(1)   În scopul finanțării, al gestionării și al monitorizării PAC, „forța majoră” și „circumstanțele excepționale” pot fi recunoscute, în special, în următoarele cazuri:

(2)   În situațiile în care o catastrofă naturală gravă sau un fenomen meteorologic sever, astfel cum este menționat la alineatul 1 litera (a), afectează grav o zonă bine determinată, statul membru vizat poate considera întreaga zonă ca fiind grav afectată de catastrofa sau fenomenul în cauză.

(1)   FEGA este executat fie în cadrul gestiunii partajate între statele membre și Uniune în conformitate cu alineatul (2), fie în cadrul gestiunii directe în conformitate cu alineatul (3).

(2)   FEGA finanțează următoarele cheltuieli în cadrul gestiunii partajate:

(3)   FEGA finanțează următoarele cheltuieli în cadrul gestiunii directe:

(1)   Fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă la nivel ministerial, responsabilă cu:

(2)   Pe baza examinării condițiilor minime care urmează să fie adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă decide printr-un act formal cu privire la acordarea sau, în urma unei revizuiri, retragerea acreditării agenției de plăți și cu privire la desemnarea și acreditarea și retragerea acreditării organismului de coordonare;

(3)   Autoritatea competentă decide printr-un act formal cu privire la desemnarea și retragerea desemnării organismului de certificare, asigurându-se, în același timp, că există întotdeauna un astfel de organism desemnat.

(4)   Autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia cu privire la toate acreditările și retragerile acreditărilor agenției de plăți și cu privire la desemnarea și acreditarea și retragerea acreditării organismului de coordonare, precum și cu privire la desemnarea și retragerea desemnării organismului de certificare.

(1)   Agențiile de plăți sunt departamente sau organisme ale statelor membre și, după caz, ale regiunilor acestora, responsabile cu gestionarea și controlul cheltuielilor menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 6.

Cu excepția efectuării plăților, agențiile de plăți pot delega îndeplinirea sarcinilor menționate la primul paragraf.

(2)   Statele membre acreditează ca agenții de plăți departamente sau organisme care au o organizare administrativă și un sistem de control intern care oferă garanții suficiente că plățile sunt legale, corecte și justificate corespunzător. În acest scop, agențiile de plăți îndeplinesc condițiile minime de acreditare în ceea ce privește mediul intern, activitățile de control, informarea și comunicarea, precum și monitorizarea, stabilite de Comisie în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (a).

Fiecare stat membru, ținând seama de prevederile sale constituționale, restricționează numărul agențiilor sale de plăți acreditate:

În cazul în care se instituie agenții de plăți la nivel regional, statele membre fie acreditează și o agenție de plăți la nivel național pentru schemele de ajutor care, dată fiind natura lor, trebuie gestionate la nivel național, fie încredințează gestionarea acestor scheme agențiilor lor de plăți regionale.

Prin derogare de la al doilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre pot menține agențiile de plăți care au fost acreditate înainte de 15 octombrie 2020, cu condiția ca autoritatea competentă să confirme, prin decizia menționată la articolul 8 alineatul (2), că acestea respectă condițiile minime de acreditare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

Agențiilor de plăți care nu au gestionat cheltuieli din FEGA sau FEADR timp de cel puțin trei ani li se retrage acreditarea.

Statele membre nu acreditează nicio nouă agenție de plăți suplimentară după 7 decembrie 2021, cu excepția cazurilor menționate la paragraful al doilea litera (a), în care, ținând cont de prevederile constituționale, pot fi necesare agenții de plăți regionale suplimentare.

(3)   În sensul articolului 63 alineatele (5) și (6) din Regulamentul financiar, până la data de 15 februarie a anului care urmează exercițiului financiar agricol (denumit în continuare „exercițiul financiar”) în cauză, persoana care conduce agenția de plăți acreditată întocmește și furnizează Comisiei următoarele:

Termenul de 15 februarie prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la 1 martie, conform comunicării statului membru în cauză, astfel cum se prevede la articolul 63 alineatul (7) al doilea paragraf din Regulamentul financiar.

(4)   Atunci când o agenție de plăți acreditată nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre condițiile minime de acreditare menționate la alineatul (2) primul paragraf, statul membru în cauză, acționând din proprie inițiativă sau la solicitarea Comisiei, retrage acreditarea agenției de plăți respective dacă agenția de plăți nu realizează schimbările necesare într-o perioadă de timp care urmează a fi determinată de autoritatea competentă a statului membru respectiv în funcție de gravitatea problemei.

(5)   Agențiile de plăți gestionează și asigură controlul operațiunilor legate de intervenția publică de care răspund și își rezervă responsabilitatea generală în domeniul respectiv.

În cazul în care se acordă sprijin prin intermediul unui instrument financiar executat de BEI sau de o altă instituție financiară internațională în care un stat membru este acționar, agenția de plăți se bazează pe un raport de control în sprijinul cererilor de plată transmise. Instituțiile respective furnizează statelor membre raportul de control.

(6)   În sensul articolului 33, în cazul cheltuielilor din FEADR, se furnizează, până la 30 iunie 2030, un raport privind performanța suplimentar, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol și cu articolul 10 alineatul (3), care acoperă perioada până la 31 decembrie 2029.

(1)   În cazul în care într-un stat membru sunt acreditate mai multe agenții de plăți, statul membru respectiv desemnează un organism public de coordonare, căruia îi atribuie următoarele sarcini:

(2)   În ceea ce privește prelucrarea informațiilor financiare menționate la alineatul (1) litera (a), organismul de coordonare face obiectul unei acreditări specifice de către statul membru respectiv.

(3)   Raportul anual privind performanța menționat la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol intră în domeniul de aplicare al avizului menționat la articolul 12 alineatul (2), și este prezentat Comisiei împreună cu o declarație de gestiune care vizează compilarea întregului raport.

(1)   Pentru a asigura buna funcționare a agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare prevăzute la articolele 9 și 10, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 în vederea completării prezentului regulament cu norme privind:

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Organismul de certificare este un organism de audit public sau privat desemnat de statul membru pentru o perioadă de cel puțin trei ani, fără a aduce atingere dreptului intern. Atunci când este un organism de audit privat, iar dreptul aplicabil al Uniunii sau dreptul intern aplicabil impune acest lucru, organismul este selectat de statul membru prin intermediul unei proceduri de cerere de oferte.

Un stat membru care desemnează mai mult de un organism de certificare poate desemna un organism public de certificare la nivel național, care să fie responsabil cu sarcinile de coordonare.

(2)   În sensul articolului 63 alineatul (7) primul paragraf din Regulamentul financiar, organismul de certificare emite un aviz, redactat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internațional, care stabilește dacă:

Avizul respectiv menționează, de asemenea, dacă examinarea pune sub semnul întrebării afirmațiile făcute în declarația de gestiune menționată la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (d). Examinarea include totodată o analiză a naturii și a amplorii erorilor și deficiențelor identificate de audit și de controale în cadrul sistemelor de guvernanță, precum și măsurile corective luate sau planificate de agenția de plăți, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (c).

În cazul în care se acordă sprijin prin intermediul unui instrument financiar executat de BEI sau de o altă instituție financiară internațională în care un stat membru este acționar, organismul de certificare se bazează pe raportul anual de audit întocmit de auditorii externi ai instituțiilor respective. Instituțiile respective pun la dispoziție statelor membre raportul anual de audit.

(3)   Organismul de certificare dispune de cunoștințele tehnice de specialitate necesare și este perfect familiarizat cu PAC. Organismul de certificare este independent din punct de vedere operațional față de agenția de plăți și de organismul de coordonare în cauză, precum și față de autoritatea competentă care a acreditat respectiva agenție de plăți și față de organismele responsabile pentru punerea în aplicare și monitorizarea PAC.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind funcționarea organismelor de certificare, inclusiv controalele care trebuie efectuate și organismele care fac obiectul acestor controale, precum și norme privind certificatele și rapoartele, împreună cu documentele însoțitoare, care se întocmesc de organismele respective.

Actele de punere în aplicare stabilesc, de asemenea:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Plafonul anual pentru cheltuielile din FEGA este constituit din cuantumurile maxime stabilite în acest sens în cadrul Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093.

(2)   În cazul în care dreptul Uniunii prevede majorarea sau reducerea cuantumurilor menționate la alineatul (1), Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menționate la articolul 103, soldul net disponibil pentru cheltuielile din FEGA pe baza datelor menționate în dreptul Uniunii.

(1)   În cazul în care dreptul Uniunii prevede un plafon financiar în euro pentru cheltuielile agricole pentru un stat membru, aceste cheltuieli se rambursează în limita plafonului respectiv, iar dacă se aplică articolele 39-42, se fac ajustările necesare.

(2)   Alocările destinate statelor membre pentru intervențiile sub formă de plăți directe menționate la articolul 87 din Regulamentul (UE) 2021/2115, corectate prin ajustările prevăzute la articolul 17 din prezentul regulament, sunt plafoane financiare în euro în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.

(1)   Se instituie, la începutul fiecărui an, o rezervă a Uniunii pentru agricultură (denumită în continuare „rezerva”) în cadrul FEGA, pentru a oferi un sprijin suplimentar sectorului agricol în scopul gestionării sau stabilizării pieței și pentru a răspunde rapid în cazul crizelor care afectează producția sau distribuția agricolă.

Creditele aferente rezervei sunt înscrise în mod direct în bugetul Uniunii. Fondurile din rezervă sunt puse la dispoziție în exercițiul financiar sau exercițiile financiare pentru care este necesar un sprijin suplimentar, în cazul următoarelor măsuri:

(2)   Cuantumul rezervei este de 450 de milioane EUR în prețuri curente la începutul fiecărui an din perioada 2023-2027, cu excepția cazului în care un cuantum mai mare este prevăzut în bugetul Uniunii. Comisia poate ajusta cuantumul rezervei în cursul anului, când este necesar, având în vedere evoluțiile pieței sau perspectivele din anul în curs sau din anul următor și ținând cont de creditele disponibile în cadrul subplafonului FEGA.

Dacă respectivele credite disponibile nu sunt suficiente, disciplina financiară poate fi folosită, în ultimă instanță, în concordanță cu articolul 17 din prezentul regulament, pentru a suplimenta rezerva până la atingerea cuantumului inițial menționat la primul paragraf de la prezentul alineat.

Prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul financiar, creditele neangajate aferente rezervei se reportează pentru a finanța rezerva în exercițiile bugetare următoare, până în anul 2027.

În plus, prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul financiar, cuantumul neutilizat total al rezervei pentru situațiile de criză din sectorul agricol instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 disponibil la sfârșitul anului 2022 se reportează în anul 2023 fără a fi returnat integral la liniile bugetare care vizează acțiunile menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament și este pus la dispoziție în măsura necesară pentru finanțarea rezervei instituite prin prezentul articol, după luarea în calcul a creditelor disponibile în cadrul subplafonului FEGA. Orice credite ale rezervei pentru situațiile de criză din sectorul agricol rămase disponibile după finanțarea rezervei, se returnează la liniile bugetare care vizează acțiunile menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament.

(1)   Comisia stabilește o rată de ajustare pentru intervențiile sub formă de plăți directe menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament și pentru contribuția financiară a Uniunii la plățile directe în temeiul capitolului IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și al capitolului IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 pentru măsurile specifice menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament (denumită în continuare „rata de ajustare”), atunci când previziunile pentru finanțarea intervențiilor și măsurilor finanțate în cadrul subplafonului corespunzător pentru un anumit exercițiu bugetar arată că plafoanele anuale aplicabile vor fi depășite.

Rata de ajustare se aplică plăților care urmează să fie acordate fermierilor pentru intervențiile și măsurile specifice menționate la primul paragraf de la prezentul alineat care depășesc 2 000 EUR pentru anul calendaristic corespunzător. În sensul prezentului paragraf, se aplică mutatis mutandis articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Până la data de 30 iunie a anului calendaristic cu privire la care se aplică rata de ajustare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc rata de ajustare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

(2)   Până la data de 1 decembrie a anului calendaristic cu privire la care se aplică rata de ajustare, Comisia poate, pe baza unor informații noi, să adopte acte de punere în aplicare care adaptează rata de ajustare stabilită în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

(3)   În cazul în care s-a aplicat disciplina financiară, creditele reportate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul financiar sunt utilizate pentru finanțarea cheltuielilor în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament, în măsura în care este necesar pentru a se evita aplicarea repetată a disciplinei financiare.

În cazul în care creditele care urmează a fi reportate în conformitate cu primul paragraf rămân disponibile iar cuantumul total al creditelor neangajate disponibile pentru rambursare reprezintă cel puțin 0,2 % din plafonul anual pentru cheltuielile din FEGA, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească pentru fiecare stat membru cuantumurile creditelor neangajate care urmează a fi rambursate beneficiarilor finali. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

(4)   Cuantumurile stabilite de Comisie în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf se rambursează de către statele membre beneficiarilor finali, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii. Statele membre pot aplica un prag minim aferent cuantumului rambursat fiecărui beneficiar final. Rambursarea respectivă se aplică numai beneficiarilor finali din acele state membre care au făcut obiectul disciplinei financiare în cursul exercițiului financiar precedent.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102, care sunt necesare pentru a asigura aplicarea coerentă a disciplinei financiare în statele membre, în vederea completării prezentului regulament cu norme privind calcularea disciplinei financiare care trebuie să fie aplicată de statele membre fermierilor.

(1)   În cazul în care, la întocmirea proiectului de buget pentru exercițiul bugetar N, pare să existe riscul ca cuantumul menționat la articolul 14 din prezentul regulament pentru exercițiul bugetar N să fie depășit, Comisia propune măsurile necesare pentru a se asigura respectarea cuantumului respectiv. Măsurile respective urmează să fie adoptate de către Parlamentul European și Consiliu, în cazul în care temeiul juridic al măsurii relevante este articolul 43 alineatul (2) din TFUE, sau de către Consiliu, în cazul în care temeiul juridic al măsurii relevante este articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(2)   În cazul în care Comisia consideră, în orice moment, că există riscul ca cuantumul menționat la articolul 14 din prezentul regulament să fie depășit și că nu poate lua măsuri adecvate pentru a remedia situația, aceasta propune alte măsuri în vederea asigurării respectării cuantumului respectiv. Măsurile respective urmează să fie adoptate de către Parlamentul European și Consiliu, în cazul în care temeiul juridic al măsurii relevante este articolul 43 alineatul (2) din TFUE, sau de către Consiliu, în cazul în care temeiul juridic al măsurii relevante este articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(3)   În cazul în care, la sfârșitul exercițiului bugetar N, cererile de rambursare din partea statelor membre depășesc sau este probabil că vor depăși cuantumul menționat la articolul 14, Comisia:

Actele de punere în aplicare prevăzute la primul paragraf literele (a) și (c) de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

(1)   Comisia pune la dispoziția statelor membre creditele necesare pentru finanțarea cheltuielilor menționate la articolul 5 alineatul (2), sub forma unor plăți lunare, pe baza cheltuielilor efectuate de agențiile de plăți acreditate într-o perioadă de referință.

(2)   Până la transferarea plăților lunare de către Comisie, resursele necesare pentru a efectua cheltuielile se mobilizează de către statele membre în funcție de necesitățile agențiilor lor de plăți acreditate.

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 53, 54 și 55, Comisia efectuează plățile lunare pentru cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate în cursul unei luni de referință.

(2)   Plățile lunare se efectuează către fiecare stat membru cel târziu în a treia zi lucrătoare din cea de a doua lună care urmează celei în care s-au efectuat cheltuielile, ținând seama de reducerile sau suspendările aplicate în temeiul articolelor 39-42 sau de orice altă corecție. Cheltuielile efectuate de statele membre în perioada 1-15 octombrie se înregistrează ca fiind efectuate în luna octombrie. Cheltuielile efectuate în perioada 16-31 octombrie se înregistrează ca fiind efectuate în luna noiembrie.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc plățile lunare pe care le efectuează pe baza unei declarații de cheltuieli a statului membru și a informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 90 alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă fără aplicarea procedurii menționate la articolul 103.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc plăți sau deduceri suplimentare de ajustare a plăților efectuate în conformitate cu alineatul (3). Actele de punere în aplicare respective se adoptă fără aplicarea procedurii menționate la articolul 103.

(5)   Comisia informează de îndată statul membru cu privire la orice depășire a plafoanelor financiare de către statul membru.

(1)   Dacă, în cadrul organizării comune a piețelor, nu se stabilește o sumă unitară în ceea ce privește o intervenție publică, FEGA finanțează măsura în cauză pe baza cuantumurilor standard uniforme, în special în cazul fondurilor originare din statele membre utilizate pentru achiziționarea de produse, în cazul operațiunilor materiale generate de depozitare și, eventual, în cazul prelucrării produselor eligibile pentru intervenție publică, astfel cum sunt menționate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 în vederea completării prezentului regulament cu norme referitoare la:

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește cuantumurile menționate la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

(1)   Scopul acțiunilor finanțate în temeiul articolului 7 litera (c) este de a oferi Comisiei mijloacele necesare pentru:

(2)   În temeiul articolului 7 litera (c), Comisia finanțează acțiunile care vizează:

Dacă este necesar, aceste acțiuni se desfășoară în colaborare cu Agenția Europeană de Mediu, Centrul Comun de Cercetare, laboratoarele și organismele naționale sau cu implicarea sectorului privat.

(1)   Plățile de către Comisie ale contribuției din FEADR menționate la articolul 6 nu depășesc angajamentele bugetare.

Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (1), plățile respective se repartizează primului angajament bugetar deschis.

(2)   Se aplică articolul 110 din Regulamentul financiar.

(1)   Decizia de punere în aplicare a Comisiei de aprobare a unui plan strategic PAC constituie o decizie de finanțare în sensul articolului 110 alineatul (1) din Regulamentul financiar și, odată notificată statului membru respectiv, constituie un angajament juridic în sensul regulamentului menționat. Decizia de punere în aplicare respectivă indică contribuția pe an.

(2)   Angajamentele bugetare ale Uniunii pentru fiecare plan strategic PAC sunt realizate în tranșe anuale pe parcursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2027. Prin derogare de la articolul 111 alineatul (2) din Regulamentul financiar, pentru fiecare plan strategic PAC, angajamentele bugetare pentru prima tranșă se realizează după ce Comisia aprobă planul strategic PAC respectiv și notifică acest lucru statului membru în cauză. Angajamentele bugetare pentru tranșele ulterioare sunt realizate de Comisie înaintea datei de 1 mai a fiecărui an, pe baza deciziei de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 16 din Regulamentul financiar.

(1)   Creditele necesare pentru finanțarea cheltuielilor menționate la articolul 6 sunt puse la dispoziția statelor membre sub forma prefinanțării, a plăților intermediare și a plății unui sold, conform descrierii din prezenta secțiune.

(2)   Totalul combinat al prefinanțării și al plăților intermediare nu depășește 95 % din contribuția din FEADR pentru fiecare plan strategic PAC.

Când se atinge plafonul de 95 %, statele membre continuă să transmită Comisiei cereri de plată.

(1)   În urma deciziei sale de punere în aplicare pentru aprobarea planului strategic PAC, Comisia plătește statului membru un cuantum inițial de prefinanțare pentru întreaga durată a planului strategic PAC. Acest cuantum inițial de prefinanțare este plătit în tranșe, după cum urmează:

În cazul în care un plan strategic PAC este aprobat în 2024 sau ulterior, tranșele din anii anteriori se plătesc fără întârziere după aprobarea acestuia.

(2)   Cuantumul total plătit ca prefinanțare se rambursează Comisiei în cazul în care, în 24 de luni de la data la care Comisia plătește prima tranșă a cuantumului de prefinanțare, nu sunt efectuate cheltuieli și nu este trimisă nicio declarație de cheltuieli pentru planul strategic PAC. Prefinanțarea respectivă se compensează cu primele cheltuieli declarate pentru planul strategic PAC.

(3)   Nu se va plăti sau recupera nicio prefinanțare suplimentară în cazul în care a avut loc un transfer către sau din FEADR în conformitate cu articolul 103 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(4)   Dobânda generată de prefinanțare se utilizează pentru planul strategic PAC în cauză și se deduce din cuantumul cheltuielilor publice indicat în declarația de cheltuieli finală.

(5)   Cuantumul total acordat ca prefinanțare este verificat în conformitate cu procedura menționată la articolul 53 înaintea încheierii planului strategic PAC.

(1)   Pentru fiecare plan strategic PAC se efectuează plăți intermediare. Acestea se calculează prin aplicarea ratei de contribuție menționate la articolul 91 din Regulamentul (UE) 2021/2115 la cheltuielile publice efectuate pentru fiecare tip de intervenție, cu excepția plăților efectuate din finanțarea națională suplimentară menționată la articolul 115 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

Plățile intermediare includ, de asemenea, cuantumurile menționate la articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   În funcție de disponibilitatea resurselor, Comisia efectuează plăți intermediare cu scopul de a rambursa cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate pentru punerea în aplicare a planurilor strategice PAC, luând în considerare reducerile sau suspendările aplicate în temeiul articolelor 39-42.

(3)   În cazul în care instrumentele financiare sunt executate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1060, declarația de cheltuieli include cuantumurile totale plătite sau, în cazul garanțiilor, rezervate pentru contractele de garanție de către autoritatea de management pentru destinatarii finali sau în beneficiul acestora, astfel cum se prevede la articolul 80 alineatul (5) primul paragraf literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(4)   În cazul în care instrumentele financiare sunt executate în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/1060, declarațiile de cheltuieli care includ cheltuieli pentru instrumentele financiare se transmit în conformitate cu următoarele condiții:

(5)   Cuantumurile plătite în conformitate cu alineatul (4) litera (a) de la prezentul articol sunt considerate avansuri în sensul articolului 37 alineatul (2). Cuantumul inclus în prima declarație de cheltuieli, menționat la alineatul (4) litera (a) de la prezentul articol, este lichidat din conturile Comisiei cel târziu în cadrul conturilor anuale pentru ultimul an de implementare a planului strategic PAC relevant.

(6)   Fiecare plată intermediară se efectuează de către Comisie sub rezerva îndeplinirii următoarelor cerințe:

(7)   Dacă oricare dintre cerințele prevăzute la alineatul (6) nu este îndeplinită, Comisia informează imediat agenția de plăți acreditată sau organismul de coordonare, în cazul în care acesta a fost desemnat. Dacă oricare dintre cerințele stabilite la alineatul (6) litera (a) sau litera (c) nu este îndeplinită, declarația de cheltuieli se consideră inadmisibilă.

(8)   Fără a aduce atingere articolelor 53, 54 și 55, Comisia efectuează plăți intermediare în termen de 45 de zile de la data înregistrării unei declarații de cheltuieli care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (6) de la prezentul articol.

(9)   Agențiile de plăți acreditate întocmesc declarațiile intermediare de cheltuieli aferente planurilor strategice PAC și le transmit Comisiei fie direct, fie prin organismul de coordonare, dacă un astfel de organism a fost desemnat, în perioadele stabilite de Comisie. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește perioadele respective. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

Declarațiile de cheltuieli cuprind cheltuielile efectuate de agențiile de plăți în fiecare dintre perioadele în cauză. Acestea acoperă, de asemenea, cuantumurile menționate la articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115. Totuși, în cazurile în care cheltuielile menționate la articolul 86 alineatul (3) din regulamentul menționat nu pot fi declarate Comisiei în perioada respectivă din cauză că o cerere de modificare a planului strategic PAC este în curs de aprobare de către Comisie, în conformitate cu articolul 119 alineatul (10) din regulamentul menționat, cheltuielile respective pot fi declarate în perioadele următoare.

Declarațiile intermediare de cheltuieli aferente cheltuielilor efectuate începând cu data de 16 octombrie sunt înscrise în bugetul anului următor.

(10)   Atunci când ordonatorul de credite subdelegat solicită verificări suplimentare, din cauza furnizării unor informații incomplete sau neclare sau din cauza unui dezacord, a unor diferențe de interpretare sau a oricărei alte inconsecvențe legate de o declarație de cheltuieli pentru o perioadă de referință, rezultate în special din necomunicarea informațiilor solicitate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115 și cu actele Comisiei adoptate în temeiul regulamentului menționat, statul membru în cauză furnizează informații suplimentare, la cererea ordonatorului de credite subdelegat, într-un termen stabilit în respectiva cerere în funcție de gravitatea problemei.

Termenul prevăzut pentru plățile intermediare la alineatul (8) poate să fie întrerupt pentru întregul cuantum pentru care se solicită plata sau pentru o parte din acesta, pe o perioadă maximă de șase luni, cu începere de la data la care este trimisă solicitarea de informații și până la primirea unor informații considerate satisfăcătoare. Statul membru poate conveni să prelungească perioada de întrerupere cu încă trei luni.

Dacă statul membru în cauză nu răspunde solicitării de informații suplimentare în termenul stabilit în cererea respectivă sau dacă răspunsul este considerat nesatisfăcător ori arată că normele aplicabile nu au fost respectate sau că Fondurile Uniunii au fost utilizate în mod necorespunzător, Comisia poate suspenda sau reduce plățile în conformitate cu articolele 39-42 din prezentul regulament.

(1)   După primirea ultimului raport anual privind performanța referitor la punerea în aplicare a unui plan strategic PAC, Comisia efectuează plata soldului, în funcție de disponibilitatea resurselor, pe baza planului de finanțare în vigoare la nivelul tipurilor de intervenții FEADR, a conturilor anuale pentru ultimul an de implementare a planului strategic PAC în cauză și a deciziilor de verificare aferente. Conturile respective sunt prezentate Comisiei în cel mult șase luni de la data finală de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 86 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2115 și cuprind cheltuielile efectuate de agenția de plăți până la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor.

(2)   Plata soldului se face în termen de cel mult șase luni de la data la care Comisia consideră că informațiile și documentele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt admisibile, iar ultimul set de conturi anuale a fost verificat. Cuantumurile care mai sunt angajate după data plății soldului se dezangajează de către Comisie în termen de șase luni, fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (5).

(3)   Dacă, până la termenul limită stabilit la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia nu a primit ultimul raport anual privind performanța și documentele necesare pentru verificarea conturilor anuale aferente ultimului an de implementare a planului strategic PAC, soldul se dezangajează automat în conformitate cu articolul 34.

(1)   Comisia dezangajează automat orice parte a unui angajament bugetar pentru intervențiile pentru dezvoltarea rurală incluse într-un plan strategic PAC care nu a fost folosită în scopul prefinanțării sau al plăților intermediare sau pentru care nu s-a primit nicio declarație de cheltuieli care să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 32 alineatul (6) literele (a) și (c) vizând cheltuielile efectuate până la data de 31 decembrie a celui de al doilea an care urmează celui în care s-a făcut angajamentul bugetar.

(2)   Se dezangajează automat orice parte a angajamentelor bugetare rămasă deschisă la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 86 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2115 pentru care nu s-a făcut nicio declarație de cheltuieli în termen de șase luni de la data respectivă.

(3)   În cazul unei proceduri judiciare sau al unei căi de atac administrative cu efect de suspendare, perioada de dezangajare automată menționată la alineatul (1) sau la alineatul (2) se întrerupe pentru cuantumul aferent operațiunilor respective pe durata procedurilor judiciare sau a căii de atac administrative, cu condiția ca, până la data de 31 ianuarie a anului N + 3, Comisia să primească o notificare motivată de la statul membru respectiv.

(4)   Nu se iau în considerare la calcularea dezangajării automate cele ce urmează:

Până la 31 ianuarie a fiecărui an, statul membru trimite Comisiei informații privind excepțiile menționate la primul paragraf, pentru cuantumurile declarate până la sfârșitul anului precedent.

(5)   Comisia informează statele membre, în timp util, dacă există riscul dezangajării automate. Comisia informează statele membre cu privire la cuantumul în cauză, astfel cum reiese din informațiile pe care le deține. Statele membre dispun de două luni de la data primirii informațiilor respective pentru a-și exprima acordul în privința cuantumului în cauză sau pentru a trimite comentarii. Comisia efectuează dezangajarea automată în maximum nouă luni de la expirarea ultimului termen menționat la alineatele (1), (2) și (3).

(6)   În cazul dezangajării automate, contribuția din FEADR la planul strategic PAC în cauză se reduce, pentru anul respectiv, cu cuantumul dezangajat automat. Statul membru în cauză întocmește un plan de finanțare revizuit, repartizând reducerea ajutorului între tipurile de intervenții, în vederea aprobării de către Comisie. În caz contrar, Comisia reduce pro rata cuantumurile alocate fiecărui tip de intervenție.

(1)   Cheltuielile menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 6 pot fi finanțate de Uniune numai dacă au fost efectuate de agenții de plăți acreditate și în cazul în care:

(2)   Alineatul (1) litera (b) punctul (i) nu se aplică avansurilor plătite beneficiarilor în cadrul tipurilor de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115.

(1)   În cazul în care dreptul Uniunii stabilește termene de plată, orice plată efectuată de agențiile de plăți către beneficiari înaintea primei date de plată posibile sau după ultima dată de plată posibilă este neeligibilă pentru finanțare din partea Uniunii.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102, pentru completarea prezentului regulament cu norme privind situațiile și condițiile în care plățile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pot fi considerate eligibile, ținând seama de principiul proporționalității.

(1)   În cazul în care Comisia constată, pe baza declarațiilor de cheltuieli sau a informațiilor, declarațiilor și documentelor menționate la articolul 90, că au fost depășite plafoanele financiare stabilite de dreptul Uniunii, Comisia reduce plățile lunare sau intermediare către statul membru în cauză în cadrul actelor de punere în aplicare privind plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau în cadrul plăților intermediare menționate la articolul 32.

(2)   În cazul în care Comisia constată, pe baza declarațiilor de cheltuieli sau a informațiilor, declarațiilor și documentelor menționate la articolul 90, că nu au fost respectate termenele de plată menționate la articolul 38, aceasta informează statul membru în cauză în legătură cu acest lucru și îi acordă acestuia posibilitatea de a-și prezenta observațiile într-un termen care nu poate fi mai mic de 30 de zile. În cazul în care statul membru nu prezintă observații în termenul respectiv sau în cazul în care Comisia concluzionează că răspunsul furnizat este în mod evident insuficient, Comisia poate reduce plățile lunare sau intermediare către statul membru în cauză în cadrul actelor de punere în aplicare privind plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau în cadrul plăților intermediare menționate la articolul 32.

(3)   Reducerile menționate în cadrul prezentului articol se aplică fără a aduce atingere articolului 53.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme suplimentare privind procedura și alte modalități practice de funcționare corespunzătoare a mecanismului menționat la articolul 38. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   În cazul în care statele membre nu transmit documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) până la termenele stabilite, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (3), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care suspendă cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3). Comisia rambursează cuantumurile suspendate atunci când primește de la statul membru în cauză documentele care lipseau, cu condiția ca data primirii să nu depășească termenul în cauză cu mai mult de șase luni.

În ceea ce privește plățile intermediare menționate la articolul 32, declarațiile de cheltuieli sunt considerate inadmisibile în conformitate cu alineatul (7) din articolul menționat.

(2)   În cazul în care, în cadrul verificării anuale a performanței menționate la articolul 54, Comisia constată că diferența dintre cheltuielile declarate și cuantumul aferent realizărilor corespunzătoare raportate este mai mare de 50 %, iar statul membru nu poate prezenta motive temeinic justificate, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau plățile intermediare menționate la articolul 32.

Suspendarea se aplică cheltuielilor relevante în ceea ce privește intervențiile care au făcut obiectul reducerii menționate la articolul 54 alineatul (2), iar cuantumul care urmează să fie suspendat nu depășește procentajul corespunzător reducerii aplicate în conformitate cu articolul 54 alineatul (2). Cuantumurile suspendate se rambursează de către Comisie statelor membre sau sunt reduse cu titlu permanent cel târziu prin intermediul actului de punere în aplicare menționat la articolul 54 aferent anului pentru care au fost suspendate plățile. Cu toate acestea, în cazul în care statele membre demonstrează că au fost luate măsurile corective necesare, Comisia poate ridica suspendarea mai devreme, într-un act de punere în aplicare separat.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 pentru completarea prezentului regulament cu norme referitoare la rata de suspendare a plăților.

(4)   Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

Înainte de a adopta actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) și la alineatul (2) primul paragraf de la prezentul articol, Comisia informează statul membru în cauză în legătură cu intenția sa și îi acordă posibilitatea de a-și prezenta observațiile într-un termen care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.

(5)   Actele de punere în aplicare prin care se stabilesc plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau plățile intermediare menționate la articolul 32 țin cont de actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului articol.

(1)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 135 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2021/2115, Comisia solicită statului membru vizat să prezinte un plan de acțiune, acesta stabilește, în consultare cu Comisia, un astfel de plan de acțiune. Planul de acțiune include măsurile de remediere preconizate și indicatori clari de progres, împreună cu calendarul pentru realizarea progreselor. Acest calendar se poate prelungi dincolo de un exercițiu financiar.

Statul membru vizat răspunde în termen de două luni de la solicitarea Comisiei de furnizare a unui plan de acțiune.

În termen de două luni de la primirea planului de acțiune de la statul membru vizat, Comisia informează în scris statul membru respectiv cu privire la obiecțiile sale la planul de acțiune transmis și solicită modificarea acestuia, dacă este cazul. Statul membru vizat respectă planul de acțiune, astfel cum a fost acceptat de Comisie, precum și calendarul preconizat pentru punerea sa în aplicare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme suplimentare privind structura planurilor de acțiune și procedura de elaborare a acestora. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(2)   În cazul în care statul membru nu prezintă sau nu pune în aplicare planul de acțiune menționat la alineatul (1) de la prezentul articol sau în cazul în care acest plan de acțiune este vădit insuficient pentru remedierea situației ori nu a fost modificat în conformitate cu solicitarea scrisă a Comisiei menționată la alineatul respectiv, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau plățile intermediare menționate la articolul 32.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, solicitarea de către Comisie a unui plan de acțiune pentru exercițiul financiar 2025 nu conduce la o suspendare a plăților înainte de evaluarea performanței pentru exercițiul financiar 2026, astfel cum se prevede la articolul 135 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Suspendarea plăților menționată la primul paragraf se aplică, în conformitate cu principiul proporționalității, cheltuielilor relevante aferente intervențiilor care urmau să fie acoperite de respectivul plan de acțiune.

Comisia rambursează cuantumurile suspendate atunci când constată, pe baza evaluării performanței menționate la articolul 135 din Regulamentul (UE) 2021/2115 sau pe baza notificării voluntare transmise în timpul exercițiului financiar de către statul membru în cauză cu privire la modul în care avansează planul de acțiune și cu privire la măsurile de remediere luate pentru a corecta insuficiențele, că s-au înregistrat progrese satisfăcătoare în direcția atingerii țintelor.

În cazul în care situația nu este remediată până la sfârșitul celei de a 12-a luni de la suspendarea plăților, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care reduce definitiv cuantumul suspendat pentru statul membru respectiv.

Actele de punere în aplicare prevăzute la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

Înainte de a adopta astfel de acte de punere în aplicare, Comisia informează statul membru în cauză în legătură cu intenția sa și solicită un răspuns din partea acestuia într-un termen care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 pentru a completa prezentul regulament cu norme referitoare la rata și durata de suspendare a plăților și la condițiile de rambursare sau de reducere a acestor cuantumuri în legătură cu monitorizarea multianuală a performanței.

(1)   În cazul unor deficiențe grave în funcționarea corespunzătoare a sistemelor de guvernanță, Comisia solicită statului membru vizat, dacă este necesar, să prezinte un plan de acțiune care să includă măsurile de remediere necesare și indicatori clari de progres. Plan de acțiune respectiv se stabilește în consultare cu Comisia. Statul membru vizat răspunde în termen de două luni de la solicitarea Comisiei în vederea evaluării nevoii unui plan de acțiune.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind structura planurilor de acțiune și procedura de elaborare a planurilor de acțiune. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(2)   În cazul în care statul membru nu prezintă sau nu pune în aplicare planul de acțiune menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, sau în cazul în care acest plan de acțiune este vădit insuficient pentru remedierea situației ori nu a fost aplicat în conformitate cu solicitarea scrisă a Comisiei menționată la alineatul respectiv, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau plățile intermediare menționate la articolul 32.

Suspendarea se aplică, în conformitate cu principiul proporționalității, cheltuielilor relevante efectuate de statul membru în cazul cărora există deficiențe, pentru o perioadă care urmează a fi stabilită prin actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat și care nu poate depăși 12 luni. Dacă condițiile pentru suspendare sunt îndeplinite în continuare, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru prelungirea perioadei respective cu perioade ulterioare care nu pot depăși 12 luni în total. Cuantumurile suspendate sunt luate în considerare la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la articolul 55.

(3)   Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (2) se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

Înainte de a adopta astfel de acte de punere în aplicare, Comisia informează statul membru în cauză în legătură cu intenția sa și solicită un răspuns din partea acestuia într-un termen care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.

(4)   Actele de punere în aplicare prin care se stabilesc plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) sau plățile intermediare menționate la articolul 32 iau în considerare actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol.

(1)   Fiecare agenție de plăți păstrează contabilități separate pentru creditele înregistrate în bugetul Uniunii pentru FEGA și FEADR.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme suplimentare privind obligația prevăzută la prezentul articol, precum și condițiile specifice care se aplică informațiilor care trebuie înregistrate în contabilitățile ținute de agențiile de plăți. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   În absența unor dispoziții contrare în dreptul Uniunii, statele membre se asigură că plățile legate de finanțarea prevăzută în prezentul regulament sunt achitate integral către beneficiari.

(2)   Statele membre se asigură că plățile din cadrul intervențiilor și al măsurilor menționate la articolul 65 alineatul (2) se fac cel mai devreme la 1 decembrie și cel mai târziu la 30 iunie a anului calendaristic următor.

În pofida primului paragraf, statele membre pot:

(3)   Statele membre pot decide să plătească avansuri de până la 50 % în cadrul intervențiilor menționate la articolele 73 și 77 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 pentru a modifica prezentul articol prin adăugarea de norme care să permită statelor membre să plătească avansuri în ceea ce privește intervențiile menționate în titlul III capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2115 + și în ceea ce privește măsurile de reglementare sau de sprijinire a piețelor agricole, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în vederea asigurării unei plăți coerente și nediscriminatorii a avansurilor.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor condiții specifice pentru plata avansurilor, în vederea asigurării unei plăți coerente și nediscriminatorii a acestora.

(6)   La cererea unui stat membru, în cazul unei urgențe, și în limitele menționate la articolul 11 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar, Comisia adoptă, după caz, acte de punere în aplicare referitoare la aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare pot deroga de la dispozițiile alineatului (2) de la prezentul articol, dar numai în măsura și pentru perioada în care acest lucru este strict necesar. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Următoarele se consideră venituri alocate în înțelesul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar:

(2)   Sumele menționate la alineatul (1) se plătesc la bugetul Uniunii și, în caz de reutilizare, se utilizează exclusiv pentru finanțarea cheltuielilor din FEGA sau din FEADR.

(3)   Prezentul regulament se aplică mutatis mutandis veniturilor alocate menționate la alineatul (1).

(4)   În ceea ce privește FEGA, articolul 113 din Regulamentul financiar se aplică mutatis mutandis contabilizării veniturilor alocate menționate de prezentul regulament.

(1)   Furnizarea de informații finanțată în temeiul articolului 7 litera (e) are mai ales scopul de a contribui la explicarea, punerea în aplicare și dezvoltarea PAC și de a sensibiliza publicul în legătură cu conținutul și obiectivele acesteia, inclusiv în ceea ce privește interacțiunea sa cu clima, mediul și bunăstarea animalelor. Obiectivul urmărit este de a informa cetățenii în legătură cu provocările cu care se confruntă agricultura și sistemele alimentare, de a informa fermierii și consumatorii, de a reda consumatorilor încrederea, în urma crizelor, prin campanii de informare, de a informa alte părți interesate care își desfășoară activitatea în zonele rurale și de a promova un model de agricultură al Uniunii mai durabil, precum și de a ajuta cetățenii să îl înțeleagă.

Sunt furnizate informații coerente, obiective, cuprinzătoare și bazate pe date concrete, atât în interiorul Uniunii, cât și în afara ei, și se prezintă acțiunile de comunicare planificate în planul strategic multianual pentru agricultură și dezvoltare rurală al Comisiei.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) pot fi:

Măsurile impuse de lege sau măsurile care primesc deja finanțare în temeiul unei alte acțiuni a Uniunii sunt excluse.

Atunci când pune în aplicare activitățile menționate la primul paragraf litera (b), Comisia poate fi asistată de experți externi.

Măsurile menționate la primul paragraf contribuie, de asemenea, la asigurarea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care aceste priorități sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

(3)   Comisia publică o dată pe an o cerere de propuneri, respectând condițiile prevăzute de Regulamentul financiar.

(4)   Măsurile preconizate și întreprinse în temeiul prezentului articol sunt notificate comitetului menționat la articolul 103 alineatul (1).

(5)   La fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentului articol.

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 în vederea completării prezentului regulament în ceea ce privește condițiile în care trebuie compensate anumite tipuri de cheltuieli și venituri în cadrul FEGA și FEADR.

În cazul în care bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar sau în cazul în care cuantumul total al angajamentelor programate depășește pragul stabilit la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul financiar, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 din prezentul regulament în vederea completării prezentului regulament cu norme referitoare la metoda aplicabilă angajamentelor și plății cuantumurilor.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Fără a aduce atingere controalelor efectuate de statele membre în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative naționale sau al dispozițiilor articolului 287 din TFUE sau vreunui control organizat în temeiul articolului 322 din TFUE sau în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 sau al articolului 127 din Regulamentul financiar, Comisia poate organiza controale în statele membre, pentru a verifica în special dacă:

Persoanele autorizate de Comisie să efectueze controale în numele acesteia sau agenții Comisiei care acționează în cadrul competențelor care le-au fost atribuite au acces la registre și la toate celelalte documente, inclusiv la documentele și metadatele întocmite sau primite și înregistrate pe suport electronic, referitoare la cheltuielile finanțate din FEGA sau FEADR.

Competențele de a efectua controale nu aduc atingere aplicării dispozițiilor naționale care rezervă anumite acte agenților desemnați în mod specific prin dreptul intern. Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, persoanele autorizate de Comisie să acționeze în numele său nu iau parte, între altele, la vizitele la domiciliu și nici la chestionarea formală a persoanelor efectuată în temeiul dreptului intern al statului membru în cauză. Totuși, persoanele respective au acces la informațiile obținute în acest mod.

(2)   Comisia notifică cu suficient timp înainte un control statului membru în cauză sau statului membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare controlul, ținând seama, în organizarea controalelor, de impactul administrativ asupra agențiilor de plăți. La aceste controale pot participa agenți ai statului membru în cauză.

La cererea Comisiei și cu acordul statului membru, organismele competente ale statului membru respectiv întreprind controale sau anchete suplimentare privind operațiunile cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. La aceste controale pot participa agenți ai Comisiei sau persoane autorizate de Comisie să acționeze în numele său.

În scopul eficientizării controalelor, cu acordul statelor membre în cauză, Comisia poate solicita ajutorul autorităților statelor membre respective pentru efectuarea anumitor controale sau anchete.

(1)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile necesare pentru buna funcționare a FEGA și FEADR și iau toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita controalele pe care Comisia le consideră adecvate în ceea ce privește gestionarea finanțării din partea Uniunii.

(2)   Statele membre comunică Comisiei, la cererea acesteia, actele cu putere de lege și actele administrative pe care le-au adoptat în vederea punerii în aplicare a actelor juridice ale Uniunii referitoare la PAC, și care au un impact financiar asupra FEGA sau FEADR.

(3)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei informații privind neregulile, în sensul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95, și alte cazuri de nerespectare a condițiilor stabilite de statele membre în planurile lor strategice PAC, privind cazurile de presupusă fraudă constatate, precum și privind măsurile luate în temeiul secțiunii 3 din prezentul capitol în vederea recuperării plăților necuvenite legate de neregulile și fraudele respective. Comisia sintetizează și publică anual aceste informații, comunicându-le Parlamentului European.

(1)   Agențiile de plăți acreditate păstrează documentele justificative referitoare la plățile efectuate și documentele referitoare la desfășurarea controalelor impuse de dreptul Uniunii și pun documentele respective și informațiile legate de acestea la dispoziția Comisiei.

Documentele și informațiile respective pot fi păstrate în format electronic în condițiile prevăzute de Comisie în temeiul alineatului (3).

În cazul în care documentele și informațiile respective sunt păstrate de o autoritate care este delegată să acționeze de către o agenție de plăți și care este responsabilă cu autorizarea cheltuielilor, autoritatea respectivă trimite agenției de plăți acreditate rapoarte privind numărul controalelor efectuate, conținutul lor și măsurile luate ca urmare a rezultatelor controalelor.

(2)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis organismelor de certificare.

(3)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind condițiile în care trebuie păstrate documentele și informațiile menționate în prezentul articol, inclusiv forma lor și perioada de păstrare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 102, actele delegate care sunt necesare pentru a garanta aplicarea corectă și eficientă a dispozițiilor referitoare la controale și la accesul la documente și la informații prevăzute în prezentul capitol, în vederea completării prezentului regulament cu obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în temeiul prezentului capitol și cu norme privind criteriile de stabilire a neregulilor în sensul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 și a altor cazuri de nerespectare a condițiilor stabilite de statele membre în planurile strategice PAC care trebuie raportate și privind datele care trebuie furnizate în acest context.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedurile legate de obligațiile de cooperare pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în scopul aplicării articolelor 49 și 50. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Până la data de 31 mai a anului următor exercițiului bugetar relevant și pe baza informațiilor menționate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf literele (a) și (d), Comisia adoptă acte de punere în aplicare care conțin deciziile sale privind verificarea conturilor agențiilor de plăți acreditate în ceea ce privește cheltuielile menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 6. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare respective vizează exhaustivitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor anuale prezentate și nu aduc atingere conținutului actelor de punere în aplicare adoptate ulterior în temeiul articolelor 54 și 55.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind acțiunile necesare în scopul adoptării și punerii în aplicare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (1), inclusiv norme privind schimbul de informații dintre Comisie și statele membre și termenele care trebuie respectate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   În cazul în care cheltuielile menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 6 din prezentul regulament, aferente intervențiilor menționate în titlul III din Regulamentul (UE) 2021/2115, nu corespund unei realizări, astfel cum s-a raportat în raportul anual privind performanța menționat la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 10 din prezentul regulament, precum și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115, Comisia adoptă acte de punere în aplicare până la data de 15 octombrie a anului următor exercițiului bugetar relevant prin care stabilește cuantumurile cu care va fi redusă finanțarea din partea Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 103 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare respective nu aduc atingere conținutului actelor de punere în aplicare adoptate ulterior în temeiul articolului 55 din prezentul regulament.

(2)   Comisia evaluează cuantumurile care trebuie reduse pe baza diferenței dintre cheltuielile anuale declarate pentru o intervenție și cuantumul corespunzător realizării raportate relevante în conformitate cu planul strategic PAC și ținând cont de justificările prezentate de statul membru în rapoartele anuale privind performanța, în conformitate cu articolul 134 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(3)   Înainte de adoptarea actului de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia oferă statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile și de a justifica diferențele într-un interval de minimum 30 de zile în cazul în care documentele menționate la articolul 9 alineatul (3), la articolul 10 și la articolul 12 alineatul (2) au fost prezentate la termen.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 în vederea completării prezentului regulament cu norme referitoare la criteriile pentru justificările statelor membre și la metodologia și criteriile de aplicare a reducerilor.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind acțiunile necesare în scopul adoptării și punerii în aplicare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, inclusiv norme privind schimbul de informații dintre Comisie și statele membre și termenele care trebuie respectate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   În cazul în care Comisia constată că cheltuielile menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 6 nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc cuantumurile care urmează să fie excluse de la finanțarea din partea Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (2)

Cu toate acestea, în ceea ce privește tipurile de intervenții prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/2115, excluderile de la finanțarea din partea Uniunii menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică numai în cazul unor deficiențe grave în funcționarea corespunzătoare a sistemelor de guvernanță ale statelor membre.

Primul paragraf nu se aplică în cazurile de nerespectare a condițiilor de eligibilitate pentru beneficiarii individuali, prevăzute în planurile strategice PAC și în normele naționale.

(2)   Comisia evaluează, pe baza gravității deficiențelor constatate, cuantumurile care urmează să fie excluse. În acest context, Comisia ține cont în mod corespunzător de natura deficiențelor respective, precum și de prejudiciul financiar cauzat Uniunii.

(3)   Înaintea adoptării actului de punere în aplicare menționat la alineatul (1), constatările Comisiei și comentariile statului membru în cauză la constatările respective se notifică în scris între cele două părți, apoi acestea încearcă să ajungă la un acord asupra acțiunilor care urmează să fie întreprinse. Statului membru în cauză i se oferă posibilitatea de a demonstra faptul că nivelul real al neconformității este mai mic decât cel din evaluarea Comisiei.

În cazul în care nu se ajunge la un acord, statul membru în cauză poate solicita începerea unei proceduri în vederea reconcilierii pozițiilor părților în termen de patru luni. Procedura se efectuează de către un organism de conciliere. Comisiei îi este prezentat un raport privind rezultatul procedurii respective. Comisia ține seama de recomandările din raport înainte de a decide cu privire la refuzarea finanțării și oferă justificări dacă decide să nu urmeze recomandările respective.

(4)   Finanțarea nu se poate refuza pentru:

(5)   Alineatul (4) nu se aplică în cazul:

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 în vederea completării prezentului regulament cu norme referitoare la criteriile și metodologia pentru aplicarea corecțiilor financiare.

(7)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind acțiunile necesare în scopul adoptării și punerii în aplicare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, inclusiv normele privind schimbul de informații dintre Comisie și statele membre, privind termenele care trebuie respectate, precum și procedura de conciliere prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol, și privind instituirea, sarcinile, alcătuirea și modalitățile de lucru ale organismului de conciliere. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Sumele recuperate de statele membre ca urmare a existenței unor nereguli și a altor cazuri de nerespectare de către beneficiari a condițiilor intervențiilor prevăzute în planurile strategice PAC și dobânda aferentă acestor sume se varsă agenției de plăți și sunt înregistrate contabil de aceasta ca venit alocat FEGA în luna în care sumele sunt primite efectiv.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot instrui agenția de plăți, în calitatea acesteia de organism responsabil cu recuperarea datoriilor, să deducă datoriile restante ale unui beneficiar din plățile viitoare către beneficiarul respectiv.

(3)   Atunci când bugetul Uniunii este creditat conform alineatului (1), statul membru în cauză poate reține 20 % din cuantumurile corespunzătoare, cu titlu de rambursare forfetară a costurilor de recuperare, cu excepția cazurilor în care neconformitatea este imputabilă autorităților administrative sau altor organisme oficiale ale statului membru respectiv.

(1)   În cazul în care sunt depistate nereguli și alte cazuri de nerespectare a condițiilor intervențiilor pentru dezvoltarea rurală specificate în planurile strategice PAC de către beneficiari sau, în ceea ce privește instrumentele financiare, și de către fonduri specifice din cadrul fondurilor de participare sau de către destinatarii finali, statele membre fac ajustări financiare prin anularea parțială sau integrală, atunci când acest lucru este justificat, a respectivei finanțări din partea Uniunii. Statele membre țin cont de natura și gravitatea neconformităților depistate, precum și de nivelul pierderii financiare pentru FEADR.

Cuantumurile finanțării din partea Uniunii în cadrul FEADR care sunt anulate și cele recuperate, precum și dobânda aferentă se realocă altor operațiuni din domeniul dezvoltării rurale prevăzute în planurile strategice PAC. Totuși, fondurile Uniunii anulate sau recuperate pot fi reutilizate de statele membre integral numai pentru o operațiune din domeniul dezvoltării rurale prevăzută în planurile lor strategice PAC și nu le pot realoca operațiunilor din domeniul dezvoltării rurale care au făcut obiectul unei ajustări financiare.

Statele membre deduc orice sumă plătită necuvenit ca urmare a unor nereguli pendinte comise de beneficiar, în conformitate cu prezentul articol, din orice plată viitoare efectuată de agenția de plăți în favoarea beneficiarului.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, pentru intervențiile pentru dezvoltarea rurală care beneficiază de ajutor din partea instrumentelor financiare menționate la articolul 58 din Regulamentul (UE) 2021/1060, o contribuție anulată ca urmare a unei neconformități individuale poate fi reutilizată în cadrul aceluiași instrument financiar după cum urmează:

(1)   În cadrul PAC, statele membre adoptă, cu respectarea sistemelor de guvernanță aplicabile, toate actele cu putere de lege și actele administrative și iau orice altă măsură necesară pentru a asigura protecția eficace a intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv aplicarea efectivă a criteriilor de eligibilitate a cheltuielilor prevăzute la articolul 37. Respectivele acte și măsuri se referă în special la:

(2)   Statele membre instituie sisteme de gestionare și control eficiente pentru a asigura respectarea legislației Uniunii care reglementează intervențiile Uniunii.

Statele membre întreprind acțiunile necesare pentru a asigura buna funcționare a sistemelor lor de gestionare și control și legalitatea și regularitatea cheltuielilor declarate Comisiei.

Pentru a sprijini statele membre în acest sens, Comisia pune la dispoziția statelor membre un instrument de extragere a datelor în vederea evaluării riscurilor prezentate de proiecte, beneficiari, contractanți și contracte, asigurând totodată o sarcină administrativă minimă și o protecție eficace a intereselor financiare ale Uniunii. Acest instrument de extragere a datelor poate fi utilizat și pentru a se evita eludarea normelor, astfel cum se menționează la articolul 62. Până în 2025, Comisia prezintă un raport care evaluează utilizarea instrumentului unic de extragere a datelor și interoperabilitatea acestuia, în vederea utilizării sale generalizate de către statele membre.

(3)   Statele membre asigură calitatea și fiabilitatea sistemului de raportare și ale datelor privind indicatorii.

(4)   Statele membre se asigură că beneficiarii FEGA și FEADR le furnizează informațiile necesare pentru identificarea lor, inclusiv, dacă este cazul, pentru identificarea grupului din care fac parte, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (30).

(5)   Statele membre iau măsuri de precauție adecvate care să asigure faptul că sancțiunile aplicate, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), sunt proporționale și adaptate în funcție de gravitatea, amploarea, persistența sau caracterul repetitiv ale neconformității constatate.

Dispozițiile stabilite de statele membre garantează, în special, că nu sunt impuse sancțiuni atunci când:

În cazul în care nerespectarea condițiilor de acordare a ajutorului este determinată de cazurile de forță majoră sau de circumstanțele excepționale în conformitate cu articolul 3, beneficiarul își păstrează dreptul de a beneficia de ajutor.

(6)   Statele membre pot include în sistemele lor de gestionare și control posibilitatea ca cererile de ajutor și de plată să fie corectate după depunerea acestora, fără ca acest lucru să afecteze dreptul de a beneficia de ajutor, cu condiția ca erorile sau omisiunile care trebuie corectate să fi fost făcute cu bună-credință, astfel cum este recunoscut de către autoritatea competentă, iar corectura să fie efectuată fie înainte ca solicitantul să fi fost informat că a fost selectat pentru un control la fața locului, fie înainte ca autoritatea competentă să fi luat o decizie cu privire la cerere.

(7)   Statele membre instituie mecanisme pentru a asigura examinarea eficace a reclamațiilor referitoare la FEGA și FEADR și, la cererea Comisiei, examinează reclamațiile adresate Comisiei care se încadrează în domeniul de aplicare al planului lor strategic PAC. Statele membre informează Comisia cu privire la rezultatele examinărilor respective. Comisia se asigură că reclamațiile care îi sunt adresate direct sunt tratate în mod corespunzător. În cazul în care Comisia transmite unui stat membru o reclamație, iar statul membru nu o tratează în termenul stabilit de Comisie, Comisia ia măsurile necesare pentru a obliga statul membru să își respecte obligațiile care îi revin în temeiul prezentului alineat.

(8)   Statele membre informează Comisia în legătură cu măsurile luate și acțiunile întreprinse în temeiul alineatelor (1) și (2).

Toate condițiile pe care le stabilesc statele membre pentru a completa condițiile prevăzute de normele Uniunii pentru a beneficia de sprijin finanțat din FEGA sau FEADR trebuie să poată fi verificate.

(9)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește normele necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol cu privire la:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Sistemele de gestionare și control instituite de statele membre în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) include controale sistematice care vizează, între altele, domeniile în care riscul de eroare este cel mai ridicat.

Statele membre asigură efectuarea controalelor la nivelul necesar pentru o gestionare eficace a riscurilor la adresa intereselor financiare ale Uniunii. Autoritatea relevantă își selecționează eșantionul de control din întreaga populație de solicitanți, incluzând, după caz, o parte aleatorie și o parte selecționată pe baza analizei riscurilor.

(2)   Controalele operațiunilor care beneficiază de ajutor din partea instrumentelor financiare menționate la articolul 58 din Regulamentul (UE) 2021/1060 se efectuează numai la nivelul fondului de participare sau al fondurilor specifice, iar în contextul fondurilor de garantare, la nivelul organismelor care acordă noile împrumuturi suport.

Nu se efectuează controale la nivelul BEI sau al altor instituții financiare internaționale în care este acționar un stat membru.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 102, actele delegate care sunt necesare pentru a asigura desfășurarea în mod corect și eficient a controalelor și verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate într-un mod eficient, coerent și nediscriminatoriu care să protejeze interesele financiare ale Uniunii, în vederea completării prezentului regulament, dacă buna administrare a sistemului respectiv impune acest lucru, cu norme privind cerințele suplimentare în materie de proceduri vamale, în special cele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(4)   În ceea ce privește măsurile menționate în legislația agricolă, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește normele necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol, în special:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Atunci când legislația agricolă prevede astfel, statele membre solicită depunerea unei garanții care să dea asigurarea că se va plăti sau se va ceda o sumă de bani către o autoritate competentă în cazul în care o anumită obligație în temeiul legislației agricole respective nu este îndeplinită.

(2)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția este executată total sau parțial dacă o anumită obligație nu este îndeplinită sau este îndeplinită doar parțial.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 102 în vederea completării prezentului regulament cu norme care asigură un tratament nediscriminatoriu, echitatea și respectul proporționalității în cazul depunerii unei garanții și care:

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

(1)   Fiecare stat membru instituie și utilizează un sistem integrat de administrare și control (denumit în continuare „sistemul integrat”).

(2)   Sistemul integrat se aplică intervențiilor bazate pe suprafață și pe animale enumerate în titlul III capitolele II și IV din Regulamentul (UE) 2021/2115 și măsurilor menționate în capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și în capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(3)   În măsura în care este necesar, sistemul integrat este utilizat, de asemenea, pentru gestionarea și controlul condiționalității și pentru intervențiile din sectorul vitivinicol, prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(4)   În sensul acestui capitol, se aplică următoarele definiții:

(1)   Sistemul integrat conține următoarele elemente:

(2)   Sistemul integrat furnizează informații relevante pentru raportarea cu privire la indicatorii menționați la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(3)   Sistemul integrat funcționează cu ajutorul bazelor de date electronice și al sistemelor de informații geografice și permite schimbul de date și integrarea datelor între bazele de date electronice și sistemele de informații geografice. După caz, sistemele de informații geografice permit schimbul de date și integrarea datelor privind parcelele agricole din zonele protejate delimitate și din zonele desemnate care au fost stabilite în conformitate cu legislația Uniunii menționată în anexa XIII la Regulamentul (UE) 2021/2115, cum ar fi zonele Natura 2000 sau zonele vulnerabile la nitrați în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului (32), precum și elementele de peisaj prevăzute de bunele condiții agricole și de mediu definite în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (UE) 2021/2115 sau care fac obiectul intervențiilor enumerate în titlul III capitolele II și IV din regulamentul respectiv.

(4)   Fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre privind punerea în aplicare și implementarea sistemului integrat, Comisia poate să facă apel la serviciile unor organisme sau persoane specializate, pentru a facilita instituirea, monitorizarea și utilizarea sistemului integrat, în special în scopul de a acorda consultanță tehnică autorităților competente ale statelor membre.

(5)   Statele membre iau măsurile care se impun pentru instituirea și funcționarea adecvată a sistemului integrat și, în cazul în care acest lucru este solicitat de un alt stat membru, își acordă reciproc asistența necesară în scopul prezentului capitol.

(1)   Statele membre înregistrează și păstrează toate datele și documentația privind realizările anuale raportate în contextul verificării anuale a performanței, menționat la articolul 54, precum și privind progresele raportate în atingerea țintelor stabilite în planul strategic PAC și monitorizate în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Datele și documentația menționate la primul paragraf referitoare la anul calendaristic sau de comercializare în curs și la ultimii 10 ani calendaristici sau de comercializare sunt accesibile în vederea consultării prin intermediul bazelor de date digitale ale autorității competente a statului membru.

Datele utilizate pentru sistemul de monitorizare a suprafețelor pot fi stocate ca date primare pe un server extern în raport cu autoritățile competente. Datele respective se păstrează pe un server pentru cel puțin trei ani.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care au aderat la Uniune în sau după anul 2013 sunt obligate să se asigure că datele sunt disponibile în vederea consultării doar începând cu anul aderării lor.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre sunt obligate să se asigure că datele și documentația referitoare la sistemul de monitorizare a suprafețelor menționat la articolul 66 alineatul (1) litera (c) sunt disponibile în vederea consultării doar începând de la data punerii în aplicare a sistemului de monitorizare a suprafețelor.

(2)   Statele membre pot să aplice cerințele prevăzute la alineatul (1) la nivel regional, cu condiția ca respectivele cerințe și procedurile administrative privind înregistrarea și accesarea datelor să fie concepute astfel încât să fie uniforme pe întregul teritoriu al statului membru și să permită agregarea datelor la nivel național.

(3)   Statele membre se asigură că seturile de date colectate prin intermediul sistemului integrat care sunt relevante în sensul Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (33) sau pentru monitorizarea politicilor Uniunii sunt partajate gratuit între autoritățile publice și sunt puse la dispoziția publicului la nivel național. De asemenea, statele membre acordă acces la aceste seturi de date instituțiilor și organismelor Uniunii.

(4)   Statele membre se asigură că seturile de date colectate prin intermediul sistemului integrat care sunt relevante pentru producerea de statistici europene, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (34), sunt partajate gratuit cu Comisia (Eurostat), cu institutele naționale de statistică și, atunci când este necesar, cu alte autorități naționale responsabile pentru elaborarea de statistici europene.

(5)   Statele membre limitează accesul publicului la seturile de date menționate la alineatele (3) și (4) în cazul în care accesul respectiv ar afecta în mod negativ confidențialitatea datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(6)   Statele membre instituie sistemele lor prin care să se asigure că beneficiarii au acces la toate datele relevante care îi privesc, referitoare la terenurile pe care le utilizează sau intenționează să le utilizeze, pentru a le permite acestora să depună cereri corecte.

(1)   Sistemul de identificare a parcelelor agricole este un sistem de informații geografice instituit și actualizat periodic de către statele membre pe baza ortofotoplanurilor aeriene sau spațiale, care respectă un standard uniform ce garantează o precizie cel puțin echivalentă cu cea oferită de cartografierea la o scară de 1:5 000.

(2)   Statele membre se asigură că sistemul de identificare a parcelelor agricole:

(3)   Statele membre evaluează anual calitatea sistemului de identificare a parcelelor agricole în conformitate cu metodologia stabilită la nivelul Uniunii.

În cazul în care evaluarea relevă deficiențe în cadrul sistemului, statele membre adoptă măsuri de remediere adecvate sau, în lipsa acestora, sunt invitate de către Comisie să elaboreze un plan de acțiune în conformitate cu articolul 42.

Până la data de 15 februarie a anului următor anului calendaristic în cauză, sunt transmise Comisiei un raport de evaluare și, dacă este cazul, măsurile de remediere și calendarul punerii lor în aplicare.

(1)   În ceea ce privește ajutoarele pentru intervențiile bazate pe suprafață menționate la articolul 65 alineatul (2) și puse în aplicare în conformitate cu planurile strategice naționale PAC, statele membre impun depunerea unei cereri prin intermediul formularului de cerere cu informații geospațiale pus la dispoziție de autoritatea competentă.

(2)   În ceea ce privește ajutoarele pentru intervențiile bazate pe animale menționate la articolul 65 alineatul (2) și puse în aplicare în conformitate cu planurile lor strategice PAC, statele membre impun depunerea unei cereri.

(3)   Statele membre completează în prealabil cererile menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol cu informații provenite din sistemele menționate la articolul 66 alineatul (1) litera (g) și la articolele 68, 70, 71 și 73 sau din orice alte baze de date publice relevante.

(4)   Statele membre pot institui un sistem automat de cereri și pot decide în cazul cărora dintre cererile menționate la alineatele (1) și (2) este utilizat acest sistem.

(5)   Dacă un stat membru decide să utilizeze un sistem automat de cereri, acesta instituie un sistem care permite administrației să efectueze plățile către beneficiari pe baza informațiilor existente în bazele de date electronice oficiale. Atunci când există o modificare, informațiile existente respective sunt completate cu informații suplimentare, atunci când acest lucru este necesar, pentru a se ține seama de modificarea respectivă. Informațiile existente și orice informațiile suplimentare disponibile prin intermediul sistemului automat de cereri sunt confirmate de beneficiar.

(6)   Statele membre evaluează anual calitatea sistemului de depunere a cererilor cu informații geospațiale, în conformitate cu metodologia stabilită la nivelul Uniunii.

În cazul în care evaluarea relevă deficiențe în cadrul sistemului, statele membre adoptă măsuri de remediere adecvate sau, în lipsa acestora, sunt invitate de către Comisie să elaboreze un plan de acțiune în conformitate cu articolul 42.

Până la data de 15 februarie a anului următor anului calendaristic în cauză, sunt transmise Comisiei un raport de evaluare și, dacă este cazul, măsurile de remediere și calendarul punerii lor în aplicare.

(1)   Statele membre instituie și utilizează un sistem de monitorizare a suprafețelor, care va fi operațional începând cu 1 ianuarie 2023. În cazul în care implementarea integrală a sistemului de la data respectivă nu va fi posibilă din cauza unor limitări tehnice, statele membre pot alege să instituie și să demareze treptat utilizarea unui astfel de sistem, furnizând informații doar pentru un număr limitat de intervenții. Totuși, până la 1 ianuarie 2024 cel târziu, în toate statele membre trebuie să fie pe deplin operațional un sistem de monitorizare a suprafețelor.

(2)   Statele membre evaluează anual calitatea sistemului de monitorizare a suprafețelor în conformitate cu metodologia stabilită la nivelul Uniunii.

În cazul în care evaluarea relevă deficiențe în cadrul sistemului, statele membre adoptă măsuri de remediere adecvate sau, în lipsa acestora, sunt invitate de către Comisie să elaboreze un plan de acțiune în conformitate cu articolul 42.

Până la data de 15 februarie a anului următor anului calendaristic în cauză, sunt transmise Comisiei un raport de evaluare și, dacă este cazul, măsurile de remediere și calendarul punerii lor în aplicare.

(1)   Prezentul capitol stabilește norme specifice privind verificarea documentelor comerciale ale entităților care primesc sau efectuează plăți legate direct sau indirect de sistemul de finanțare din FEGA sau ale reprezentanților acestor entități (denumite în continuare „întreprinderi”), pentru a se stabili dacă tranzacțiile care fac parte din sistemul de finanțare din FEGA au fost într-adevăr efectuate și dacă au fost efectuate corect.

(2)   Prezentul capitol nu se aplică intervențiilor vizate de sistemul integrat menționat în capitolul II din prezentul titlu și în titlul III capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 102, acte delegate în vederea completării prezentului regulament cu o listă a intervențiilor care, din cauza modului în care au fost concepute și a cerințelor de control, nu sunt adecvate pentru controale ex post suplimentare sub forma verificării documentelor comerciale și, prin urmare, nu fac obiectul acestei verificări în temeiul prezentului capitol.

(3)   În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

(1)   Statele membre verifică în mod sistematic documentele comerciale ale întreprinderilor, ținând cont de caracterul tranzacțiilor supuse verificării. Statele membre se asigură că selectarea întreprinderilor în scopul verificării permite garantarea în cel mai înalt grad a eficacității măsurilor de prevenire și detectare a neregulilor. Selecția ține cont, între altele, de importanța financiară a întreprinderilor în cadrul sistemului respectiv și de alți factori de risc.

(2)   În cazurile corespunzătoare, verificarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol este extinsă la persoanele fizice și juridice cu care sunt asociate întreprinderile, precum și la alte persoane fizice sau juridice relevante pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 78.

(3)   Organismul sau organismele responsabile cu aplicarea prezentului capitol sunt organizate în așa fel încât să fie independente de departamentele sau ramurile departamentelor responsabile cu plățile și cu controalele desfășurate înaintea efectuării plăților.

(4)   Întreprinderile în cazul cărora suma încasărilor sau a plăților a fost mai mică de 40 000 EUR sunt supuse verificării în conformitate cu prezentul capitol numai din motive specifice care trebuie indicate de statele membre în planurile lor de control anuale menționate la articolul 80 alineatul (1).

(5)   Verificarea efectuată în temeiul prezentului capitol nu aduce atingere controalelor efectuate în temeiul articolelor 49 și 50.

(1)   Exactitatea datelor primare supuse verificării se stabilește prin mai multe controale încrucișate care includ, atunci când este cazul, documentele comerciale ale unor terți, în funcție de nivelul de risc prezentat, verificările cuprinzând:

(2)   În cazurile în care întreprinderile sunt obligate să țină o contabilitate specifică a stocurilor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, verificarea respectivei contabilități include, în cazurile corespunzătoare, confruntarea acesteia cu documentele comerciale și, dacă este cazul, cu cantitățile aflate efectiv în stoc.

(3)   Pentru selectarea tranzacțiilor care urmează a fi controlate, se ține seama în totalitate de nivelul de risc prezentat.

(4)   Responsabilii întreprinderii sau un terț se asigură că toate documentele comerciale și informațiile suplimentare sunt furnizate funcționarilor responsabili cu verificarea sau persoanelor autorizate să efectueze verificarea în numele acestora. Datele stocate în format electronic sunt furnizate pe un suport de date corespunzător.

(5)   Funcționarii responsabili cu verificarea sau persoanele autorizate să efectueze verificarea în numele acestora pot să solicite extrase sau copii ale documentelor menționate la alineatul (1).

(1)   Statele membre elaborează planuri de control în vederea verificărilor care urmează să fie efectuate în temeiul articolului 77 pe parcursul perioadei de verificare următoare.

(2)   În fiecare an, înainte de 15 aprilie, statele membre transmit Comisiei:

(3)   Planurile de control și modificările acestora elaborate de statele membre și transmise Comisiei sunt puse în aplicare de statele membre dacă, în termen de opt săptămâni, Comisia nu a transmis statelor membre comentariile sale.

(1)   În conformitate cu dreptul intern relevant, funcționarii Comisiei au acces la toate documentele elaborate în vederea sau ca urmare a verificărilor organizate în temeiul prezentului capitol, precum și la datele deținute, inclusiv la cele care sunt stocate în sistemele de prelucrare a datelor. Datele respective sunt furnizate, la cerere, pe un suport de date corespunzător.

(2)   Verificările menționate la articolul 77 sunt efectuate de funcționarii statelor membre. Funcționarii Comisiei pot participa la verificările respective dar aceștia nu pot exercita competențele de verificare atribuite funcționarilor statelor membre. Cu toate acestea, ei au acces la aceleași spații și la aceleași documente ca și funcționarii statelor membre.

(3)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor Regulamentelor (Euratom, CE) nr. 2988/95, (Euratom, CE) nr. 2185/96, (UE, Euratom) nr. 883/2013 și (UE) 2017/1939, în cazul în care dispozițiile naționale în domeniul procedurii penale rezervă anumite acțiuni funcționarilor desemnați în mod specific de dreptul intern, nici funcționarii Comisiei, nici funcționarii statului membru care solicită asistență nu participă la acțiunile respective. În orice caz, aceștia nu participă, în special, la vizitele la domiciliu sau la interogarea oficială a persoanelor în contextul dreptului penal al statului membru în cauză. Aceștia au totuși acces la informațiile obținute astfel.

(1)   Statele membre instituie un sistem pentru a verifica dacă următoarele categorii de beneficiari respectă obligațiile prevăzute în titlul III capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115:

(2)   Statele membre care aplică articolul 28 din Regulamentul (UE) 2021/2115 pot institui un sistem de control simplificat:

În cazul în care nu aplică articolul 28 din Regulamentul (UE) 2021/2115, un stat membru poate institui un sistem de control simplificat pentru fermierii a căror exploatație are o dimensiune maximă care nu depășește cinci hectare de suprafață agricolă declarată în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3)   Statele membre își pot utiliza sistemele de control existente și administrația pentru a asigura respectarea normelor privind condiționalitatea.

Sistemele respective trebuie să fie compatibile cu sistemele de control menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Statele membre efectuează o examinare anuală a sistemelor de control menționate la alineatele (1) și (2) în funcție de rezultatele obținute.

(5)   În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

(6)   Pentru a-și respecta obligațiile în materie de control prevăzute la alineatele (1)-(4), statele membre:

(1)   Statele membre instituie un sistem care prevede aplicarea de sancțiuni administrative beneficiarilor menționați la articolul 83 alineatul (1) din prezentul regulament care nu respectă, în orice moment al anului calendaristic în cauză, obligațiile prevăzute în titlul III capitolul I secțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Sancțiunile administrative menționate la primul paragraf se aplică doar dacă neconformitatea este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni imputabile direct beneficiarului respectiv și dacă este îndeplinită una sau fiecare dintre condițiile de mai jos:

Cu toate acestea, în ceea ce privește suprafețele de pădure, sancțiunile administrative menționate la primul paragraf nu se aplică dacă nu se cere sprijin pentru suprafața în cauză în conformitate cu articolele 70 și 71 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   În sistemele lor de sancțiuni administrative menționate la alineatul (1), statele membre:

În sensul primului paragraf litera (a), „transfer” înseamnă orice tip de tranzacție prin care terenul agricol sau exploatația agricolă sau părți ale acesteia încetează să mai fie la dispoziția cedentului.

(3)   Aplicarea unei sancțiuni administrative nu aduce atingere legalității și regularității cheltuielilor cărora li se aplică.

(1)   Sancțiunile administrative menționate la articolul 84 se aplică prin reducerea plăților sau excluderea de la întregul cuantum al plăților menționate la articolul 83 alineatul (1), care au fost acordate sau urmează a fi acordate beneficiarului în cauză în legătură cu cererile de ajutor pe care beneficiarul respectiv le-a transmis sau urmează să le transmită în cursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea neconformității. Reducerile sau excluderile se calculează pe baza plăților acordate sau care urmează să fie acordate în anul calendaristic în care s-a produs neconformitatea. Cu toate acestea, în cazul în care nu este posibil să se stabilească anul calendaristic în care s-a produs neconformitatea, reducerile sau excluderile se calculează pe baza plăților acordate sau care urmează să fie acordate în anul calendaristic în care a avut loc constatarea neconformității.

Pentru calcularea reducerilor și a excluderilor respective, se ține seama de gravitatea, amploarea, persistența sau caracterul repetitiv și de caracterul deliberat al neconformității constatate. Sancțiunile administrative impuse trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Sancțiunile administrative se bazează pe controalele efectuate în conformitate cu articolul 83 alineatul (6).

(2)   Ca regulă generală, reducerea este de 3 % din cuantumul total al plăților menționate la alineatul (1).

(3)   În cazul în care neconformitatea nu are consecințe sau are doar consecințe nesemnificative asupra îndeplinirii obiectivului vizat de standardul sau de cerința în cauză, nu se aplică nicio sancțiune administrativă.

Statele membre instituie un mecanism de avertizare pentru a se asigura că beneficiarii sunt informați cu privire la neconformitățile constatate și la posibilele măsuri de remediere care trebuie luate. Mecanismul respectiv include, de asemenea, serviciile specifice de consiliere agricolă menționate la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2021/2115, participarea la acestea putând deveni obligatorie pentru beneficiarii în cauză.

(4)   În cazul în care utilizează sistemul de monitorizare a suprafețelor menționat la articolul 66 alineatul (1) litera (c) pentru a detecta cazurile de neconformitate, un stat membru poate decide să aplice o reducere procentuală mai mică decât cea prevăzută la alineatul (2) de la prezentul articol.

(5)   În cazul în care neconformitatea are consecințe grave asupra îndeplinirii obiectivului vizat de standardul sau de cerința în cauză ori constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor, se aplică o reducere procentuală mai mare decât cea prevăzută la alineatul (2).

(6)   În cazul în care neconformitatea persistă sau se repetă o dată în decursul a trei ani calendaristici consecutivi, procentul reducerii este, ca regulă generală, 10 % din cuantumul total al plăților menționate la alineatul (1). Repetările ulterioare ale aceleiași neconformități, fără un motiv justificat din partea beneficiarului, sunt considerate cazuri de neconformitate deliberată.

În caz de neconformitate deliberată, procentul reducerii este de cel puțin 15 % din cuantumul total al plăților menționate la alineatul (1).

(7)   Pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru statele membre și caracterul efectiv, proporționalitatea și efectul de descurajare al sancțiunilor administrative în temeiul prezentului capitol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 1021, în vederea completării prezentului regulament cu norme detaliate referitoare la aplicarea și la calcularea sancțiunilor respective.

(1)   Statele membre instituie un sistem care prevede aplicarea de sancțiuni administrative beneficiarilor menționați la articolul 14 din Regulamentul (UE) 2021/2115 care nu respectă normele privind condiționalitatea socială enumerate în anexa IV la regulamentul respectiv.

În acest scop, statele membre își utilizează sistemele aplicabile de control și de asigurare a respectării normelor din domeniul legislației sociale și în materie de ocupare a forței de muncă, precum și standardele de muncă aplicabile pentru a garanta că beneficiarii de ajutor menționați la articolul 14 din Regulamentul (UE) 2021/2115, în capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și în capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 respectă obligațiile prevăzute în anexa IV la Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   Statele membre asigură o diviziune clară a responsabilităților între autoritățile sau organismele responsabile cu asigurarea respectării legislației sociale și de ocupare a forței de muncă și a standardelor de muncă aplicabile, pe de o parte, și agențiile de plăți, pe de altă parte, rolul agențiilor de plăți constând în efectuarea plăților și aplicarea de sancțiuni în temeiul mecanismului de condiționalitate socială.

(1)   În cadrul sistemului menționat la articolul 87 alineatul (1) primul paragraf, agenția de plăți este notificată cel puțin o dată pe an cu privire la cazurile de nerespectare, în cazul în care autoritățile sau organismele menționate la articolul 87 alineatul (2) au luat decizii executorii în acest sens. Notificarea respectivă include o evaluare și o clasificare a gravității, amplorii, persistenței sau caracterului repetitiv și a caracterului deliberat al neconformității în cauză. Statele membre pot utiliza orice sistem național aplicabil de clasificare a sancțiunilor în domeniul muncii pentru a efectua o astfel de evaluare. Notificarea adresată agenției de plăți respectă organizarea, sarcinile și procedurile interne ale autorităților și organismelor menționate la articolul 87 alineatul (2).

Agenția de plăți este notificată numai dacă neconformitatea este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni imputabile direct beneficiarului respectiv și dacă este îndeplinită una sau fiecare dintre condițiile de mai jos:

(2)   În sistemele lor de sancțiuni administrative menționate la articolul 87 alineatul (1), statele membre:

(3)   Aplicarea unei sancțiuni administrative nu aduce atingere legalității și regularității cheltuielilor cărora li se aplică.

(1)   Sancțiunile administrative se aplică prin reducerea plăților sau excluderea de la întregul cuantum al plăților menționate la articolul 83 alineatul (1), care au fost acordate sau urmează a fi acordate beneficiarului în cauză în legătură cu cererile de ajutor pe care beneficiarul respectiv le-a transmis sau urmează să le transmită în cursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea neconformității. Reducerile sau excluderile se calculează pe baza plăților acordate sau care urmează să fie acordate în anul calendaristic în care s-a produs neconformitatea. Cu toate acestea, în cazul în care nu este posibil să se stabilească anul calendaristic în care s-a produs neconformitatea, reducerile sau excluderile se calculează pe baza plăților acordate sau care urmează să fie acordate în anul calendaristic în care a avut loc constatarea neconformității.

Pentru calcularea reducerilor și a excluderilor respective, se ține seama de gravitatea, amploarea, persistența sau caracterul repetitiv și de caracterul deliberat al neconformității constatate, în concordanță cu evaluarea efectuată de autoritățile sau organismele menționate la articolul 87 alineatul (2). Sancțiunile administrative impuse trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Dispozițiile relevante de la articolul 85 alineatele (2), (5) și (6) se aplică mutatis mutandis aplicării și calculării sancțiunilor administrative.

(2)   Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între statele membre și caracterul efectiv, proporționalitatea și efectul de descurajare al sancțiunilor administrative în temeiul prezentului capitol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 102, în vederea completării prezentului regulament cu norme detaliate referitoare la aplicarea și calcularea sancțiunilor respective.

(1)   Pe lângă obligațiile de comunicare în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115, statele membre transmit Comisiei următoarele informații, declarații și documente:

(2)   Statele membre informează periodic Comisia în legătură cu aplicarea sistemului integrat menționat în titlul IV capitolul II. Comisia organizează schimburi de opinii cu statele membre pe această temă.

(1)   Statele membre și Comisia iau toate măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea informațiilor comunicate sau obținute în urma măsurilor de inspecție și de verificare a conturilor puse în aplicare în temeiul prezentului regulament.

Normele stabilite la articolul 8 din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 se aplică informațiilor respective.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor naționale referitoare la procedurile judiciare, informațiile colectate în cursul verificărilor prevăzute în titlul IV capitolul III sunt protejate prin secretul profesional. Aceste informații nu pot fi comunicate altor persoane decât celor care, prin funcțiile lor în statele membre sau în instituțiile Uniunii, trebuie să le cunoască pentru a-și putea îndeplini funcțiile.

(1)   Cuantumurile specificate în deciziile de punere în aplicare ale Comisiei de aprobare a planurilor strategice PAC, cuantumurile aferente angajamentelor și plăților efectuate de Comisie, cuantumurile cheltuielilor atestate sau certificate și cuantumurile din declarațiile de cheltuieli ale statelor membre se exprimă și se plătesc în euro.

(2)   Prețurile și cuantumurile stabilite în legislația agricolă se exprimă în euro.

Respectivele prețuri și cuantumuri se acordă sau se colectează în euro în statele membre care au adoptat moneda euro și în moneda națională în statele membre care nu au adoptat moneda euro.

(1)   În statele membre care nu au adoptat moneda euro, prețurile și cuantumurile menționate la articolul 93 alineatul (2) sunt convertite în moneda națională prin utilizarea unui curs de schimb.

(2)   Faptul generator al cursului de schimb este:

(3)   În cazul în care o plată directă prevăzută de Regulamentul (UE) 2021/2115 se face către un beneficiar în altă monedă decât euro, statele membre convertesc cuantumul ajutorului exprimat în euro în moneda națională pe baza celui mai recent curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) anterior datei de 1 octombrie a anului pentru care se acordă ajutorul.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide, în cazuri justificate corespunzător, să realizeze conversia pe baza mediei ratelor de schimb stabilite de BCE în luna anterioară datei de 1 octombrie a anului pentru care se acordă ajutorul. Statele membre care aleg această opțiune stabilesc și publică respectiva rată medie anterior datei de 1 decembrie a anului respectiv.

(4)   În ceea ce privește FEGA, când își întocmesc declarațiile de cheltuieli, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică același curs de schimb pe care l-au utilizat pentru a efectua plăți către beneficiari sau pentru a primi venituri, în conformitate cu prezentul capitol.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 102, în vederea completării prezentului regulament cu norme privind respectivele fapte generatoare și cursul de schimb care trebuie utilizat. Faptul generator specific este determinat în funcție de următoarele criterii:

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 102, în vederea completării prezentului regulament cu norme privind cursul de schimb aplicabil la întocmirea declarațiilor de cheltuieli și la înregistrarea operațiunilor de depozitare publică în contabilitatea agenției de plăți.

(1)   Comisia poate adopta, prin acte de punere în aplicare, măsuri pentru a garanta aplicarea dreptului Uniunii în cazul în care există practici monetare excepționale privind o monedă națională care sunt susceptibile să pericliteze aplicarea dreptului Uniunii. Actele de punere în aplicare respective pot constitui derogări de la normele existente doar pentru perioada de timp care este strict necesară. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 103 alineatul (3).

Măsurile menționate la primul paragraf sunt notificate imediat Parlamentului European și Consiliului, precum și statelor membre.

(2)   În cazul în care există practici monetare excepționale privind o monedă națională care sunt susceptibile să pericliteze aplicarea dreptului Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 102, în vederea completării prezentului regulament cu derogări de la prezentul capitol, în următoarele cazuri:

(1)   Dacă un stat membru care nu a adoptat moneda euro ia decizia de a plăti în euro, nu în moneda sa națională, cheltuielile care decurg din legislația agricolă, statul membru respectiv ia măsuri pentru a se asigura că folosirea monedei euro nu oferă un avantaj sistematic față de utilizarea monedei naționale.

(2)   Statul membru notifică Comisiei măsurile planificate menționate la alineatul (1), înainte de intrarea acestora în vigoare. Măsurile respective nu produc efecte înainte de notificarea trimisă statului membru respectiv de Comisie că este de acord cu acestea.

(1)   Statele membre asigură publicarea anuală ex post a beneficiarilor FEGA și FEADR în sensul articolului 49 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 și în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol, inclusiv, dacă este cazul, a informațiilor referitoare la grupuri în care participă beneficiarii, în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) din prezentul regulament, astfel cum le-au fost furnizate de către beneficiari în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) din prezentul regulament.

(2)   Articolul 49 alineatul (3) literele (a), (b), (d)- (j) și (l) și articolul 49 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 se aplică în ceea ce privește beneficiarii FEADR și FEGA, după caz. Aplicarea articolului 49 alineatul (3) litera (e) din regulamentul respectiv este limitată la scopul operațiunii. Articolul 49 alineatul (3) litera (k) din regulamentul respectiv se aplică în ceea ce privește FEADR.

(3)   În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(4)   Fiecare stat membru pune la dispoziție informațiile menționate la articolul 49 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 pe un site web unic. Astfel de informații sunt disponibile timp de doi ani de la data publicării inițiale a acestora.

Statele membre nu publică informațiile menționate la articolul 49 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2021/1060 în cazul în care cuantumul ajutorului primit în cursul unui an de către un beneficiar este mai mic sau egal cu 1 250 EUR.

(1)   Fără a se aduce atingere articolelor 98, 99 și 100, statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopul îndeplinirii obligațiilor de gestionare, control, audit și monitorizare și evaluare care le revin în temeiul prezentului regulament și, în special, a celor stabilite în titlul II capitolul II, în titlul III capitolele III și IV, în titlul IV și în titlul V capitolul III, precum și în scopuri statistice și nu prelucrează datele respective într-un mod incompatibil cu scopurile respective.

(2)   În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115, precum și în scopuri statistice, datele cu caracter personal sunt anonimizate.

(3)   Datele cu caracter personal set prelucrează în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725. În special, aceste date nu sunt stocate într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pe o perioadă mai lungă decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate ulterior, ținând seama de perioadele minime de păstrare prevăzute de dreptul aplicabil la nivelul Uniunii și la nivel național.

(4)   Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi prelucrate de către organisme naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile privind protecția datelor prevăzute de Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 11 alineatul (1), articolul 17 alineatul (5), articolul 23 alineatul (2), articolul 38 alineatul (2), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 44 alineatele (4) și (5), articolul 47 alineatul (1), articolul 52 alineatul (1), articolul 54 alineatul (4), articolul 55 alineatul (6), articolul 60 alineatul (3), articolul 64 alineatul (3), articolul 74, articolul 76 alineatul (2), articolul 85 alineatul (7), articolul 89 alineatul (2), articolul 94 alineatele (5) și (6), articolul 95 alineatul (2) și articolul 105 se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani, de la 7 decembrie 2021. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (1), articolul 17 alineatul (6), articolul 23 alineatul (2), articolul 38 alineatul (2), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 44 alineatele (4) și (5), articolul 47 alineatul (1), articolul 52 alineatul (1), articolul 54 alineatul (4), articolul 55 alineatul (6), articolul 60 alineatul (3), articolul 64 alineatul (3), articolul 74, articolul 76 alineatul (2), articolul 85 alineatul (7), articolul 89 alineatul (2), articolul 94 alineatele (5) și (6), articolul 95 alineatul (2) și articolul 105 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (1), articolului 17 alineatul (6), articolului 23 alineatul (2), articolului 38 alineatul (2), articolului 40 alineatul (3), articolului 41 alineatul (3), articolului 44 alineatele (4) și (5), articolului 47 alineatul (1), articolului 52 alineatul (1), articolului 54 alineatul (4), articolului 55 alineatul (6), articolul 60 alineatul (3), articolului 64 alineatul (3), articolului 74, articolului 76 alineatul (2), articolului 85 alineatul (7), articolului 89 alineatul (2), articolului 94 alineatele (5) și (6) articolul 95 alineatul (2) și articolului 105 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de un comitet denumit Comitetul pentru fondurile agricole. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În sensul articolelor 11, 12, 17, 18, 23, 26, 32, 39-44, 47, 51-55, 58, 59, 60, 64, 75, 82, 92, 95 și 100, în ceea ce privește chestiunile legate de intervențiile sub formă de plăți directe, intervențiile în anumite sectoare, intervențiile pentru dezvoltarea rurală și organizarea comună a piețelor, Comisia este asistată de Comitetul pentru fondurile agricole, de Comitetul pentru politica agricolă comună instituit prin Regulamentul (UE) 2021/2115 și de Comitetul pentru organizarea comună a piețelor agricole instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se abrogă.

Cu toate acestea:

(2)   Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament, la Regulamentul (UE) 2021/2115 și la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.