COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 19.11.2020

COM(2020) 741 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic

{SWD(2020) 273 final}

1.Energia din surse regenerabile offshore pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic

Primul parc eolian offshore din lume a fost instalat la Vindeby, în largul coastei sudice a Danemarcei, în 1991. La momentul respectiv, foarte puțini credeau că acesta ar putea fi mai mult decât un proiect demonstrativ 1 . 30 de ani mai târziu, tehnologia de exploatare a energiei eoliene offshore este o tehnologie matură, de scară largă, care furnizează energie pentru milioane de oameni din întreaga lume. Noile instalații au factori de capacitate ridicată, iar costurile au scăzut constant în ultimii 10 ani.

În prezent, energia eoliană offshore produce electricitate curată, care se află în concurență cu și, uneori, este mai ieftină decât tehnologia pe bază de combustibili fosili existentă. Acesta este o dovadă a poziției indiscutabile de lider a Europei în domeniul tehnologic și industrial: Laboratoarele și industriile europene dezvoltă rapid o serie de alte tehnologii pentru a valorifica puterea mărilor noastre în ceea ce privește producerea energiei electrice ecologice, de la energia eoliană offshore obținută prin turbine flotante 2 , până la tehnologiile în domeniul energiei oceanice, cum ar fi energia valurilor sau energia maremotrică 3 , instalațiile fotovoltaice flotante și utilizarea algelor pentru producerea de biocombustibili.

Avantajul Europei ca pionier în domeniul energiei din surse regenerabile offshore se poate baza pe vastul potențial oferit de mările Uniunii Europene, de la Marea Nordului și Marea Baltică până la Marea Mediterană, de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră, precum și de mările care înconjoară regiunile ultraperiferice ale UE 4 și țările și teritoriile de peste mări. Exploatarea acestui potențial tehnologic și fizic este esențială pentru ca Europa să își atingă obiectivele de reducere a emisiilor de carbon pentru 2030 și să devină neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050.

Comunicarea privind Pactul verde european a recunoscut pe deplin acest potențial în ceea ce privește contribuția la o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă. Planul pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima descrie motivele și modul în care emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui reduse cu cel puțin 55 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990. Acest lucru va necesita intensificarea industriei eoliene offshore, care se estimează că va necesita mai puțin de 3 % din spațiul maritim european și, prin urmare, poate fi compatibilă cu obiectivele Strategiei UE în domeniul biodiversității 5 .

Europa dispune de o oportunitate majoră de a spori generarea de energie din surse regenerabile 6 pentru a crește utilizarea directă de electricitate pentru o gamă mai variată de utilizări finale și pentru a sprijini electrificarea indirectă prin hidrogen și combustibili sintetici, precum și alte gaze decarbonizate, după cum se arată în strategia privind integrarea sistemelor energetice 7 și în strategia privind hidrogenul 8 . Strategia UE privind hidrogenul, în special, stabilește un obiectiv de 40 GW de capacitate de electroliză legată de energia din surse regenerabile în UE până în 2030. Energia din surse regenerabile offshore se numără printre tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile care au cel mai mare potențial de extindere. Pornind de la capacitatea instalată la ora actuală a energiei eoliene offshore de 12 GW, Comisia estimează că obiectivul de a avea o capacitate instalată de cel puțin 60 GW de energie eoliană offshore și de cel puțin 1 GW de energie oceanică 9 până în 2030, pentru a atinge 300 GW în 2050 10 și, respectiv, 40 GW 11 de capacitate instalată, este realist și realizabil. Atingerea acestor obiective ar aduce beneficii majore în ceea ce privește decarbonizarea generării de energie electrică, ar permite decarbonizarea sectoarelor unde emisiile sunt greu de redus cu hidrogen din surse regenerabile și ar aduce beneficii majore în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și creșterea economică, contribuind astfel la redresarea post-COVID-19 și la situarea UE în poziția de lider în domeniul tehnologiilor curate, cu avantaje comune atât pentru obiectivul privind neutralitatea climatică, cât și pentru obiectivul privind reducerea poluării la zero. Trecerea la o capacitate instalată de 300 GW de energie eoliană offshore și de 40 GW de energie oceanică până în 2050 înseamnă o schimbare masivă de scară pentru acest sector în mai puțin de 30 de ani, la o viteză care depășește dezvoltarea trecută a altor tehnologii energetice. Aceasta înseamnă multiplicarea capacității pentru energia din surse regenerabile offshore de aproape 30 de ori până în 2050. Investiția necesară în acest scop este estimată la aproximativ 800 de miliarde EUR 12 . 

Forțele pieței, progresele tehnologice și evoluțiile prețurilor vor continua să stimuleze creșterea producției de energie din surse regenerabile offshore în următorii ani. Cu toate acestea, o astfel de schimbare a ritmului necesită depășirea unei serii de obstacole și asigurarea faptului că, pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, toți actorii pot atât să accelereze, cât și să susțină această creștere a ratei de utilizare. Este necesară o mai mare implicare a UE și a guvernelor statelor membre, deoarece, în cadrul politicilor actuale, capacitatea de instalare actuală și preconizată ar duce la doar aproximativ 90 GW 13 în 2050.

Pentru a intensifica ritmul de dezvoltare, UE și statele membre au nevoie de un cadru pe termen lung pentru întreprinderi și investitori, care să promoveze o coexistență solidă a instalațiilor offshore și a altor utilizări ale spațiului maritim, să contribuie la protecția mediului și a biodiversității și să permită comunităților de pescari să prospere. Aceasta contribuie la crearea de locuri de muncă de calitate, facilitează dezvoltarea infrastructurii de rețea 14 , îmbunătățește cooperarea și coordonarea transfrontalieră, asigură direcționarea fondurilor pentru cercetare către dezvoltarea și utilizarea de tehnologii încă imature și promovează competitivitatea și reziliența întregului lanț de aprovizionare și a industriei din UE. Tehnologiile digitale ar trebui să fie un factor-cheie de facilitare, stimulând o accelerare a dezvoltării și integrării producției de energie offshore în sisteme energetice mai ample, reducând în același timp la minimum impactul asupra mediului, asigurând precizia, eficiența, analiza avansată a datelor și soluțiile bazate pe IA.

Această comunicare propune o strategie a UE pentru ca energia din surse regenerabile offshore să devină o componentă esențială a sistemului energetic european până în 2050. În acest scop, este nevoie de o abordare diversificată, adaptată la situații diferite. Prin urmare, strategia prezintă un cadru general favorabil, abordând barierele și provocările comune tuturor tehnologiilor și bazinelor maritime offshore, dar stabilește, de asemenea, și soluții de politică specifice, adaptate la diferitele stadii de dezvoltare a tehnologiilor și la contextele regionale. În plus, fiecare bazin maritim din Europa este diferit și are un potențial diferit datorită condițiilor geologice specifice și stadiului specific de dezvoltare a energiei din surse regenerabile offshore. Prin urmare, diferitelor bazine maritime li se potrivesc tehnologii diferite.

Având în vedere perioada îndelungată de desfășurare a proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore (până la 10 ani), prezenta strategie stabilește o direcție strategică și condițiile complementare într-un moment crucial, pentru a se asigura că tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile offshore pot contribui la atingerea obiectivelor climatice pentru 2030 și 2050. Acest lucru vine, de asemenea, într-un moment în care Fondul de redresare al UE din cadrul NextGenerationEU oferă o ocazie unică de a mobiliza capital public pentru a compensa riscul ca investițiile private offshore să fie mai lente din cauza crizei provocate de COVID-19.

Împreună cu această strategie, Comisia prezintă un document de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei care oferă orientări cu privire la acordurile privind piața energiei electrice.

2.Privire de ansamblu a tehnologiilor legate de energia din surse regenerabile

Termenul „tehnologie în domeniul energiei din surse regenerabile offshore” cuprinde o serie de tehnologii în domeniul energiei curate, aflate în stadii diferite de maturitate. În prezent, în apele europene sunt în desfășurare proiecte de mare anvergură la scară comercială pentru turbinele eoliene fixate pe fundul mării, însă și alte tehnologii încep să devină vizibile. În unele state membre sunt anunțate proiecte comerciale de anvergură din domeniul energiei eoliene cu turbine flotante, iar energia oceanică atinge un nivel de maturitate care o face atractivă pentru aplicațiile viitoare.

Sursă: Centrul Comun de Cercetare.

UE este un lider mondial în domeniul tehnologiilor și industriilor din domeniul energiei din surse regenerabile offshore. Industria eoliană offshore din Europa beneficiază de avantajul primului venit în domeniul turbinelor eoliene fixate pe fundul mării, dispunând de o piață internă puternică unde aproximativ 93 % din capacitatea instalată offshore europeană în 2019 a fost produsă în Europa 15 . Piața energiei eoliene offshore din UE-27 reprezintă 42 % (12 GW) din piața mondială în ceea ce privește capacitatea instalată cumulată, urmată de Regatul Unit (9,7 GW) și China (6,8 GW). Companiile europene sunt operatori esențiali pe piața mondială a energiei eoliene offshore 16 , deși se confruntă cu o concurență din ce în ce mai mare din partea societăților asiatice. Costul global egalizat al energiei electrice (LCOE) pentru energia eoliană offshore a scăzut cu 44 % în 10 ani, ajungând la 45-79 EUR/MWh în 2019.

Industriile din domeniul energiei din surse regenerabile din UE au, de asemenea, o prezență puternică în tehnologia emergentă a energiei eoliene offshore cu turbine flotante. Există sau sunt în curs de elaborare multiple modele flotante, însă niciunul nu prevalează în această etapă. Se preconizează că, până în 2024, se vor pune în funcțiune turbine eoliene offshore flotante cu o capacitate de 150 MW. Este nevoie de obiective mai ambițioase și de mai multă claritate pentru a ajunge la o dimensiune a pieței suficientă pentru a genera reduceri ale costurilor: există posibilitatea de a atinge un LCOE de mai puțin de 100 EUR/MWh în 2030, dacă se implementează o capacitate mare.

Industria UE este, de asemenea, liderul mondial în dezvoltarea tehnologiilor din domeniul energiei oceanice, în special a valurilor și a mareelor. Companiile din UE dețin 66 % din brevetele acordate pentru energia maremotrică și 44 % din brevetele acordate pentru energia valurilor, iar 70 % din capacitatea globală de energie oceanică a fost dezvoltată de companii cu sediul în UE-27. În prezent, toate proiectele din întreaga lume utilizează tehnologia UE. Tehnologiile din domeniul energiei oceanice sunt relativ stabile și previzibile și pot completa energia eoliană și energia solară fotovoltaică. În prezent, nicio tehnologie specifică în domeniul energiei oceanice nu este predominantă, iar sectorul întâmpină dificultăți în crearea unei piețe a UE, în pofida progreselor înregistrate în materie de dezvoltare și demonstrație. Cu toate acestea, tehnologiile privind energia oceanică ar putea aduce o contribuție semnificativă la sistemul energetic și la industria Europei începând cu 2030, în special prin sprijinirea stabilității rețelei și prin asumarea unui rol esențial în decarbonizarea insulelor din UE. În prezent, deși ar fi nevoie de o reducere a costurilor pentru ca tehnologiile privind energia maremotrică și energia valurilor să-și atingă potențialul în mixul energetic, sectorul a redus deja costurile cu 40 % din 2015, mai repede decât se anticipase. Un pas esențial, dar fezabil, pentru a ajunge la dimensiunea comercială până în 2030 ar fi punerea în aplicare până în 2025 a proiectelor existente privind parcurile eoliene - pilot cu o capacitate de 100 MW.

Alte tehnologii se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, însă ar putea fi promițătoare pentru viitor: biocombustibili pe bază de alge (biomotorină, biogaz și bioetanol), conversia energiei termice a oceanelor (OTEC) și instalațiile fotovoltaice flotante (instalate deja în apele fără ieșire la mare, dar aflate în principal în faza de cercetare și demonstrație pe mare, cu o putere instalată de numai 17 kW).

Sectorul UE al tehnologiilor în domeniul energiei din surse regenerabile offshore

Producătorii de turbine eoliene, societățile specializate în construcția de turnuri și fundații, furnizorii de cablu și operatorii de nave fac parte dintr-un lanț de aprovizionare activ pentru întregul sector. Sectorul cuprinde sute de operatori, dintre care mulți sunt IMM-uri care furnizează componente și asigură locuri de muncă pentru mii de lucrători, ingineri și oameni de știință.. În prezent, 62 000 de persoane lucrează în industria eoliană offshore 17 și aproximativ 2 500 în sectorul energiei oceanice 18 . Sectorul tehnologiei de exploatare a energiei din surse regenerabile offshore depășește sectorul energiei convenționale în ceea ce privește valoarea adăugată, productivitatea muncii și creșterea ocupării forței de muncă și poate contribui mai mult la creșterea PIB-ului în UE în următorii ani.

Dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore este o adevărată poveste europeană de succes. Deși instalațiile offshore de energie din surse regenerabile sunt încă concentrate în anumite bazine maritime, activitatea industrială aflată la baza acestora este susținută de un număr mare de întreprinderi răspândite în toate țările și regiunile UE, inclusiv în regiunile interioare și cele fără ieșire la mare. De exemplu, componentele turbinelor eoliene sunt fabricate în Austria, Republica Cehă și regiunile interioare din Spania, Franța, Germania și Polonia 19 .

Instalații de producție a componentelor în domeniul energiei eoliene onshore și offshore în Europa (actualizat în iulie 2020) 20

3.BAZINELE MARITIME ALE UE: UN POTENȚIAL VAST ȘI VARIAT DE EXPLOATARE A SURSELOR REGENERABILE DE ENERGIE OFFSHORE

UE dispune de cel mai mare spațiu maritim din lume și se află într-o poziție unică pentru a dezvolta sectorul energiei din surse regenerabile offshore datorită varietății și complementarității bazinelor sale maritime.

Cooperarea regională a fost intensificată recent în anumite bazine maritime, Cooperarea în domeniul energiei în mările septentrionale (NSEC) 21 oferind cel mai bun exemplu și un punct de referință pentru alte state membre care doresc să exploateze întregul potențial al energiei din surse regenerabile offshore. Energia din surse regenerabile offshore este în prezent o prioritate paneuropeană, iar cooperarea la nivel regional este extinsă la toate bazinele maritime și la toate statele membre. Lucrările în curs în cadrul Planului de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP) sau al Grupului la nivel înalt pentru Europa de sud-vest cu privire la interconexiuni și al proiectului privind conectivitatea în domeniul energiei în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC) sunt foarte relevante în acest context. În iunie 2020, Memorandumul de la Split 22 s-a axat pe energia din surse regenerabile offshore în contextul activității de realizare a unei tranziții energetice în insule.

Potențialul tehnic eolian offshore în bazinele maritime accesibile statelor UE27 (JRC ENSPRESO 2019) 23

Marea Nordului are un potențial natural ridicat, pe o suprafață extinsă, de producere a energiei eoliene offshore datorită apelor puțin adânci și a potențialului localizat de energie maremotrică și a valurilor. Marea Nordului este în prezent regiunea cea mai importantă din lume în ceea ce privește capacitatea instalată și expertiza în domeniul energiei eoliene offshore. Ea dispune de o bază politică și de guvernanță solidă cu NSEC. Regiunea beneficiază, de asemenea, de expertiza unor organizații precum Convenția OSPAR 24 , sub egida căreia 15 guverne și UE cooperează în domeniul protecției mediului marin în Atlanticul de Nord-Est.

Marea Baltică are, de asemenea, un potențial natural ridicat pentru energia eoliană offshore 25 și un anumit potențial localizat pentru energia valurilor. Țările au început să coopereze mai strâns pentru a valorifica acest potențial, inclusiv în cadrul Grupului la nivel înalt pentru planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP) 26 , al inițiativei „Viziuni și strategii în regiunea Mării Baltice” (VASAB), al Comisiei pentru protecția mediului marin al Mării Baltice [Comisia de la Helsinki (HELCOM)] și al strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice 27 .

Zona din Oceanul Atlantic care aparține UE are un potențial natural ridicat pentru energia eoliană offshore, atât cu turbine fixate pe fundul mării, cât și cu turbine flotante, dar și un bun potențial natural pentru energia valurilor și energia maremotrică. Statele membre dezvoltă o rezervă solidă de proiecte demonstrative, bazându-se pe experiența acumulată în ceea ce privește echipamentele instalate și conectate la rețea și pe o rețea mondială de centre de testare. Strategia UE privind Atlanticul și planul de acțiune revizuit pentru Atlantic din 2020 28 identifică energia din surse regenerabile offshore ca domeniu strategic de cooperare. Franța, Spania și Portugalia au stabilit, de asemenea, o bună cooperare regională în cadrul Grupului la nivel înalt pentru Europa de sud-vest privind interconexiunile.

Marea Mediterană are un potențial ridicat de exploatarea a energiei eoliene offshore (în cea mai mare parte cu turbine flotante), un potențial bun pentru energia valurilor și un potențial localizat pentru energia maremotrică 29 . Cooperarea regională privind sursele regenerabile de energie offshore este organizată în temeiul Convenției de la Barcelona (mediu) și al inițiativei WestMed 30 . Recent, Alianța MED7 a făcut apel în mod specific la sprijin pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile offshore în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic 31 . Grupul la nivel înalt pentru conectivitatea energetică a Europei Centrale și de Sud-Est (CESEC) ar putea promova inițiativele de cooperare regională de la Marea Adriatică către est.

Marea Neagră oferă un bun potențial natural pentru energia eoliană offshore (cu turbine fixate pe fundul mării și flotante) și localizat pentru energia valurilor. Cooperarea regională are loc deja în contextul Agendei maritime comune pentru Marea Neagră 32 . Agenda strategică de cercetare și inovare la Marea Neagră 33 menționează drept una dintre prioritățile sale stimularea sectoarelor emergente ale economiei albastre, cum ar fi tehnologia energia eoliană offshore și tehnologia de exploatare a energiei valurilor. Grupul la nivel înalt CESEC ar putea, de asemenea, să încurajeze inițiativele de cooperare regională în Marea Neagră.

Insulele din UE dispun de un potențial ridicat în ceea ce privește energiile marine și pot juca un rol important în dezvoltarea sectorului energiei offshore al UE. Acestea oferă un teren atractiv pentru teste și demonstrații pentru tehnologiile inovatoare de generare a energiei electrice offshore. Inițiativa „Energie curată pentru insulele UE”  34 oferă un cadru de cooperare pe termen lung pentru a promova proiecte reproductibile și pe scară mai largă care să beneficieze de finanțare din partea investitorilor din sectorul privat și a instrumentelor de sprijin relevante ale UE, dar și de asistență tehnică, pentru a accelera tranziția către o energie curată pe toate insulele UE.

În plus, multe regiuni ultraperiferice europene și țări și teritorii de peste mări au un bun potențial pentru energia din surse regenerabile offshore și sunt pioniere în ceea ce privește decarbonizarea insulelor, aspecte incluse în inițiativa „Energie curată pentru insulele UE”. Noile inițiative, inclusiv cooperarea cu regiunile învecinate, atunci când este posibil, ar trebui să contribuie la optimizarea acestui potențial.

4.Cum să accelerăm implementarea proiectelor de exploatare a energiei din surse regenerabile offshore în Europa

Există numeroase obstacole care trebuie depășite pentru a realiza viziunea prezentată în această strategie de instalare a unor unități de producție de energie din surse regenerabile offshore cu o capacitate de 300-40 GW în toate bazinele maritime ale UE până în 2050. În următoarele secțiuni sunt trecute în revistă principalele provocări și sunt formulate propuneri de politici și de reglementare pentru abordarea acestora.

4.1Amenajarea spațiului maritim pentru gestionarea durabilă a spațiului și a resurselor

Atingerea unei capacități instalate de 300-40 GW de energie din surse regenerabile offshore până în 2050 va necesita identificarea și utilizarea unui număr mult mai mare de situri pentru producția de energie din surse regenerabile offshore și conectarea la rețeaua de transmisie a energiei electrice. Autoritățile publice ar trebui, prin urmare, să planifice din timp aceste evoluții pe termen lung, evaluând durabilitatea lor ecologică, socială și economică, asigurând coexistența cu alte activități, cum ar fi pescuitul și acvacultura, transportul maritim, apărarea sau dezvoltarea infrastructurii și garantând acceptarea de către public a implementărilor planificate.

Dezvoltarea sectorului energiei din surse regenerabile offshore trebuie să respecte, de asemenea, legislația UE în materie de mediu și politica maritimă integrată 35 . Alegerea sitului pentru un proiect de exploatare a energiei din surse regenerabile offshore este o chestiune delicată. Spațiile maritime desemnate pentru exploatarea energiei offshore trebuie să fie compatibile cu protecția biodiversității, să țină seama de consecințele socioeconomice pentru sectoarele care se bazează pe starea bună de sănătate a ecosistemelor marine și să integreze pe cât posibil alte utilizări ale mării.

Amenajarea spațiului maritim este un instrument esențial și bine stabilit pentru a anticipa schimbările, a preveni și a atenua conflictele dintre prioritățile de politică, creând în același timp sinergii între sectoarele economice.

Energia din surse regenerabile offshore poate și ar trebui să coexiste cu multe alte activități, în special în zonele aglomerate. În acest scop, amenajarea spațiului maritim național ar trebui să adopte o abordare holistică, multifuncțională/cu scopuri multiple. Adoptarea acestei practici este în creștere în statele membre ale UE în moduri promițătoare. Ea a demonstrat că dezvoltarea infrastructurilor energetice nu este incompatibilă cu rutele de transport și că este posibil să se dezvolte activități economice durabile în zonele marine protejate. Aceste experiențe și bune practici privind utilizarea multifuncțională ar trebui să fie transferate tuturor utilizărilor maritime, inclusiv în sectoarele apărării și securității. În acest context, proiectele se vor baza, de asemenea, pe cele mai recente instrumente digitale și de monitorizare pentru a asigura o coexistență eficientă. Reducerea la minimum a impactului exploatării energiei offshore asupra habitatului și a speciilor protejate poate fi, de asemenea, favorizată de utilizarea noilor tehnologii. Prin urmare, ar trebui promovate activități de cercetare și experimentare suplimentare pentru a promova în continuare proiectele-pilot multifuncționale și pentru a face abordarea multifuncțională mai operațională și mai atractivă pentru investitori. Acest lucru ar putea fi facilitat în cadrul forurilor de cooperare regională. De asemenea, statele membre ar putea avea în vedere utilitatea includerii unor criterii de utilizare multifuncțională în cadrul procedurii de ofertare și de autorizare.

Directiva privind amenajarea spațiului maritim 37 impune tuturor statelor membre costiere să prezinte Comisiei Europene planurile naționale de amenajare a spațiului maritim până la 31 martie 2021. Aceste planuri vor face obiectul unei revizuiri strategice de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE (Directiva SEA) și al unor evaluări suplimentare, conform Directivelor Habitate 38 și Păsări 39 , cu scopul de a proteja siturile Natura 2000 și speciile protejate 40 . Aceste proceduri trebuie să asigure faptul că eventualele efecte negative asupra mediului înconjurător sunt evitate și reduse într-un stadiu incipient al procesului de planificare.

Prin urmare, o provocare majoră o constituie integrarea obiectivelor de dezvoltare a sectorului energiei din surse regenerabile offshore atunci când se elaborează planurile naționale de amenajare a spațiului maritim ale statelor membre, pe baza planurilor lor naționale privind energia și clima. Acest lucru ar semnala întreprinderilor și investitorilor intențiile guvernelor în ceea ce privește dezvoltarea viitoare a sectorului energiei din surse regenerabile offshore, ajutând atât sectorul privat, cât și cel public să își planifice activitățile.

În acest context, siguranța și securitatea sunt primordiale în mediul maritim. Zonele cu cel mai mare potențial energetic din surse regenerabile offshore sunt, de asemenea, cele mai expuse la riscurile prezentate de coliziunea cu nave, de unelte de pescuit, de activități militare sau de muniții și substanțe chimice aruncate în larg. O abordare strategică comună a statelor membre în ceea ce privește riscurile la nivel de bazin maritim ar aduce beneficii tuturor activităților maritime și, în special, sectorului energiei din surse regenerabile offshore, având în vedere cererea ridicată din acest sector de noi situri accesibile.

Mai mult, o amenajare solidă a spațiului maritim poate avea drept efect o protecție adecvată a ecosistemelor marine vulnerabile, în conformitate cu obligațiile de a ajunge la o stare ecologică bună după cum se stipulează în Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” 41 , în special în lumina actualizării programelor lor de măsuri marine care trebuie să aibă loc în 2022. Strategia UE privind biodiversitatea solicită extinderea și gestionarea eficace a rețelei UE de zone protejate, cu scopul de a extinde zona de la 11 % la 30 % și de a proteja cu strictețe o treime din aceasta (în creștere față de 1 % în prezent).

Pentru a asigura succesul planificării și desfășurării la scară largă a energiei din surse regenerabile offshore, va fi necesar să se stimuleze cooperarea regională, inclusiv prin intermediul cadrelor de cooperare vizând strategii macroregionale ale UE 42 și al programelor de finanțare Interreg 43 . Atât Directiva privind amenajarea spațiului maritim, cât și Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” impun statelor membre să colaboreze transfrontalier, la nivel de bazin maritim. Statelor membre le revine sarcina de a decide dacă, până unde și în ce măsură să extindă producția de energie din surse regenerabile offshore în zona lor economică exclusivă, însă unele dintre problemele privind identificarea celor mai bune situri de producție și coexistența cu alte utilizări pot fi soluționate cel mai bine prin abordarea lor la nivel regional.

Prin urmare, Comisia Europeană va continua să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a sprijini pregătirea și punerea în aplicare a planurilor naționale de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor marine în mod coordonat, ținând seama de considerentele regionale.

Planuri și strategiile privind bazinele maritime 44 , precum și convențiile privind mările regionale 45 pot contribui la armonizarea și coordonarea dezvoltării producției de energie din surse regenerabile offshore între statele membre. Convențiile maritime regionale vizează protejarea mediului marin din anumite regiuni marine. Acestea pot constitui un forum pentru a face schimb de cunoștințe 46 și pentru a lua decizii cu forță juridică obligatorie. Este esențial să se consolideze cooperarea și coordonarea bazinelor maritime cu alte foruri regionale dedicate energiei din surse regenerabile și amenajării spațiului maritim.

Consultarea publică face parte integrantă din evaluările socio-economice și de mediu și din procesele de amenajare a spațiului maritim. Implicarea timpurie a tuturor grupurilor vizate este esențială pentru a permite instalarea în timp util a unor noi capacități. Autoritățile regionale sau naționale au obligația juridică și responsabilitatea de a informa aceste grupuri în mod proactiv cu privire la proiectele, normele și potențialul de dezvoltare a multifuncționalității spațiului maritim. Comisia va analiza în continuare interacțiunile dintre sectorul energiei din surse regenerabile offshore și alte activități pe mare, cum ar fi pescuitul, acvacultura, transportul maritim și turismul 47 , și încurajează cu fermitate acest dialog cu comunitățile direct vizate. La nivel european, regional și local, dezvoltatorii de sisteme de energie din surse regenerabile offshore, alți utilizatori ai mării, partenerii sociali, ONG-urile și autoritățile publice ar trebui să se angajeze într-o discuție strategică pe termen lung cu privire la atingerea obiectivelor comune.

În cele din urmă, sectorul energiei din surse regenerabile offshore va avea o dezvoltare durabilă doar dacă nu are efecte negative asupra mediului, precum și asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale. Deși dovezile actuale sugerează că acest lucru este posibil, situația trebuie monitorizată, iar cunoștințele noastre științifice actualizate, în condițiile în care capacitățile sunt amplificate și sunt dezvoltate noi tehnologii. Prin urmare, avem nevoie de analize și de schimburi de date aprofundate mai numeroase și mai sistematice, utilizând cele mai bune instrumente de modelare disponibile, pentru a monitoriza potențialele efecte cumulate asupra mediului marin și interacțiunea dintre sectorul energiei din surse regenerabile offshore și alte activități pe mare, cum ar fi pescuitul și acvacultura.

Comisia invită dezvoltatorii și părțile interesate din statele membre să îmbunătățească calitatea și utilizarea serviciului Copernicus de monitorizare a mediului marin și a Rețelei europene de observare și date privind mediul marin (EMODnet). Ca platforme de date deschise, aceste servicii oferă informații foarte valoroase utilizatorilor spațiului maritim, în special dezvoltatorilor din sectorul energiei din surse regenerabile offshore. În plus, autoritățile competente ar trebui să stipuleze dispoziții obligatorii pentru operatori de a monitoriza impactul posibil asupra mediului marin, iar aceste date ar trebui să fie publice și ușor accesibile. Într-o etapă următoare, datele trebuie să fie analizate și evaluate pentru a furniza rezultate utilizabile și pentru a sprijini deciziile în materie de politică.

Pentru a facilita dialogul privind durabilitatea ecologică, economică și socială a sectorului energiei din surse regenerabile offshore, Comisia este pregătită să faciliteze și să promoveze o „comunitate de practici” în care toate părțile interesate, industria, partenerii sociali, ONG-urile și oamenii de știință să poată face schimb de opinii, schimb de experiență și să lucreze la proiecte comune.

4.2 O nouă abordare privind energia din surse regenerabile offshore și infrastructura rețelei

Amenajarea spațiului în ceea ce privește exploatarea energiei din surse regenerabile offshore este strâns legată de dezvoltarea rețelei offshore și onshore. Această secțiune prezintă diferite etape în dezvoltarea rețelelor offshore și măsurile care ar sprijini infrastructura necesară pentru a transforma în realitate exploatarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile offshore.

Majoritatea parcurilor eoliene offshore existente au fost utilizate ca proiecte naționale conectate direct la țărm prin intermediul legăturilor radiale (a se vedea figura 1). Se preconizează că această modalitate de dezvoltare a sectorului energiei din surse regenerabile offshore va continua, în special în zonele în care dezvoltarea activităților offshore demarează doar acum. În paralel, se așteaptă ca operatorii de sisteme naționale de rețele de transport (OST) să continue să construiască interconexiuni transfrontaliere pentru comercializarea energiei electrice și pentru securitatea aprovizionării.

Figura 1 Parcuri eoliene offshore conectate radial la mal și la o linie de interconexiune separată

Pentru a accelera implementarea proiectelor de exploatare a energiei din surse regenerabile offshore într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și durabil, este esențială o planificare mai rațională a rețelei și dezvoltarea unei rețele buclate 50 . În acest context, conceptul de „proiecte hibride” 51 a beneficiat de o atenție deosebită în ultimii ani. Un proiect hibrid poate fi conceput în diferite moduri, incluzând insule și centre energetice. Ca exemplu de proiect hibrid (figura 2), producția de energie eoliană offshore este direct legată la o linie de interconexiune transfrontalieră 52 .

Figura 2. Exemplu de proiect hibrid, modelul conectat

Principala diferență dintre rețeaua conectată radial și un proiect hibrid este aceea că rețeaua are o dublă funcționalitate, care combină interconectarea rețelelor de energie electrică între două sau mai multe state membre și transportul energiei din surse regenerabile offshore către siturile sale de consum.

O parte a viitoarei rețele offshore va fi construită în mod ideal în jurul proiectelor hibride, în cazurile în care acestea pot reduce costurile și utilizarea spațiului maritim. Proiectele hibride offshore reunesc generarea și transmisia de energie offshore în context transfrontalier, generând economii semnificative în ceea ce privește costurile și utilizarea spațiului în comparație cu abordarea actuală, care se bazează pe conexiuni radiale și pe dezvoltarea separată a interconexiunilor transfrontaliere de energie electrică pentru comerț, fără a conecta producția de energie offshore. Proiectele hibride vor constitui o etapă intermediară între proiecte naționale la scară mai mică și un sistem energetic cu o rețea de energie electrică buclată complet. În acest context, este necesară interoperabilitatea diferitelor sisteme naționale offshore.

Pentru a obține o creștere semnificativă a producției de energie din surse regenerabile offshore, dezvoltarea și planificarea unei rețele offshore trebuie să depășească frontierele naționale și să acopere întregul bazin maritim și să ia în considerare din ce în ce mai mult posibilitatea multifuncționalității, sub forma unor proiecte hibride sau, mai târziu, a unei rețele mai buclate. Prin urmare, ca un prim pas, statele membre trebuie să adopte o abordare coordonată și să își asume un angajament pe termen lung în ceea ce privește dezvoltarea sectorului energiei din surse regenerabile offshore. Ele ar trebui să stabilească împreună obiective ambițioase pentru producția de energie din surse regenerabile offshore din fiecare bazin maritim, ținând seama, în același timp, de protecția mediului, de impactul socioeconomic și de amenajarea spațiului maritim. Aceste obiective ar putea fi transpuse într-un memorandum de înțelegere sau într-un acord interguvernamental între statele membre relevante, ținând seama de particularitățile bazinului maritim în cauză. Comisia este pregătită să faciliteze procesul de coordonare pentru a ajunge la un acord cu privire la un astfel de angajament pe termen lung, reunind statele membre în cauză și oferind asistență practică (de exemplu, sub forma unui model), pentru a stabili o direcție clară, ținând seama de dispozițiile privind cooperarea regională din cadrul Regulamentului privind guvernanța uniunii energetice și combaterea schimbărilor climatice 53 . Aceste angajamente ar trebui să se reflecte în planurile naționale actualizate privind energia și clima în perioada 2023-2024.

Următorul pas ar fi luarea în considerare a acestor obiective ambițioase într-o planificare și dezvoltare regională integrată a rețelei. Absența rețelelor offshore sau riscul de întârziere în dezvoltarea rețelelor pot constitui obstacole majore în calea implementării rapide. Producția offshore de hidrogen și conductele de hidrogen sunt o altă opțiune pentru a transporta energia generată offshore la țărm și trebuie luate în considerare în planificarea rețelelor de energie electrică și de gaze. Rețeaua în sine va trebui să poată să integreze în mod eficient capacitățile de producție ridicate preconizate, reducând în același timp la minimum utilizarea spațiului maritim. Pentru ca un investitor să ia decizia de a investi în producția de energie din surse regenerabile offshore, este esențial să existe o înțelegere clară a calendarului și a planurilor pentru dezvoltarea infrastructurii offshore și onshore a rețelelor. Dezvoltarea rețelei presupune mai mult timp de implementare (în general, 10 ani sau mai mult) decât generarea de energie offshore, subliniind necesitatea de a investi în rețele orientate spre viitor. În plus, procesele de autorizare din statele membre ar trebui să fie raționalizate ori de câte ori este posibil, pentru a se evita întârzierile inutile. Planificarea rețelelor ar trebui, de asemenea, să țină cont de necesitățile terestre de a lega energia generată offshore de producția de hidrogen etc. Angajamentele statelor membre vor reduce riscul ca OST să dezvolte active depreciate offshore.

Atingerea acestui obiectiv va necesita o mai bună coordonare între operatorii de sisteme de transport din statele membre și autoritățile naționale de reglementare din același bazin maritim în ceea ce privește planificarea infrastructurii rețelei 54 . Cadrul legislativ actual, cum ar fi Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice și combaterea schimbărilor climatice 55 și Directiva privind amenajarea spațiului maritim, împreună cu strategiile și convențiile privind bazinele maritime, oferă deja posibilitatea unei cooperări regionale mai bune pentru a răspunde necesității de a alinia mai bine planificarea regională. Cadrul de cooperare regională instituit în temeiul Regulamentului TEN-E pentru a identifica proiectele de interes comun reprezintă, de asemenea, un bun model de urmat.

Pe termen scurt, ar fi necesar să se stabilească o cooperare mai structurată între statele membre, OST și autoritățile de reglementare, pentru a elabora o planificare regională mai integrată și optimizată a rețelei offshore, ținând seama de planurile de amenajare a spațiului maritim. Într-o etapă ulterioară, planificarea rețelelor offshore ar putea deveni, în cele din urmă, o sarcină cu un rol mai puternic, efectuată de centrele de coordonare regionale 56 , care vor intra în funcțiune în 2022, pentru a completa rolul OST naționali în îndeplinirea sarcinilor de importanță regională. Pe termen lung, cooperarea structurală ar putea fi consolidată în continuare prin înființarea de operatori de sistem regional offshore independenți, care să opereze și să dezvolte rețele offshore din ce în ce mai buclate.

Pentru ca statele membre să se angajeze în mod concertat să utilizeze energia din surse regenerabile offshore și să dezvolte infrastructura aferentă, este nevoie de o mai mare claritate în ceea ce privește distribuirea costurilor și a beneficiilor, atât între statele membre în cauză, cât și între activele de producție și proiectele de transport. Prin urmare, este necesar să se elaboreze o metodologie solidă de alocare a costurilor în funcție de locul în care se acumulează beneficiile. Facilitarea partajării costurilor între statele membre, OST și dezvoltatorii de parcuri eoliene offshore ar crea condiția prealabilă necesară pentru realizarea viziunii integrate la nivel de bazin maritim.

Pentru a pregăti terenul pentru volume viitoare mai mari de energie generate offshore și soluții în materie de rețele mai inovatoare și orientate spre viitor, inclusiv în ceea ce privește infrastructura producției de hidrogen, cadrul de reglementare ar trebui să permită investiții anticipative, de exemplu, dezvoltarea de rețele offshore cu o capacitate mai mare decât cea necesară inițial sau de rețele cu caracteristici tehnologice superioare față de ceea ce este necesar pe termen scurt.

4.3Un cadru de reglementare al UE mai clar pentru energia din surse regenerabile offshore

În perioada de tranziție către un sistem energetic offshore cu mai multe bucle, rețelele vor deveni mai integrate în timp, iar proiectele vor fi mai complexe. În această perioadă a inovării și a schimbării, un cadru juridic previzibil pe termen lung este esențial pentru a oferi siguranță tuturor organismelor implicate și pentru a mobiliza fonduri din partea investitorilor.

O piață a energiei bine reglementată ar trebui să ofere semnalele adecvate pentru investiții. Regulamentul privind energia electrică prevede norme pentru integrarea proiectelor de amploare privind exploatarea energiei din surse regenerabile în sistemul energetic și în piața energiei electrice. În cazul proiectelor naționale din domeniul energiei din surse regenerabile offshore, normele de piață reflectă în mare măsură structura de piață onshore a pieței integrate a energiei electrice.

Cu toate acestea, deși proiectele naționale vor continua să reprezinte o mare parte a proiectelor offshore, se preconizează că, pe viitor, proiectele transfrontaliere privind exploatarea energiei din surse regenerabile vor deveni din ce în ce mai importante în majoritatea bazinelor maritime din Europa. Proiectele inovatoare, cum ar fi insulele energetice sau proiectele hibride 57 și producția offshore de hidrogen, se confruntă cu provocări specifice, iar cadrul de reglementare actual nu a fost dezvoltat ținând seama de astfel de proiecte. Prin urmare, este necesar să se clarifice normele pieței de energie electrică și să fie prevăzute în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această strategie.

Proiectele hibride pot fi concepute astăzi într-un mod care să fie atât compatibil cu legislația actuală a UE, cât și avantajos pentru societate. Pe baza consultărilor și a studiilor efectuate 58 59 , instituirea unei zone de ofertare offshore pentru un proiect hibrid poate fi realizată în așa fel încât să fie compatibilă cu normele pieței energiei electrice și poate fi o opțiune adecvată pentru o extindere amplă a producției de energie din surse regenerabile offshore, deoarece asigură integrarea deplină a energiei din surse regenerabile pe piață prin integrarea simultană a energiei din surse regenerabile și utilizarea interconexiunilor transfrontaliere pentru comerț. Această abordare asigură faptul că energia electrică din surse regenerabile poate să ajungă acolo unde este nevoie de ea, devenind parte din graficele de energie electrică și sprijinind securitatea regională a aprovizionării. Aceasta reduce, de asemenea, necesitatea unor măsuri corective costisitoare pe piața postvânzare de către OST. În plus, se oferă semnale de preț solide pentru a încuraja dezvoltarea unei cereri offshore, cum ar fi hidrogenul verde provenit din electroliză.

Cu toate acestea, în această configurație, producătorii de energie din surse regenerabile offshore vor obține, probabil, prețul mai mic al pieței energiei electrice de pe piețele la care sunt conectați pentru a asigura dispecerizarea. În funcție de topologia proiectelor, se preconizează că acest efect asupra veniturilor va fi limitat la aproximativ 1 % 60 pentru mai mult de jumătate dintre viitoarele proiecte hibride. Totuși, pentru unele proiecte, se poate ajunge până la 11 %. În cazul proiectelor cu un nivel semnificativ mai scăzut al veniturilor de pe piața energiei electrice, acest lucru se produce ca urmare a congestiei în rețea, ceea ce face ca veniturile din congestii obținute de OST să fie proporțional mai mari. Acest efect de redistribuire trebuie să fie abordat pentru a alinia stimulentele și pentru a permite avansarea proiectelor hibride prin captarea valorii totale a proiectului.

O modalitate de aliniere a stimulentelor ar putea fi să se permită statelor membre să utilizeze veniturile din congestii pentru realocarea către producătorii care își desfășoară activitatea într-o zonă de ofertare offshore pentru a se asigura că proiectele hibride sunt atractive pentru investitorii în domeniul energiei din surse regenerabile. Până când acest lucru va deveni posibil în temeiul legislației UE, orice stimulente sau scheme de sprijin ar trebui să țină seama de efectul de redistribuire, asigurând faptul că nu există întârzieri în implementarea proiectelor hibride.

Pe baza aplicării orientărilor privind piața furnizate în documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei, aceasta va evalua modul în care cadrul existent al pieței energiei electrice sprijină dezvoltarea sectorului energiei din surse regenerabile offshore și va examina dacă sunt necesare norme mai specifice și mai bine orientate.

Un alt aspect care trebuie abordat este provocarea practică și fizică de conectare a proiectelor la mai multe piețe cu norme diferite de conectare. Deși la nivelul UE există norme privind conectarea la rețea, acestea nu au fost elaborate ținând seama de rețelele offshore. Prin urmare, ar trebui elaborată o abordare comună a cerințelor privind racordarea la rețea pentru rețelele de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC), pe baza experienței acumulate în bazinul Mării Nordului.

Clarificarea cadrului de reglementare poate oferi, de asemenea, mai multă vizibilitate și previzibilitate fluxurilor de venituri preconizate. Unul dintre principalele obiective recent adoptate ale pieței energiei electrice este de a adapta piața energiei la sursele regenerabile. Prin urmare, dezvoltatorii de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile ar trebui să considere prețurile angro la energia electrică drept o componentă importantă a veniturilor lor. Deși investitorii ar trebui să suporte riscul de piață, o parte a riscului și veniturile insuficiente din prețurile pieței pot fi compensate prin scheme de sprijin, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, pentru a se asigura că proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile offshore sunt extinse în funcție de necesități.

Având în vedere costul marginal zero al producției de energie din surse regenerabile offshore, prețurile angro la energia electrică tind în prezent să fie scăzute în statele membre cu o rată ridicată de penetrare a producției de energie din surse regenerabile. Până în prezent, măsurile naționale de sprijin prin licitații competitive, în combinație cu obiectivele de implementare, au jucat un rol important în dezvoltarea și extinderea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile și în reducerea costurilor aferente. O combinație între un cadru de piață eficient și o formă de sistem de stabilizare a veniturilor (acorduri de eliminare a riscurilor, de garantare și de achiziție de energie electrică) ar putea fi necesare pentru extinderea preconizată a tehnologiilor mature în domeniul energiei din surse regenerabile offshore. Pentru a facilita acest lucru, Comisia va încuraja cele mai bune practici și schimburi cu privire la diferite modele de licitație.

În plus, va fi nevoie în continuare de sprijin specific pentru tehnologiile emergente în domeniul energiei din surse regenerabile offshore, cum ar fi energia maremotrică, energia valurilor, energia eoliană offshore obținută prin turbine flotante și panouri solare flotante , pentru a trece de la etapa pilot și de la faza demonstrativă prin concentrarea acțiunii asupra soluțiilor tehnologice care să reconcilieze cel mai bine obiectivele economice și de mediu ale UE.

Normele actuale din Directiva privind energia din surse regenerabile 61 și Orientările privind ajutorul de stat pentru energie și protecția mediului favorizează o abordare neutră din punct de vedere tehnologic a sprijinului acordat surselor regenerabile de energie, recunoscând în același timp că licitațiile axate pe tehnologii specifice pot fi justificate în special în circumstanțe particulare pentru tehnologii noi și inovatoare. În ultimii ani, aceste norme au fost esențiale pentru dezvoltarea, în special, a sectorului energiei eoliene offshore și vor continua să fie importante pentru dezvoltarea unor tehnologii mai puțin mature. Comisia se va asigura că viitoarea revizuire a normelor privind ajutoarele de stat și a Directivei privind energia din surse regenerabile oferă un cadru complet actualizat și adecvat scopului pentru utilizarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei curate, inclusiv a energiei din surse regenerabile offshore.

În următorii ani, gama de mecanisme de cooperare disponibile în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile (RED II) 62 este promițătoare în ceea ce privește atingerea unui procent mai mare de proiecte transfrontaliere sub formă de proiecte comune și hibride. Mecanismele de cooperare care prevăd, de asemenea, transferuri statistice sau proiecte comune 63 ar putea oferi statelor membre fără ieșire la mare posibilitatea de a sprijini investițiile în energia din surse regenerabile offshore.

Comisia consideră că o orientare clară cu privire la chestiunea unei partajări adecvate a costurilor și a beneficiilor între părțile interesate (inclusiv structura de bază a cooperării, împărțirea costurilor și beneficiilor și un acord de cooperare) ar fi esențială pentru a se asigura că statele membre implicate beneficiază de un avantaj net dacă acționează în comun.

4.4Mobilizarea investițiilor din sectorul privat în sursele regenerabile de energie offshore: rolul fondurilor UE

Nevoile de investiții pentru implementarea pe scară largă a tehnologiilor de producere a energiei din surse regenerabile offshore până în 2050 sunt estimate la aproape 800 de miliarde EUR, din care aproximativ două treimi sunt pentru finanțarea infrastructurii de rețea asociate și o treime pentru generarea offshore 66 . Aceasta înseamnă că spre acest sector va trebui direcționat un volum de capital semnificativ mai mare decât până în prezent. Investițiile anuale în rețelele pe uscat și offshore din Europa din ultimii zece ani, până în 2020, s-au ridicat la aproximativ 30 de miliarde EUR, dar trebuie să ajungă la peste 60 de miliarde EUR în deceniul următor, iar după 2030 vor trebui să crească și mai mult 67 .

Se preconizează că cea mai mare parte a acestor investiții va fi furnizată de capital privat. Taxonomia UE a finanțelor sustenabile va orienta investițiile în aceste activități, în conformitate cu ambițiile noastre pe termen lung. Cu toate acestea, utilizarea eficientă și bine direcționată a sprijinului UE va juca, de asemenea, un rol de catalizator strategic. Dezvoltarea rețelei este o condiție prealabilă pentru fiecare bazin maritim, pentru a permite accesul clienților la energia generată offshore. În cazul tehnologiilor mature din domeniul energiei offshore, un astfel de sprijin poate contribui la atenuarea eșecului pieței, de exemplu prin abordarea riscului de lansare a mai multor proiecte de dimensiuni mai mari sau prin reducerea costurilor de capital, de obicei foarte ridicate pentru aceste tipuri de proiecte. În cazul tehnologiilor mai puțin mature sau al proiectelor aflate încă într-un stadiu incipient, finanțarea publică din partea UE va fi esențială pentru crearea pieței, prin implicarea unui număr mai mare de actori privați, îmbunătățirea competitivității, reducerea incertitudinilor, reducerea costurilor și accelerarea progresului în materie de implementare și comercializare timpurie.

Noul program InvestEU poate oferi sprijin și garanții pentru tehnologiile emergente în vederea accelerării investițiilor private prin diferitele sale componente, de exemplu prin sprijinirea cercetării și inovării, a dezvoltării infrastructurii și a industriilor strategice. Întrucât costurile de capital reprezintă o parte semnificativă din costurile totale ale investițiilor pentru noi proiecte offshore, reducerea riscurilor și reducerea costului capitalului pot avea un efect pozitiv important pentru mobilizarea capitalului privat și stimularea investițiilor noi. Acordarea de împrumuturi de către Banca Europeană de Investiții (BEI) poate juca un rol crucial, alături de investițiile private în energia din surse regenerabile offshore.

În plus, fondurile eliberate din proiectele anulate ale primei cereri de propuneri NER 300 vor fi reinvestite prin intermediul instrumentelor financiare existente. Aceasta permite mobilizarea unor investiții private suplimentare în inovarea în materie de emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv în domeniul energiei din surse regenerabile offshore.

În contextul planului de redresare din cadrul NextGenerationEU, Mecanismul de redresare și reziliență (RRF), în valoare de 672,5 miliarde EUR canalizează 37 % înspre tranziția verde și, prin urmare, ar putea sprijini reformele și investițiile în energia din surse regenerabile offshore în cadrul inițiativei emblematice „Power up”.

Fondurile din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență vor trebui să fie angajate până la sfârșitul anului 2023. Prin urmare, este esențial ca statele membre să poată prezenta o rezervă de proiecte mature, în strânsă cooperare cu întreprinderile care se pregătesc deja să investească. Comisia este pregătită să pună la dispoziție expertiză tehnică și consolidarea capacităților atât pentru statele membre, prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic, cât și pentru promotorii de proiecte, în cadrul Platformei de consiliere InvestEU. În plus, finanțarea în cadrul RRF poate sprijini sectorul energiei din surse regenerabile offshore și din punct de vedere al investițiilor în modernizarea infrastructurilor portuare, precum și a conexiunilor de rețea. Aceasta poate sprijini, de asemenea, reformele asociate necesare pentru a facilita implementarea proiectelor care vizează exploatarea energiei din surse regenerabile offshore și integrarea în sistemele energetice (de exemplu, prin simplificarea procedurilor de autorizare, planificarea rețelelor, amenajarea spațiului maritim și licitații pentru energia din surse regenerabile offshore). 

Instrumentele UE pot contribui, de asemenea, la mobilizarea finanțării atât de necesare pentru promovarea soluțiilor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile și a proiectelor comune. Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), cu noul său instrument pentru generarea transfrontalieră de energie din surse regenerabile, oferă stimulente pentru cooperarea în domeniul energiei din surse regenerabile. Acesta poate fi utilizat pentru a cartografia potențialele situri de dezvoltare offshore, pentru a finanța studiile necesare și, în mod excepțional, pentru a finanța lucrările de construcții, pentru proiecte la care participă două sau mai multe state membre. Un exemplu ar putea fi dezvoltarea în comun a unui parc eolian flotant pentru a sprijini poziția de lider a tehnologiei europene. Componenta pentru infrastructură din cadrul MIE a finanțat deja proiecte în domeniul energiei offshore, cum ar fi proiectul North Sea Wind Power Hub, și ar putea, în viitor, să se concentreze mai mult asupra dezvoltării infrastructurii transfrontaliere de rețele offshore, inclusiv asupra proiectelor hibride și a celor care vizează rețele buclate.

În plus, mecanismul de finanțare a energiei din surse regenerabile, operațional la 1 ianuarie 2021, poate oferi modalități de partajare a beneficiilor proiectelor în domeniul energiei offshore cu statele membre care nu au zone costiere. Toate statele membre, inclusiv statele membre fără ieșire la mare, pot contribui financiar la acest mecanism, stabilindu-și preferința pentru tipurile de proiecte și tehnologii pe care ar dori să le sprijine, inclusiv proiecte offshore. La rândul lor, aceste state membre vor primi beneficii statistice 68 pentru energia din surse regenerabile produsă în cadrul proiectelor finanțate și ar partaja, practic, potențialul în materie de energie din surse regenerabile al statelor membre care găzduiesc proiectul.

Mecanismul respectiv poate oferi sprijin pentru o gamă largă de proiecte, de la instalații de mici dimensiuni și tehnologii inovatoare (cum ar fi parcurile eoliene offshore cu turbine flotante) până la proiecte la scară largă, transfrontaliere și hibride. El poate acorda granturi pentru componenta de generare a energiei din surse regenerabile a proiectelor axate pe generarea de combustibil din surse regenerabile de tip „Power-to-X”, pentru proiecte privind producerea și depozitarea energiei, precum și pentru proiecte care primesc alte forme de sprijin pentru infrastructură sau conectarea la rețea. Comisia intenționează să lanseze prima licitație la nivelul UE pentru proiecte în 2021.

Orizont Europa și Fondul pentru inovare vor oferi sprijin pentru proiecte de cercetare, inovare și demonstrație care stau la baza dezvoltării și implementării viitoare a unor tehnologii inovatoare în domeniul energiei offshore în Europa. În special, în cadrul programului Orizont Europa, va fi posibil să se sprijine dezvoltarea și testarea de tehnologii, componente și soluții noi și inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile offshore 69 . Fondul pentru inovare poate sprijini demonstrarea tehnologiilor curate inovatoare la scară comercială, cum ar fi energia oceanică, noile tehnologii în domeniul energiei eoliene offshore cu turbine flotante sau proiecte de cuplare a parcurilor eoliene offshore cu soluțiile de stocare cu acumulatori sau cu producția de hidrogen. Sprijinul ar putea fi combinat cu fonduri din cadrul InvestEU sau MIE pentru a spori viabilitatea unor astfel de proiecte inovatoare și pentru a finanța infrastructura adiacentă. Statele membre eligibile pentru Fondul pentru modernizare 70 își pot utiliza resursele pentru a-și dezvolta industria energiei din surse regenerabile offshore.

4.5 Concentrarea cercetării și a inovării pe sprijinirea proiectelor offshore

Stimularea cercetării și a inovării este o condiție prealabilă importantă pentru implementarea pe scară largă a proiectelor care vizează exploatarea energiei din surse regenerabile offshore. În prezent, investițiile în cercetare și inovare în domeniul energiei curate provin, în principal, din sectorul privat. În ultimii ani, UE a investit în medie aproape 20 de miliarde EUR pe an în energie curată 71 , întreprinderile contribuind cu aproximativ 77 %, iar guvernele naționale cu 17 % și fondurile UE cu 6 %. În ceea ce privește energia eoliană, sectorul privat joacă un rol și mai important, furnizând aproximativ 90 % din finanțarea din cadrul UE pentru cercetare și inovare în domeniul energiei eoliene pe uscat și offshore 72 . Investițiile pentru cercetare și inovare în domeniul energiei eoliene în Europa sunt foarte concentrate în Germania, Danemarca și Spania 73 .

Investițiile publice în cercetare, dezvoltare și inovare în lanțul valoric al energiei eoliene au jucat un rol important în a permite sectorului să se dezvolte, să se extindă și să treacă la etapa de implementare. Cercetarea și dezvoltarea a atras fonduri din ce în ce mai mari, de la 133 de milioane EUR în 2009 la 186 de milioane EUR în 2018 74 . În ultimii 10 ani, programele UE de cercetare și inovare 75 au acordat aproximativ 496 de milioane EUR pentru energia eoliană offshore, punându-se în principal accentul pe tehnologia offshore, urmată de energia eoliană offshore cu turbine flotante, de materialele și componentele noi, precum și de întreținere și monitorizare 76 .

Prioritățile actuale ale cercetării și inovării în domeniul energiei eoliene offshore se referă în principal la proiectarea turbinelor eoliene, la dezvoltarea infrastructurii, la materialele circulare avansate și la digitalizare. Alte inovații recente se concentrează pe lanțul de aprovizionare/logistică, de exemplu, dezvoltarea de cutii de viteze pentru turbinele eoliene suficient de compacte pentru a încăpea într-un container de transport standard 77 , precum și aplicarea abordărilor bazate pe economia circulară în ceea ce privește ciclul de viață al instalațiilor. Armonizarea standardelor tehnice poate contribui la extindere și la atingerea unei eficiențe sporite în această privință. Se preconizează că inovațiile ulterioare și tendințele care vor crește cel mai mult în următorii 10 ani vor include generatoarele superconductoare, materialele avansate pentru turnuri de susținere și valoarea adăugată a energiei eoliene offshore. Întrucât energia eoliană offshore este, în prezent, o tehnologie matură, în viitor cercetarea și inovarea ar trebui să se concentreze pe optimizarea proceselor de fabricație existente în sectoare precum producția de palete de mari dimensiuni.

Aplicațiile flotante par să devină o opțiune viabilă pentru țările și regiunile UE care au ape mai adânci în Oceanul Atlantic, în Marea Mediterană și în Marea Neagră 78 : tehnologia pentru energia eoliană offshore cu turbine flotante în ape adânci și medii dificile, departe de țărm, înregistrează progrese constante în ceea ce privește viabilitatea comercială 79 , cu diferite prototipuri și proiecte la scară mică deja operaționale, care continuă să creeze oportunități de afaceri pentru operatorii din UE.

Între 2007 80 și 2019, cheltuielile totale cu cercetarea și dezvoltarea în Europe în domeniul energiei oceanice, al energiei valurilor și al energiei maremotrice s-au ridicat la 3,84 miliarde EUR, cea mai mare parte (2,74 miliarde EUR) provenind din surse din sectorul privat 81 . În aceeași perioadă, programele naționale de cercetare și dezvoltare au contribuit cu 463 de milioane EUR pentru a dezvolta energia valurilor și energia maremotrică, iar finanțarea din partea UE 82 a oferit 493 de milioane EUR. Sprijinul UE poate fi esențial pentru a stimula finanțarea suplimentară a investițiilor publice și private la nivel național în vederea reducerii riscurilor investițiilor în domeniul energiei oceanice, pentru a promova testarea ulterioară, pentru a reduce costurile și a diminua decalajul dintre faza de demonstrație și cea de implementare. În medie, 1 miliard EUR din fonduri publice (UE și naționale) a mobilizat investiții din sectorul privat în valoare de 2,9 miliarde EUR în această perioadă.

Tehnologiile maremotrice pot fi considerate ca aflându-se în faza de precomercializare, iar majoritatea tehnologiilor din domeniul energiei valurilor se află încă în faza de cercetare și dezvoltare. Instalațiile fotovoltaice flotante au cunoscut o utilizare la scară industrială în corpurile de apă interioare naturale și artificiale și pot avea un potențial promițător în zonele costiere și în apropierea țărmului. Algele sunt, de asemenea, o sursă promițătoare de biocombustibili durabili care merită mai multă activitate de cercetare și inovare.

Cantitatea din ce în ce mai mare de energie produsă în larg de aceste tehnologii offshore trebuie, de asemenea, să fie sprijinită prin dezvoltarea în continuare a unor tehnologii inovatoare privind infrastructura și rețelele. Cercetarea și inovarea ar trebui, prin urmare, să sprijine noi abordări pentru a conecta aceste infrastructuri într-o rețea buclată, luând în considerare creșterile de eficiență prin reducerea pierderilor.

În cazul transportului de energie electrică la distanță mare, curentul direct de înaltă tensiune (HVDC) reprezintă o alternativă economică și eficientă la transportul în curent alternativ. Cele mai recente tehnologii HVDC pot interconecta parcurile eoliene și rețelele de energie electrică pentru a transporta energia generată offshore pe piața adecvată, cu cerințele necesare în materie de securitate și reziliență a rețelelor. Cu toate acestea, implementarea la scară largă nu este ușor de realizat, din cauza costului ridicat, a diferitelor modalități de testare a configurării și a validării în rândul diferiților operatori, precum și a problemelor legate de interoperabilitate a convertizoarelor la nivelul diferiților furnizori. Prin urmare, prin acordarea de sprijin în cadrul Orizont Europa pentru faza de proiectare și testare a sistemelor HDVC, Comisia se va orienta spre instalarea primului sistem HVDC multi-terminal și multi-furnizor în Europa până în 2030.

Va fi important să se faciliteze testarea noilor tehnologii pentru viitoare rețele offshore, flexibilitatea, stocarea (Power-to-X), bateriile și digitalizarea pentru integrarea eficientă a parcurilor eoliene offshore în sistemul energetic și pentru dezvoltarea de vectori energetici, cum ar fi hidrogenul și amoniacul. Pe termen mediu și lung, transformarea la fața locului a energiei electrice din surse regenerabile în hidrogen și transportul sau alimentarea la fața locului vor deveni relevante. Sprijinul pentru cercetare și inovare prevăzut în planul de acțiune pentru baterii, strategia privind hidrogenul și alianțele aferente sunt, prin urmare, esențiale în această privință.

Cercetarea privind impactul asupra mediului al tehnologiilor offshore este, de asemenea, necesară pentru a completa lacunele în materie de date și de informații. Îmbunătățirea cunoștințelor și a capacităților de modelare va facilita atât identificarea viitoarelor zone de implementare, cât și procesul de aprobare.

Acțiunile viitoare trebuie să abordeze aceste provocări în materie de cercetare și inovare și, de asemenea, oportunitățile inerente dezvoltării și implementării proiectelor care vizează energia offshore. Acestea includ integrarea infrastructurii, circularitatea prin proiectare, substituirea materiilor prime esențiale, reducerea impactului asupra mediului al tehnologiilor offshore, precum și formarea de competențe și crearea de locuri de muncă.

Comisia va analiza modul în care dezvoltarea tehnologică în domeniul generării de energie din surse regenerabile offshore și al infrastructurii poate fi sprijinită și integrată în mod durabil, inclusiv prin intermediul misiunii de cercetare privind sănătatea oceanelor, a mărilor, a zonelor de coastă și a apelor interioare.

4.6Un lanț valoric și de aprovizionare mai puternic în întreaga Europă

Pentru a obține o creștere a capacității la 300-40 GW de energie din surse regenerabile offshore, cu beneficii maxime pentru economia UE, lanțul de aprovizionare cu energie din surse regenerabile offshore trebuie să fie în măsură să își consolideze capacitatea și să mențină rate mai ridicate de instalare. Materialele rezistente la coroziune, producătorii de turbine eoliene și oceanice, furnizorii de turnuri de susținere, fundații, dispozitive plutitoare și cabluri vor avea nevoie de investiții pentru a-și extinde producția. Porturile vor trebui modernizate și vor trebuie construite și puse în funcțiune nave noi. De exemplu, doar câteva porturi maritime europene sunt în prezent potrivite pentru asamblarea, fabricarea și întreținerea dispozitivelor de producere a energiei offshore. Conform estimărilor industriei, sunt necesare investiții totale de aproximativ 0,5-1 miliarde EUR pentru modernizarea infrastructurii portuare și a navelor. Sute de furnizori de componente, dintre care mulți sunt IMM-uri, vor trebui, de asemenea, să se modernizeze.

Politicile din domeniul cererii, cum ar fi planificarea pe termen lung, cooperarea regională și un cadru de reglementare clar pot oferi semnale și estimări privind volumele viitoare conform cărora industria și investitorii trebuie să facă investiții anticipative și să își industrializeze în continuare capacitatea de producție.

În același timp, pot fi necesare și politici în materie de ofertă. Lanțul european de aprovizionare cu energie din surse regenerabile offshore este dinamic și foarte competitiv, dar se va confrunta cu o provocare în ceea ce privește extinderea și menținerea excelenței în contextul unei concurențe din ce în ce mai acerbe pe piețele mondiale. În comunicarea intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” 83 , Comisia a subliniat necesitatea unei abordări mai strategice a industriilor energiei din surse regenerabile și a lanțurilor de aprovizionare care stau la baza acestora, pentru a menține poziția de lider și excelența Europei la nivel mondial. 

Astfel, Comisia va consolida Forumul industrial pentru energie curată din surse regenerabile, instituit prin pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, pentru a reuni liderii industriali, clusterele industriale, întreprinderile și furnizorii de servicii, OST, investitorii, societatea civilă, comunitatea de cercetare și îl va extinde pentru a include autoritățile naționale și regionale. Forumul va contribui la evaluarea competitivității industriei 84 și la identificarea segmentelor critice ale lanțului de aprovizionare și a investițiilor asociate care trebuie să fie sporite pentru a se asigura că obiectivele UE în materie de utilizare a surselor regenerabile de energie pot fi atinse.

În cadrul Forumului, se va înființa un grup de lucru specializat în domeniul energiei din surse regenerabile offshore cu scopul de a identifica și a propune soluții pentru reducerea obstacolelor în calea dezvoltării rapide a unui lanț paneuropean de aprovizionare cu energie din surse regenerabile în larg, pentru a facilita cooperarea și pentru a pune în comun expertiza în domeniile tehnologiilor energetice offshore și în cadrul diferitelor lanțuri de aprovizionare cu energie din surse regenerabile, în conformitate cu normele în materie de concurență. Grupul de lucru pentru energia din surse regenerabile offshore va contribui la monitorizarea progreselor și va avansa lucrările care vizează punctele de acțiune ale acestei strategii. Având în vedere tendința crescândă de dezvoltare a instalațiilor de producere a energiei din surse regenerabile în portofoliile lor, industriile tradiționale de petrol și gaze offshore ar putea fi interesate să se alăture platformei, contribuind cu cunoștințe, competențe și instalații.

Provocarea legată de competențe

O creștere la scară largă a utilizării energiei din surse regenerabile offshore și a lanțului valoric aferent ar trebui să aducă beneficii unui număr mare de regiuni și teritorii. Creșterea vizată poate reprezenta o oportunitate pentru regiunile cele mai afectate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic de a-și diversifica economia, de la regiuni cu emisii mari de dioxid de carbon și regiuni carbonifere, regiuni în care industria offshore a gazelor și petrolului trebuie să se reconvertească, la regiunile periferice și ultraperiferice. Ea ar putea oferi posibilități alternative de angajare de înaltă calitate pentru lucrătorii calificați afectați de tranziție. Menținerea infrastructurii energetice offshore ar putea avea un efect de echilibrare a consecințelor economice în locuri cu industrii foarte sezoniere (turism, pescuit etc.), oferind un flux de lucru stabil și previzibil pentru lucrătorii locali și pentru IMM-uri pe tot parcursul anului.

Pentru atingerea acestui potențial este necesară depășirea unei serii de provocări în ceea ce privește forța de muncă, competențele lucrătorilor, inclusiv alfabetizarea în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor, precum și existența acestor competențe în locurile potrivite. Acest sector se confruntă deja cu dificultăți în ceea ce privește recrutarea și formarea lucrătorilor cu competențe adecvate. 17-32 % dintre întreprinderi se confruntă cu lacune în materie de competențe, iar în ceea ce privește profesiile tehnice, 9-30 % se confruntă cu o penurie de personal calificat. Mai departe, statele membre vor trebui să sprijine acțiunile din cadrul „Agendei pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței” și să conceapă și să modeleze mai multe sisteme de educație și de formare care vizează sectorul energiei din surse regenerabile offshore, în conformitate cu obiectivele lor preconizate în materie de dezvoltare 85 . În 2019, numai 12 state membre ale UE dispuneau de astfel de programe 86 , acestea lipsind chiar și în unele țări cu un potențial semnificativ al industriei offshore. Se preconizează că se va crea un număr semnificativ de locuri de muncă, în special pentru cercetători, ingineri, oameni de știință și tehnicieni consultanți. Pentru a finanța astfel de programe, statele membre pot utiliza fondurile politicii de coeziune, Fondul social european Plus și mecanismul pentru o tranziție justă.

Programele educaționale tehnice și universitare din statele membre ar trebui să țină seama de nevoile tot mai mari până în 2050, pentru a atrage tinerii lucrători cu profiluri adecvate către locuri de muncă în domeniul energiei din surse regenerabile offshore. Centrele de excelență profesională pot contribui la satisfacerea nevoii de recalificare prin reunirea unei game largi de parteneri locali, cum ar fi furnizorii de educație și formare profesională (atât la nivel secundar, cât și terțiar), angajatorii, centrele de cercetare, agențiile de dezvoltare și serviciile de ocupare a forței de muncă, pentru a dezvolta ecosisteme de competențe.

O abordare bazată pe economia circulară

Dezafectarea, reutilizarea și reciclarea componentelor turbinelor eoliene, în special a paletelor realizate din materiale compozite, reprezintă o altă provocare care trebuie abordată. Cercetarea privind potențialul de reciclare și impactul asupra proiectării este încă destul de fragmentată și adesea bazată pe aplicații de nișă, non-generice. Este necesar să se integreze mai sistematic principiul „circularității prin proiectare” în cercetarea și inovarea în domeniul surselor regenerabile de energie. Acest lucru va însemna îmbunătățirea tehnologiilor existente (și dezvoltarea de noi tehnologii), ținând seama atât de eficiența procesului de producție, cât și de durata de viață mai lungă a instalațiilor și de „sfârșitul vieții” componentelor. Astfel se va spori conservarea valorii produselor și a serviciilor în industria producătoare de energie din surse regenerabile și se va reduce presiunea asupra resurselor naturale. Este necesară o evaluare aprofundată a materialelor utilizate pentru tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile offshore. Aceasta ar trebui să acopere nu numai aspectele legate de costuri și toxicitate, ci și aspecte precum reutilizarea și reciclabilitatea materialelor, constrângerile legate de aprovizionare și securitatea sporită a aprovizionării cu materiale critice. Ar trebui explorate practicile de reutilizare și reciclare asociate turbinelor eoliene terestre, deoarece acestea vor trebui dezafectate în viitorul apropiat.

Lanțul de valoare adăugată al UE în domeniul energiei din surse regenerabile offshore este susținut de un lanț de aprovizionare global, care se bazează pe importul de materii prime și de componente pentru producție (pământuri rare pentru magneți permanenți, oțel și materiale compozite). Întrucât se preconizează o creștere a cererii pentru aceste materiale (de exemplu, volumul de pământuri rare utilizate în magneți permanenți ar putea crește de zece ori până în 2050 87 ), este necesar să se pună accentul pe modul de a asigura o aprovizionare nedenaturată, de a reduce dependența și de a scurta lanțurile de aprovizionare. Noua alianță europeană pentru materii prime 88 ar trebui să contribuie la creșterea rezilienței lanțului de aprovizionare. Îmbunătățirea circularității întregului lanț de aprovizionare va juca un rol important în atenuarea dependențelor tot mai mari.

Industria UE și piețele mondiale

Industria energiei din surse regenerabile offshore din UE este extrem de competitivă pe piața mondială și are o capacitate puternică de export, China și India fiind principalii concurenți la nivel mondial. Între 2009 și 2018, balanța comercială a UE a rămas pozitivă și continuă să crească. În 2018, întreprinderile din UE au reprezentat 47 % din exporturile mondiale. Opt din zece exportatori mondiali sunt state membre ale UE. Piața mondială reprezintă, prin urmare, o oportunitate comercială importantă pentru industriile UE. În Asia, se preconizează că, până în 2030, capacitatea eoliană offshore va ajunge la aproximativ 95 GW (dintr-o capacitate mondială estimată de aproape 233 GW până în 2030) 89 . Aproximativ jumătate dintre investițiile mondiale în energia eoliană offshore în 2018 au fost realizate în China 90 . Piața mondială a noilor tehnologii, cum ar fi energia eoliană cu turbine flotante și energia oceanică în viitor, poate oferi, de asemenea, noi oportunități promițătoare pentru industria UE.

Parteneriate internaționale

Prin intermediul diplomației Pactului verde, UE s-a angajat activ împreună cu partenerii săi internaționali pentru a contribui la crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea sectorului energiei din surse regenerabile offshore, inclusiv în țări cu venituri mici și piețe emergente. Acest sprijin ar putea acoperi cadrul de reglementare, standardele tehnice, asociațiile profesionale locale/naționale, consolidarea capacităților de conectare și de gestionare a rețelei și formarea profesională, precum și investițiile de eliminare a riscurilor, cu garanții precum garanția europeană pentru energie din surse regenerabile din cadrul Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) 91 .

UE și țările sale partenere se angajează, de asemenea, să atingă obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), inclusiv ODD7, și, prin urmare, sprijină utilizarea energiei din surse regenerabile la prețuri accesibile în întreaga lume. În conformitate cu obiectivele de politică ale UE de sprijinire a tranziției la sistemul energetic curat în țările partenere, energia din surse regenerabile offshore va juca un rol important. Acest lucru s-ar putea transforma într-o situație avantajoasă atât pentru industria energiei din surse regenerabile offshore din UE, care ar putea intra pe noi piețe importante, cât și pentru țările partenere, care ar vedea că ponderea energiei din surse regenerabile crește și și-ar spori cunoștințele și capacitatea în acest sector.

UE este pregătită și dispusă să împărtășească experiența sa în calitate de lider industrial și să coopereze cu țări terțe sub diferite forme. Aceasta poate include schimbul de cele mai bune practici și de abordări în materie de reglementare și dezvoltarea de proiecte comune cu țările învecinate, în funcție de nivelul de aliniere a cadrelor de reglementare și de coerența cu prioritățile de politică ale UE în ceea ce privește standardele de mediu și alte standarde.

Statele membre și industria ar trebui să fie implicate activ în promovarea standardelor UE la nivel bilateral și internațional, ceea ce include implicarea activă în organismele internaționale de standardizare.

În calitate de dezvoltator de tehnologii (inclusiv pentru tehnologiile de rețea), UE trebuie să adopte o abordare mai fermă în ceea ce privește promovarea intereselor sale prin intermediul politicii comerciale. Din ce în ce mai mult, unele piețe impun cerințe privind conținutul local sau adoptă alte măsuri comerciale discriminatorii sau restrictive, pentru a promova industriile naționale. Comisia va juca un rol activ în promovarea convergenței în materie de reglementare și a diseminării standardelor internaționale, opunându-se în același timp introducerii nejustificate a unor cerințe locale privind conținutul și a altor bariere comerciale în țările terțe. Acordurile de liber schimb și colaborarea internațională ar trebui să vizeze comerțul și investițiile nedenaturate și să îmbunătățească accesul la piață, dar și să țină cont de nevoia de convergență a normelor și a standardelor, de piețe flexibile ale energiei electrice și de accesul echitabil la rețele în țările terțe. În cazul barierelor în calea accesului la piață, Comisia va asigura respectarea drepturilor UE în temeiul acordurilor comerciale internaționale, prin utilizarea deplină a căilor de atac de care dispune, inclusiv a mecanismelor multilaterale și bilaterale de soluționare a litigiilor.

5.Concluzie

Energia din surse regenerabile offshore este una dintre cele mai promițătoare căi de a crește producția viitoare de energie în următorii ani, astfel încât să se atingă obiectivele de decarbonizare a Europei și să se preconizeze o creștere a cererii de energie electrică într-un mod abordabil din punct de vedere financiar. Oceanele și bazinele maritime ale Europei dispun de un potențial vast, care poate fi exploatat într-un mod durabil și rațional din punct de vedere ecologic, venind în completarea altor activități economice și sociale.

Prezenta strategie stabilește extinderea producției de energie din surse regenerabile offshore și utilizarea acesteia ca prioritate a UE. Potențialul energiei din surse regenerabile offshore este prezent, sub diferite forme, în toate oceanele și bazinele maritime europene, inclusiv în insule și în regiunile ultraperiferice. Dezvoltarea sa ar avea efecte pozitive asupra industriei, economiei și societății în întreaga UE și în regiunile sale.

În cazul instalațiilor eoliene fixate pe fundul mării și al instalațiilor flotante, provocarea constă în crearea unui mediu optim pentru a menține și a accelera impulsul creat în Marea Nordului, prin diseminarea celor mai bune practici și transferul de experiență la alte bazine maritime, începând cu Marea Baltică, și prin sprijinirea extinderii la nivel mondial. Pentru alte tehnologii, provocarea constă în mobilizarea unor fonduri suficiente și bine direcționate pentru cercetare și activități demonstrative, reducerea costurilor și introducerea acestor tehnologii pe piață în timp util pentru a avea un impact.

Succesul în domeniul energiei din surse regenerabile offshore poate aduce beneficii majore pentru Europa; acesta poate constitui o garanție că UE va avea o tranziție energetică durabilă și poate aduce statele membre pe o cale realistă spre reducerea la zero a poluării și neutralitatea climatică până în 2050. De asemenea, poate să aducă o contribuție majoră la redresarea în urma crizei provocate de COVID-19, energia din surse regenerabile offshore fiind un sector în care industria europeană deține o poziție de lider la nivel mondial și care se preconizează că va crește exponențial în următoarele decenii.

Realizarea nivelului propus de această strategie va necesita colaborarea tuturor părților interesate: state membre, regiuni, cetățeni ai UE, parteneri sociali, ONG-uri și toți utilizatorii spațiului maritim, în special industria energiei din surse regenerabile offshore și sectoarele pescuitului și acvaculturii. În acest spirit, Comisia va organiza în 2021 o Conferință europeană la nivel înalt privind energia din surse regenerabile offshore, care va reuni membri ai formatelor de cooperare regională existente, pentru a promova schimbul de bune practici și a discuta provocările comune.

Comisia invită instituțiile UE și toate părțile interesate să discute măsurile de politică propuse în această strategie și să își unească forțele pentru continuarea fără întârziere a acestei acțiuni.

(1)

Parcul a generat 5 MW și a acoperit consumul anual de energie a 2 200 de gospodării timp de 25 de ani.

(2)

4 din 15 turbine flotante din întreaga lume sunt produse și situate în Uniunea Europeană.

(3)

Cu 13,5 MW din capacitatea mondială de energie oceanică de 34 MW instalată în apele UE 27 în 2019, ref. Comisia Europeană (2020) Tranziția către o energie curată — raport privind tehnologiile și inovațiile [anexa la {SWD (2020) 953}].

(4)

Deși se află la o distanță de mii de kilometri de continentul european, cele nouă regiuni ultraperiferice ale UE fac parte integrantă din Uniune: Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Saint-Martin (Marea Caraibilor), Réunion și Mayotte (Oceanul Indian), Insulele Canare, Insulele Azore și Madeira (Oceanul Atlantic).

(5)

Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viața noastră. COM/2020/380 final.

(6)

În evaluarea impactului care însoțește planul de obiective pentru 2030 privind clima se preconizează că, până în 2030, peste 80 % din energia electrică ar trebui să fie generată din surse regenerabile  https://ec.europa.eu/clima/policies/eu-climate-action/2030_ctp_en

(7)

  https://ec.europa.eu/energy/topics/energy-system-integration/eu-strategy-energy-system-integration_en

(8)

  https://ec.europa.eu/energy/topics/energy-system-integration/hydrogen_en

(9)

Citat: Comisia Europeană (2020) — Progrese înregistrate în ceea ce privește competitivitatea în domeniul energiei curate [SWD (2020) 953 final].

(10)

Conform scenariului CTP-MIX din evaluarea impactului care însoțește Planul pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima, COM (2020) 562 final.

(11)

JRC (2019) Technology Market Report Ocean Energy, JRC117349.

(12)

 JRC (2020) Facts and figures on Offshore Renewable Energy Sources in Europe, JRC121366.

(13)

 Pe baza planurilor naționale privind energia și clima prezentate de statele membre, https://ec.europa.eu/energy/topics/energy-strategy/national-energy-climate-plans_en#final-necps

(14)

Comisia a elaborat un document relevant care conține orientări privind „Infrastructurile de transport al energiei și legislația UE privind natura”  https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/pdf/guidance_on_energy_transmission_infrastructure_and_eu_nature_legislation_en.pdf

(15)

Progrese înregistrate în materie de competitivitate energetică ecologică [SWD (2020) 953 final].

(16)

JRC 2019: Technology Market Report Wind Energy, JRC118314.

(17)

Europa eoliană.

(18)

Comisia Europeană, Raportul privind economia albastră a UE — 2020.

(19)

JRC 2019: Technology Market Report Wind Energy, JRC118314.

(20)

JRC (2019) Wind Energy Technology Market Report, JRC118314.

(21)

Înființat în 2016.

(22)

  https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/themes/sparsely-populated-areas/eu2020_mou_split_en.pdf

(23)

JRC (2019) JRC ENSPRESO - WIND - ONSHORE and OFFSHORE. Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare (JRC) [Set de date] PID: http://data.europa.eu/89h/6d0774ec-4fe5-4ca3-8564-626f4927744e

(24)

  www.ospar.org

(25)

93 GW conform studiului privind Cooperarea în domeniul energiei eoliene offshore din zona baltică în cadrul BEMIP  https://op.europa.eu/fr/publication-detail/-/publication/9590cdee-cd30-11e9-992f-01aa75ed71a1

(26)

BEMIP intenționează să adopte un program de lucru pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore până în primăvara anului 2021.

(27)

  www.balticsea-region-strategy.eu

(28)

COM(2020) 329 final.

(29)

Potențial de la 32 la 75 GW în conformitate cu studiul privind potențialul rețelei offshore în regiunea mediteraneeană (Guidehouse, 2020-11) - https://data.europa.eu/doi10.2833/742284 .

(30)

  www.westmed-initiative.eu

(31)

  www.diplomatie.gouv.fr/en/french-foreign-policy/europe/news/article/ajaccio-declaration-after-the-7th-summit-of-the-southern-eu-countries-med7-10

(32)

  https://ec.europa.eu/newsroom/mare/document.cfm?doc_id=59314

(33)

  https://ec.europa.eu/newsroom/mare/document.cfm?doc_id=59317

(34)

  https://euislands.eu/

(35)

Cele mai relevante instrumente de politică sunt: directivele privind habitatele și păsările, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, Directiva privind amenajarea spațiului maritim, politica comună în domeniul pescuitului, Directiva SEA, Directiva EIA, Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, Convenția de la Aarhus, precum și strategia privind biodiversitatea și planul de acțiune pentru economia circulară.

(36)

În Germania și Danemarca

(37)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32014L0089

(38)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:01992L0043-20130701 .

(39)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32009L0147 .

(40)

Comisia a elaborat un Document de orientare privind proiectele de energie eoliană și legislația UE privind natura  https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/natura_2000_and_renewable_energy_developments_en.htm

(41)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0056&from=RO  

(42)

  https://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/macro-regional-strategies/  

(43)

  https://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/european-territorial/  

(44)

  https://ec.europa.eu/maritimeaffairs/policy/sea_basins_en .

(45)

Convenția de la Helsinki pentru Marea Baltică (HELCOM), Convenția OSPAR privind Marea Nordului și Atlanticul de Nord-Vest, Convenția de la Barcelona pentru Marea Mediterană și Convenția de la București pentru Marea Neagră.

(46)

 De ex. orientările OSPAR privind dezvoltarea parcurilor eoliene ( https://www.ospar.org/work-areas/eiha/offshore-renewables )

(47)

  https://www.msp-platform.eu/sector-information/tourism-and-offshore-wind

(48)

Articolul 14 din Directiva 2014/89/UE.

(49)

Comunicarea Comisiei — Document de orientare privind proiectele de energie eoliană și legislația UE privind natura — C (2020) 7730 final.

(50)

O rețea buclată offshore ar fi similară sistemului de rețele de transport interconectate pe uscat, unde energia electrică poate circula în mai multe direcții.

(51)

Roland Berger GmbH (2019), Hybrid projects: How to reduce costs and space of offshore developments, North Seas Offshore energy Clusters study
https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/59165f6d-802e-11e9-9f05-01aa75ed71a1

(52)

Figura 2 — Linia întreruptă reprezintă frontiera ZEE.

(53)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32018R1999&from=RO  

(54)

Acest lucru poate duce la reduceri semnificative ale costurilor, după cum se arată în studiile recente, cum ar fi Cooperarea baltică pentru energia eoliană în cadrul BEMIP (a se vedea referința de mai sus),

(55)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32018R1999&from=EN  

(56)

În temeiul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 219/943.

(57)

Considerentul (66) din Regulamentul 2019/943 privind piața internă a energiei electrice sprijină dezvoltarea proiectelor hibride, JO L 158, 14.6.2019.

(58)

 Market Arrangements for Offshore Hybrid Projects in the North Sea (Thema Report 2020-11). https://data.europa.eu/doi10.2833/36426

(59)

  www.promotion-offshore.net/results/deliverables/

(60)

 Market Arrangements for Offshore Hybrid Projects in the North Sea (Thema Report 2020-11).

https://data.europa.eu/doi10.2833/36426

(61)

Directiva (UE) 2018/2001, JO L 328, 21.12.2018.

(62)

Directiva (UE) 2018/2001, JO L 328, 21.12.2018.

(63)

Articolul 6, articolul 7 și articolul 11 din Directiva privind energia din surse regenerabile reformată. A se vedea și https://ec.europa.eu/energy/topics/renewable-energy/renewable-energy-directive/cooperation-mechanisms_en .

(64)

Articolul 19 din Regulamentul (UE) 2019/943 privind energia electrică, JO L 158, 14.6.2019.

(65)

  https://www.acer.europa.eu/en/Electricity/FG_and_network_codes/Pages/European-Stakeholder-Committees.aspx

(66)

Finanțarea activelor hibride offshore din Marea Nordului (Guidehouse, 2020-11)

https://data.europa.eu/doi10.2833/269908

(67)

 Evaluarea impactului Planului pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:749e04bb-f8c5-11ea-991b-01aa75ed71a1.0001.02/DOC_1&format=PDF

(68)

De exemplu, dacă un stat membru fără ieșire la mare contribuie la acest mecanism, iar apoi mecanismul sprijină parcul eolian offshore din alt stat membru, atunci statul membru care a contribuit va considera energia din surse regenerabile produsă de proiectele din statul membru gazdă ca și cum ar fi fost produsă în statul membru contribuitor. Practic, statul fără ieșire la mare contribuitor va ajuta la creșterea statistică a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul de energie (prin urmare, avantajul statistic), chiar dacă această energie a fost produsă sau consumată într-o altă țară. Acest lucru va ajuta statele membre să își atingă obiectivul privind ponderea energiei din surse regenerabile prin proiecte situate într-un alt stat membru.

(69)

A se vedea secțiunea 4.5.

(70)

Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia.

(71)

SETIS Research & Innovation data, according to JRC methodology: Fiorini A., Georgakaki A., Pasimeni F., Tzimas E. (2017) Monitoring R&I in Low-Carbon Energy Technologies, JRC105642 și Pasimeni F., Fiorini A., Georgakaki A. (2019) Assessing private R&D spending in Europe for climate change mitigation technologies via patent data, World Patent Information. Disponibil la: https://setis.ec.europa.eu/publications/setis-research-innovation-data

(72)

JRC, Low Carbon Energy Observatory, Wind Energy Technology Market Report, European Commission, 2019, JRC118314.

(73)

JRC, Low Carbon Energy Observatory, Wind Energy Technology Market Report, European Commission, 2019, JRC118314.

(74)

ICF, comandat de DG GROW — Climate neutral market opportunities and EU competitiveness study (Proiect, 2020).

(75)

Orizont 2020 și predecesorul său PC7, pentru perioada 2009-2019.

(76)

JRC Wind Energy Technology Development Report (2020).

(77)

SET-Plan, Offshore Wind Implementation Plan (2018).

(78)

Parcurile eoliene offshore flotante sunt adecvate pentru adâncimi cuprinse între 50 și 1 000 de metri.

(79)

UNEP & Bloomberg NEF, Global trends in renewable energy investment, 2019.

(80)

Începutul inițiativei privind planul SET.

(81)

Investițiile private sunt estimate pe baza datelor referitoare la brevete disponibile prin intermediul Patstat. Surse: Fiorini, A., Georgakaki, A., Pasimeni, F. și Tzimas, E., (2017) Monitoring R&I in Low-Carbon Energy Technologies , JRC105642, EUR 28446 EN și Pasimeni, F., Fiorini, A., și Georgakaki, A. (2019). Assessing private R&D spending in Europe for climate change mitigation technologies via patent data. World Patent Information, 59, 101927.

(82)

Inclusiv Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), care a cofinanțat, de asemenea, proiecte Interreg.

(83)

  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_20_416

(84)

A se vedea COM(2020) 953.

(85)

Numai 5 % din programele de educație și formare disponibile vizează în mod direct energia din surse regenerabile offshore. Există lacune majore în domeniile electromecanicii, asamblării, scufundării, prelucrării metalelor, sănătății și siguranței.

(86)

Sursă: project MATES (Maritime Alliance for fostering the European Blue Economy through a Marine Technology Skilling Strategy), ‘Baseline report on present skills gaps in shipbuilding and offshore renewables value chains’ www.projectmates.eu

(87)

Producția europeană de turbine eoliene depinde de importurile de grafit (din care 48 % provin din China), cobalt (din care 68 % provin din Republica Democratică Congo), litiu (din care 78 % provin din Chile) și pământuri rare (din care aproape 100 % provin din China). Sursă: Raportul Comisiei Europene privind analiza prospectivă pentru 2020 ( https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/strategic-foresight/2020-strategic-foresight-report_en ).

(88)

  COM(2020) 474 final.

(89)

GWEC 2020, Global Offshore Wind Report, 2020.

(90)

IRENA, Future of wind (2019, p. 52).

(91)

Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD.