțare sau, după caz, înlocuirea furnizorului facilității de lichiditate; și
că facilitatea de lichiditate este trasă și titlurile de valoare care ajung la scadență sunt rambursate în eventualitatea în care sponsorul nu reînnoiește angajamentul de finanțare a facilității de lichiditate înainte de expirarea acestuia.
SECȚIUNEA 2a
Cerințe pentru securitizările înscrise în bilanț simple, transparente și standardizate
Articolul 26a
Securitizări înscrise în bilanț simple, transparente și standardizate
Articolul 26b
Cerințe privind simplitatea
Un inițiator care cumpără expunerile unei părți terțe în cont propriu și apoi le securitizează aplică în cazul acestor expuneri politici referitoare la credit, colectare, restructurarea datoriilor și administrarea creditelor care nu sunt mai puțin stricte decât politicile pe care inițiatorul le aplică expunerilor comparabile care nu au fost cumpărate.
În sensul prezentului alineat, un grup este:
fie un grup de entități juridice care fac obiectul consolidării prudențiale în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
fie un grup, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/138/CE.
Inițiatorul prezintă declarații și garanții care să ateste îndeplinirea următoarelor cerințe:
inițiatorul sau o entitate din grupul din care face parte inițiatorul are dreptul de proprietate deplin, legal și valabil asupra expunerilor-suport și asupra drepturilor accesorii asociate acestora;
în cazul în care inițiatorul este o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE, inițiatorul sau o entitate care este inclusă în sfera de supraveghere pe bază consolidată reține în bilanțul său riscul de credit al expunerilor-suport;
fiecare expunere-suport respectă, la data la care este inclusă în portofoliul securitizat, criteriile de eligibilitate și toate condițiile, altele decât producerea unui eveniment de credit de tipul celor menționate la articolul 26e alineatul (1), pentru plata pentru protecția creditului în conformitate cu contractul de protecție a creditului ce face parte din documentele securitizării;
potrivit informațiilor deținute de inițiator, contractul pentru fiecare expunere-suport conține o obligație juridică, valabilă, imperativă și executorie față de debitor de a plăti sumele de bani specificate în contractul respectiv;
expunerile-suport respectă criterii de subscriere care nu sunt mai puțin stricte decât criteriile standard de subscriere pe care inițiatorul le aplică expunerilor similare care nu sunt securitizate;
potrivit informațiilor deținute de inițiator, niciunul dintre debitori nu se află într-o situație în care își încalcă în mod semnificativ sau nu își îndeplinește obligațiile legate de o expunere-suport, la data la care respectiva expunere-suport este inclusă în portofoliul securitizat;
potrivit informațiilor deținute de inițiator, documentele aferente tranzacției nu conțin nicio informație falsă cu privire la detaliile expunerilor-suport;
la încheierea tranzacției sau în momentul în care o expunere-suport este inclusă în portofoliul securitizat, contractul dintre debitor și creditorul inițial referitor la respectiva expunere-suport nu a suferit modificări care să fi afectat caracterul executoriu sau posibilitățile de colectare a respectivei expuneri-suport.
În sensul prezentului alineat, nu se consideră că substituirea expunerilor care încalcă declarațiile ori garanțiile sau, atunci când securitizarea include o perioadă de reconstituire, adăugarea de expuneri care îndeplinesc condițiile de reconstituire definite fac parte din administrarea activă a portofoliului.
Orice expunere adăugată după data încheierii tranzacției îndeplinește criterii de eligibilitate care să nu fie mai puțin stricte decât cele aplicate în cursul selecției inițiale a expunerilor-suport.
O expunere-suport poate fi eliminată din tranzacție atunci când expunerea-suport:
a fost rambursată integral sau a ajuns la scadență în alt mod;
a fost vândută în cursul desfășurării normale a activității inițiatorului, cu condiția ca această vânzare să nu constituie suport implicit, astfel cum se menționează la articolul 250 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
face obiectul unei modificări care nu este determinată de situația creditelor, cum ar fi refinanțarea sau restructurarea datoriei, și care intervine în cursul obișnuit al administrării respectivei expuneri-suport; sau
nu îndeplinea criteriile de eligibilitate în momentul în care a fost inclusă în tranzacție.
Expunerile-suport menționate la primul paragraf conțin obligații contractuale cu caracter imperativ și executoriu, cu drept de regres deplin împotriva debitorilor și, după caz, a garanților.
Expunerile-suport menționate la primul paragraf conțin fluxuri de plăți periodice definite, ale căror tranșe pot diferi ca valoare, legate de plata chiriei, a principalului sau a dobânzilor sau de orice alt drept de a primi venituri din activele-suport pentru astfel de plăți. Expunerile-suport pot, de asemenea, să genereze încasări din vânzarea oricăror active finanțate sau în sistem de leasing.
Expunerile-suport menționate la primul paragraf al prezentului alineat nu trebuie să includă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE, altele decât obligațiunile corporative care nu sunt cotate într-un loc de tranzacționare.
În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor, faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor.
Evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE sau la articolul 18 alineatele (1)-(4), articolul 18 alineatul (5) litera (a) și articolul 18 alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE sau, după caz, cerințele echivalente din țările terțe.
Inițiatorul sau creditorul inițial dispune de cunoștințe de specialitate în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.
În momentul în care sunt selectate, expunerile-suport nu includ expuneri în stare de nerambursare în înțelesul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri față de un debitor sau garant aflat în dificultate care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:
a fost declarat în stare de insolvență, o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei selecției expunerilor-suport, cu excepția cazului în care:
o expunere-suport restructurată nu a prezentat noi arierate de la data restructurării care trebuie să fi avut loc cu cel puțin un an înainte de data selecției expunerilor-suport; și
informațiile furnizate de inițiator în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (e) punctul (i) precizează în mod explicit proporția expunerilor-suport restructurate, data și detaliile restructurării, precum și performanța lor de la data restructurării;
figura, la data inițierii expunerii-suport, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau
are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate.
La momentul includerii expunerilor-suport, debitorii au efectuat cel puțin o plată, cu excepția cazului în care:
securitizarea este o securitizare reînnoibilă, garantată cu expuneri care se plătesc într-o singură tranșă sau care au o scadență de mai puțin de un an, inclusiv, fără restricții, plățile lunare pentru credite reînnoibile; sau
expunerea reprezintă refinanțarea unei expuneri care este deja inclusă în tranzacție.
ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 octombrie 2021.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 26c
Cerințe privind standardizarea
În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, valoarea pasivelor SSPE corespunzătoare plăților de dobânzi către investitori este, la fiecare dată de plată, egală sau mai mică decât valoarea veniturilor încasate de SSPE de la inițiator și din orice contracte de garanție reală.
Portofoliul de expuneri-suport nu include instrumente derivate, cu excepția cazului în care acestea au ca scop acoperirea riscului de rată a dobânzii sau a riscului valutar al expunerilor-suport. Aceste instrumente derivate sunt subscrise și documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanțelor internaționale.
Orice plăți ale dobânzilor de referință efectuate în legătură cu tranzacția se bazează pe oricare dintre următoarele elemente:
ratele dobânzilor utilizate în general pe piață sau ratele sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanțării și nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe;
venitul generat de garanția reală care garantează obligațiile investitorului prevăzute în contractul de protecție.
Orice plăți ale dobânzilor de referință datorate pentru expunerile-suport se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piață sau pe rate sectoriale utilizate în general care reflectă costurile finanțării și nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe.
În cazul unei securitizări prin intermediul unei SSPE, atunci când s-a emis un aviz de executare sau de reziliere a contractului de protecție a creditului, în SSPE nu poate fi blocată nicio sumă de lichidități mai mare decât cea necesară pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE respective, efectuarea plăților de protecție pentru expunerile-suport în stare de nerambursare care sunt încă într-un proces de restructurare a datoriilor în momentul rezilierii sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării.
Amortizarea secvențială se aplică tuturor tranșelor pentru a determina cuantumul neachitat al tranșelor la fiecare dată de plată, începând cu tranșa de rang superior.
Prin derogare de la al doilea paragraf, tranzacțiile care prevăd o ordine de prioritate nesecvențială a plăților conțin factori de declanșare legați de performanța expunerilor-suport, care duc la transformarea amortizării în plăți secvențiale în ordinea rangului de prioritate. Acești factori de declanșare legați de performanță includ cel puțin:
fie creșterea cuantumului cumulat al expunerilor aflate în stare de nerambursare, fie creșterea pierderilor cumulate mai mare decât un procentaj stabilit din cuantumul restant al portofoliului-suport;
un factor declanșator suplimentar cu caracter retrospectiv; precum și
un factor declanșator cu caracter prospectiv.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind specificarea și, acolo unde este cazul, calibrarea factorilor declanșatori legați de performanță.
ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2021.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la paragraful al patrulea în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Pe măsură ce tranșele se amortizează, investitorilor li se rambursează garanțiile reale într-un cuantum egal cu valoarea amortizării tranșelor respective, cu condiția ca investitorii să fi garantat tranșele respective cu garanții reale.
În cazul în care s-a produs un eveniment de credit de tipul celor menționate la articolul 26e în legătură cu expunerile-suport, iar restructurarea datoriilor aferentă expunerilor respective nu a fost finalizată, valoarea protecției creditului rămasă la orice dată de plată este cel puțin echivalentă cu valoarea nominală neachitată a respectivelor expuneri-suport, minus valoarea oricărei plăți intermediare efectuate în legătură cu respectivele expuneri-suport.
Documentele aferente tranzacției prevăd dispoziții adecvate de amortizare anticipată sau factori care declanșează încetarea perioadei de reînnoire, în cazul în care securitizarea este reînnoibilă, inclusiv cel puțin:
o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;
creșterea pierderilor peste un prag prestabilit;
incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi, care să corespundă nivelului prestabilit de calitate a creditului, în decursul unei perioade specificate.
Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:
obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile societății de administrare, ale mandatarului și ale altor furnizori de servicii auxiliare, după caz, și ale agentului terț de verificare menționat la articolul 26e alineatul (4);
dispozițiile care asigură înlocuirea societății de administrare, a mandatarului, a altor furnizori de servicii auxiliare sau a agentului terț de verificare menționat la articolul 26e alineatul (4) în cazul în care oricare dintre respectivii furnizori de servicii intră în stare de nerambursare sau în insolvență și dacă respectivii furnizori de servicii sunt alții decât inițiatorul, într-un mod care să nu ducă la încetarea furnizării serviciilor respective;
procedurile de administrare care se aplică expunerilor-suport la data încheierii tranzacției și ulterior, precum și circumstanțele în care procedurile respective pot fi modificate;
standardele de administrare pe care societatea de administrare este obligată să le respecte în procesul de administrare a expunerilor-suport pe întreaga durată a securitizării.
Societatea de administrare aplică proceduri de administrare a expunerilor-suport care să fie cel puțin la fel de stricte ca cele aplicate de către inițiator unor expuneri similare care nu sunt securitizate.
Articolul 26d
Cerințe privind transparența
Prin derogare de la primul paragraf, începând cu 1 iunie 2021, inițiatorii pot să publice informațiile disponibile referitoare la principalele efecte negative ale activelor finanțate prin expunerile-suport asupra factorilor de durabilitate.
Dacă este oportun, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf din prezentul alineat reflectă sau se bazează pe standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu mandatul acordat AES prin Regulamentul (UE) 2019/2088, în special la articolul 2a și la articolul 4 alineatele (6) și (7).
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 26e
Cerințe privind contractul de protecție a creditului, agentul terț de verificare și marja sintetică în exces
Contractul de protecție a creditului acoperă cel puțin următoarele evenimente de credit:
dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de garanții, evenimentele de credit menționate la articolul 215 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
dacă transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente derivate de credit, evenimentele de credit menționate la articolul 216 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Toate evenimentele de credit sunt documentate.
Măsurile de restructurare, în înțelesul articolului 47b al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, care sunt aplicate expunerilor-suport nu împiedică declanșarea evenimentelor de credit eligibile.
În termen de cel mult șase luni de la producerea unui eveniment de credit, astfel cum se menționează la alineatul (1), se efectuează o plată intermediară pentru protecția creditului în cazurile în care procesul de restructurare a datoriilor aplicat pierderilor pentru expunerea-suport relevantă nu a fost finalizat până la sfârșitul respectivei perioade de șase luni. Plata intermediară pentru protecția creditului este cel puțin egală cu cea mai mare dintre următoarele valori:
cuantumul pierderilor așteptate care este echivalent cu deprecierea înregistrată de inițiator în situațiile sale financiare în conformitate cu cadrul contabil aplicabil la momentul efectuării plății intermediare, plecând de la premisa că contractul de protecție a creditului nu există și nu acoperă nicio pierdere;
după caz, cuantumul pierderilor așteptate stabilit în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În cazul în care se efectuează o plată intermediară pentru protecția creditului, plata finală pentru protecția creditului menționată la primul paragraf se efectuează pentru a ajusta decontarea intermediară a pierderilor în funcție de pierderile realizate efectiv.
Metoda de calculare a plății intermediare și a plății finale pentru protecția creditului este specificată în contractul de protecție a creditului.
Plata pentru protecția creditului este proporțională cu partea din valoarea nominală neachitată a expunerii-suport corespunzătoare care intră sub incidența contractului de protecție a creditului.
Dreptul inițiatorului de a primi plata pentru protecția creditului este executoriu. Cuantumurile care trebuie să fie plătite de către investitori în temeiul contractului de protecție a creditului sunt prevăzute în mod clar în contractul de protecție a creditului și sunt limitate. Aceste cuantumuri trebuie să poată fi calculate în orice circumstanță. Contractul de protecție a creditului prevede în mod clar circumstanțele în care investitorii sunt obligați să efectueze plăți. Agentul terț de verificare menționat la alineatul (4) verifică dacă au existat astfel de circumstanțe.
Valoarea plății pentru protecția creditului se calculează la nivelul fiecărei expuneri-suport în cazul căreia s-a produs un eveniment de credit.
În cazul rezilierii contractului de protecție a creditului, restructurarea datoriilor continuă în ceea ce privește orice eveniment de credit nesoluționat care s-a produs înainte de rezilierea respectivă, în același mod ca cel descris la primul paragraf.
Primele de protecție a creditului care trebuie plătite în temeiul contractului de protecție a creditului sunt condiționate de valoarea nominală restantă a expunerilor securitizate performante la momentul plății și reflectă riscul tranșei protejate. În acest scop, contractul de protecție a creditului nu prevede prime garantate, plăți în avans ale primelor, mecanisme de rabaturi sau alte mecanisme care pot evita sau reduce alocarea efectivă a pierderilor către investitori sau care pot returna inițiatorului o parte din primele plătite, după scadența tranzacției.
Prin derogare de la al treilea paragraf din prezentul alineat, este permisă plata în avans a primelor, cu condiția respectării normelor privind ajutoarele de stat, atunci când schema de garantare este prevăzută în mod explicit în dreptul național al unui stat membru și beneficiază de o contragaranție din partea oricăreia dintre entitățile menționate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Documentele aferente tranzacției descriu modul în care sunt calculate prima de protecție a creditului și eventualele cupoane ale instrumentelor financiare, dacă există, pentru fiecare dată de plată pe întreaga durată a securitizării.
Drepturile investitorilor de a primi primele de protecție a creditului sunt executorii.
Inițiatorul desemnează un agent terț de verificare înainte de data încheierii tranzacției. Pentru fiecare dintre expunerile-suport pentru care se notifică un eveniment de credit, agentul terț de verificare verifică cel puțin toate elementele următoare:
faptul că evenimentul de credit notificat este un eveniment de credit de tipul celor specificate în clauzele contractului de protecție a creditului;
faptul că expunerea-suport era inclusă în portofoliul de referință la momentul producerii evenimentului de credit în cauză;
faptul că expunerea-suport îndeplinea criteriile de eligibilitate la momentul includerii sale în portofoliul de referință;
atunci când o expunere-suport a fost adăugată la securitizare ca urmare a unei reconstituiri, faptul că această reconstituire respecta condițiile de reconstituire;
faptul că valoarea finală a pierderii este în concordanță cu pierderile înregistrate de inițiator în contul său de profit și pierdere;
faptul că, în momentul în care se efectuează plata finală pentru protecția creditului, pierderile legate de expunerile-suport au fost alocate în mod corect investitorilor.
Agentul terț de verificare este independent de inițiator și de investitori și, după caz, de SSPE și a acceptat desemnarea sa ca agent terț de verificare până la data încheierii tranzacției.
În loc să verifice fiecare expunere-suport pentru care se solicită plata pentru protecția creditului, agentul terț de verificare poate efectua verificarea pe baza unor eșantioane. Cu toate acestea, investitorii pot solicita verificarea eligibilității oricărei expuneri-suport specifice în cazul în care nu sunt mulțumiți de verificarea pe bază de eșantioane.
Inițiatorul include în documentele aferente tranzacției angajamentul de a furniza agentului terț de verificare toate informațiile necesare pentru verificarea cerințelor prevăzute la primul paragraf.
Inițiatorul nu poate rezilia o tranzacție înainte de scadența sa prevăzută decât ca urmare a unuia dintre următoarele evenimente:
insolvența investitorului;
neplata de către investitor a oricăror cuantumuri datorate în temeiul contractului de protecție a creditului sau o încălcare de către investitor a oricărei obligații semnificative prevăzute în documentele aferente tranzacției;
evenimente de reglementare relevante, care includ:
modificări relevante în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, modificări relevante aduse de autoritățile competente interpretărilor publicate oficial privind dreptul Uniunii sau dreptul intern, după caz, sau modificări relevante în ceea ce privește impozitarea sau tratamentul contabil al tranzacției care au un efect negativ semnificativ asupra eficienței economice a unei tranzacții, în fiecare caz în comparație cu ceea ce era anticipat în momentul inițierii tranzacției și care nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil la momentul respectiv;
stabilirea de către o autoritate competentă a faptului că inițiatorul sau orice entitate afiliată inițiatorului nu este autorizată sau nu mai este autorizată să recunoască un transfer semnificativ al riscului de credit în conformitate cu articolul 245 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește securitizarea;
exercitarea unei opțiuni de stingere a tranzacției la un anumit moment în timp (time call), atunci când perioada de timp măsurată de la data încheierii tranzacției este egală sau mai mare decât durata de viață medie ponderată a portofoliului de referință inițial la data încheierii tranzacției;
exercitarea unei opțiuni de solicitare a stingerii securitizării, astfel cum este definită la articolul 242 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
în cazul protecției nefinanțate a creditului, investitorul nu se mai califică drept furnizor de protecție eligibil în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (8).
Documentele aferente tranzacției specifică dacă în tranzacția în cauză este inclus vreunul dintre drepturile de exercitare a unei opțiuni de stingere menționate la literele (d) și (e) și cum sunt structurate aceste drepturi de exercitare a unei opțiuni de stingere.
În sensul literei (d), opțiunea de stingere la un anumit moment în timp nu poate fi structurată astfel încât să evite alocarea de pierderi pozițiilor care beneficiază de îmbunătățirea calității creditului sau altor poziții deținute de investitori și nici nu poate fi structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătățire a calității creditului.
Dacă se exercită opțiunea de stingere la un anumit moment în timp, inițiatorii înștiințează autoritățile competente cu privire la modul în care sunt îndeplinite cerințele menționate la cel de al doilea și al treilea paragraf, inclusiv prin justificarea utilizării opțiunii de stingere la un anumit moment în timp și prezentând o situație plauzibilă care să arate că opțiunea respectivă nu a fost exercitată din cauza deteriorării calității activelor-suport.
În cazul protecției finanțate a creditului, la rezilierea contractului de protecție a creditului, garanțiile reale se restituie investitorilor în ordinea rangurilor de prioritate a tranșelor care fac obiectul dispozițiilor de drept relevante în materie de insolvență, aplicabile inițiatorului.
Inițiatorul poate angaja o marjă sintetică în exces, care este disponibilă ca facilitate de îmbunătățire a calității creditului pentru investitori, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
valoarea marjei sintetice în exces pe care inițiatorul se angajează să o utilizeze ca facilitate de îmbunătățire a calității creditului în fiecare perioadă de plată este specificată în documentele aferente tranzacției și exprimată ca procent fix din soldul total al portofoliului la începutul perioadei de plată relevante (marjă sintetică în exces fixă);
marja sintetică în exces care nu este utilizată pentru a acoperi pierderile de credit care se înregistrează în cursul fiecărei perioade de plată se returnează inițiatorului;
în cazul inițiatorilor care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating („abordarea IRB”) menționată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cuantumul total angajat pe an nu poate depăși cuantumurile reglementate ale pierderilor așteptate pentru toate expunerile-suport pentru anul respectiv, calculate în conformitate cu articolul 158 din regulamentul respectiv;
în cazul inițiatorilor care nu utilizează abordarea IRB menționată la articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, modul de calcul al pierderilor așteptate pe o perioadă de un an aferente portofoliului-suport se stabilește în mod clar în documentele aferente tranzacției;
documentele aferente tranzacției precizează condițiile prevăzute în prezentul alineat.
Contractul de protecție a creditului îmbracă forma:
unei garanții care îndeplinește cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul căreia riscul de credit este transferat oricăreia dintre entitățile menționate la articolul 214 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca expunerile față de investitor să se califice pentru o pondere de risc de 0 % în temeiul părții a treia titlul II capitolul 2 din regulamentul respectiv;
unei garanții care îndeplinește cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care beneficiază de o contragaranție din partea oricăreia dintre entitățile menționate la litera (a) a prezentului alineat; sau
unei alte protecții a creditului, care nu este menționată la literele (a) și (b) ale prezentului alineat, apărând sub forma unei garanții, a unui instrument derivat de credit sau a unui instrument de tipul credit linked note care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 249 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca obligațiile investitorului să fie garantate cu garanții reale care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (9) și (10) ale prezentului articol.
O altă protecție a creditului menționată la alineatul (8) litera (c) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
dreptul inițiatorului de a utiliza garanția reală pentru a acoperi obligațiile investitorilor în materie de plată a protecției este executoriu, iar acest caracter executoriu este asigurat prin contracte adecvate de garanție reală;
dreptul investitorilor, atunci când securitizarea este lichidată sau pe măsură ce tranșele se amortizează, de a restitui orice garanție reală care nu a fost utilizată pentru a onora plățile de protecție este executoriu;
în cazul în care garanția reală este investită în titluri de valoare, documentele aferente tranzacției stabilesc criteriile de eligibilitate și regimul de custodie pentru astfel de titluri.
Documentele aferente tranzacției precizează dacă investitorii rămân expuși la riscul de credit al inițiatorului.
Inițiatorul obține o opinie juridică de specialitate care să confirme caracterul executoriu al protecției creditului în toate jurisdicțiile relevante.
Atunci când se acordă o altă protecție a creditului în conformitate cu alineatul (8) litera (c) de la prezentul articol, inițiatorul și investitorul recurg la garanții reale de înaltă calitate, care se încadrează într-una dintre categoriile următoare:
garanții reale sub formă de titluri de datorie cu o pondere de risc de 0 %, menționate în partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care îndeplinesc toate condițiile următoare:
titlurile de datorie respective au o scadență reziduală maximă de trei luni, care nu depășește perioada rămasă până la următoarea dată de plată;
titlurile de datorie respective pot fi răscumpărate în schimbul unui cuantum în numerar cu o valoare egală cu soldul tranșei protejate;
titlurile de datorie respective sunt deținute de un depozitar independent de inițiator și de investitori;
garanții reale sub formă de numerar deținut la o instituție de credit terță cu un nivel 3 de calitate a creditului sau un nivel superior acestuia, în conformitate cu punerea în corespondență prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Prin derogare de la primul paragraf, sub rezerva consimțământului explicit exprimat în documentele finale aferente tranzacției de către investitor după ce și-a îndeplinit obligația de diligență în conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament și a efectuat inclusiv o evaluare a oricărei expuneri relevante la riscul de credit al contrapărții, numai inițiatorul poate recurge la garanții reale de înaltă calitate sub formă de numerar în depozit la inițiator sau la una dintre entitățile afiliate inițiatorului, dacă inițiatorul sau una dintre entitățile afiliate acestuia îndeplinește cerința de calitate a creditului cel puțin de nivel 2 în conformitate cu punerea în corespondență prevăzută la articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Autoritățile competente desemnate în temeiul articolului 29 alineatul (5) pot, după consultarea ABE, să permită constituirea de garanții reale sub formă de numerar în depozit la inițiator sau la una dintre entitățile afiliate inițiatorului, dacă inițiatorul sau una dintre entitățile afiliate acestuia îndeplinește cerința de calitate a creditului de nivel 3, cu condiția să poată fi dovedite dificultăți pe piață, obstacole obiective legate de nivelul de calitate a creditului atribuit statului membru al instituției sau eventuale probleme semnificative de concentrare din statul membru în cauză provocate de aplicarea cerinței de calitate a creditului cel puțin de nivel 2 menționată la al doilea paragraf.
În cazul în care instituția de credit terță sau inițiatorul sau una dintre entitățile afiliate acestuia nu mai îndeplinește nivelul minim de calitate a creditului, garanțiile reale se transferă în termen de nouă luni către o instituție de credit terță cu un nivel 3 de calitate a creditului sau cu un nivel superior acestuia sau se investesc în titluri de valoare care îndeplinesc criteriile prevăzute la litera (a) de la primul paragraf.
Cerințele prevăzute la prezentul alineat se consideră a fi îndeplinite în cazul investițiilor în instrumente de tipul credit linked note emise de inițiator, în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
ABE monitorizează aplicarea practicilor de garantare prevăzute la prezentul articol, acordând o atenție deosebită riscului de credit al contrapărții și altor riscuri economice și financiare suportate de investitori care rezultă din astfel de practici de garantare.
ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 10 aprilie 2023.
Până la 10 octombrie 2023, Comisia, pe baza raportului ABE respectiv, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce privește riscul acumulării excesive a riscului de credit al contrapărții în sistemul financiar, însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a prezentului articol.
SECȚIUNEA 3
Notificarea STS
Articolul 27
Cerințele pentru notificarea STS
Notificarea STS include o explicație din partea inițiatorului și a sponsorului cu privire la modul în care au fost respectate criteriile STS prevăzute la articolele 20-22, la articolele 24-26 sau la articolele 26b-26e.
ESMA publică notificarea STS pe site-ul său oficial în temeiul alineatului (5). Inițiatorii și sponsorii unei securitizări informează autoritățile lor competente în privința notificării STS și îl desemnează pe unul dintre ei drept entitate care să fie primul punct de contact pentru investitori și autoritățile competente.
►M1 În cazul în care inițiatorul, sponsorul sau SSPE utilizează serviciile unei părți terțe autorizate în temeiul articolului 28 pentru a evalua dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e, notificarea STS include o declarație potrivit căreia respectarea criteriilor STS a fost confirmată de către respectiva parte terță autorizată. ◄ Notificarea include numele părții terțe autorizate, locul unde aceasta este stabilită și numele autorității competente care a autorizat-o.
Atunci când inițiatorul sau creditorul inițial nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, stabilită în Uniune, notificarea efectuată în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este însoțită de următoarele:
confirmarea din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că activitatea sa de acordare de credite are loc pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese stabilite în mod clar de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor și că inițiatorul sau creditorul inițial a instituit sisteme eficace de aplicare a unor astfel de procese în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament; și
o declarație din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că elementele menționate la litera (a) fac sau nu obiectul supravegherii.
ESMA prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare în termen de 10 octombrie 2021.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
ESMA prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare în termen de 10 octombrie 2021.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 28
Partea terță care verifică respectarea STS
►M1 Partea terță menționată la articolul 27 alineatul (2) este autorizată de autoritatea competentă să evalueze respectarea de către securitizări a criteriilor STS prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e. ◄ Autoritatea competentă acordă autorizația dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
partea terță percepe inițiatorilor, sponsorilor sau SSPE-urilor implicate în securitizările pe care partea terță le evaluează doar taxe nediscriminatorii și bazate pe costuri, fără a diferenția taxele în funcție de sau în corelație cu rezultatele evaluării sale;
partea terță nu este nici o entitate reglementată astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE, nici o agenție de rating de credit astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, iar desfășurarea altor activități ale părții terțe nu compromite independența sau integritatea evaluării sale;
partea terță nu oferă nicio formă de serviciu de consultanță sau de audit ori echivalent inițiatorului, sponsorului sau SSPE implicate în securitizările pe care partea terță le evaluează;
membrii organului de conducere al părții terțe dețin calificări, cunoștințe și experiență profesională care sunt adecvate pentru sarcina care îi revine părții terțe, au o bună reputație și sunt integri;
organismul de conducere al părții terțe include cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi administratori independenți;
partea terță ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că verificarea respectării STS nu este afectată de existența sau de existența potențială a unor conflicte de interese sau a unei relații comerciale care implică partea terță, acționarii sau membrii săi, administratorii, angajații sau orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția părții terțe sau se află sub controlul acesteia. În acest scop, partea terță instituie, menține, aplică și documentează un sistem de control intern eficace care să reglementeze punerea în aplicare a politicilor și procedurilor de identificare și prevenire a conflictelor de interese potențiale. Conflictele de interese potențiale sau existente care au fost identificate sunt eliminate sau diminuate și dezvăluite fără întârziere. Partea terță instituie, menține, aplică și documentează proceduri și procese adecvate pentru a asigura independența evaluării respectării STS. Partea terță monitorizează și revizuiește periodic aceste politici și proceduri pentru a evalua eficacitatea lor și a decide dacă este necesară actualizarea lor; și
partea terță poate demonstra că dispune de garanții operaționale și procese interne corespunzătoare care îi permit să evalueze respectarea STS.
Autoritatea competentă retrage autorizația atunci când consideră că partea terță nu respectă în mod semnificativ primul paragraf.
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
CAPITOLUL 5
SUPRAVEGHEREA
Articolul 29
Desemnarea autorităților competente
Respectarea obligațiilor menționate la articolul 5 din prezentul regulament este supravegheată de către următoarele autorități competente în conformitate cu competențele care le sunt conferite prin actele juridice relevante:
în cazul societăților de asigurare și de reasigurare, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 13 punctul 10 din Directiva 2009/138/CE;
în cazul administratorilor de fonduri de investiții alternative, autoritatea competentă responsabilă desemnată în conformitate cu articolul 44 din Directiva 2011/61/UE;
în cazul OPCVM și al societăților de administrare a OPCVM, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;
în cazul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 6 litera (g) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 13 );
în cazul instituțiilor de credit sau al firmelor de investiții, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în privința atribuțiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.
Articolul 30
Competențele autorităților competente
Revizuirea menționată la primul paragraf include:
procesele și mecanismele de măsurare și reținere corectă și continuă a interesului economic net semnificativ în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), precum și colectarea și divulgarea în timp util a tuturor informațiilor care trebuie puse la dispoziție în conformitate cu articolul 7;
pentru expunerile care nu fac parte dintr-o securitizare de NPE-uri:
criteriile de acordare a creditelor aplicate expunerilor performante în conformitate cu articolul 9;
standardele solide pentru selectarea și stabilirea prețurilor aplicate expunerilor-suport care sunt expuneri neperformante, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf;
pentru securitizările STS care nu sunt securitizări în cadrul unui program ABCP, procesele și mecanismele de asigurare a respectării articolului 20 alineatele (7)-(12), a articolului 21 alineatul (7) și a articolului 22; și
pentru securitizările STS care sunt securitizări în cadrul unui program ABCP, procesele și mecanismele de asigurare, în ceea ce privește tranzacțiile ABCP, a respectării articolului 24 și, în ceea ce privește programele ABCP, a respectării articolului 26 alineatele (7) și (8).
pentru securitizările de NPE-uri, procesele și mecanismele de asigurare a respectării articolului 9 alineatul (1) pentru a preveni orice utilizare abuzivă a derogării prevăzute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf; și
pentru securitizările STS înscrise în bilanț, procesele și mecanismele de asigurare a respectării articolelor 26b-26e;.
Autoritatea competentă monitorizează, după caz, efectele concrete ale participării la piața securitizărilor asupra stabilității instituției financiare care își desfășoară activitatea în calitate de creditor inițial, inițiator, sponsor sau investitor ca parte a supravegherii prudențiale în ceea ce privește securitizarea, luând în considerare, fără a aduce atingere reglementărilor sectoriale mai stricte:
dimensiunea amortizoarelor de capital;
dimensiunea rezervelor de lichidități; și
riscul de lichiditate pentru investitori ca urmare a unei neconcordanțe de scadențe între finanțarea acestora și investiții.
În cazul în care autoritatea competentă identifică un risc semnificativ pentru stabilitatea financiară a unei instituții financiare sau a sistemului financiar în ansamblul său, independent de obligațiile care îi revin în temeiul articolului 36, aceasta ia măsuri de diminuare a riscurilor respective și raportează constatările sale autorității competente desemnate pentru instrumentele macroprudențiale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și CERS.
Articolul 31
Supravegherea macroprudențială a pieței securitizării
Raportul CERS menționat la primul paragraf ține cont de caracteristicile specifice ale securitizării sintetice, și anume de natura specifică personalizată și privată a acesteia pe piețele financiare, evaluând în ce măsură tratamentul aplicat securitizării STS înscrise în bilanț conduce la o reducere globală a riscurilor din sistemul financiar și la o mai bună finanțare a economiei reale.
La elaborarea raportului său, CERS folosește diverse surse de date pertinente, precum:
datele colectate de autoritățile competente în conformitate cu articolul 7 alineatul (1);
rezultatul revizuirilor efectuate de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 30 alineatul (2); și
datele deținute în registrele centrale de securitizări în conformitate cu articolul 10.
În termen de trei luni de la data transmiterii recomandării, destinatarul recomandării, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, comunică Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și CERS acțiunile pe care le-a întreprins drept răspuns la recomandare și justifică în mod corespunzător cazurile de lipsă de acțiune.
Articolul 32
Sancțiuni administrative și măsuri de remediere
Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea și a impune sancțiuni penale în temeiul articolului 34, statele membre instituie norme care stabilesc sancțiuni administrative, în cazul încălcărilor comise în mod intenționat sau din neglijență, și măsuri de remediere corespunzătoare, aplicabile cel puțin în situațiile în care:
un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 6;
un inițiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 7;
un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit criteriile prevăzute la articolul 9;
un inițiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 18;
o securitizare este desemnată drept STS și un inițiator, un sponsor sau o SSPE a securitizării respective nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e;
un inițiator sau un sponsor efectuează o notificare care ar putea induce în eroare prevăzută la articolul 27 alineatul (1);
un inițiator sau un sponsor nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 27 alineatul (4); sau
o parte terță autorizată în temeiul articolului 28 nu a notificat modificările semnificative aduse informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) sau orice alte modificări care ar putea fi în mod rezonabil considerate ca afectând evaluarea autorității sale competente.
De asemenea, statele membre se asigură că sancțiunile administrative și/sau măsurile de remediere sunt puse în mod efectiv în aplicare.
Sancțiunile și măsurile respective sunt eficace, proporționale și disuasive.
Statele membre conferă autorităților competente competența de a aplica cel puțin următoarele sancțiuni și măsuri în cazul încălcării menționate la alineatul (1):
o declarație publică în care se specifică identitatea persoanei fizice sau juridice și natura încălcării, în conformitate cu articolul 37;
un ordin prin care persoanei fizice sau juridice i se solicită să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;
o interdicție temporară, emisă împotriva oricărui membru al organului de conducere al inițiatorului, al sponsorului sau al SSPE, ori împotriva oricărei alte persoane fizice răspunzătoare pentru încălcare, de a exercita funcții de conducere în cadrul acestor societăți;
în cazul unei încălcări precum cea menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (e) sau (f) din prezentul articol, o interdicție temporară emisă împotriva inițiatorului și sponsorului de a notifica în temeiul articolului 27 alineatul (1) că o securitizare îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22, la articolele 23-26 sau la articolele 26a-26e.
în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 17 ianuarie 2018;
în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 17 ianuarie 2018 sau de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală netă a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile, aprobate de organul de conducere; atunci când persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societății-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 15 ), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri netă anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative contabile relevante, stabilit pe baza celei mai recente situații disponibile a conturilor consolidate aprobate de organul de conducere al societății-mamă principale;
sancțiuni pecuniare administrative maxime egale cu cel puțin de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare atunci când beneficiul poate fi determinat, chiar dacă această sumă depășește valorile maxime prevăzute la literele (e) și (f);
în cazul unei încălcări precum cea menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (h) din prezentul articol, o retragere temporară a autorizației menționate la articolul 28, acordate părții terțe autorizat să evalueze dacă o securitizare respectă articolele 19-22, articolele 23-26 sau articolele 26a-26e.
Articolul 33
Exercitarea competenței de a impune sancțiuni administrative și măsuri de remediere
Autoritățile competente își exercită competențele de a impune sancțiunile administrative și măsurile de remediere menționate la articolul 32 în conformitate cu cadrele lor juridice naționale, după caz:
în mod direct;
în colaborare cu alte autorități;
sub propria lor responsabilitate, prin delegare către alte autorități;
prin sesizarea autorităților judiciare competente.
La stabilirea tipului și nivelului unei sancțiuni administrative sau al unei măsuri de remediere impuse în temeiul articolului 32, autoritățile competente iau în considerare măsura în care încălcarea este intenționată sau rezultă dintr-o neglijență și toate celelalte circumstanțe relevante, inclusiv, după caz:
importanța semnificativă, gravitatea și durata încălcării;
gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;
puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile;
importanța profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
pierderile suferite de părți terțe ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei fizice sau juridice responsabile, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;
încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.
Articolul 34
Sancțiuni penale
Articolul 35
Obligațiile de notificare
Statele membre notifică actele cu putere de lege și actele administrative de punere în aplicare a prezentului capitol, inclusiv orice dispoziții relevante de drept penal, Comisiei, ESMA, ABE și AEAPO până la 18 ianuarie 2019. Statele membre notifică fără întârzieri nejustificate Comisiei, ESMA, ABE și AEAPO orice modificare ulterioară a acestor acte.
Articolul 36
Cooperarea dintre autoritățile competente și AES
În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cursul fazei de conciliere menționate la primul paragraf, ESMA adoptă decizia menționată la articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în termen de o lună. În cursul procedurii prevăzute la prezentul articol, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament continuă să fie considerată STS în conformitate cu capitolul 4 din prezentul regulament și este păstrată pe lista respectivă.
În cazul în care autoritățile competente vizate convin că încălcarea se referă la nerespectarea articolului 18, dar nu implică rea-credință, acestea pot decide să acorde inițiatorului, sponsorului și SSPE o perioadă de până la trei luni pentru a remedia încălcarea constatată, începând cu data la care inițiatorul, sponsorul și SSPE au fost informate cu privire la aceasta de către autoritatea competentă. În cursul acestei perioade, o securitizare care figurează pe lista păstrată de ESMA în temeiul articolului 27 este considerată în continuare ca fiind STS în temeiul capitolului 4 și este păstrată pe lista respectivă.
În cazul în care una sau mai multe autorități competente implicate sunt de părere că încălcarea nu a fost remediată corespunzător în cursul perioadei prevăzute la al treilea paragraf, se aplică primul paragraf.
ESMA transmite Comisiei, în strânsă cooperare cu ABE și AEAPO, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 37
Publicarea sancțiunilor administrative
Dacă, în urma unei evaluări de la caz la caz, autoritatea competentă consideră că publicarea identității în cazul persoanelor juridice sau a identității și a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice este disproporționată sau dacă autoritatea competentă consideră că publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație penală în curs sau dacă publicarea ar provoca, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate persoanei în cauză, statele membre se asigură că autoritățile competente iau una dintre următoarele măsuri:
amână publicarea deciziei de impunere a sancțiunii administrative până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează;
publică decizia de impunere a sancțiunii administrative în condiții de anonimat, în conformitate cu dreptul intern; sau
nu publică decizia de impunere a sancțiunii administrative în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:
că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare; sau
proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi minore.
CAPITOLUL 6
MODIFICĂRI
Articolul 38
Modificarea Directivei 2009/65/CE
Articolul 50a din Directiva 2009/65/CE se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 50a
În cazul în care societățile de administrare a OPCVM sau OPCVM administrate intern sunt expuse la o securitizare care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( *1 ), acestea trebuie, în interesul investitorilor în OPCVM-ul în cauză, să acționeze și să ia măsuri de remediere, după caz.
Articolul 39
Modificarea Directivei 2009/138/CE
Directiva 2009/138/CE se modifică după cum urmează:
La articolul 135, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:
Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.
Articolul 308b alineatul (11) se elimină.
Articolul 40
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009
Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 se modifică după cum urmează:
În considerentele 22 și 41, la articolul 8c și în anexa I secțiunea D partea a II-a punctul 1, termenul „instrument financiar structurat” se înlocuiește cu termenul „instrument de securitizare”.
În considerentele 34 și 40, articolul 8 alineatul (4), articolul 8c, articolul 10 alineatul (3), articolul 39 alineatul (4), precum și în anexa I secțiunea A punctul 2 al cincilea paragraf, în anexa I secțiunea B punctul 5, în anexa I secțiunea D partea a II-a (titlu și punctul 2), în anexa III partea I punctele 8, 24 și 45, și în anexa III partea III punctul 8, termenul „instrumente financiare structurate” se înlocuiește cu termenul „instrumente de securitizare”.
La articolul 1, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Prezentul regulament stabilește, de asemenea, obligații pentru emitenții și părțile terțe aferente stabilite în Uniune în privința instrumentelor de securitizare.”
La articolul 3 alineatul (1), litera (l) se înlocuiește cu următorul text:
«instrument de securitizare» înseamnă un instrument financiar sau alte active rezultate dintr-o tranzacție sau o schemă de securizare, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402 [Regulamentul privind securitizarea];”.
Articolul 8b se elimină.
La articolul 4 alineatul (3) litera (b), la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și la articolul 25a, trimiterea la articolul 8b se elimină.
Articolul 41
Modificarea Directivei 2011/61/UE
Articolul 17 din Directiva 2011/61/UE se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 17
În cazul în care sunt expuși la o securitizare care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( *3 ), AFIA trebuie, în interesul investitorilor în FIA-urile în cauză, să acționeze și să ia măsuri de remediere, după caz.
Articolul 42
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se modifică după cum urmează:
La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:
«obligațiune garantată» înseamnă o obligațiune care întrunește cerințele prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
«entitatea emitentă a obligațiunii garantate» înseamnă emitentul obligațiunii garantate sau portofoliul de acoperire al unei obligațiuni garantate.”
La articolul 4 se adaugă următoarele alineate:
Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul contractelor derivate extrabursiere care sunt încheiate de entități emitente de obligațiuni garantate în legătură cu o obligațiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare, în înțelesul Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( *4 ), cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
în ceea ce privește entitățile special constituite în scopul securitizării, entitatea special constituită în scopul securitizării emite exclusiv securitizări care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 18, precum și la articolele 19-22 sau articolele 23-26 și din Regulamentul (UE) 2017/2402 [Regulamentul privind securitizarea];
contractul derivat extrabursier se utilizează exclusiv pentru acoperirea neconcordanțelor privind rata dobânzii sau de monede, aferente obligațiunii garantate sau securitizării; și
măsurile aferente obligațiunii garantate sau securitizării atenuează în mod corespunzător riscul de credit al contrapărții în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere încheiate de entitatea emitentă a obligațiunii garantate sau de entitatea special constituită în scopul securitizării în legătură cu obligațiunea garantată sau cu securitizarea.
AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea de standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 (UE) nr. 1094/2010 sau (UE) nr. 1095/2010.
La articolul 11, alineatul (15) se înlocuiește cu următorul text:
Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, AES elaborează proiecte comune de standarde tehnice de reglementare în care precizează:
procedurile de gestionare a riscului, inclusiv nivelul și tipul garanțiilor, precum și mecanismele de segregare necesare în vederea respectării alineatului (3);
procedurile pe care trebuie să le urmeze contrapărțile și autoritățile competente relevante atunci când aplică exceptările prevăzute la alineatele (6)-(10);
criteriile aplicabile menționate la alineatele (5)-(10), în special referitor la ceea ce urmează a fi considerat un impediment de ordin practic sau juridic în calea transferului rapid de fonduri proprii și a stingerii rapide a obligațiilor între contrapărți.
Nivelul și tipul garanției reale necesare în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere încheiate de entitățile emitente de obligațiuni garantate în legătură cu o obligațiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare în înțelesul prezentului regulament și care întrunesc condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament, precum și cerințele prevăzute la articolul 18, și la articolele 19-22 sau articolele 23-26 din Regulamentul (UE) 2017/2402 [Regulamentul privind securitizarea] se stabilesc ținând seama de impedimentele întâmpinate în tranzacția de schimb a garanției reale în ceea ce privește contractele de garanție existente în cadrul obligațiunii garantate sau al securitizării.
AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.
În funcție de natura juridică a contrapărții, se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 fie din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”
Articolul 43
Dispoziții tranzitorii
Securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, altele decât pozițiile din securitizare legate de o tranzacție ABCP sau de un program ABCP se consideră „STS”, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
în momentul emiterii titlurilor de valoare, acestea au îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (1)-(5), (7)-(9) și (11)-(13) și la articolul 21 alineatele (1) și (3); și
în momentul notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1) îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (6) și (10), precum și la articolul 21 alineatul (2) și alineatele (4)-(10) și la articolul 22 alineatele (1)-(5).
În sensul alineatului (3) litera (b), se aplică următoarele dispoziții:
la articolul 22 alineatul (2), cuvintele „înainte de emiterea” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
la articolul 22 alineatul (3), cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor securitizării” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
la articolul 22 alineatul (5):
la a doua teză, cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
cerința prevăzută la a patra teză nu se aplică;
trimiterile referitoare la respectarea articolului 7 se interpretează ca și cum articolul 7 s-ar aplica securitizărilor respective în pofida articolului 43 alineatul (1).
Articolul 43a
Dispoziții tranzitorii pentru securitizările STS înscrise în bilanț
Securitizările ale căror poziții din securitizare inițiale au fost create înainte de 9 aprilie 2021 sunt considerate „STS” cu condiția ca:
în momentul creării pozițiilor din securitizare inițiale să fi îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 26b alineatele (1)-(5), (7)-(9), (11) și (12), la articolul 26c alineatele (1) și (3), la articolul 26e alineatul (1), articolul 26e alineatul (2) primul paragraf, la articolul 26e alineatul (3) al treilea și al patrulea paragraf și la articolul 26e alineatele (6)-(9); și
în momentul notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1) să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 26b alineatele (6) și (10), la articolul 26c alineatul (2) și alineatele (4)-(10), la articolul 26d alineatele (1)-(5) și la articolul 26e alineatul (2) de la al doilea până la al șaptelea paragraf, la articolul 26e alineatul (3) primul, al doilea și al cincilea paragraf și și la articolul 26e alineatele (4) și (5).
În sensul alineatului (3) litera (b) din prezentul articol, se aplică următoarele dispoziții:
la articolul 26d alineatul (2), cuvintele „înainte de încheierea tranzacției” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
la articolul 26d alineatul (3), cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor securitizării” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
la articolul 26d alineatul (5):
la a doua teză, cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
la a treia teză, cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;
cerința prevăzută la a patra teză nu se aplică;
trimiterile referitoare la respectarea articolului 7 se interpretează ca și cum articolul 7 s-ar aplica securitizărilor respective în pofida articolului 43 alineatul (1).
Articolul 44
Rapoarte
Până la 1 ianuarie 2021 și apoi la fiecare trei ani, comitetul comun al autorităților europene de supraveghere publică un raport privind:
punerea în aplicare a cerințelor privind STS, astfel cum sunt prevăzute la articolele 18-27;
o evaluare a acțiunilor întreprinse de autoritățile competente, a riscurilor semnificative și a noilor vulnerabilități care este posibil să fi apărut și a acțiunilor participanților la piață pentru a se standardiza și mai bine documentația de securitizare;
funcționarea cerințelor privind obligația de diligență prevăzute la articolul 5 și a cerințelor de transparență prevăzute la articolul 7 și nivelul de transparență al pieței securitizărilor din Uniune, inclusiv pentru a stabili dacă cerințele în materie de transparență de la articolul 7 permit autorităților competente să dispună de o imagine de ansamblu suficientă a pieței pentru a-și îndeplini mandatele;
cerințele prevăzute la articolul 6, inclusiv respectarea lor de către participanții la piață și modalitățile de retenție a riscului în temeiul articolului 6 alineatul (3);
amplasarea geografică a SSPE-urilor.
Pe baza informațiilor furnizate o dată la trei ani în temeiul literei (e), Comisia prezintă o evaluare a motivelor pentru care a fost aleasă amplasarea, inclusiv, sub rezerva disponibilității și accesibilității informațiilor, în ce măsură existența unui regim fiscal și de reglementare favorabil joacă un rol esențial.
▼M1 —————
Articolul 45a
Crearea unui cadru pentru securitizările durabile
Până la 1 noiembrie 2021, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, publică un raport privind crearea unui cadru specific pentru securitizările durabile, în vederea integrării în prezentul regulament a unor cerințe de transparență legate de durabilitate. În raportul în cauză se analizează în special următoarele:
introducerea unor cerințe proporționale privind publicarea și obligația de diligență în legătură cu posibilele efecte pozitive și negative ale activelor finanțate prin expunerile-suport asupra factorilor de durabilitate;
conținutul, metodologia și prezentarea informațiilor referitoare la factorii de durabilitate în ceea ce privește efectele pozitive și negative asupra mediului și asupra aspectelor sociale și de guvernanță;
modul de elaborare a unui cadru specific pentru securitizări durabile, care să reflecte sau să se bazeze pe produsele financiare vizate la articolele 8 și 9 din Regulamentul (UE) 2019/2088 și care să țină seama, după caz, de Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului ( 16 );
posibilele efecte ale unui cadru pentru securitizări durabile asupra stabilității financiare, asupra dezvoltării pieței securitizărilor din Uniune și asupra capacității băncilor de a acorda împrumuturi.
Articolul 46
Revizuire
Până la 1 ianuarie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Raportul ține seama în special de constatările rapoartelor menționate la articolul 44, și evaluează:
efectele prezentului regulament, inclusiv ale introducerii denumirii de securitizare STS, asupra funcționării pieței securitizărilor din Uniune, contribuția securitizării la economia reală, în special cu privire la accesul la credite pentru IMM-uri și investiții, precum și interconectarea dintre instituțiile financiare și stabilitatea sectorului financiar;
diferențele de utilizare a modalităților menționate la articolul 6 alineatul (3), care se bazează pe datele raportate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (e) punctul (iii). În cazul în care constatările indică o creștere a riscurilor prudențiale cauzată de utilizarea modalităților menționate la articolul 6 alineatul (3) literele (a), (b), (c) și (e), se iau în considerare măsuri de redresare adecvate;
dacă a existat o creștere disproporționată a numărului de tranzacții menționate la articolul 7 alineatul (2) paragraful al treilea începând cu data aplicării prezentului regulament și dacă participanții la piață au structurat tranzacțiile în așa fel încât să eludeze obligațiile în temeiul articolului 7 de a pune la dispoziție informații prin intermediul registrelor centrale de securitizări;
dacă este necesar să se extindă cerințele de informare în temeiul articolului 7 pentru a cuprinde tranzacțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) paragraful al treilea și pozițiile investitorilor;
dacă în domeniul securitizărilor STS ar putea fi introdus un regim de echivalență pentru inițiatori, sponsori și SSPE-uri din țări terțe, luând în considerare evoluțiile internaționale în domeniul securitizării, în special inițiativele privind securitizările simple, transparente și comparabile;
punerea în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 22 alineatul (4) și la articolul 26d alineatul (4) și dacă acestea pot fi extinse la o securitizare în care expunerile-suport nu sunt împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto, pentru a se integra divulgarea informațiilor referitoare la aspectele de mediu, sociale și de guvernanță;
dacă regimul de verificare de către părți terțe prevăzut la articolele 27 și 28 este corespunzător și dacă regimul de autorizare pentru părți terțe prevăzut la articolul 28 promovează un grad suficient de concurență între aceștia și ia în considerare dacă trebuie introduse schimbări în cadrul de supraveghere pentru a asigura stabilitatea financiară; și
atunci când există necesitatea completării cadrului privind securitizarea instituit în prezentul regulament prin instituirea unui sistem de bănci licențiate limitate, care să asigure funcțiile SSPE-urilor și să dețină dreptul exclusiv de a cumpăra expuneri de la inițiatori și de a vinde investitorilor creanțe garantate de expunerile cumpărate; și
posibilitatea introducerii unor noi cerințe privind standardizarea și divulgarea, având în vedere evoluția practicilor de piață, și anume prin utilizarea unor modele, atât pentru securitizările tradiționale, cât și pentru securitizările sintetice, inclusiv pentru securitizările personalizate private în cazul cărora nu trebuie întocmit un prospect în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului ( 17 ).
Articolul 47
Exercitarea delegării de competențe
Articolul 48
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2019.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
( 1 ) Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37).
( 2 ) Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).
( 3 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
( 4 ) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
( 5 ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
( 6 ) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).
( 7 ) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
( 8 ) Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
( 9 ) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
( 10 ) Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).
( 11 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE ș2 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
( 12 ) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
( 13 ) Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10).
( 14 ) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
( 15 ) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
( *1 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”
( *2 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”
( *3 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”
( *4 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”
( 16 ) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).
( 17 ) Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12).