EUR-Lex Přístup k právu Evropské unie
Tento dokument je výňatkem z internetových stránek EUR-Lex
Dokument 02009L0110-20180113
Directive 2009/110/EC of the European Parliament and of the Council of 16 September 2009 on the taking up, pursuit and prudential supervision of the business of electronic money institutions amending Directives 2005/60/EC and 2006/48/EC and repealing Directive 2000/46/EC (Text with EEA relevance)
Konsolidovaný text: Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (Text cu relevanță pentru SEE)
Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (Text cu relevanță pentru SEE)
platné
02009L0110 — RO — 13.01.2018 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DIRECTIVA 2009/110/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 267 10.10.2009, p. 7) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
L 337 |
35 |
23.12.2015 |
||
DIRECTIVA 2009/110/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 16 septembrie 2009
privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE
(Text cu relevanță pentru SEE)
TITLUL I
DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă stabilește regulile pentru desfășurarea activității de emitere de monedă electronică în conformitate cu care statele membre recunosc următoarele categorii de emitenți de monedă electronică:
(a) instituțiile de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Directiva 2006/48/CE, inclusiv, în conformitate cu legislația națională, sucursale ale acestora, în înțelesul articolului 4 punctul 3 din respectiva directivă, atunci când astfel de sucursale sunt situate în Comunitate și au sediul central în afara Comunității, în conformitate cu articolul 38 din respectiva directivă;
(b) instituțiile emitente de monedă electronică, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din prezenta directivă, inclusiv, în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă și dreptul național, sucursalele acestora stabilite în Comunitate, atunci când astfel de sucursale sunt stabilite în Comunitate și au sediul central în afara Comunității;
(c) furnizori de servicii poștale giro care sunt îndreptățiti, în conformitate cu legislația națională, să emită monedă electronică;
(d) Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale, atunci când nu acționează în calitatea lor de autoritate monetară sau în calitate de alte autorități publice;
(e) statele membre sau autoritățile lor regionale sau locale, atunci când acționează în calitatea lor de autorități publice.
(2) Titlul II al prezentei directive stabilește, de asemenea, regulile pentru accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică.
(3) Statele membre pot acorda derogare de la aplicarea tuturor sau a unora dintre dispozițiile titlului II din prezenta directivă instituțiilor menționate la articolul 2 din Directiva 2006/48/CE, cu excepția celor menționate la prima și la a doua liniuță din respectivul articol.
(4) Prezenta directivă nu se aplică valorii monetare stocate în instrumente exceptate în conformitate cu articolul 3 litera (k) din Directiva 2007/64/CE.
(5) Prezenta directivă nu se aplică valorii monetare utilizate pentru efectuarea tranzacțiilor de plată exceptate în conformitate cu articolul 3 litera (l) din Directiva 2007/64/CE.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „instituție emitentă de monedă electronică” înseamnă o persoană juridică care a fost autorizată în temeiul titlului II din prezenta directivă să emită monedă electronică;
2. „monedă electronică” înseamnă orice valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, care este emisă la primirea fondurilor, în scopul efectuării unor tranzacții de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 5 din Directiva 2007/64/CE, și care este acceptată de o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul de monedă electronică;
3. „emitent de monedă electronică” înseamnă entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1), instituțiile care beneficiază de derogări în temeiul articolului 1 alineatul (3) și persoanele juridice care beneficiază de exceptări în temeiul articolului 9;
4. „volumul mediu de monedă electronică în circulație” înseamnă volumul mediu al valorii totale a obligațiilor financiare legate de moneda electronică în circulație la sfârșitul fiecărei zile calendaristice pe parcursul ultimelor șase luni calendaristice, calculat în prima zi calendaristică a fiecărei luni calendaristice și aplicat pentru respectiva lună calendaristică.
TITUL II
CERINȚE PENTRU ACCESUL LA ACTIVITATE, DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII ȘI SUPRAVEGHEREA PRUDENȚIALĂ A INSTITUȚIILOR EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ
Articolul 3
Reguli prudențiale generale
(1) Fără a aduce atingere prezentei directive, articolele 5 și 11-17, articolul 19 alineatele (5) și (6) și articolele 20-31 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ), inclusiv actele delegate adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (4), al articolului 28 alineatul (5) și al articolului 29 alineatul (7), se aplică mutatis mutandis instituțiilor emitente de monedă electronică.
(2) Instituțiile emitente de monedă electronică informează în prealabil autoritățile competente în legătură cu orice schimbare semnificativă a măsurilor adoptate în vederea protejării fondurilor primite în schimbul monedei electronice emise.
(3) Orice persoană fizică sau juridică care a luat hotărârea de a achiziționa sau de a înstrăina, în mod direct sau indirect, o participație calificată, în înțelesul articolului 4 punctul 11 din Directiva 2006/48/CE, într-o instituție emitentă de monedă electronică, sau de a-și mări sau reduce, în mod direct sau indirect, o asemenea participație calificată ce ar avea ca rezultat faptul că drepturile de vot sau capitalul deținut ar atinge, depăși sau scădea sub pragurile de 20 %, 30 % sau 50 %, sau faptul că instituția emitentă de monedă electronică ar deveni sau ar înceta să mai fie filiala sa, informează în prealabil autoritățile competente în legătură cu intenția sa de achiziționare, înstrăinare, mărire sau reducere a participației.
Achizitorul potențial comunică autorității competente informații referitoare la dimensiunea participației, precum și informațiile relevante specificate în articolul 19a alineatul (4) din Directiva 2006/48/CE.
În cazul în care este probabil ca influența exercitată de persoanele menționate la paragraful precedent să fie în detrimentul unei gestionări sănătoase și prudente a instituției, autoritățile competente se opun sau adoptă măsuri corespunzătoare pentru încetarea situației respective. Asemenea măsuri pot include interdicții, pot consta în măsuri și sancțiuni aplicate persoanelor care asigură conducerea sau în suspendarea exercitării dreptului de vot aferent acțiunilor deținute de acționarii sau membrii în cauză.
Măsuri similare se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu își îndeplinesc obligația de a furniza informații prealabile, în conformitate cu prezentul alineat.
În cazul în care se dobândește o participație în pofida opoziției autorităților competente, acestea, indiferent de sancțiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot ale achizitorului, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestor voturi.
Statele membre pot acorda derogare sau pot permite ca autoritățile competente să acorde derogare de la aplicarea tuturor sau a unora dintre obligațiile prevăzute la prezentul alineat instituțiilor emitente de monedă electronică care desfășoară una sau mai multe activități menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (e).
(4) Statele membre permit instituțiilor emitente de monedă electronică să distribuie și să răscumpere moneda electronică prin intermediul unor persoane fizice sau juridice care acționează pe seama acestora. Atunci când instituția emitentă de monedă electronică distribuie monedă electronică în alt stat membru angajând o astfel de persoană fizică sau juridică, articolele 27-31, cu excepția dispozițiilor de la articolul 29 alineatele (4) și (5) din Directiva (UE) 2015/2366, inclusiv actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (5) și articolul 29 alineatul (7), se aplică mutatis mutandis respectivei instituții emitente de monedă electronică.
(5) În pofida alineatului (4) din prezentul articol, instituțiilor emitente de monedă electronică nu le este permis să emită monedă electronică prin agenți. Instituțiilor emitente de monedă electronică li se permite să furnizeze servicii de plată, menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, prin intermediul agenților numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 19 din Directiva (UE) 2015/2366.
Articolul 4
Capitalul inițial
Statele membre impun instituțiilor emitente de monedă electronică obligația de a deține, la data autorizării, un capital inițial, compus din elementele menționate la articolul 57 literele (a) și (b) din Directiva 2006/48/CE, de minimum 350 000 EUR.
Articolul 5
Fonduri proprii
(1) Fondurile proprii ale instituțiilor emitente de monedă electronică, prevăzute la articolele 57-61, 63, 64 și 66 din Directiva 2006/48/CE, nu pot scădea sub nivelul sumei prevăzute la alineatele (2)-(5) din prezentul articol sau la articolul 4 din prezenta directivă, oricare dintre acestea este mai mare.
(2) Pentru activitățile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) care nu au legătură cu emiterea de monedă electronică, cerința de fonduri proprii ale instituției emitente de monedă electronică se calculează în conformitate cu una dintre cele trei metode (A, B sau C) prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/64/CE. Metoda corespunzătoare se stabilește de către autoritățile competente în conformitate cu legislația națională.
În ceea ce privește activitatea de emitere de monedă electronică, cerința de fonduri proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică se calculează în conformitate cu metoda D prevăzută la alineatul (3).
Instituțiile emitente de monedă electronică dispun în orice moment de fonduri proprii care sunt cel puțin egale cu suma cerințelor precizate la primul și al doilea paragraf.
(3) Metoda D: fondurile proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică pentru activitatea de emitere de monedă electronică reprezintă cel puțin 2 % din volumul mediu de monedă electronică aflată în circulație.
(4) În cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică desfășoară oricare dintre activitățile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) și care nu au legătură cu emiterea de monedă electronică sau desfășoară oricare dintre activitățile menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (b)-(e) și nu se cunoaște dinainte volumul monedei electronice aflate în circulație, autoritățile competente permit instituțiilor emitente de monedă electronică să calculeze cerințele de fonduri proprii pe baza unei sume reprezentative care se apreciază că va fi utilizată pentru emiterea de monedă electronică, cu condiția ca această sumă reprezentativă să poată fi estimată rezonabil, pe baza datelor istorice și într-o manieră satisfăcătoare pentru autoritățile competente. În cazul în care instituția emitentă de monedă electronică nu are o activitate suficient de îndelungată, cerințele de fonduri proprii se calculează pe baza volumului de monedă electronică în circulație preconizat în planul de afaceri, prin luarea în considerare a oricărei ajustări a planului respectiv solicitate de autoritățile competente.
(5) Pe baza unei evaluări a proceselor de administrare a riscurilor, a bazelor de date privind riscul de pierdere și a mecanismelor de control intern ale instituției emitente de monedă electronică, autoritățile competente pot impune instituției emitente de monedă electronică obligația de a deține fonduri proprii la un nivel mai mare cu până la 20 % decât nivelul care ar rezulta prin aplicarea metodei relevante în conformitate cu alineatul (2) sau pot permite instituției emitente de monedă electronică să dețină fonduri proprii la un nivel mai mic cu până la 20 % decât nivelul care ar rezulta prin aplicarea metodei relevante în conformitate cu alineatul (2).
(6) Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii în cazul în care:
(a) instituția emitentă de monedă electronică face parte din același grup cu o altă instituție emitentă de monedă electronică, o instituție de credit, o instituție de plată, o societate de investiții, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere de asigurări sau o întreprindere de reasigurări;
(b) instituția emitentă de monedă electronică desfășoară alte activități decât cea de emitere de monedă electronică.
(7) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 69 din Directiva 2006/48/CE, statele membre sau autoritățile lor competente pot alege să nu aplice alineatele (2) și (3) din prezentul articol instituțiilor emitente de monedă electronică care sunt incluse în supravegherea consolidată a instituțiilor de credit mamă în conformitate cu Directiva 2006/48/CE.
Articolul 6
Activități
(1) În afară de emiterea de monedă electronică, instituțiile emitente de monedă electronică au dreptul de a desfășura oricare dintre următoarele activități:
(a) furnizarea serviciilor de plată enumerate în anexa la Directiva 2007/64/CE;
(b) acordarea de credite în legătură cu serviciile de plată menționate la punctele 4, 5 sau 7 din anexa la Directiva 2007/64/CE, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 16 alineatele (3) și (5) din directiva respectivă;
(c) furnizarea de servicii operaționale și servicii auxiliare în strânsă legătură cu emiterea de monedă electronică sau cu furnizarea serviciilor de plată menționate la litera (a);
(d) operarea de sisteme de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 6 din Directiva 2007/64/CE și fără a aduce atingere articolului 28 din respectiva directivă;
(e) alte activități comerciale decât emiterea de monedă electronică, cu respectarea legislației naționale și comunitare aplicabile.
Creditul menționat la primul paragraf litera (b) nu se acordă din fondurile primite în schimbul monedei electronice și deținute în conformitate cu articolul 7 alineatul (1).
(2) Instituțiilor emitente de monedă electronică nu li se permite să accepte de la public depozite sau alte fonduri rambursabile în înțelesul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE.
(3) Orice fonduri primite de instituțiile emitente de monedă electronică de la deținătorul de monedă electronică trebuie schimbate fără întârziere în monedă electronică. Asemenea fonduri nu constituie depozite sau alte fonduri rambursabile primite de la public în înțelesul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE.
(4) Articolul 16 alineatul (2) și (4) din Directiva 2007/64/CE se aplică fondurilor primite pentru activitatea prevăzută la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol care nu are legătură cu activitatea de emitere de monedă electronică.
Articolul 7
Cerințe în materie de protejare a fondurilor
(1) Statele membre prevăd obligația instituțiilor emitente de monedă electronică de a proteja toate fondurile primite în schimbul monedei electronice emise, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/64/CE. Nu este necesară protejarea fondurilor primite sub formă de plată printr-un instrument de plată până în momentul în care este creditat contul de plăți al instituțiilor emitente de monedă electronică sau fondurile sunt făcute disponibile în alt mod instituției emitente de monedă electronică în conformitate cu cerințele privind termenele de executare prevăzute în Directiva 2007/64/CE, unde este cazul. În orice caz, asemenea fonduri trebuie supuse protejării într-un termen care nu va depăși cinci zile lucrătoare, așa cum acestea sunt definite la articolul 4 punctul 27 din respectiva directivă, de la data emiterii monedei electronice.
(2) În sensul alineatului (1), activele sigure și cu risc scăzut sunt numai acele elemente de activ cuprinse în una dintre categoriile din tabelul 1 de la punctul 14 din anexa I la Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit ( 2 ) pentru care cerința de capital pentru risc specific nu depășește 1,6 %, dar excluzând alte elemente eligibile definite la punctul 15 din anexa respectivă.
În sensul alineatului (1), reprezintă, de asemenea, active sigure și cu risc scăzut participațiile într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) care investește numai în activele precizate la primul paragraf.
În cazuri excepționale și cu o justificare corespunzătoare, autoritățile competente pot hotărî, în baza unei evaluări a siguranței, maturității, valorii sau a altei caracteristici de risc a activelor definite în conformitate cu primul și al doilea paragraf, care dintre aceste active nu constituie active sigure și cu risc scăzut, în sensul alineatului (1).
(3) Articolul 9 din Directiva 2007/64/CE se aplică instituțiilor emitente de monedă electronică pentru activitățile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă care nu sunt legate de activitatea de emitere de monedă electronică.
(4) În sensul alineatelor (1) și (3), statele membre sau autoritățile lor competente pot hotărî, în conformitate cu legislația națională, metoda care va fi folosită de către instituțiile emitente de monedă electronică pentru a proteja fondurile.
Articolul 8
Relații cu țările terțe
(1) Statele membre nu aplică sucursalelor instituțiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunității, în ceea ce privește accesul la activitate sau desfășurarea activității acestora, dispoziții care au drept rezultat un tratament mai favorabil decât cel aplicat instituțiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în Comunitate.
(2) Autoritățile competente notifică Comisiei toate autorizațiile acordate sucursalelor instituțiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunității.
(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), Comunitatea poate conveni, prin acorduri încheiate cu una sau mai multe țări terțe, aplicarea unor dispoziții care acordă sucursalelor unei instituții emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunității un tratament identic în întreaga Comunitate.
Articolul 9
Exceptări facultative
(1) Statele membre pot acorda exceptări sau pot permite autorităților lor competente să acorde exceptări de la aplicarea, în întregime sau parțială, a procedurilor și condițiilor stabilite la articolele 3, 4, 5 și 7 din prezenta directivă, cu excepția articolelor 20, 22, 23 și 24 din Directiva 2007/64/CE, și pot permite înscrierea persoanelor juridice în registrul instituțiilor emitente de monedă electronică în cazul în care sunt îndeplinite concomitent următoarele condiții:
(a) întreaga activitate comercială generează un volum mediu de monedă electronică în circulație care nu depășește o limită impusă de statul membru, dar care în niciun caz să nu fie mai mare de 5 000 000 EUR; și
(b) niciuna dintre persoanele fizice responsabile de administrarea sau desfășurarea activității nu a fost condamnată pentru infracțiuni legate de spălarea banilor sau finanțarea terorismului sau pentru orice alte infracțiuni financiare.
În cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică desfășoară oricare dintre activitățile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) și care nu au legătură cu emiterea de monedă electronică sau desfășoară oricare dintre activitățile menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (b)-(e) și nu se cunoaște dinainte volumul monedei electronice aflate în circulație, autoritățile competente trebuie să permită acestor instituții emitente de monedă electronică să aplice litera (a) de la primul paragraf pe baza unei sume reprezentative care se apreciază că va fi utilizată pentru emiterea de monedă electronică, cu condiția ca această sumă reprezentativă să poată fi estimată rezonabil, pe baza datelor istorice și într-o manieră satisfăcătoare pentru autoritățile competente. În cazul în care un solicitant nu are o activitate suficient de îndelungată, această cerință se aplică pe baza volumului de monedă electronică în circulație preconizat în planul de afaceri, cu luarea în considerare a oricărei ajustări a planului respectiv solicitate de autoritățile competente.
Statele membre pot să condiționeze acordarea de exceptări facultative în temeiul acestui articol de îndeplinirea unei cerințe suplimentare ce impune o limită maximă de stocare pe instrumentul de plată sau în contul de plată al consumatorului în care este stocată monedă electronică.
Orice persoană juridică înregistrată conform prezentului alineat poate furniza servicii de plată care nu au legătură cu moneda electronică emisă în conformitate cu prezentul articol numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 26 din Directiva 2007/64/CE.
(2) Orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) are obligația de a avea sediul central în statul membru în care își desfășoară efectiv activitatea.
(3) Orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) este considerată ca fiind instituție emitentă de monedă electronică. Cu toate acestea, articolul 10 alineatul (9) și articolul 25 din Directiva 2007/64/CE nu se aplică acesteia.
(4) Statele membre pot să prevadă că orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) se poate angaja numai în anumite activități dintre cele enumerate la articolul 6 alineatul (1).
(5) Orice persoană juridică menționată la alineatul (1):
(a) notifică autorităților competente orice schimbare a situației sale, dacă este relevantă din punct de vedere al condițiilor prevăzute la alineatul (1); și
(b) raportează, cel puțin o dată pe an, la data prevăzută de către autoritățile competente, volumul mediu al monedei electronice în circulație.
(6) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care condițiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (4) nu mai sunt îndeplinite, persoanele juridice în cauză solicită acordarea unei autorizații în termen de 30 de zile calendaristice în conformitate cu articolul 3. Persoanelor care nu au solicitat acordarea unei autorizații în acest termen li se interzice, în conformitate cu articolul 10, să emită monedă electronică.
(7) Statele membre asigură că autoritățile competente dispun de competențe suficiente pentru a verifica respectarea permanentă a cerințelor prevăzute în prezentul articol.
(8) Prezentul articol nu se aplică în ceea ce privește dispozițiile Directivei 2005/60/CE sau dispozițiile legislației naționale privind combaterea spălării banilor.
(9) În cazul în care un stat membru aplică exceptarea prevăzută la alineatul (1), acesta notifică Comisia în legătură cu aceasta până la 30 aprilie 2011. Statul membru notifică de îndată Comisia în legătură cu orice schimbare ulterioară. În plus, statul membru informează Comisia cu privire la numărul persoanelor juridice în cauză și, anual, cu privire la volumul total anual al monedei electronice în circulație emise până la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic, astfel cum este menționat la alineatul (1).
TITLUL III
EMITEREA ȘI RĂSCUMPĂRAREA MONEDEI ELECTRONICE
Articolul 10
Interzicerea emiterii de monedă electronică
Fără a aduce atingere articolului 18, statele membre interzic emiterea de monedă electronică de către persoanele fizice sau juridice care nu sunt emitenți de monedă electronică.
Articolul 11
Emiterea și răscumpărarea
(1) Statele membre asigură că emitenții de monedă electronică emit monedă electronică la valoarea nominală, la primirea fondurilor.
(2) Statele membre asigură că, la cererea deținătorului de monedă electronică, emitenții de monedă electronică răscumpără, în orice moment și la valoarea nominală, valoarea monetară a monedei electronice pe care o dețin.
(3) Contractul dintre emitentul de monedă electronică și deținătorul de monedă electronică prevede în mod clar și detaliat condițiile de răscumpărare, inclusiv orice taxă aferentă, iar deținătorul de monedă electronică să fie informat în legătură cu aceste condiții înainte ca acesta să încheie contractul sau să accepte oferta.
(4) Este posibil ca la răscumpărare să se perceapă o taxă numai dacă acest lucru este precizat în contract în conformitate cu alineatul (3) și numai în unul dintre următoarele cazuri:
(a) când se solicită răscumpărarea înainte de încetarea contractului;
(b) când contractul prevede o dată de încetare și deținătorul de monedă electronică a încetat contractul înaintea acestei date; sau
(c) când se solicită răscumpărarea la mai mult de un an de la data încetării contractului.
Orice astfel de taxă trebuie să fie proporțională și stabilită în raport cu costurile reale suportate de emitentul de monedă electronică.
(5) Când se solicită răscumpărarea înainte de încetarea contractului, deținătorul de monedă electronică poate cere răscumpărarea monedei electronice integral sau parțial.
(6) Când se solicită răscumpărarea de către deținătorul de monedă electronică la data încetării contractului sau în termen de până la un an după încetarea contractului:
(a) se răscumpără întreaga valoare monetară a monedei electronice deținute; sau
(b) dacă o instituție emitentă de monedă electronică desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate la articolul 6 alineatul (1) litera (e) și nu se cunoaște dinainte ce sumă din fonduri urmează să fie folosită ca monedă electronică, aceasta răscumpără toate fondurile solicitate de deținătorul de monedă electronică.
(7) Fără a aduce atingere alineatelor (4), (5) și (6), drepturile de răscumpărare ale persoanelor, altele decât consumatorii, care acceptă monedă electronică, sunt stabilite în acordul contractual între emitenții de monedă electronică și persoanele respective.
Articolul 12
Interzicerea dobânzii
Statele membre interzic acordarea de dobândă sau de orice alt beneficiu legat de perioada în care deținătorul de monedă electronică deține moneda electronică.
Articolul 13
Proceduri extrajudiciare de reclamații și de reparație în vederea soluționării litigiilor
Fără a aduce atingere prezentei directive, titlul IV capitolul 5 din Directiva 2007/64/CE se aplică mutatis mutandis emitenților de monedă electronică în ceea ce privește obligațiile acestora care decurg din prezentul titlu.
TITLUL IV
DISPOZIȚII FINALE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE
Articolul 14
Măsuri de punere în aplicare
(1) Comisia poate adopta măsurile care sunt necesare pentru actualizarea dispozițiilor prezentei directive pentru a ține seama de inflație sau de evoluțiile tehnologice și ale pieței. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 15 alineatul (2).
(2) Comisia adoptă măsuri care să asigure aplicarea convergentă a exceptărilor menționate la articolul 1 alineatele (4) și (5). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 15 alineatul (2).
Articolul 15
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul de plăți instituit în conformitate cu articolul 85 din Directiva 2007/64/CE.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.
Articolul 16
Armonizarea deplină
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 1 alineatul (3), articolul 3 alineatul (3) al șaselea paragraf, articolul 5 alineatul (7), articolul 7 alineatul (4), articolul 9 și articolul 18 alineatul (2), în măsura în care prezenta directivă conține prevederi de armonizare, statele membre nu mențin și nu introduc alte dispoziții decât cele stabilite în prezenta directivă.
(2) Statele membre se asigură că emitenții de monedă electronică nu derogă, în detrimentul deținătorului de monedă electronică, de la dispozițiile legislației naționale care pun în aplicare sau care corespund dispozițiilor prezentei directive, cu excepția cazului în care o astfel de derogare este prevăzută în mod expres în respectiva legislație.
Articolul 17
Revizuire
Până la data de 1 noiembrie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Băncii Centrale Europene un raport privind implementarea și impactul prezentei directive, în special în ceea ce privește aplicarea cerințelor prudențiale pentru instituțiile emitente de monedă electronică, însoțit, dacă este cazul, de o propunere de revizuire a acesteia.
Articolul 18
Dispoziții tranzitorii
(1) Statele membre permit instituțiilor emitente de monedă electronică care au demarat activitatea înainte de 30 aprilie 2011, în conformitate cu legislația națională pentru transpunerea Directivei 2000/46/CE în statul membru în care acestea își au sediul central, să își desfășoare în continuare activitatea în statul membru respectiv sau în alt stat membru, în conformitate cu acordurile de recunoaștere reciprocă prevăzute de Directiva 2000/46/CE, fără a fi necesară solicitarea autorizației în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă și fără ca acestea să fie obligate să îndeplinească celelalte cerințe prevăzute sau menționate în titlul II din prezenta directivă.
Statele membre impun acestor instituții emitente de monedă electronică să prezinte autorităților competente toate informațiile relevante pentru a le permite acestora să evalueze, până la 30 octombrie 2011, dacă instituțiile îndeplinesc cerințele prevăzute în prezenta directivă și, în caz contrar, măsurile care trebuie adoptate pentru a asigura respectarea acestor cerințe sau dacă se impune retragerea autorizației.
Instituțiilor emitente de monedă electronică care respectă cerințele li se acordă autorizația, sunt înscrise în registru și li se impune să respecte cerințele prevăzute la titlul II. Se interzice emiterea de monedă electronică de către instituțiile emitente de monedă electronică care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în prezenta directivă până la 30 octombrie 2011.
(2) Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca o instituție emitentă de monedă electronică să fie autorizată automat și înscrisă în registrul prevăzut la articolul 3 în cazul în care autoritățile competente au deja dovada că respectiva instituție emitentă de monedă electronică îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 3, 4 și 5. Autoritățile competente informează instituțiile emitente de monedă electronică în cauză înainte de acordarea autorizației.
(3) Statele membre permit instituțiilor emitente de monedă electronică care au demarat activitatea, în temeiul dispozițiilor de drept intern de transpunere a articolului 8 din Directiva 2000/46/CE, înainte de 30 aprilie 2011, să desfășoare în continuare această activitate pe teritoriul statului membru în cauză în conformitate cu Directiva 2000/46/CE până la 30 aprilie 2012, fără a fi necesară solicitarea unei autorizații în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă și fără ca acestea să fie obligate să îndeplinească celelalte cerințe prevăzute sau menționate în titlul II din prezenta directivă. Instituțiilor emitente de monedă electronică care, în perioada menționată, nu au fost nici autorizate, nici exceptate în înțelesul articolului 9 din prezenta directivă, li se interzice să emită monedă electronică.
(4) Statele membre permit instituțiilor emitente de monedă electronică care, înainte de 13 ianuarie 2018, au demarat activități în conformitate cu prezenta directivă și cu Directiva 2007/64/CE în statul membru în care se află sediul lor social, să continue activitățile respective în acel stat membru sau într-un alt stat membru, fără să fie obligate să solicite o autorizație în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă sau să respecte alte cerințe stabilite sau menționate în titlul II din prezenta directivă până la 13 iulie 2018.
Statele membre solicită instituțiilor emitente de monedă electronică menționate la primul paragraf să prezinte toate informațiile pertinente autorităților competente, pentru a le permite acestora din urmă să determine, până la 13 iulie 2018, dacă respectivele instituții emitente de monedă electronică îndeplinesc cerințele prevăzute în titlul II din prezenta directivă și, în caz contrar, ce măsuri trebuie luate pentru a se asigura conformitatea sau dacă este necesară o retragere a autorizației.
Instituțiile emitente de monedă electronică menționate la primul paragraf care, în urma verificării realizate de către autoritățile competente, îndeplinesc cerințele prevăzute în titlul II primesc autorizația și sunt înscrise în registru. În cazul în care aceste instituții emitente de monedă electronică nu îndeplinesc cerințele stabilite în titlul II până la 13 iulie 2018, li se interzice emiterea de monedă electronică.
Articolul 19
Modificări ale Directivei 2005/60/CE
Directiva 2005/60/CE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) o întreprindere alta decât o instituție de credit, care exercită una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la punctele 2-12 și 14-15 din anexa I la Directiva 2006/48/CE, inclusiv activități ale caselor de schimb valutar (birourilor de schimb);”.
2. La articolul 11 alineatul (5), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
„(d) moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică ( *1 ), atunci când, dacă dispozitivul nu poate fi reîncărcat, suma maximă care poate fi stocată electronic nu depășește 250 EUR sau, dacă dispozitivul poate fi reîncărcat, se impune o limită de 2 500 EUR pentru suma totală tranzacționată într-un an calendaristic, cu excepția cazului în care în același an calendaristic deținătorului de monedă electronică i se răscumpără, la cererea deținătorului, o sumă de minimum 1 000 EUR, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2009/110/CE; în ceea ce privește operațiunile de plată naționale, statele membre sau autoritățile lor competente pot crește suma de 250 EUR la care se referă acest punct până la un plafon de 500 EUR.
Articolul 20
Modificări ale Directivei 2006/48/CE
Directiva 2006/48/CE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 4 se modifică după cum urmează:
(a) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
„1. «instituție de credit» înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în a primi de la public depozite sau alte fonduri rambursabile și a acorda credite în cont propriu;”;
(b) punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:
„5. «instituție financiară» înseamnă o întreprindere, alta decât o instituție de credit, a cărei activitate principală constă în dobândirea de participații sau în desfășurarea uneia sau a mai multor activități menționate la punctele 2-12 și 15 din anexa I.”
2. La anexa I se adaugă următorul punct cu următorul text:
„15. Emiterea de monedă electronică.”
Articolul 21
Abrogare
Directiva 2000/46/CE se abrogă de la 30 aprilie 2011, fără a aduce atingere articolului 18 alineatele (1) și (3) din prezenta directivă.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Articolul 22
Transpunerea
(1) Până la 30 aprilie 2011, statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare în vederea respectării prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele respectivelor măsuri.
Acestea aplică măsurile respective de la 30 aprilie 2011.
Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 23
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 24
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE, 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
( 2 ) JO L 177, 30.6.2006, p. 201.
( *1 ) JO L 267, 10.10.2009, p. 7”.