EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32020R2220

Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022

OJ L 437, 28.12.2020, p. 1–29 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/2220/oj

28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/1


REGULAMENTUL (UE) 2020/2220 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere avizul Curții de Conturi (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Propunerile legislative ale Comisiei privind politica agricolă comună (PAC) după 2020 au avut ca scop instituirea cadrului puternic al Uniunii esențial pentru a asigura faptul că PAC rămâne o politică comună cu condiții echitabile, oferind în același timp statelor membre o responsabilitate mai mare în ceea ce privește modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele stabilite. În consecință, statele membre urmează să întocmească planuri strategice PAC și să le pună în aplicare după aprobarea acestora de Comisie.

(2)

Procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 nu a fost încheiată în timp util pentru a permite statelor membre și Comisiei să pregătească toate elementele necesare în vederea aplicării noului cadru juridic și a noilor planuri strategice PAC începând de la 1 ianuarie 2021, conform propunerii inițiale a Comisiei. Această întârziere a creat incertitudine și riscuri pentru fermierii din Uniune și pentru întregul sector agricol al Uniunii. Pentru a reduce incertitudinea respectivă și a menține vitalitatea în zonele și regiunile rurale, precum și pentru a contribui la durabilitatea mediului, prezentul regulament ar trebui să prevadă aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC acoperind perioada 2014-2020 (denumit în continuare „cadrul PAC actual”) și efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție în anii 2021 și 2022 (denumită în continuare „perioada de tranziție”) până la data aplicării noului cadru juridic acoperind perioada care începe la 1 ianuarie 2023 (denumit în continuare „noul cadru juridic”).

(3)

Întrucât procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 încă nu a fost încheiată și planurile strategice PAC încă nu au fost elaborate de statele membre, iar părțile interesate trebuie consultate, cadrul PAC actual ar trebui să fie aplicat în continuare pentru perioada suplimentară de doi ani. Scopul perioadei de tranziție este de a facilita o tranziție armonioasă pentru beneficiari la o nouă perioadă de programare și de a oferi posibilitatea de a se ține seama de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”).

(4)

Pentru a se asigura faptul că în 2021 și 2022 se poate acorda sprijin fermierilor și altor beneficiari din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Uniunea ar trebui să acorde în continuare acest sprijin pe durata perioadei de tranziție în condițiile cadrului PAC actual. Cadrul PAC actual a fost stabilit, în special, în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 (4), (UE) nr. 1305/2013 (5), (UE) nr. 1306/2013 (6), (UE) nr. 1307/2013 (7) și (UE) nr. 1308/2013 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să acorde statelor membre timp suficient pentru a-și pregăti propriile planuri strategice PAC, precum și să faciliteze crearea structurilor administrative necesare pentru punerea în aplicare cu succes a noului cadru juridic, în special permițând o creștere a asistenței tehnice. Toate planurile strategice PAC ar trebui să fie pregătite pentru a intra în vigoare de îndată ce se va încheia perioada de tranziție pentru a oferi stabilitatea și certitudinea atât de necesare pentru sectorul agricol.

(6)

Având în vedere faptul că Uniunea ar trebui să sprijine în continuare dezvoltarea rurală pe întreaga durată a perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a finanța programele lor prelungite de dezvoltare rurală din alocarea bugetară corespunzătoare pentru anii 2021 și 2022. Programele prelungite ar trebui să garanteze că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR este rezervată măsurilor menționate la articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în conformitate cu noile obiective ambițioase stabilite în Pactul verde european.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 stabilește norme comune aplicabile FEADR și altor fonduri care funcționează într-un cadru comun. Regulamentul respectiv ar trebui să se aplice în continuare programelor sprijinite de FEADR pentru perioada de programare 2014-2020 și pentru anii de programare 2021 și 2022.

(8)

Termenele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru rapoartele de implementare, reuniunile anuale de reexaminare, evaluările ex-post și rapoartele de sinteză, eligibilitatea cheltuielilor și dezangajarea, precum și angajamentele bugetare sunt limitate la perioada de programare 2014-2020. Termenele respective ar trebui adaptate pentru a ține seama de durata prelungită a perioadei în care ar trebui să fie implementate programele referitoare la sprijinul acordat din FEADR.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei (10) prevăd că cheltuielile pentru anumite angajamente pe termen lung asumate în temeiul anumitor regulamente care au acordat sprijin pentru dezvoltare rurală înainte ca Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să devină aplicabil, ar trebui, în anumite condiții, să fie efectuate în continuare de FEADR în perioada de programare 2014-2020. De asemenea, cheltuielile în cauză ar trebui să fie în continuare eligibile pe durata angajamentului lor juridic respectiv, în aceleași condiții, în anii de programare 2021 și 2022. Din motive de claritate și securitate juridică, ar trebui să se clarifice și faptul că angajamentele juridice asumate în temeiul unor măsuri anterioare care corespund măsurilor din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 cărora li se aplică sistemul integrat de administrare și control ar trebui să facă obiectul respectivului sistem integrat de administrare și control, precum și faptul că plățile aferente respectivelor angajamente juridice ar trebui efectuate în perioada 1 decembrie-30 iunie a anului calendaristic următor.

(10)

FEADR ar trebui să poată sprijini costul consolidării capacităților și acțiunile pregătitoare în sprijinul elaborării și al implementării viitoare a strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în baza noului cadru juridic.

(11)

În 2015, la alocarea drepturilor la plată sau la recalcularea drepturilor la plată pentru statele membre care au menținut drepturile existente în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, unele state membre au comis erori atunci când au stabilit numărul sau valoarea drepturilor la plată. Chiar și atunci când s-au produs în cazul unui singur fermier, multe dintre aceste erori influențează valoarea drepturilor la plată pentru toți fermierii și pentru toți anii. Unele state membre au comis erori și după 2015, la alocarea drepturilor din rezervă, de exemplu, în calculul valorii medii. O astfel de neconformitate face în mod normal obiectul unei corecții financiare până la luarea de măsuri corective de către statul membru în cauză. Având în vedere timpul scurs de la prima alocare, eforturile depuse de statele membre pentru a stabili și, acolo unde este relevant, pentru a corecta drepturile și, de asemenea, în interesul securității juridice, numărul și valoarea drepturilor la plată ar trebui considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate cu efect de la o anumită dată.

(12)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statelor membre li s-a oferit opțiunea de a aplica, pentru alocarea drepturilor la plată, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile. Pășunile alpine sunt adesea gestionate în mod colectiv și, prin urmare, zonele sunt repartizate anual, creând astfel un grad semnificativ de incertitudine în rândul fermierilor din statele membre în cauză. Implementarea acestui sistem s-a dovedit a fi deosebit de complexă, în special în ceea ce privește definirea exactă a zonelor în cauză. Întrucât valoarea drepturilor la plată în zonele în care coeficientul de reducere nu se aplică depinde de suma drepturilor la plată din zonele desemnate, această incertitudine îi afectează ulterior pe toți fermierii din statele membre în cauză. Pentru a stabiliza sistemul aplicat în prezent în respectivele state membre și în vederea asigurării securității juridice pentru toți fermierii din statele membre în cauză cât mai curând cu putință, statele membre în cauză ar trebui să poată considera că sunt îndeplinite cerințele de legalitate și regularitate în ceea ce privește valoarea și numărul tuturor drepturilor alocate tuturor fermierilor înainte de 1 ianuarie 2020. Fără a aduce atingere eventualelor căi de atac puse la dispoziția beneficiarilor individuali, valoarea respectivelor drepturi ar trebui să fie valoarea pentru anul calendaristic 2019, valabilă la 31 decembrie 2019.

(13)

Confirmarea drepturilor la plată nu reprezintă o excepție de la responsabilitatea statelor membre în cadrul gestiunii partajate a FEGA de a asigura protejarea bugetului Uniunii de cheltuieli neconforme. Prin urmare, confirmarea drepturilor la plată alocate fermierilor înainte de 1 ianuarie 2021 sau, prin derogare, înainte de 1 ianuarie 2020 nu ar trebui să aducă atingere competenței Comisiei de a lua deciziile menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în legătură cu plățile neconforme acordate pentru orice an calendaristic până în 2020 inclusiv sau, prin derogare, până în 2019 inclusiv, rezultate din erori privind numărul sau valoarea respectivelor drepturi la plată.

(14)

Având în vedere faptul că noul cadru juridic pentru PAC nu a fost încă adoptat, ar trebui clarificat faptul că ar trebui stabilite măsuri tranzitorii care să reglementeze tranziția de la schemele de sprijin existente acordate pe bază multianuală la noul cadru juridic.

(15)

Pentru a se limita o reportare semnificativă a angajamentelor din actuala perioadă de programare în materie de dezvoltare rurală către planurile strategice PAC, durata noilor angajamente multianuale în ceea ce privește agromediul și clima, agricultura ecologică și bunăstarea animalelor ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la o perioadă de maximum trei ani. Începând din 2022, prelungirea angajamentelor existente ar trebui limitată la un an.

(16)

Articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 a prevăzut măsuri tranzitorii pentru a se facilita eliminarea progresivă a plăților în zonele care, din cauza aplicării unor noi criterii de delimitare, nu ar mai fi considerate drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale. Aceste plăți urmau să fie plătite până în 2020 și pentru o perioadă maximă de patru ani. Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului (11) a prelungit termenul inițial pentru noua delimitare a acestor zone până în 2019. Pentru fermierii din statele membre care au stabilit delimitarea în 2018 și 2019, eliminarea progresivă a plăților nu a putut atinge nivelul maxim de patru ani. Pentru a continua eliminarea progresivă a plăților, ar trebui să li se permită statelor membre să le plătească în continuare în anii 2021 și 2022, dacă este cazul. Pentru a asigura un nivel adecvat al plăților pe hectar, în conformitate cu articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nivelul plăților în anii 2021 și 2022 ar trebui stabilit la 25 EUR pe hectar.

(17)

Întrucât fermierii sunt expuși la riscuri economice și de mediu tot mai mari ca urmare a schimbărilor climatice și a creșterii volatilității prețurilor, Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 prevede o măsură de gestionare a riscurilor pentru a ajuta fermierii să facă față acestor riscuri. Această măsură include contribuții financiare la fonduri mutuale și un instrument de stabilizare a veniturilor. Pentru a se asigura egalitatea de tratament între fermierii din întreaga Uniune, evitarea denaturării concurenței și respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii, au fost prevăzute condiții specifice pentru acordarea sprijinului în cadrul acestei măsuri. Pentru a promova și mai mult utilizarea acestei măsuri pentru fermierii din toate sectoarele, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a reduce pragul de 30 % care este aplicabil respectivului instrument și care generează compensarea fermierilor pentru scăderea producției sau a veniturilor, dar nu sub 20 %.

(18)

Fermierii și întreprinderile rurale au fost afectați într-un mod fără precedent de consecințele epidemiei de COVID-19. Prelungirea restricțiilor extinse de circulație instituite în statele membre, precum și închiderea obligatorie a magazinelor, a piețelor în aer liber, a restaurantelor și a altor unități ospitaliere au creat perturbări economice în sectorul agricol și comunitățile rurale și au condus la probleme legate de lichidități și de fluxul de numerar pentru fermieri și pentru micile întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Pentru a răspunde impactului crizei rezultate în urma epidemiei de COVID-19, durata pentru care se aplică măsura menționată la articolul 39b din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ar trebui prelungită pentru a aborda problemele continue de lichiditate care pun în pericol continuitatea activităților agricole și a micilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Sprijinul aferent măsurii respective ar trebui să fie finanțat cu până la 2 % din fondurile FEADR alocate statelor membre în perioada de programare 2014-2020.

(19)

Pentru a se evita situația în care fondurile pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității în anii de programare 2021 și 2022 rămân necheltuite, statele membre care utilizează posibilitatea de a transfera cuantumuri de la plățile directe la dezvoltarea rurală ar trebui să poată aplica alocarea minimă de 5 %, iar în cazul Croației de 2,5 %, pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității numai în ceea ce privește contribuția FEADR la dezvoltarea rurală prelungită până la 31 decembrie 2022, calculată înainte de efectuarea transferului cuantumurilor de la plățile directe.

(20)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (12) de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (denumit în continuare „Regulamentul EURI”), ar trebui puse la dispoziție resurse suplimentare pentru anii 2021 și 2022 în vederea abordării impactului crizei provocate de COVID-19 și a consecințelor acesteia asupra sectorului agricol și a zonelor rurale ale Uniunii Europene.

(21)

Având în vedere provocările fără precedent cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii din cauza crizei provocate de COVID-19, resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui să fie utilizate pentru finanțarea măsurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, pregătind terenul pentru o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, în conformitate cu obiectivele angajamentelor Uniunii în materie de mediu și climă și cu noile ambiții stabilite în Pactul verde european.

(22)

Prin urmare, statele membre nu ar trebui să reducă nivelul de ambiție în materie de mediu al programelor lor de dezvoltare rurală existente. Acestea ar trebui să asigure aceeași cotă globală pentru resursele suplimentare ca cea pe care au rezervat-o în programele lor de dezvoltare rurală pentru măsurile care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, în cadrul contribuției FEADR (denumit în continuare „principiul menținerii nivelului de protecție”). În plus, un procent de cel puțin 37 % din resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui alocat măsurilor care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, precum și bunăstării animalelor și pentru LEADER. De asemenea, un procent de cel puțin 55 % din aceste resurse suplimentare ar trebui alocat măsurilor care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale, și anume investiții în active fizice, dezvoltarea fermelor și a afacerilor, sprijin pentru servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale și cooperare.

(23)

În cazul în care statele membre nu sunt în măsură să respecte principiul menținerii nivelului de protecție, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga de la obligația de a aloca cel puțin 55 % din resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene pentru măsuri care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale și ar trebui, de preferință, să sprijine măsuri care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă. Totuși, pentru a oferi statelor membre suficientă flexibilitate, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a deroga de la principiul menținerii nivelului de protecție în ceea ce privește aceste resurse suplimentare, în măsura în care este necesar pentru respectarea obligației privind procentul de 55 %.

(24)

Resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene fac obiectul unor condiții specifice. Aceste resurse suplimentare ar trebui astfel să fie programate și monitorizate separat de sprijinul acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală, aplicându-se în același timp, ca regulă generală, normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Prin urmare, aceste resurse suplimentare ar trebui implementate prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și ar trebui să fie luate în considerare în cadrul regulamentului respectiv ca sume care finanțează măsuri în cadrul FEADR. În consecință, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, ar trebui să se aplice normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, inclusiv normele privind modificarea programelor de dezvoltare rurală, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, inclusiv normele privind dezangajarea automată, și Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(25)

Ar trebui să se stabilească o rată de cofinanțare maximă specifică a Uniunii, precum și o rată sporită de sprijin pentru investițiile care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală și un ajutor de sprijin acordat tinerilor fermieri, pentru a asigura efectul de levier adecvat al resurselor suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene.

(26)

Pentru a se asigura continuitatea pe durata perioadei de tranziție, rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol ar trebui menținută pentru anii 2021 și 2022. Cuantumul relevant al rezervei pentru anii 2021 și 2022 ar trebui să fie inclus în rezerva respectivă.

(27)

În ceea ce privește măsurile de prefinanțare din FEADR, ar trebui clarificat faptul că nici prelungirea până la 31 decembrie 2022 a programelor sprijinite de FEADR în conformitate cu prezentul regulament și nici resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI nu ar trebui să conducă la acordarea unei prefinanțări suplimentare pentru programele în cauză.

(28)

Articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede în prezent că statele membre au obligația de a notifica deciziile pe care le-au luat în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea cuantumului plăților directe care urmează să fie acordate unui fermier într-un anumit an calendaristic pentru partea din sumă care depășește 150 000 EUR, doar pentru anii 2015-2020. Pentru a se asigura continuitatea sistemului existent, statele membre ar trebui, de asemenea, să își notifice deciziile luate în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(29)

Articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să transfere fonduri între plățile directe și dezvoltarea rurală în ceea ce privește anii calendaristici 2014-2020. Pentru a se asigura faptul că statele membre își pot urma propria strategie, flexibilitatea dintre piloni ar trebui să fie disponibilă și pentru anul calendaristic 2021 (exercițiul financiar 2022) și pentru anul calendaristic 2022 (exercițiul financiar 2023).

(30)

Pentru a i se permite Comisiei să stabilească plafoanele bugetare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), cu articolul 36 alineatul (4), cu articolul 42 alineatul (2), cu articolul 49 alineatul (2), cu articolul 51 alineatul (4) și cu articolul 53 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar ca statele membre să își notifice deciziile privind alocările financiare pentru fiecare schemă în parte până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

(31)

Articolul 22 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede o ajustare lineară a valorii drepturilor la plată în eventualitatea unei modificări a plafonului schemei de plată de bază de la un an la altul din cauza anumitor decizii luate de statele membre care afectează plafonul schemei de plată de bază. Prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament privind plafoanele naționale după anul calendaristic 2020 și eventualele modificări anuale de la acea dată ar putea avea un impact asupra plafonului schemei de plată de bază. Prin urmare, pentru ca statele membre să poată respecta obligația prevăzută la articolul 22 alineatul (4) din regulamentul respectiv, potrivit căreia suma dintre valoarea drepturilor la plată și valoarea rezervelor este egală cu plafonul schemei de plată de bază, este oportun să se prevadă o ajustare lineară în vederea adaptării la prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament sau la modificările aduse acestei anexe în decursul perioadei de tranziție. În plus, pentru a li se oferi statelor membre o mai mare flexibilitate, ar fi adecvat să li se permită să adapteze valoarea drepturilor la plată sau a rezervei, eventual cu rate de ajustare diferite.

(32)

În conformitate cu cadrul juridic actual, statele membre și-au notificat în 2014 deciziile până în anul calendaristic 2020, referitoare la împărțirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază între regiuni și la eventualele modificări anuale progresive pentru perioada care face obiectul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. Este necesar ca statele membre să notifice aceste decizii și pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(33)

Mecanismul de convergență internă reprezintă procesul de bază pentru o repartizare mai echitabilă a sprijinului direct pentru venit în rândul fermierilor. Diferențele individuale semnificative bazate pe referințe istorice vechi sunt din ce în ce mai greu de justificat. În Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, modelul de bază al convergenței interne constă în aplicarea de către statele membre a unei rate forfetare uniforme pentru toate drepturile la plată, la nivel național sau regional, începând din 2015. Cu toate acestea, pentru a se asigura o tranziție mai ușoară către o valoare uniformă, a fost stabilită o derogare care permite statelor membre să diferențieze valorile drepturilor la plată prin aplicarea convergenței parțiale, denumită și „modelul tunelului”, între 2015 și 2019. Unele state membre au utilizat respectiva derogare. Pentru a continua procesul către o repartizare mai echitabilă a plăților directe, statele membre ar trebui să poată converge în continuare către o medie națională sau regională după 2019, în loc să aplice o rată forfetară uniformă sau să mențină valoarea drepturilor la nivelul acestora din 2019. Prin urmare, această posibilitate a statelor membre ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021. Statele membre ar trebui să notifice în fiecare an Comisiei decizia lor pentru anul următor.

(34)

Dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 privind ajustarea tuturor drepturilor la plată care sunt modificate prin prezentul regulament ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, astfel încât să se clarifice faptul că statele membre au avut posibilitatea de a aplica convergența după 2019.

(35)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede modificări anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezervă pentru a se ține seama de etapele anuale ale plafonului național stabilit în anexa II la regulamentul respectiv, reflectând o gestionare multianuală a rezervei. Normele respective ar trebui adaptate, astfel încât să reflecte posibilitatea de a modifica atât valoarea tuturor drepturilor la plată alocate, cât și a rezervei, pentru a ține cont de o modificare a cuantumului din anexa II la regulamentul respectiv între doi ani. În statele membre care decid să continue convergența internă, convergența internă respectivă este implementată anual. Pentru anii calendaristici 2020, 2021 și 2022, numai valoarea dreptului la plată pentru anul în curs trebuie stabilită în anul alocării. Valoarea unitară a drepturilor la plată care urmează să fie alocate din rezervă într-un anumit an ar trebui calculată după o eventuală ajustare a rezervei în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament. În orice an ulterior, valoarea drepturilor la plată alocate din rezervă ar trebui adaptată în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament.

(36)

Articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede aplicarea schemei de plată unică pe suprafață până la 31 decembrie 2020. Este oportun să se permită prelungirea schemei de plată unică pe suprafață în 2021 și 2022.

(37)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată plata redistributivă începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit în același timp cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(38)

În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020 pentru a se evita o scădere bruscă și substanțială a sprijinului în sectoarele care au beneficiat, până în 2014, de ajutoarele naționale tranzitorii. Pentru a se asigura că, pe durata perioadei de tranziție, aceste ajutoare continuă să își joace rolul în sprijinirea veniturilor fermierilor din respectivele sectoare specifice, ar trebui să se prevadă continuitatea ajutoarelor menționate în aceleași condiții și cu aceleași limitări ca și pentru perioada 2015-2020.

(39)

Din motive de securitate juridică, ar trebui să se clarifice faptul că articolele 41 și 42 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permit statelor membre să își revizuiască anual deciziile privind plata redistributivă. Termenul pentru revizuire aplicabil în 2021 și 2022 ar trebui să fie același cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(40)

Articolul 52 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 împuternicește Comisia să adopte acte delegate care să permită statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului cuplat facultativ până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat acest sprijin într-o perioadă de referință din trecut. Respectiva împuternicire urmărește să asigure cea mai mare coerență posibilă între schemele Uniunii care vizează sectoare susceptibile să fie afectate de dezechilibre structurale de piață. Prin urmare, este oportună prelungirea acestei împuterniciri pentru a acoperi și anii 2021 și 2022.

(41)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată sprijinul cuplat facultativ începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit la aceeași dată cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni. În mod similar, decizia statelor membre de a continua sau de a înceta acordarea sprijinului cuplat facultativ în anii 2021 și 2022 și notificarea către Comisie a respectivei decizii ar trebui amânate până la aceeași dată.

(42)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește elementele din notificările statelor membre privind sprijinul cuplat facultativ. Este oportun să se clarifice că respectivele notificări pentru anii calendaristici 2021 și 2022 ar trebui să includă procentul din plafonul național utilizat pentru a finanța sprijinul în cauză pentru anii 2021 și 2022.

(43)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de organizare comună a piețelor agricole și include anumite scheme de ajutoare. Propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 prevăd ca respectivele scheme de ajutoare să fie integrate în viitoarele planuri strategice PAC ale statelor membre. Pentru a asigura o integrare fără probleme a respectivelor scheme de ajutoare în viitoarea PAC, ar trebui stabilite norme privind durata fiecărei scheme de ajutoare, atunci când acestea trebuie reînnoite pe durata perioadei de tranziție. Prin urmare, în ceea ce privește schema de ajutoare din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, programele de lucru existente întocmite pentru perioada 1 aprilie 2018-31 martie 2021 ar trebui să fie succedate de noi programe de lucru care să se desfășoară în perioada 1 aprilie 2021-31 decembrie 2022. Programele operaționale existente în sectorul fructelor și legumelor care nu și-au atins durata maximă de cinci ani pot fi prelungite numai până la 31 decembrie 2022. Noile programe operaționale din sectorul fructelor și legumelor ar trebui aprobate numai pentru o durată maximă de trei ani. Programele naționale existente pentru sectorul apicol întocmite pentru perioada 1 august 2019-31 iulie 2022 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2022.

(44)

Din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19, viticultorii care dețin autorizații de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 au fost împiedicați în mare măsură să utilizeze respectivele autorizații astfel cum planificaseră în ultimul lor an de valabilitate. Pentru a se evita pierderea respectivelor autorizații și a se reduce riscul de deteriorare a condițiilor în care ar trebui să se efectueze plantarea, este necesar să se acorde o prelungire a valabilității autorizațiilor de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020. Prin urmare, toate autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2021. De asemenea, ținând seama de modificările perspectivelor pieței, titularii autorizațiilor de plantare care expiră în 2020 ar trebui să aibă posibilitatea de a nu-și utiliza autorizațiile fără ca acest lucru să facă obiectul unor sancțiuni administrative.

(45)

Dispoziția Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 privind autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020, modificate prin prezentul regulament, ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, având în vedere perturbările cauzate de pandemia COVID-19 și dificultățile pe care aceasta le-a cauzat în ceea ce privește utilizarea respectivelor autorizații de plantare.

(46)

În 2013, au fost prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare de struguri de vinificație spre noua schemă a autorizațiilor de plantare, în special cu scopul de se a evita plantările excesive înainte de lansarea noii scheme. Ultimul termen pentru depunerea cererilor pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații expiră la 31 decembrie 2020. Cu toate acestea, autorizațiile trebuie utilizate de solicitant și nu pot fi comercializate ca în cazul fostelor drepturi de plantare. În plus, solicitanților de autorizații li s-ar putea impune să aibă o suprafață viticolă corespunzătoare, ceea ce poate conduce la situații în care titularii de drepturi de plantare nu au reușit încă să achiziționeze suprafețele viticole corespunzătoare pentru a utiliza autorizațiile care ar rezulta din conversia drepturilor lor de plantare. Impactul economic sever al pandemiei de COVID-19 asupra sectorului vitivinicol a dus la probleme cu fluxul de numerar pentru viticultori și, de asemenea, la incertitudini în ceea ce privește viitoarea cerere de vin. Viticultorii care dețin încă drepturi de plantare nu ar trebui să fie obligați să decidă dacă doresc să-și convertească drepturile de plantare în autorizații în timp ce se confruntă cu dificultăți excepționale ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, mai ales pentru că ar face obiectul unei sancțiuni administrative dacă nu și-ar utiliza autorizațiile de plantare rezultate din conversie. Prin urmare, statele membre care au permis viticultorilor să-și depună cererile de conversie a drepturilor de plantare până la 31 decembrie 2020 ar trebui să poată prelungi termenul de depune a respectivelor cereri până la 31 decembrie 2022. În consecință, data-limită de valabilitate a respectivelor autorizații convertite ar trebui adaptată și ar trebui să se încheie la 31 decembrie 2025.

(47)

Articolul 214a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a permis Finlandei să acorde, în anumite condiții, ajutoare naționale în sudul Finlandei, până în 2020, sub rezerva autorizării de către Comisie. Pentru a asigura continuitatea plăților respectivelor ajutoare pe durata perioadei de tranziție, acordarea respectivelor ajutoare naționale trebuie să fie permisă în continuare în același condiții și în același cuantumuri ca în 2020.

(48)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței uleiului de măsline, statele membre ar trebui să poată lua decizii cu privire la punerea în aplicare a unor norme de comercializare pentru a reglementa oferta. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(49)

Evenimentele recente au arătat că fermierii se confruntă tot mai mult cu riscuri legate de volatilitatea veniturilor, parțial din cauza expunerii la piață și parțial din cauza fenomenelor meteorologice extreme și a crizelor sanitare și fitosanitare frecvente care afectează șeptelul și bunurile agronomice ale Uniunii. Pentru a se atenua efectele volatilității veniturilor prin încurajarea fermierilor să economisească în anii buni pentru a face față anilor nefavorabili, ar trebui exceptate de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat măsurile fiscale naționale în temeiul cărora baza de impozitare a veniturilor aplicată fermierilor este calculată pe baza unei perioade multianuale.

(50)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a prevedea dispoziții pentru aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC și pentru efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(51)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și definesc, în special, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă, prevăzând în același timp verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ și un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(52)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ar trebui modificate în consecință.

(53)

Pentru a se asigura faptul că resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI sunt disponibile începând cu 1 ianuarie 2021, dispozițiile prezentului regulament referitoare la sprijinul din partea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene ar trebui să aibă efect retroactiv.

(54)

Având în vedere necesitatea imperioasă de a asigura imediat securitatea juridică pentru sectorul agricol în circumstanțele actuale, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență, în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII TRANZITORII

CAPITOLUL I

Prelungirea anumitor perioade în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1310/2013 și aplicarea în continuare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 pentru anii de programare 2021 și 2022

Articolul 1

Prelungirea perioadei corespunzătoare duratei programelor sprijinite de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

(1)   Pentru programele sprijinite de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020 stabilită la articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se prelungește până la 31 decembrie 2022.

(2)   Prelungirea perioadei corespunzătoare duratei programelor sprijinite de FEADR, menționată la primul alineat din prezentul articol, nu aduce atingere necesității de a depune o cerere de modificare a programelor de dezvoltare rurală pentru perioada de tranziție, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Această modificare asigură faptul că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR este rezervată măsurilor menționate la articolul 59 alineatul (6) din regulamentul respectiv.

Articolul 2

Aplicarea în continuare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește programele sprijinite de FEADR

(1)   Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică în continuare programelor sprijinite de FEADR în perioada de programare 2014-2020 și prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament.

(2)   În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, trimiterile la perioade sau la termene de la articolul 50 alineatul (1), de la articolul 51 alineatul (1), de la articolul 57 alineatul (2), de la articolul 65 alineatele (2) și (4) și de la articolul 76 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se prelungesc cu doi ani.

(3)   În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, statele membre își modifică țintele stabilite în contextul cadrului de performanță prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în vederea stabilirii țintelor pentru 2025. În cazul programelor respective, trimiterile la țintele pentru 2023 din actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 22 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau cu articolul 8 alineatul (3), cu articolului 67, cu articolul 75 alineatul (5) sau cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se interpretează ca trimiteri la țintele pentru 2025.

(4)   Data finală până la care Comisia elaborează un raport de sinteză în care prezintă principalele concluzii ale evaluărilor ex-post ale FEADR, prevăzută la articolul 57 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, este 31 decembrie 2027.

Articolul 3

Eligibilitatea anumitor tipuri de cheltuieli pe durata perioadei de tranziție

Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2) din prezentul regulament, articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cheltuielile menționate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 și la articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR din alocarea pentru 2021 și 2022 aferentă programelor sprijinite de FEADR care au fost prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

cheltuielile în cauză sunt prevăzute în programul de dezvoltare rurală respectiv pentru anii care corespund perioadei de tranziție;

(b)

se aplică rata contribuției din FEADR aferentă măsurii corespunzătoare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, astfel cum este stabilit în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 și în anexa I la Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014;

(c)

sistemul menționat la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică angajamentelor juridice asumate în temeiul măsurilor care corespund sprijinului acordat în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b) și cu articolele 28-31, 33, 34 și 40 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, iar operațiunile relevante sunt identificate în mod clar; și

(d)

plățile pentru angajamentele juridice menționate la litera (c) de la prezentul articol sunt efectuate în perioada stabilită la articolul 75 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

CAPITOLUL II

Pregătirea viitoarelor strategii de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în anii de programare 2021 și 2022

Articolul 4

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității

În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, FEADR poate sprijini costul consolidării capacităților și acțiuni pregătitoare în sprijinul elaborării și al viitoarei implementări a strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității, în temeiul noului cadru juridic.

CAPITOLUL III

Drepturi la plată pentru plăți directe către fermieri

Articolul 5

Drepturile la plată definitive

(1)   Drepturile la plată alocate fermierilor înainte de 1 ianuarie 2020 sunt considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate începând de la 1 ianuarie 2021. Valoarea drepturilor care trebuie considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate este valoarea pentru anul calendaristic 2020 valabilă la 31 decembrie 2020.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, un stat membru care a utilizat opțiunea prevăzută la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 poate, respectând așteptările legitime ale fermierilor, să decidă că toate drepturile la plată alocate înainte de 1 ianuarie 2020 sunt considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate începând cu data respectivă. În acest caz, valoarea drepturilor considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate este valoarea pentru anul calendaristic 2019 valabilă la 31 decembrie 2019.

(3)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii, în special articolului 22 alineatul (5) și articolului 25 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în ceea ce privește valoarea drepturilor la plată pentru anul calendaristic 2020 și ulterior.

(4)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică drepturilor la plată alocate fermierilor pe baza unor cereri care prezintă erori materiale, cu excepția cazurilor în care eroarea nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de către fermier.

(5)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu aduc atingere competenței Comisiei de a adopta deciziile menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în privința cheltuielilor efectuate pentru plățile acordate pentru anii calendaristici până în 2020 inclusiv, în cazul în care se aplică alineatul (1) din prezentul articol, sau până în 2019 inclusiv, în cazul în care se aplică alineatul (2) din prezentul articol.

CAPITOLUL IV

Dispoziții tranzitorii referitoare la dezvoltarea rurală

Articolul 6

Eligibilitatea cheltuielilor efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și a anumitor tipuri de cheltuieli efectuate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 și (CE) nr. 1257/1999

Cheltuielile legate de angajamentele juridice față de beneficiari efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și anumite tipuri de cheltuieli efectuate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 (14) și (CE) nr. 1257/1999 (15) ale Consiliului pot fi eligibile pentru o contribuție din FEADR în perioada 2023-2027 începând cu 1 ianuarie 2023, sub rezerva condițiilor care urmează să fie stabilite în conformitate cu cadrul juridic al PAC aplicabil în perioada 2023-2027.

TITLUL II

MODIFICĂRI

Articolul 7

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1305/2013

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 8 alineatul (1) litera (h) se modifică după cum urmează:

(a)

punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

un tabel care să prezinte, în conformitate cu articolul 58 alineatul (4) și articolul 58a alineatul (2) din prezentul regulament, contribuția totală a FEADR planificată pentru fiecare an. Tabelul respectiv indică separat resursele suplimentare menționate la articolul 58a alineatul (2) din prezentul regulament. Dacă este cazul, tabelul respectiv indică, de asemenea, separat, în cadrul contribuției totale a FEADR, creditele prevăzute pentru regiunile mai puțin dezvoltate și fondurile transferate în FEADR în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Contribuția anuală planificată a FEADR este compatibilă cu cadrul financiar multianual;”;

(b)

punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

un tabel care să prezinte, pentru fiecare măsură, pentru fiecare tip de operațiune care beneficiază de o anumită rată a contribuției FEADR, pentru tipul de operațiune menționat la articolul 37 alineatul (1) și la articolul 39a, pentru tipul de operațiune menționat la articolul 38 alineatul (3) și la articolul 39 alineatul (1) atunci când un stat membru aplică un procent mai mic de 30 % și pentru asistența tehnică, contribuția totală planificată a Uniunii și rata aplicabilă a contribuției FEADR. Dacă este cazul, acest tabel indică separat rata contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru alte regiuni;”.

2.

La articolul 28 alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul și trei ani.

Dacă statele membre prevăd o prelungire anuală a angajamentelor după încheierea perioadei inițiale în conformitate cu primul paragraf, începând din 2022 prelungirea nu depășește un an.

Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 și 2022, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală pe baza naturii angajamentelor și a obiectivelor de mediu și climatice urmărite.”

3.

La articolul 29 alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul și trei ani.

Dacă statele membre prevăd o prelungire anuală în vederea menținerii agriculturii ecologice după încheierea perioadei inițiale în conformitate cu primul paragraf, începând din 2022 prelungirea nu depășește un an.

Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 și 2022, în cazurile în care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală.”

4.

La articolul 31 alineatul (5), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În anii 2021 și 2022 pentru programele prelungite în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului (*), în cazul în care plățile degresive nu au fost acordate de statele membre pe durata maximă de patru ani până în 2020, statele membre respective pot decide să continue plățile respective până la sfârșitul anului 2022, dar nu pentru o perioadă totală mai lungă de patru ani. În acest caz, plățile din anii 2021 și 2022 nu depășesc 25 EUR pe hectar.

(*)  Regulamentul (UE)2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022 (JO L 437, 28.12.2020, p. 1).”"

5.

La articolul 33 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul și trei ani.

Dacă statele membre prevăd o reînnoire anuală a angajamentelor după încheierea perioadei inițiale în conformitate cu al doilea paragraf, începând din 2022 reînnoirea nu depășește un an.

Prin derogare de la al treilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 și 2022, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală pe baza naturii angajamentelor și a beneficiilor urmărite în materie de bunăstare a animalelor.”

6.

La articolul 38 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (b) se acordă numai pentru a acoperi pierderile cauzate de producerea unor fenomene climatice nefavorabile, de apariția unei boli a animalelor sau a plantelor, de o infestare cu dăunători sau de măsuri adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al limitării răspândirii unei boli a plantelor, a unei infestări cu dăunători sau a unui incident de mediu, care distruge peste 30 % din producția medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. Pentru a calcula producția anuală a unui fermier, pot fi utilizați indici. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an. Statele membre pot decide să reducă acest procent de 30 %, însă nu sub 20 %.”

7.

La articolul 39, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (c) se acordă numai în cazul în care scăderea venitului depășește 30 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (c), venitul se referă la suma veniturilor obținute de fermier de pe piață, inclusiv orice formă de sprijin public, din care se scad costurile de producție. Plățile acordate fermierilor de fondul mutual compensează mai puțin de 70 % din venitul pierdut în anul în care producătorul dobândește dreptul de a primi această asistență. Pentru a calcula pierderea anuală a venitului unui fermier, se pot utiliza indici. Statele membre pot decide să reducă acest procent de 30 %, însă nu sub 20 %.”

8.

La articolul 39b, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Sprijinul ia forma unei sume forfetare care urmează să fie plătită până la 31 decembrie 2021, pe baza cererilor de sprijin aprobate de autoritatea competentă până la 30 iunie 2021. Rambursarea ulterioară de către Comisie se efectuează în conformitate cu creditele bugetare și sub rezerva finanțării disponibile. Nivelul plăților poate fi diferențiat pe categorii de beneficiari, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.”

9.

La articolul 42, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pe lângă sarcinile menționate la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2020/2220, grupurile de acțiune locală pot efectua, de asemenea, sarcini suplimentare care le sunt delegate de autoritatea de management și/sau de agenția de plăți.”

10.

La articolul 51 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pentru care cuantumul total al sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune pentru anii 2014-2020, astfel cum este prevăzut în anexa I la prezentul regulament, este mai mic de 1 800 de milioane EUR pot decide să aloce 5 % din cuantumul total alocat fiecărui program de dezvoltare rurală pentru sarcinile menționate la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, după prelungirea programelor lor în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220.”

11.

Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Fără a aduce atingere alineatelor (5), (6) și (7), cuantumul total al sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune în temeiul prezentului regulament pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2022 este de maximum 26 896 831 880 EUR în prețuri curente, în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027.”;

(b)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Pentru a se ține seama de evoluțiile referitoare la defalcarea anuală menționată la alineatul (4) din prezentul articol, inclusiv de transferurile menționate la alineatele (5) și (6) din prezentul articol și de transferurile care rezultă din aplicarea articolului 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220, pentru a se efectua ajustări tehnice fără a modifica alocările totale sau pentru a se ține seama de orice altă modificare prevăzută de un act legislativ după adoptarea prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 din prezentul regulament, pentru revizuirea plafoanelor prevăzute în anexa I la prezentul regulament.”

12.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 58a

Resurse pentru redresarea sectorului agricol și a zonelor rurale ale Uniunii

(1)   Articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (*) (denumit în continuare „Regulamentul EURI”) este pus în aplicare în conformitate cu prezentul articol prin măsuri care sunt eligibile în cadrul FEADR și care vizează abordarea impactului crizei provocate de COVID-19, cu un cuantum de 8 070 486 840 EUR în prețuri curente din cuantumul menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi) din respectivul regulament, sub rezerva articolului 3 alineatele (3), (4) și (8) din acesta.

Cuantumul de 8 070 486 840 EUR în prețuri curente constituie venituri alocate externe, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (**).

Se pune la dispoziție sub formă de resurse suplimentare pentru angajamentul bugetar în cadrul FEADR pentru anii 2021 și 2022, în plus față de totalul resurselor prevăzut la articolul 58 din prezentul regulament, după cum urmează:

2021: 2 387 718 000 EUR;

2022: 5 682 768 840 EUR.

În sensul prezentului regulament și al Regulamentelor (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013, aceste resurse suplimentare sunt considerate cuantumuri prin care se finanțează măsuri în cadrul FEADR. Acestea sunt considerate ca făcând parte din cuantumul total al sprijinului acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală, astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (1) din prezentul regulament, la care se adaugă atunci când se face trimitere la cuantumul total al sprijinului acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală. Articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică resurselor suplimentare menționate la prezentul alineat și la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Defalcarea pentru fiecare stat membru a resurselor suplimentare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, după deducerea cuantumului menționat la alineatul (7) de la prezentul articol, este prezentată în anexa Ia.

(3)   Pragurile procentuale din totalul contribuției FEADR la programul de dezvoltare rurală menționat la articolul 59 alineatele (5) și (6) din prezentul regulament nu se aplică resurselor suplimentare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Totuși, statele membre se asigură că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR, inclusiv resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, este rezervată în fiecare program de dezvoltare rurală pentru măsurile menționate la articolul 59 alineatul (6) din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220.

(4)   Un procent de cel puțin 37 % din resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol este rezervat în fiecare program de dezvoltare rurală pentru măsurile menționate la articolul 33 și la articolul 59 alineatele (5) și (6), în special pentru:

(a)

agricultura ecologică;

(b)

atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură;

(c)

conservarea solului, inclusiv sporirea fertilității solului prin sechestrarea carbonului;

(d)

îmbunătățirea utilizării și a gestionării apei, inclusiv economisirea apei;

(e)

crearea, conservarea și refacerea habitatelor favorabile biodiversității;

(f)

reducerea riscurilor și a efectelor utilizării pesticidelor și a antimicrobienelor;

(g)

bunăstarea animalelor;

(h)

activitățile de cooperare în cadrul LEADER.

(5)   Un procent de cel puțin 55 % din resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol este rezervat în fiecare program de dezvoltare rurală pentru măsurile menționate la articolele 17, 19, 20 și 35, cu condiția ca utilizarea prevăzută a acestor măsuri în programele de dezvoltare rurală să promoveze dezvoltarea economică și socială în zonele rurale și să contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, în conformitate, printre altele, cu obiectivele în materie de agromediu și climă urmărite în temeiul prezentului regulament, în special:

(a)

lanțurile scurte de aprovizionare și piețele locale;

(b)

utilizarea eficientă a resurselor, inclusiv agricultura de precizie și inteligentă, inovarea, digitalizarea și modernizarea utilajelor și echipamentelor de producție;

(c)

condiții de siguranță la locul de muncă;

(d)

energia din surse regenerabile, economia circulară și bioeconomia;

(e)

accesul la tehnologii ale informației și comunicațiilor de înaltă calitate în zonele rurale.

Atunci când alocă resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, statele membre pot decide să deroge de la pragul procentual prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat în măsura în care este necesar pentru respectarea principiului menținerii nivelului de protecție prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220 Totuși, statele membre pot decide, în loc de aceasta, să deroge de la respectivul principiu al menținerii nivelului de protecție în măsura în care este necesar pentru respectarea pragului procentual prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat.

(6)   La inițiativa statelor membre, un procent de până la 4 % din totalul resurselor suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol poate fi alocat asistenței tehnice pentru programele de dezvoltare rurală, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2). Acest prag procentual poate fi de 5 % pentru statele membre cărora li se aplică articolul 51 alineatul (2) al patrulea paragraf.

(7)   Un procent de până la 0,25 % din totalul resurselor suplimentare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol poate fi alocat asistenței tehnice în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).

(8)   Angajamentele bugetare privind resursele suplimentare menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se realizează, în fiecare program de dezvoltare rurală, separat de alocarea menționată la articolul 58 alineatul (4).

(9)   Articolele 20, 21 și 22 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 nu se aplică totalului resurselor suplimentare menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 193, 22.12.2020, p.23)."

(**)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).”"

13.

Articolul 59 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (4) se introduce următoarea literă:

„(ea)

100 % pentru operațiunile care primesc finanțare din resursele suplimentare menționate la articolul 58a alineatul (1). Statele membre pot stabili o rată unică și specifică a contribuției FEADR, aplicabilă tuturor acestor operațiuni;”

(b)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Cel puțin 5 %, iar în cazul Croației 2,5 %, din contribuția totală a FEADR la programul de dezvoltare rurală este rezervată pentru LEADER și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, astfel cum este menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2020/2220.

Atunci când statele membre se folosesc de posibilitatea prevăzută la articolul 14 alineatul (1) al șaselea sau al șaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, procentele prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică contribuției totale a FEADR la programul de dezvoltare rurală, fără sprijinul suplimentar pus la dispoziție în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) al șaselea sau al șaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.”;

(c)

alineatul (6a) se înlocuiește cu următorul text:

„(6a)   Sprijinul din FEADR acordat în temeiul articolului 39b nu depășește 2 % din totalul contribuției FEADR la programul de dezvoltare rurală pentru anii 2014-2020, astfel cum este prevăzut în partea întâi din anexa I.”

14.

La articolul 75, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Până la 30 iunie 2016 și până la data de 30 iunie a fiecărui an ulterior până în anul 2026 inclusiv, statul membru prezintă Comisiei raportul anual de implementare privind implementarea programului de dezvoltare rurală în anul calendaristic precedent. Raportul prezentat în anul 2016 se referă la anii calendaristici 2014 și 2015.”

15.

Articolul 78 se înlocuiește cu următorul text:

„În 2026, statele membre întocmesc un raport de evaluare ex post pentru fiecare dintre programele lor de dezvoltare rurală. Raportul respectiv se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2026.”

16.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

17.

Se introduce o nouă anexă Ia astfel cum este prevăzută în anexa II la prezentul regulament.

18.

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

articolul 17 alineatul (3) Investiții în active fizice, a patra coloană, se modifică după cum urmează:

(i)

rândul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Din cuantumul investițiilor eligibile în alte regiuni

Ratele de mai sus pot fi majorate cu maximum 35 de puncte procentuale suplimentare în cazul operațiunilor de finanțare din fondurile menționate la articolul 58a alineatul (1) care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, cu condiția ca un astfel de sprijin să nu depășească 75 %, și cu 20 de puncte procentuale suplimentare, cu condiția ca rata maximă a sprijinului combinat să nu depășească 90 %, în cazul:

tinerilor fermieri astfel cum sunt definiți în prezentul regulament sau care s-au stabilit în cei cinci ani anteriori cererii de sprijin;

investițiilor colective și al proiectelor integrate, inclusiv al celor legate de o fuziune a unor organizații de producători;

zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32;

operațiunilor sprijinite în cadrul PEI;

investițiilor legate de operațiunile prevăzute la articolele 28 și 29.”;

(ii)

rândul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Din cuantumul investițiilor eligibile în alte regiuni

Ratele de mai sus pot fi majorate cu maximum 35 de puncte procentuale suplimentare în cazul operațiunilor de finanțare din fondurile menționate la articolul 58a alineatul (1) care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, cu condiția ca un astfel de sprijin să nu depășească 75 %, și cu 20 de puncte procentuale suplimentare, cu condiția ca rata maximă a sprijinului combinat să nu depășească 90 %, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI sau al operațiunilor legate de o fuziune a unor organizații de producători.”;

(b)

articolul 19 alineatul (6) Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor, în a patra coloană, rândul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Pe tânăr fermier în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Acest cuantum poate fi majorat suplimentar cu o sumă suplimentară de maximum 30 000 EUR în cazul operațiunilor de finanțare din fondurile menționate la articolul 58a alineatul (1).”

Articolul 8

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1306/2013

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 25 se adaugă următorul paragraf:

„Pentru fiecare dintre anii 2021 și 2022, cuantumul rezervei este de 400 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și este inclus la rubrica 3 din cadrul financiar multianual, astfel cum este prevăzut în anexa la Regulamentul (UE) 2020/2093 al Consiliului (*) [CFM].

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L 433, 22.12.2020, p. 11).”"

2.

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 33

Angajamente bugetare

În ceea ce privește angajamentele bugetare ale Uniunii pentru programele de dezvoltare rurală, se aplică articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, coroborat, după caz, cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului (*).

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022 (JO L 437, 28.12.2020, p. 1).”"

3.

La articolul 35 se adaugă următorul alineat:

„(5)   În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220, nu se acordă nicio prefinanțare pentru alocarea aferentă anilor 2021 și 2022 sau pentru resursele suplimentare menționate la articolul 58a alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.”

4.

La articolul 36 alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

„Litera (b) de la primul paragraf se aplică, mutatis mutandis, resurselor suplimentare menționate la articolul 58a din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.”

5.

La articolul 37, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   După primirea ultimului raport intermediar anual privind punerea în aplicare a unui program de dezvoltare rurală, Comisia efectuează plata soldului, în funcție de disponibilitatea resurselor, pe baza planului de finanțare în vigoare, a conturilor anuale pentru ultimul an de execuție a programului de dezvoltare rurală în cauză și a deciziei de verificare și închidere aferente. Conturile respective se prezintă Comisiei în termen de șase luni de la data finală de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, coroborat, după caz, cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220 și acoperă cheltuielile efectuate de agenția de plăți până la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor.”

6.

La articolul 38, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Se dezangajează automat orice parte a angajamentelor bugetare rămasă deschisă la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, coroborat, după caz, cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220, pentru care nu a fost făcută o declarație de cheltuieli în termen de șase luni de la data respectivă.”

Articolul 9

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013

Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 11 alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre notifică Comisiei deciziile luate în conformitate cu prezentul articol, precum și orice produs estimat al reducerilor, până la data de 19 februarie 2021 pentru anul 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul 2022.”

2.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de sprijin suplimentar finanțat din FEADR în exercițiile financiare 2022 și 2023, până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2021 și 2022 stabilite în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăților directe. Respectiva decizie este notificată Comisiei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022 și stabilește procentajul ales.”;

(b)

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care nu iau decizia menționată la alineatul (1) al șaptelea paragraf pentru exercițiile financiare 2022 și 2023 pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe, până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei și Suediei, până la 25 % din cuantumul alocat sprijinului finanțat din FEADR în exercițiul financiar 2022 prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și în exercițiul financiar 2023 prin acte legislative ale Uniunii adoptate după adoptarea Regulamentului (UE) 2020/2093 al Consiliului (*) [CFM]. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru sprijin finanțat din FEADR. Respectiva decizie este notificată Comisiei până la data de 19 februarie 2021 pentru exercițiul financiar 2022 și până la data de 1 august 2021 pentru exercițiul financiar 2023 și stabilește procentajul ales.

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L 433, 22.12.2020, p. 11).”"

3.

Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul anual național corespunzător stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentele anuale cu care urmează să se majoreze cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 și 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.”;

(b)

la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru anii calendaristici 2021 și 2022, dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este diferit de cel din anul precedent ca urmare a modificării cuantumului stabilit în anexa II sau ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1), cu articolul 51 alineatul (1) sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată și/sau reduce sau majorează rezerva națională sau rezervele regionale pentru a asigura respectarea alineatului (4) din prezentul articol.”

4.

La articolul 23 alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia, până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022, cu privire la deciziile menționate la alineatele (2) și (3).”

5.

La articolul 25 se adaugă următoarele alineate:

„(11)   După aplicarea ajustării menționate la articolul 22 alineatul (5), statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide ca drepturile la plată deținute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mică decât valoarea unitară națională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, să fie majorată până la valoarea unitară națională sau regională din 2020. Această majorare se calculează în următoarele condiții:

(a)

metoda de calcul pentru majorarea decisă de statul membru în cauză se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii;

(b)

pentru a finanța majorarea, se reduc integral sau parțial drepturile la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mare decât valoarea unitară națională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf; această reducere se aplică diferenței dintre valoarea drepturilor respective și valoarea unitară națională sau regională din 2020; aplicarea acestei reduceri se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii, care pot include stabilirea unei reduceri maxime.

Valoarea unitară națională sau regională din 2020 menționată la primul paragraf din prezentul alineat se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază stabilit pentru 2020 în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau cu articolul 23 alineatul (2), excluzând cuantumul rezervelor naționale sau regionale, la numărul drepturilor la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermieri la 31 decembrie 2019.

Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide să mențină valoarea drepturilor la plată calculată în conformitate cu alineatul respectiv, sub rezerva ajustării menționate la articolul 22 alineatul (5).

Statele membre informează fermierii în timp util cu privire la valoarea drepturilor lor la plată, calculată în conformitate cu prezentul alineat.

(12)   Pentru anii calendaristici 2021 și 2022, statele membre pot decide să aplice în continuare convergența internă, prin aplicarea alineatului (11) la anul în cauză.”

6.

La articolul 29 se adaugă următorul alineat:

„Pentru anii calendaristici 2020 și 2021, statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menționate la articolul 25 alineatele (11) și (12) până la data de 19 februarie 2021.

Pentru anul calendaristic 2022, statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menționate la articolul 25 alineatul (12) până la data de 1 august 2021.”

7.

La articolul 30 alineatul (8) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru alocările din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2021 și 2022, cuantumul rezervei naționale sau al rezervelor regionale care se exclude în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat se ajustează în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) al doilea paragraf. Pentru alocările din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2021 și 2022, al treilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică.”

8.

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în 2020 continuă să facă acest lucru și după 31 decembrie 2020.”;

(b)

la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul național anual relevant stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată unică pe suprafață în temeiul primului paragraf din prezentul alineat. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 31 ianuarie 2018, procentele anuale cu care urmează să se majoreze în fiecare an calendaristic, începând din 2018, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 și 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.”

9.

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care acordă ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020 pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în 2021 și 2022.”;

(b)

la alineatul (4), a șasea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

50 % în 2020, 2021 și 2022.”

10.

La articolul 41, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre pot decide, până la data de 1 august a oricărui an dat, să acorde, începând cu anul următor, o plată anuală fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază menționate în capitolul 1 secțiunile 1, 2, 3 și 5 sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafață menționate în capitolul 1 secțiunea 4 (denumită în continuare „plata redistributivă”). Statele membre pot lua o astfel de decizie până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022. Statele membre care aplică deja plata redistributivă își pot revizui decizia de a acorda o astfel de plată sau detaliile schemei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data relevantă menționată la primul paragraf.”

11.

La articolul 42 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre notifică Comisiei procentul menționat la primul paragraf până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.”

12.

La articolul 49 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care acordă plăți în conformitate cu articolul 48 în anul calendaristic 2020 notifică Comisiei procentul menționat la primul paragraf până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.”

13.

La articolul 51 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În vederea finanțării plății pentru tinerii fermieri, statele membre utilizează un procent care nu poate fi mai mare de 2 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II. Statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentul estimat necesar pentru finanțarea plății respective. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentele estimate pentru finanțarea respectivei plăți pentru anii calendaristici 2021și 2022.”

14.

La articolul 52, alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:

„(10)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește măsurile de evitare a situației în care beneficiarii sprijinului cuplat facultativ sunt afectați de dezechilibrele structurale ale pieței dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului până în 2022 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat sprijin cuplat facultativ într-o perioadă de referință din trecut.”

15.

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care nu au acordat sprijin cuplat facultativ până în anul de cerere 2020 pot lua o decizie în conformitate cu primul paragraf pentru anul calendaristic 2021 până la data de 19 februarie 2021.”;

(b)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Până la data de 1 august a oricărui an dat, statele membre își pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol.

De asemenea, până la 8 februarie 2020, statele membre își pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol în măsura în care este necesar pentru a ajusta decizia privind flexibilitatea dintre piloni pentru anul calendaristic 2020 luată în conformitate cu articolul 14.

Până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022, statele membre decid dacă continuă sau încetează acordarea de sprijin cuplat facultativ pentru anul de cerere respectiv.

Printr-o revizuire în temeiul primului și a celui de-al doilea paragraf de la prezentul alineat, sau printr-o notificare în temeiul celui de-al treilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre pot decide, cu efect din anul următor, iar pentru anii calendaristici 2020 și 2021, cu efect din același an calendaristic:

(a)

să lase neschimbat, să mărească sau să diminueze procentul stabilit în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), în limitele prevăzute la alineatele respective, după caz, ori să lase neschimbat sau să diminueze procentul stabilit în temeiul alineatului (4);

(b)

să modifice condițiile de acordare a sprijinului;

(c)

să înceteze acordarea sprijinului prevăzut în prezentul capitol.

Statele membre notifică Comisiei orice decizie legată de primul, al doilea și al treilea paragraf de la prezentul alineat, până la datele menționate la paragrafele respective. Notificarea deciziei legate de o revizuire în temeiul celui de-al doilea paragraf explică legătura dintre revizuire și decizia referitoare la flexibilitatea între piloni pentru anul calendaristic 2020 luată în conformitate cu articolul 14.”

16.

La articolul 54, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre notifică Comisiei deciziile menționate la articolul 53 până la datele menționate la articolul respectiv. Cu excepția deciziei menționate la articolul 53 alineatul (6) al patrulea paragraf litera (c), notificarea include informații cu privire la regiunile avute în vedere, la tipurile de agricultură sau sectoarele selectate și la nivelul sprijinului care urmează să fie acordat. Notificările deciziilor menționate la articolul 53 alineatul (1) și a deciziei menționate la articolul 53 alineatul (6) al treilea paragraf includ și procentul din plafonul național menționat la articolul 53 pentru anul calendaristic relevant.”

17.

La articolul 58, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Cuantumul plății specifice pentru cultura de bumbac pe hectar de suprafață eligibilă se calculează pentru 2020 prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

Bulgaria: 649,45 EUR;

Grecia: 234,18 EUR;

Spania: 362,15 EUR;

Portugalia: 228,00 EUR.

Cuantumul plății specifice pentru cultura de bumbac pe hectar de suprafață eligibilă se calculează pentru 2021 și 2022 prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

Bulgaria: 636,13 EUR;

Grecia: 229,37 EUR;

Spania: 354,73 EUR;

Portugalia: 223,32 EUR.”

18.

Anexele II și III se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

Articolul 10

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1308/2013

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Programele de lucru elaborate pentru perioada care începe la 1 aprilie 2021 se încheie la 31 decembrie 2022.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) pentru 2020 este:

(a)

11 098 000 EUR pentru Grecia;

(b)

576 000 EUR pentru Franța;

(c)

35 991 000 EUR pentru Italia.

Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) pentru 2021 și, respectiv, pentru 2022 este:

(a)

10 666 000 EUR pentru Grecia;

(b)

554 000 EUR pentru Franța;

(c)

34 590 000 EUR pentru Italia.”

2.

La articolul 33 alineatul (1), se adaugă următoarele paragrafe:

„Programele operaționale pentru care, după 29 decembrie 2020, urmează să fie aprobată o prelungire în conformitate cu durata maximă de cinci ani menționată la primul paragraf pot fi prelungite numai până la 31 decembrie 2022.

Prin derogare de la primul paragraf, programele operaționale noi care sunt aprobate după 29 decembrie 2020 au o durată maximă de trei ani.”

3.

La articolul 55 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, programele naționale elaborate pentru perioada 1 august 2019-31 iulie 2022 se prelungesc până la 31 decembrie 2022. Statele membre își modifică programele naționale pentru a ține seama de respectiva prelungire și notifică Comisiei programele modificate spre aprobare.”

4.

La articolul 58, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul Germaniei, finanțarea de către Uniune a ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) pentru 2020 se ridică la 2 277 000 EUR.

În cazul Germaniei, finanțarea de către Uniune a ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) pentru 2021 și, respectiv, pentru 2022 se ridică la 2 188 000 EUR.”

5.

La articolul 62 alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

„Prin derogare de la primul paragraf, valabilitatea autorizațiilor acordate în conformitate cu articolul 64 și cu articolul 66 alineatul (1), care expiră în anul 2020, se prelungește până la data de 31 decembrie 2021.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, producătorilor care dețin autorizații în conformitate cu articolul 64 și cu articolul 66 alineatul (1) din prezentul regulament, care expiră în anul 2020, nu li se aplică sancțiunea administrativă menționată la articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiția ca aceștia să informeze autoritățile competente până la 28 februarie 2021 că nu intenționează să utilizeze autorizațiile și nu doresc să beneficieze de prelungirea valabilității lor, astfel cum se menționează la al doilea paragraf din prezentul alineat.”

6.

Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Această conversie are loc în urma unei cereri care este depusă de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să depună astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2022.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca și drepturile de plantare menționate la alineatul (1). În cazul în care nu sunt utilizate, autorizațiile respective expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă un stat membru a luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2025.”

7.

La sfârșitul titlului II capitolul III secțiunea 4 se introduce următorul articol:

„Articolul 167a

Norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a uleiurilor de măsline

(1)   În vederea îmbunătățirii și a stabilizării funcționării pieței comune a uleiurilor de măsline, inclusiv a măslinelor din care provin, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare pentru a reglementa oferta.

Aceste norme sunt proporționale cu obiectivul urmărit și:

(a)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(b)

nu permit fixarea prețurilor, inclusiv în situațiile în care prețurile sunt stabilite cu titlu orientativ sau de recomandare;

(c)

nu indisponibilizează un procent excesiv din producția anului de comercializare care ar fi în mod normal disponibilă.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) sunt aduse la cunoștința operatorilor prin publicarea lor integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(3)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizie luată în temeiul prezentului articol.”

8.

La articolul 211 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică măsurilor fiscale naționale prin care statele membre decid să se abată de la normele fiscale generale permițând ca baza de impozitare a veniturilor aplicată fermierilor să fie calculată pe baza unei perioade multianuale, în vederea uniformizării bazei de impozitare pe un anumit număr de ani.”

9.

La articolul 214a se adaugă următorul alineat:

„În 2021 și 2022, Finlanda poate continua să acorde ajutoarele naționale menționate la alineatul (1) în aceleași condiții și în aceleași cuantumuri ca cele autorizate de Comisie pentru 2020.”

10.

Anexa VI se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa IV la prezentul regulament.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9 punctul 5 (privind articolul 25 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013) și articolul 10 punctul 5 (privind articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013) se aplică de la 1 ianuarie 2020.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul articol, articolul 7 punctul 12, punctul 13 litera (a) și punctele 17 și 18intră în vigoare la data intrării în vigoare a Regulamentului EURI. Articolul 7 punctul 12, punctul 13 litera (a) și punctele 17 și 18 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  JO C 232, 14.7.2020, p. 29.

(2)  JO C 109, 1.4.2020, p. 1.

(3)  Poziția Parlamentului European din 16 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește resursele și repartizarea acestora pentru anul 2014 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește aplicarea acestora în anul 2014 (JO L 347, 20.12.2013, p. 865).

(10)  Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de introducere a unor dispoziții tranzitorii (JO L 227, 31.7.2014, p. 1).

(11)  Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (JO L 350, 29.12.2017, p. 15).

(12)  Regulamentul (UE) 2020/… al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 433, 22.12.2020, p. 23).

(13)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, 26.6.1999, p. 80).


ANEXA I

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul:

PARTEA ÎNTÂI: DEFALCAREA SPRIJINULUI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ DIN PARTEA UNIUNII (2014-2020)”.

2.

Se adaugă următorul titlu și următorul tabel:

PARTEA 2: DEFALCAREA SPRIJINULUI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ DIN PARTEA UNIUNII (2021 ȘI 2022)

(prețuri curente în EUR)

 

2021

2022

Belgia

101 120 350

82 800 894

Bulgaria

344 590 304

282 162 644

Cehia

316 532 230

259 187 708

Danemarca

92 734 249

75 934 060

Germania

1 334 041 136

1 092 359 738

Estonia

107 490 074

88 016 648

Irlanda

380 590 206

311 640 628

Grecia

680 177 956

556 953 600

Spania

1 319 414 366

1 080 382 825

Franța

1 782 336 917

1 459 440 070

Croația

363 085 794

297 307 401

Italia

1 648 587 531

1 349 921 375

Cipru

29 029 670

23 770 514

Letonia

143 490 636

117 495 173

Lituania

238 747 895

195 495 162

Luxemburg

15 034 338

12 310 644

Ungaria

509 100 229

416 869 149

Malta

24 406 009

19 984 497

Țările de Jos

89 478 781

73 268 369

Austria

635 078 708

520 024 752

Polonia

1 612 048 020

1 320 001 539

Portugalia

660 145 863

540 550 620

România

1 181 006 852

967 049 892

Slovenia

134 545 025

110 170 192

Slovacia

316 398 138

259 077 909

Finlanda

432 993 097

354 549 956

Suedia

258 769 726

211 889 741

Total UE-27

14 750 974 100

12 078 615 700

Asistență tehnică

36 969 860

30 272 220

Total

14 787 943 960

12 108 887 920 ”


ANNEX II

Se introduce anexa Ia la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 după cum urmează:

„„ANEXA Ia

DEFALCAREA RESURSELOR SUPLIMENTARE PE STAT MEMBRU ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 58A

(prețuri curente, în EUR)

 

2021

2022

Belgia

14 246 948

33 907 737

Bulgaria

59 744 633

142 192 228

Cehia

54 879 960

130 614 305

Danemarca

16 078 147

38 265 991

Germania

209 940 765

499 659 020

Estonia

18 636 494

44 354 855

Irlanda

56 130 739

133 591 159

Grecia

108 072 886

257 213 470

Spania

212 332 550

505 351 469

Franța

256 456 603

610 366 714

Croația

59 666 188

142 005 526

Italia

269 404 179

641 181 947

Cipru

3 390 542

8 069 491

Letonia

24 878 226

59 210 178

Lituania

41 393 810

98 517 267

Luxemburg

2 606 635

6 203 790

Ungaria

88 267 157

210 075 834

Malta

2 588 898

6 161 577

Țările de Jos

15 513 719

36 922 650

Austria

101 896 221

242 513 006

Polonia

279 494 858

665 197 761

Portugalia

104 599 747

248 947 399

România

204 761 482

487 332 328

Slovenia

21 684 662

51 609 495

Slovacia

48 286 370

114 921 561

Finlanda

61 931 116

147 396 056

Suedia

44 865 170

106 779 104

Total UE-27

2 381 748 705

5 668 561 918

Asistență tehnică (0,25 %)

5 969 295

14 206 922

Total

2 387 718 000

5 682 768 840

””

ANEXA III

Anexele II și III la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se modifică după cum urmează:

1.

În anexa II se adaugă următoarele coloane:

„2021

2022

494 926

494 926

788 626

797 255

854 947

854 947

862 367

862 367

4 915 695

4 915 695

190 715

193 576

1 186 282

1 186 282

1 891 660

1 890 730

4 800 590

4 797 439

7 285 001

7 274 171

344 340

374 770

3 628 529

3 628 529

47 648

47 648

339 055

344 140

569 965

578 515

32 748

32 748

1 243 185

1 243 185

4 594

4 594

717 382

717 382

677 582

677 582

3 030 049

3 061 233

595 873

600 528

1 891 805

1 919 363

131 530

131 530

391 174

396 034

515 713

517 532

685 676

685 904 ”

2.

În anexa III se adaugă următoarele coloane:

„2021

2022

494,9

494,9

791,2

799,8

854,9

854,9

862,4

862,4

4 915,7

4 915,7

190,7

193,6

1 186,3

1 186,3

2 075,7

2 074,7

4 860,3

4 857,1

7 285,0

7 274,2

344,3

374,8

3 628,5

3 628,5

47,6

47,6

339,1

344,1

570,0

578,5

32,7

32,7

1 243,2

1 243,2

4,6

4,6

717,4

717,4

677,6

677,6

3 030,0

3 061,2

596,1

600,7

1 891,8

1 919,4

131,5

131,5

391,2

396,0

515,7

517,5

685,7

685,9”


ANEXA IV

Anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA VI

LIMITE BUGETARE PENTRU PROGRAMELE DE SPRIJIN MENȚIONATE LA ARTICOLUL 44 ALINEATUL (1)

în mii de euro pe exercițiu bugetar

 

2014

2015

2016

2017-2020

începând din 2021

Bulgaria

26 762

26 762

26 762

26 762

25 721

Cehia

5 155

5 155

5 155

5 155

4 954

Germania

38 895

38 895

38 895

38 895

37 381

Grecia

23 963

23 963

23 963

23 963

23 030

Spania

353 081

210 332

210 332

210 332

202 147

Franța

280 545

280 545

280 545

280 545

269 628

Croația

11 885

11 885

11 885

10 832

10 410

Italia

336 997

336 997

336 997

336 997

323 883

Cipru

4 646

4 646

4 646

4 646

4 465

Lituania

45

45

45

45

43

Luxemburg

588

Ungaria

29 103

29 103

29 103

29 103

27 970

Malta

402

Austria

13 688

13 688

13 688

13 688

13 155

Portugalia

65 208

65 208

65 208

65 208

62 670

România

47 700

47 700

47 700

47 700

45 844

Slovenia

5 045

5 045

5 045

5 045

4 849

Slovacia

5 085

5 085

5 085

5 085

4 887

Regatul Unit

120


Top