02006R1920 — RO — 23.11.2018 — 001.001

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	REGULAMENTUL (CE) NR. 1920/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 decembrie 2006 privind Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (reformare) (JO L 376 27.12.2006, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) 2017/2101 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 noiembrie 2017	L 305	1	21.11.2017

---

▼B

REGULAMENTUL (CE) NR. 1920/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 12 decembrie 2006

privind Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (reformare)

Articolul 1

Obiectivul

(1)  Prezentul regulament are ca obiect Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie („Observatorul”).

(2)  Obiectivul Observatorului este acela de a furniza Comunității și statelor membre, în domeniile menționate la articolul 3, informații obiective, fiabile și comparabile, la nivel european, privind fenomenul drogurilor și al toxicomaniei și consecințele acestora.

(3)  Informațiile prelucrate sau produse, de natură statistică, documentară și tehnică, sunt menite să ofere Comunității și statelor membre o imagine de ansamblu asupra fenomenului drogurilor și toxicomaniei, atunci când iau măsuri sau hotărăsc acțiuni în domeniile lor de competență. Elementul statistic al respectivelor informații este elaborat în colaborare cu autoritățile competente de statistică, utilizând, în caz de nevoie, Programul statistic comunitar pentru a încuraja sinergia și a pentru a evita orice suprapunere. Sunt luate în considerare datele suplimentare de la Organizația Mondială a Sănătății și de la Organizația Națiunilor Unite („ONU”), disponibile pe plan mondial.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 2 litera (d) subpunctul (v), Observatorul nu poate lua nici o măsură care depășește sfera informației și a prelucrării acesteia.

(5)  Observatorul nu colectează nici un fel de date care să permită identificarea persoanelor sau a grupurilor mici de persoane. Acesta se abține de la orice activitate de transmitere a informațiilor referitoare la cazuri concrete și nominale.

Articolul 2

Atribuții

În scopul îndeplinirii obiectivului menționat la articolul 1, Observatorului îi revin următoarele atribuții în domeniile sale de activitate:

În principiu, Observatorul, în cazul în care identifică noi evoluții și tendințe schimbătoare, informează despre acestea autoritățile competente din statele membre.

▼M1

▼B

Articolul 3

Domenii prioritare de activitate

Obiectivul și atribuțiile Observatorului, astfel cum sunt definite la articolele 1 și 2, sunt puse în aplicare în ordinea de priorități prevăzută în anexa I.

Articolul 4

Metoda de lucru

(1)  Observatorul își îndeplinește atribuțiile în mod progresiv, în funcție de obiectivele adoptate în cadrul programelor de lucru trienale și anuale menționate la articolul 9 alineatele (4) și (5) și cu respectarea resurselor disponibile.

(2)  În exercitarea activităților sale, Observatorul, pentru a evita orice suprapunere, ține seama de activitățile deja desfășurate de alte instituții sau agenții existente sau viitoare, în special Europol, și oferă elemente suplimentare.

Articolul 5

Rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (Reitox)

(1)  Observatorul dispune de Rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (Reitox). Rețeaua cuprinde câte un punct focal pentru fiecare stat membru și fiecare țară care a încheiat un acord în temeiul articolului 21 și un punct focal pentru Comisie. Desemnarea punctelor focale naționale este responsabilitatea exclusivă a statelor în cauză.

(2)  Punctele focale naționale reprezintă interfața între țările participante și Observator. Acestea contribuie la stabilirea indicatorilor și a datelor-cheie, cuprinzând orientări pentru punerea lor în aplicare, având în vedere obținerea de informații fiabile și comparabile, la nivel european. Acestea colectează și analizează într-o manieră obiectivă, la nivel național, reunind experiența din diferite sectoare – sănătate, justiție, aplicarea legii – în cooperare cu experți și organizații naționale active în domeniul politicii privind drogurile, toate datele relevante cu privire la droguri și toxicomanie, precum și la politicile și soluțiile aplicate. Acestea furnizează, în special, date pentru cei cinci indicatori epidemiologici specificați de Observator.

▼M1 —————

▼B

De asemenea, punctele focale naționale pot oferi Observatorului informații și despre noile tendințe în utilizarea substanțelor psihoactive existente și/sau a noilor combinații de substanțe psihoactive care pot reprezenta un potențial risc pentru sănătatea publică, precum și informații privind măsurile posibile în domeniul sănătății publice.

(3)  Autoritățile naționale asigură funcționarea punctului lor focal pentru colectarea și analiza datelor la nivel național, pe baza liniilor directoare adoptate împreună cu Observatorul.

(4)  Sarcinile specifice atribuite punctelor focale naționale apar în programul trienal al Observatorului, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (4).

(5)  Cu toate că Observatorul respectă întâietatea punctelor focale naționale și este într-o strânsă colaborare cu acestea, Observatorul poate recurge la expertiză și surse de informare suplimentare în domeniul drogurilor și toxicomaniei.

▼M1

Articolul 5a

Schimbul de informații și sistemul de alertă timpurie pentru noile substanțe psihoactive

Fiecare stat membru se asigură că propriile puncte focale naționale menționate la articolul 5 și propria unitate națională Europol furnizează Observatorului și Europolului, în timp util și fără întârzieri nejustificate, informațiile disponibile privind noile substanțe psihoactive, ținând cont de mandatele respective ale celor două organisme. Informațiile se referă la detectarea și identificarea, utilizarea și modurile de utilizare, fabricarea, extracția, distribuția și metodele de distribuție, traficul, utilizarea comercială, medicală și științifică și riscurile potențiale și identificate ale substanțelor respective.

Observatorul, în colaborare cu Europolul, colectează, coroborează, analizează și evaluează informațiile și le comunică în timp util punctelor focale naționale și unităților naționale Europol, precum și Comisiei, cu scopul de a le furniza toate informațiile necesare în vederea alertei timpurii și pentru a permite Observatorului să elaboreze raportul inițial sau raportul inițial combinat în conformitate cu articolul 5b.

Articolul 5b

Raportul inițial

(1)  Atunci când Observatorul, Comisia sau o majoritate a statelor membre consideră că informațiile furnizate cu privire la o nouă substanță psihoactivă care au fost colectate în temeiul articolului 5a într-unul sau mai multe state membre suscită preocupări legate de faptul că acea nouă substanță psihoactivă poate prezenta riscuri pentru sănătate sau pentru societate la nivelul Uniunii, Observatorul elaborează un raport inițial privind noua substanță psihoactivă în cauză.

În sensul prezentului alineat, statele membre informează Comisia și alte state membre cu privire la dorința acestora ca un raport inițial să fie întocmit. În cazul în care se atinge majoritatea statelor membre, Comisia transmite Observatorului instrucțiunile corespunzătoare și informează statele membre de acest lucru.

(2)  Raportul inițial conține o primă indicație cu privire la:

Raportul inițial conține, de asemenea:

(3)  Pentru raportul inițial, Observatorul utilizează informațiile de care dispune.

(4)  Atunci când consideră că este necesar, Observatorul solicită punctelor focale naționale menționate la articolul 5 să furnizeze informații suplimentare privind noua substanță psihoactivă. Punctele focale naționale furnizează informațiile respective în termen de două săptămâni de la primirea cererii.

(5)  Observatorul solicită fără întârzieri nejustificate Agenției Europene pentru Medicamente să furnizeze informații din care să reiasă dacă, la nivelul Uniunii sau la nivel național, noua substanță psihoactivă este o substanță activă:

În cazul în care informațiile se referă la autorizații de comercializare eliberate de statele membre, statele membre în cauză pun astfel de informații la dispoziția Agenției Europene pentru Medicamente, la cererea acesteia.

(6)  Observatorul solicită fără întârzieri nejustificate Europolului să furnizeze informații cu privire la implicarea grupurilor infracționale în fabricarea, distribuția, metodele de distribuție și traficarea noii substanțe psihoactive, precum și în orice utilizare a acesteia.

(7)  Observatorul solicită fără întârzieri nejustificate Agenției Europene pentru Produse Chimice, Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară să furnizeze informațiile și datele de care dispun cu privire la noua substanță psihoactivă.

(8)  Detaliile cooperării dintre Observator și organismele și agențiile menționate la alineatele (5), (6) și (7) de la prezentul articol sunt reglementate prin acorduri de lucru. Aceste acorduri se încheie în conformitate cu articolul 20 al doilea paragraf.

(9)  Observatorul respectă condițiile de utilizare a informațiilor comunicate Observatorului, inclusiv condițiile privind accesul la documente, securitatea informațiilor și a datelor și protecția datelor confidențiale, inclusiv a datelor cu caracter sensibil și a informațiilor comerciale confidențiale.

(10)  Observatorul prezintă raportul inițial Comisiei și statelor membre în termen de cinci săptămâni de la efectuarea solicitărilor de informații menționate la alineatele (5), (6) și (7).

(11)  Atunci când colectează informații privind mai multe noi substanțe psihoactive despre care consideră că au o structură chimică similară, Observatorul transmite Comisiei și statelor membre rapoarte inițiale individuale sau rapoarte inițiale combinate care vizează mai multe noi substanțe psihoactive, în condițiile în care caracteristicile fiecărei noi substanțe psihoactive sunt clar identificate, în termen de șase săptămâni de la efectuarea solicitărilor de informații menționate la alineatele (5), (6) și (7).

Articolul 5c

Procedura și raportul de evaluare a riscurilor

(1)  În termen de două săptămâni de la primirea unui raport inițial astfel cum este menționat la articolul 5b alineatul (10), Comisia poate solicita Observatorului să evalueze riscurile potențiale prezentate de noua substanță psihoactivă și să elaboreze un raport de evaluare a riscurilor, în cazul în care raportul inițial oferă indicii pentru a crede că substanța poate prezenta riscuri grave pentru sănătatea publică și, după caz, riscuri grave pentru societate. Evaluarea riscurilor este efectuată de către Comitetul științific.

(2)  În termen de două săptămâni de la primirea unui raport inițial combinat astfel cum este menționat la articolul 5b alineatul (11), Comisia poate solicita Observatorului să evalueze riscurile potențiale prezentate de mai multe noi substanțe psihoactive cu o structură chimică similară și să elaboreze un raport combinat de evaluare a riscurilor, în cazul în care raportul inițial combinat oferă indicii pentru a crede că substanța poate prezenta riscuri grave pentru sănătatea publică și, după caz, riscuri grave pentru societate. Evaluarea combinată a riscurilor este efectuată de către Comitetul științific.

(3)  Raportul de evaluare a riscurilor sau raportul combinat de evaluare a riscurilor conține:

(4)  Comitetul științific evaluează riscurile prezentate de noua substanță psihoactivă sau de grupul de noi substanțe psihoactive. Comitetul științific poate fi extins, după cum consideră directorul că este necesar, hotărând la recomandarea președintelui Comitetului științific, prin includerea unor experți în domeniile științifice relevante pentru asigurarea unei evaluări echilibrate a riscurilor prezentate de noua substanță psihoactivă. Directorul numește experții respectivi dintr-o listă de experți. Consiliul de administrație aprobă lista de experți o dată la trei ani.

Comisia, Observatorul, Europolul și Agenția Europeană pentru Medicamente au dreptul de a propune fiecare câte doi observatori.

(5)  Comitetul științific efectuează evaluarea riscurilor pe baza informațiilor disponibile și a oricăror alte dovezi științifice relevante. Acesta ia în considerare toate opiniile exprimate de membrii săi. Observatorul organizează procedura de evaluare a riscurilor, inclusiv identificarea viitoarelor nevoi de informare și studii relevante.

(6)  Observatorul transmite Comisiei și statelor membre raportul de evaluare a riscurilor sau raportul combinat de evaluare a riscurilor în termen de șase săptămâni de la primirea cererii din partea Comisiei de a elabora un raport de evaluare a riscurilor.

(7)  La primirea unei cereri motivate corespunzător din partea Observatorului, Comisia poate prelungi perioada de finalizare a evaluării riscurilor sau a evaluării combinate a riscurilor, astfel încât să poată fi efectuate cercetări și colectări de date suplimentare. Respectiva cerere conține informații privind perioada necesară pentru finalizarea evaluării riscurilor sau a evaluării combinate a riscurilor.

Articolul 5d

Excluderea de la evaluarea riscurilor

(1)  Nu se efectuează evaluarea riscurilor dacă noua substanță psihoactivă se află într-un stadiu avansat de evaluare în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, și anume atunci când comitetul de experți privind dependența de droguri din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății și-a publicat analiza critică, însoțită de o recomandare scrisă, cu excepția cazului în care există suficiente date și informații disponibile care indică necesitatea realizării unui raport de evaluare a riscurilor la nivelul Uniunii, motivele care stau la baza acestuia trebuind să fie indicate în raportul inițial.

(2)  Nu se efectuează evaluarea riscurilor în cazul în care, în urma unei evaluări în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite, s-a luat hotărârea ca noua substanță psihoactivă să nu fie clasificată în temeiul Convenției unice asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 1972, sau al Convenției asupra substanțelor psihotrope din 1971, cu excepția cazului în care există suficiente date și informații disponibile care indică necesitatea realizării unui raport de evaluare a riscurilor la nivelul Uniunii, motivele care stau la baza acestuia trebuind să fie indicate în raportul inițial.

(3)  Nu se efectuează evaluarea riscurilor dacă noua substanță psihoactivă este o substanță activă:

▼B

Articolul 6

Protecția și confidențialitatea datelor

(1)  Datele referitoare la droguri și toxicomanie furnizate Observatorului sau comunicate de către acesta pot fi publicate, cu respectarea normelor comunitare și naționale privind difuzarea și confidențialitatea informațiilor. Datele cu caracter personal nu pot fi publicate, sau puse la dispoziția publicului.

Statele membre și punctele focale naționale nu sunt obligate să furnizeze informații clasificate ca fiind confidențiale în temeiul legislației lor naționale.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică Observatorului.

Articolul 7

Accesul la documente

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de Observator.

(2)  Consiliul de Administrație menționat la articolul 9 adoptă modalitățile practice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

(3)  Deciziile adoptate de Observator în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri către Ombudsman sau pot fi atacate în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene, în condițiile prevăzute la articolele 195 și, respectiv, 230 din tratat.

Articolul 8

Capacitatea juridică și sediul

(1)  Observatorul are personalitate juridică. În fiecare dintre statele membre, Observatorul dispune de capacitatea juridică cea mai extinsă recunoscută persoanelor juridice de legislația statelor respective. Observatorul poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri imobile și mobile și are capacitate procesuală activă.

(2)  Sediul Observatorului este în Lisabona.

Articolul 9

Consiliul de administrație

(1)  Observatorul dispune de un consiliu de administrație compus din câte un reprezentant din fiecare stat membru, doi reprezentanți ai Comisiei, doi experți independenți calificați, în special, în domeniul drogurilor, desemnați de către Parlamentul European, și un reprezentant din fiecare țară care a încheiat un acord în temeiul articolului 21.

Fiecare membru al consiliului de administrație dispune de un vot, cu excepția reprezentanților țărilor care au încheiat acorduri în temeiul articolului 21, care nu au drept de vot.

Deciziile consiliului de administrație sunt luate cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol și la articolul 20.

Fiecare membru al consiliului de administrație poate fi asistat sau reprezentat de către un supleant. În cazul absenței membrului titular, supleantul își poate exercita dreptul de vot.

Consiliul de administrație poate invita, cu titlu de observatori fără drept de vot, reprezentanți ai organizațiilor internaționale cu care cooperează Observatorul, în conformitate cu articolul 20.

(2)  Președintele și vicepreședintele consiliului de administrație sunt aleși dintre și de către membrii săi pentru o perioadă de trei ani. Mandatul se poate reînnoi o singură dată.

Președintele și vicepreședintele au dreptul de a participa la vot.

Consiliul de administrație își stabilește propriul regulament de procedură.

(3)  Ședințele consiliului de administrație sunt convocate de președinte. Consiliul de administrație se întrunește în ședințe cel puțin o dată pe an. Directorul Observatorului, în conformitate cu articolul 11, participă la ședințele consiliului de administrație, fără a avea drept de vot, și asigură, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3), secretariatul consiliului.

(4)  Consiliul de administrație adoptă un program de lucru trienal, pe baza unui proiect prezentat de către director, după consultarea comitetului științific menționat la articolul 13 și obținerea avizului Comisiei, și îl comunică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

(5)  În cadrul programului de lucru trienal, consiliul de administrație adoptă, în fiecare an, programul de lucru anual al Observatorului, pe baza unui proiect prezentat de către director, după consultarea comitetului științific și obținerea avizului Comisiei. Respectivul program de lucru se comunică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Acesta poate fi adaptat în cursul anului după aceeași procedură.

(6)  În cazul în care Comisia își exprimă dezacordul cu privire la programul de lucru trienal sau anual, respectivele programe se adoptă de către consiliul de administrație cu o majoritate de trei pătrimi dintre membrii săi cu drept de vot.

(7)  Consiliul de administrație adoptă raportul anual privind activitățile Observatorului și îl comunică până la 15 iunie Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și statelor membre.

(8)  Observatorul comunică anual autorității bugetare orice informații relevante cu privire la rezultatele procedurilor de evaluare.

Articolul 10

Comitetul Executiv

(1)  Consiliul de administrație este asistat de un comitet executiv. Comitetul executiv este alcătuit din președintele și vicepreședintele consiliului de administrație, doi alți membri ai consiliului de administrație care reprezintă statele membre și sunt numiți de consiliul de administrație și doi reprezentanți ai Comisiei. Directorul participă la ședințele comitetului executiv.

(2)  Comitetul executiv se reunește cel puțin de două ori pe an și oricând este necesar pentru a pregăti deciziile consiliului de administrație și pentru a asista și consulta directorul. Comitetul executiv ia decizii în numele consiliului de administrație în acele probleme stabilite de normele financiare adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (10) care nu sunt rezervate consiliului de administrație prin prezentul regulament. Deciziile se adoptă prin consens.

Articolul 11

Directorul

(1)  Observatorul este condus de un director numit de consiliul de administrație, la propunerea Comisiei, pentru o perioadă de 5 ani, care poate fi reînnoită.

(2)  Înainte de numirea pentru un prim mandat, dintr-un număr maxim de două mandate, candidatul selectat de consiliul de administrație pentru poziția de director este invitat de îndată pentru a face o declarație în fața Parlamentului European și pentru a răspunde la întrebările puse de membrii respectivei instituții.

(3)  Directorului îi revine răspunderea pentru:

(4)  Directorul răspunde pentru activitatea sa în fața consiliului de administrație.

(5)  Directorul este reprezentantul legal al Observatorului.

Articolul 12

Audierea directorului și a președintelui consiliului de administrație în fața Parlamentului European

În fiecare an directorul înaintează Parlamentului European raportul general privind activitățile Observatorului. Parlamentul European poate solicita audierea directorului și a președintelui consiliului de administrație cu privire la orice subiect în legătură cu activitățile Observatorului.

Articolul 13

Comitetul Științific

(1)  Consiliul de administrație și directorul sunt asistați de către un comitet științific însărcinat să-și dea avizul în cazurile prevăzute de prezentul regulament asupra oricărei chestiuni științifice privind activitățile Observatorului pe care consiliul de administrație sau directorul i le prezintă.

Avizele comitetului științific sunt publicate.

(2)  Comitetul științific este compus din cel mult cincisprezece oameni de știință de renume, numiți pe baza excelenței lor în domeniul științei și a independenței de consiliul de administrație, în urma publicării invitației de manifestare a interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Procedura de selecție trebuie să asigure ca domeniile de specialitate ale membrilor comitetului științific să acopere domeniile științifice cele mai relevante pentru fenomenul drogurilor și toxicomaniei.

Membrii comitetului științific sunt numiți în nume propriu și își dau avizul în mod complet independent de statele membre și de instituțiile comunitare.

Comitetul științific, înainte de a-și da avizul, ia în considerare diferitele poziții exprimate prin avize naționale de expert, în cazul în care acestea sunt disponibile.

▼M1

În vederea evaluării riscurilor prezentate de noua substanță psihoactivă sau de grupul de noi substanțe psihoactive, Comitetul științific poate fi extins în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5c alineatul (4).

▼B

(3)  Mandatul membrilor comitetului științific este de trei ani, reînnoibil.

(4)  Comitetul științific își alege președintele pentru o perioadă de trei ani. Comitetul științific este convocat de către președinte cel puțin o dată pe an.

Articolul 14

Întocmirea bugetului

(1)  Toate veniturile și cheltuielile Observatorului fac obiectul estimărilor pentru fiecare exercițiu financiar, care corespunde anului calendaristic, estimări care se regăsesc în bugetul Observatorului.

(2)  Veniturile și cheltuielile prevăzute de buget sunt echilibrate.

(3)  Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile Observatorului sunt reprezentate de o subvenție acordată de Comunitate, înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene (secțiunea Comisie), de plăți aferente serviciilor prestate și de orice contribuții financiare din partea organizațiilor, a organismelor și a țărilor terțe menționate la articolele 20 și, respectiv, 21.

(4)  Cheltuielile Observatorului cuprind următoarele:

(5)  În fiecare an, pe baza unui proiect elaborat de director, consiliul de administrație realizează o estimare a veniturilor și a cheltuielilor Observatorului pentru exercițiul financiar următor. Consiliul de administrație transmite Comisiei respectiva estimare, care cuprinde un proiect al schemei de personal, până la 31 martie, împreună cu programul de lucru al Observatorului. Comisia transmite estimarea Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare „autoritate bugetară”), împreună cu proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene.

(6)  Pe baza estimării, Comisia introduce în proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal și valoarea subvenției care urmează a fi suportată din bugetul general și prezintă acest buget autorității bugetare în conformitate cu articolul 272 din tratat.

(7)  Autoritatea bugetară autorizează alocările pentru subvenția acordată Observatorului și adoptă schema de personal a Observatorului.

(8)  Bugetul este adoptat de consiliul de administrație. Bugetul devine definitiv în urma adoptării finale a bugetului general al Uniunii Europene. Bugetul se ajustează în mod corespunzător, după caz.

(9)  Consiliul de administrație notifică, cât mai curând posibil, autorității bugetare intenția sa de a pune în aplicare orice proiect care poate avea implicații financiare semnificative asupra finanțării bugetului, în special cu privire la orice proiecte de natură imobiliară, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de clădiri. Consiliul de administrație informează Comisia cu privire la aceasta.

În cazul în care una dintre componentele autorității bugetare și-a notificat intenția de a emite un aviz, aceasta transmite avizul Consiliului de administrație în termen de șase săptămâni de la data notificării proiectului.

Articolul 15

Execuția bugetară

(1)  Directorul execută bugetul Observatorului.

(2)  După încheierea fiecărui exercițiu financiar, până la 1 martie, contabilul Observatorului comunică conturile provizorii contabilului Comisiei, împreună cu un raport privind gestiunea bugetară și financiară în cadrul respectivului exercițiu financiar. Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituțiilor și ale organismelor descentralizate în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene ( 6 ) (denumit în continuare „Regulament financiar general”).

(3)  După încheierea fiecărui exercițiu financiar, până la 31 martie, contabilul Comisiei comunică conturile provizorii ale Observatorului Curții de Conturi, împreună cu un raport privind gestiunea bugetară și financiară în cadrul respectivului exercițiu financiar. Raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar se transmite, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.

(4)  La primirea observațiilor Curții de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Observatorului, în temeiul articolului 129 din Regulamentul financiar general, directorul întocmește conturile finale ale Observatorului pe proprie răspundere și le prezintă consiliului de administrație pentru avizare.

(5)  Consiliul de administrație emite un aviz privind conturile finale ale Observatorului.

(6)  După încheierea fiecărui exercițiu financiar, directorul transmite conturile finale, până la 1 iulie, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, împreună cu avizul consiliului de administrație.

Conturile finale se publică.

(7)  Directorul trimite Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia până la 30 septembrie. Totodată, acesta trimite respectivul răspuns și consiliului de administrație.

(8)  Directorul prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informații necesare pentru buna desfășurare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză, în conformitate cu articolul 146 alineatul (3) din Regulamentul financiar general.

(9)  Parlamentul European, la recomandarea Consiliului hotărând cu majoritate calificată, înainte de 30 aprilie a anului N + 2, dă descărcare de gestiune directorului în ceea ce privește execuția bugetară pentru anul N.

(10)  Consiliul de administrație adoptă normele financiare aplicabile Observatorului, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei ( 7 ) privind Regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, cu excepția cazului în care acest lucru se impune, în mod expres, pentru funcționarea Observatorului și cu acordul prealabil al Comisiei.

Articolul 16

Combaterea fraudei

(1)  În scopul combaterii fraudei, corupției și a altor nereguli care afectează interesele financiare ale Comunităților, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 se aplică Observatorului fără restricție.

(2)  Deciziile privind finanțarea și punerea în aplicare a acordurilor și a instrumentelor derivate din acestea trebuie să prevadă, în mod explicit, posibilitatea Curții de Conturi și a OLAF de a întreprinde, după caz, controale la fața locului la sediile beneficiarilor finanțării Observatorului.

Articolul 17

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică Observatorului.

Articolul 18

Statutul personalului

Statutul funcționarilor Comunităților Europene și regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, precum și normele adoptate în comun de către instituțiile comunitare în scopul punerii în aplicare a Statutului funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți se aplică personalului Observatorului.

În cazul în care angajează personal din țări terțe în urma încheierii unor acorduri menționate la articolul 21, Observatorul respectă, în toate cazurile, Statutul funcționarilor și regimul aplicabil celorlalți agenți prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

Observatorul exercită față de personalul său atribuțiile conferite autorității învestite cu competența de numire.

Consiliul de administrație, în acord cu Comisia, adoptă normele de aplicare corespunzătoare, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor și cu regimul aplicabil celorlalți agenți menționate la alineatul (1).

Consiliul de administrație poate adopta dispoziții pentru a permite angajarea experților naționali din alte state membre prin detașare la Observator.

Articolul 19

Răspunderea

(1)  Răspunderea contractuală a Observatorului este reglementată de legea aplicabilă contractului în cauză. Curtea de Justiție este competentă în temeiul unei clauze compromisorii conținute într-un contract încheiat de Observator.

(2)  În materia răspunderii delictuale, Observatorul trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune dreptului din statele membre, prejudiciile cauzate de Observator sau de personalul acestuia în exercitarea funcțiilor care le revin. Curtea de Justiție este competentă să hotărască asupra litigiilor privind repararea acestor prejudicii.

(3)  Răspunderea personală a personalului față de Observator este reglementată de dispozițiile care se aplică personalului Observatorului.

Articolul 20

Cooperarea cu alte organizații și organisme

Fără a aduce atingere relațiilor pe care Comisia poate să le asigure în conformitate cu articolul 302 din tratat, Observatorul urmărește în mod activ cooperarea cu organizațiile internaționale și cu alte organisme guvernamentale și neguvernamentale, în special europene, competente în domeniul drogurilor.

O asemenea cooperare se bazează pe acorduri de lucru încheiate cu organizațiile și organismele menționate la primul alineat. Respectivele acorduri se adoptă de către consiliul de Administrație pe baza unui proiect prezentat de director și după ce Comisia și-a dat avizul. În cazul în care Comisia nu aprobă acordurile respective, Consiliul de Administrație le poate adopta cu o majoritate de trei pătrimi dintre membrii săi cu drept de vot.

Articolul 21

Participarea țărilor terțe

Pot să participe la activitățile Observatorului orice țară terță care împărtășește interesul Comunității și al statelor membre pentru obiectivele și activitățile Observatorului, în temeiul acordurilor încheiate între respectivele țări terțe și Comunitate pe baza articolului 300 din tratat.

Articolul 22

Competența Curții de Justiție

Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe cu privire la acțiunile introduse împotriva Observatorului în conformitate cu articolul 230 din tratat.

Articolul 23

Raportul de evaluare

Comisia inițiază o evaluare externă a Observatorului la fiecare șase ani, care coincide cu încheierea a două programe de muncă trienale ale Observatorului. Evaluările respective includ sistemul Reitox. Comisia prezintă raportul de evaluare Parlamentului European, Consiliului și consiliului de administrație.

În contextul respectiv, Comisia, după caz, prezintă o propunere de revizuire a dispozițiilor prezentului regulament având în vedere elementele nou apărute cu privire la agențiile de reglementare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat.

Articolul 24

Abrogare

Regulamentul (CEE) nr. 302/93 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 25

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

---

ANEXA I

Observatorul se concentrează asupra următoarelor domenii prioritare:

---

ANEXA II

REGULAMENTUL ABROGAT CU MODIFICĂRILE SALE SUCCESIVE

---

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

---

( 1 ) Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri (JO L 335, 11.11.2004, p. 8).

( 2 ) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

( 3 ) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).

( 4 ) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1).

( 5 ) Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (JO L 121, 1.5.2001, p. 34).

( 6 ) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

( 7 ) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.