EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 12019W/TXT(02)

Acord privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice2019/C 384 I/01

XT/21054/2019/INIT

OJ C 384I , 12.11.2019, p. 1–177 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of entry into force unknown (pending notification) or not yet in force., Date of effect: 01/01/1001

12.11.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CI 384/1


ACORD

privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

(2019/C 384 I/01)

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE

ȘI

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

ÎNTRUCÂT, la data de 29 martie 2017, ca urmare a rezultatului unui referendum desfășurat în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) și a deciziei sale suverane de a părăsi Uniunea Europeană, Regatul Unit și-a notificat intenția de a se retrage din Uniunea Europeană („Uniunea”) și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice („Euratom”) în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), care se aplică Euratom în temeiul articolului 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice („Tratatul Euratom”),

DORIND să stabilească condițiile de retragere a Regatului Unit din Uniune și Euratom, ținând seama de cadrul relațiilor lor viitoare,

LUÂND ACT de orientările din 29 aprilie și 15 decembrie 2017 și din 23 martie 2018 furnizate de Consiliul European, din perspectiva cărora Uniunea urmează să încheie acordul de stabilire a condițiilor pentru retragerea Regatului Unit din Uniune și din Euratom,

REAMINTIND că, în conformitate cu articolul 50 din TUE, coroborat cu articolul 106a din Tratatul Euratom și sub rezerva condițiilor prevăzute de prezentul acord, dreptul Uniunii și al Euratom încetează în totalitate să se aplice Regatului Unit începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord,

SUBLINIIND faptul că obiectivul prezentului acord este de a asigura retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniune și Euratom,

RECUNOSCÂND că este necesar să se prevadă o protecție reciprocă pentru cetățenii Uniunii și resortisanții Regatului Unit, precum și pentru membrii de familie ai acestora, în cazul în care aceștia și-au exercitat drepturile la libera circulație înainte de o dată stabilită în prezentul acord, și să se asigure că drepturile care le revin în temeiul prezentului acord sunt executorii și se bazează pe principiul nediscriminării; recunoscând, de asemenea, că ar trebui protejate drepturile care rezultă din perioadele în care persoanele respective au beneficiat de asigurarea de securitate socială,

HOTĂRÂTE să asigure o retragere ordonată prin diverse dispoziții de separare, cu scopul de a preveni perturbările și de a oferi securitate juridică cetățenilor și operatorilor economici, precum și autorităților judiciare și administrative din Uniune și din Regatul Unit, fără a exclude posibilitatea ca dispozițiile de separare relevante să fie înlocuite de acordul (acordurile) privind relațiile viitoare,

ÎNTRUCÂT atât Uniunea, cât și Regatul Unit au interesul de a stabili o perioadă de tranziție sau de punere în aplicare în decursul căreia – în pofida tuturor consecințelor retragerii Regatului Unit din Uniune în ceea ce privește participarea Regatului Unit la instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, în special a încheierii, la data intrării în vigoare a prezentului acord, a mandatelor tuturor membrilor instituțiilor, organismelor și agențiilor Uniunii care au fost desemnați, numiți sau aleși ca urmare a calității Regatului Unit de stat membru al Uniunii – dreptul Uniunii, inclusiv acordurile internaționale, ar trebui să se aplice Regatului Unit și în Regatul Unit și, ca regulă generală, cu același efect în ceea ce privește statele membre, pentru a evita perturbările în cursul perioadei în care va (vor) fi negociat (negociate) acordul (acordurile) privind relațiile viitoare,

RECUNOSCÂND că, deși dreptul Uniunii se va aplica Regatului Unit și în Regatul Unit în cursul perioadei de tranziție, având în vedere particularitățile Regatului Unit în calitate de stat care s-a retras din Uniune, va fi important ca Regatul Unit să poată lua măsuri pentru a pregăti și a încheia noi acorduri internaționale în nume propriu, inclusiv în domenii care țin de competența exclusivă a Uniunii, cu condiția ca astfel de acorduri să nu intre în vigoare sau să nu se aplice în perioada respectivă, cu excepția cazului în care Uniunea autorizează acest lucru,

REAMINTIND că Uniunea și Regatul Unit au convenit să își onoreze angajamentele reciproce asumate în perioada în care Regatul Unit a fost membru al Uniunii printr-un decont financiar unic,

ÎNTRUCÂT este esențial, pentru a garanta interpretarea și executarea corectă a prezentului acord și respectarea obligațiilor asumate în temeiul acestuia, să se stabilească dispoziții care să asigure guvernanța generală, în special norme obligatorii de soluționare a litigiilor și de asigurare a respectării care să respecte pe deplin autonomia ordinii juridice a Uniunii și a celei a Regatului Unit, precum și statutul de țară terță al Regatului Unit,

RECUNOSCÂND că, în vederea unei retrageri ordonate a Regatului Unit din Uniune, este, de asemenea, necesar să se convină, prin protocoale distincte la prezentul acord, asupra unor aranjamente durabile care să abordeze situațiile foarte specifice legate de Irlanda/Irlanda de Nord și de zonele de suveranitate în Cipru,

RECUNOSCÂND, de asemenea, că o retragere ordonată a Regatului Unit din Uniune necesită totodată stabilirea, într-un protocol distinct la prezentul acord, a unor dispoziții speciale privind Gibraltarul, aplicabile în special în cursul perioadei de tranziție,

SUBLINIIND faptul că prezentul acord se bazează pe un echilibru global între beneficiile, drepturile și obligațiile care revin Uniunii și Regatului Unit,

CONSTATÂND că, în paralel cu prezentul acord, părțile au elaborat o Declarație politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații între Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

ÎNTRUCÂT este necesar ca atât Regatul Unit, cât și Uniunea să ia toate măsurile necesare pentru a începe cât mai curând posibil de la data intrării în vigoare a prezentului acord negocierile oficiale cu privire la unul sau mai multe acorduri care să reglementeze relațiile lor viitoare, pentru a se asigura că, în măsura posibilului, aceste acorduri se aplică de la încheierea perioadei de tranziție,

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

PARTEA ÎNTÂI

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 1

Obiectiv

Prezentul acord prevede condițiile de retragere a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) din Uniunea Europeană („Uniunea”) și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice („Euratom”).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului acord, se aplică următoarele definiții:

(a)

„dreptul Uniunii” înseamnă:

(i)

Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice („Tratatul Euratom”), astfel cum au fost modificate sau completate, precum și tratatele de aderare și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, denumite împreună „tratatele”;

(ii)

principiile generale ale dreptului Uniunii;

(iii)

actele adoptate de instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii;

(iv)

acordurile internaționale la care Uniunea este parte și acordurile internaționale încheiate de statele membre acționând în numele Uniunii;

(v)

acordurile dintre statele membre, pe care le-au încheiat în calitate de state membre ale Uniunii;

(vi)

actele reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului European sau al Consiliului Uniunii Europene („Consiliul”);

(vii)

declarațiile făcute în cadrul conferințelor interguvernamentale care au adoptat tratatele;

(b)

„state membre” înseamnă Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croația, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda și Regatul Suediei;

(c)

„cetățean al Uniunii” înseamnă persoanele care au cetățenia unui stat membru;

(d)

„resortisant al Regatului Unit” înseamnă un resortisant al Regatului Unit, astfel cum este definit în Noua Declarație a Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 31 decembrie 1982 privind definirea noțiunii „resortisanți” (1), precum și în Declarația nr. 63 anexată la Actul Final al conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona (2);

(e)

„perioadă de tranziție” înseamnă perioada prevăzută la articolul 126;

(f)

„zi” înseamnă o zi calendaristică, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în prezentul acord sau în dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord.

Articolul 3

Domeniul de aplicare teritorial

(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord sau în dreptul Uniunii pus în aplicare prin prezentul acord, orice trimitere din prezentul acord la Regatul Unit sau la teritoriul său se interpretează ca fiind o trimitere la:

(a)

Regatul Unit;

(b)

Gibraltar, în măsura în care dreptul Uniunii i se aplica înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord;

(c)

Insulele Anglo-Normande și Insula Man, în măsura în care dreptul Uniunii li se aplica înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord;

(d)

zonele de suveranitate Akrotiri și Dhekelia în Cipru, în măsura necesară pentru a asigura punerea în aplicare a regimului prevăzut în Protocolul privind zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în Cipru, anexat la Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace;

(e)

țările și teritoriile de peste mări enumerate în anexa II la TFUE care au relații speciale cu Regatul Unit (3), în cazul în care dispozițiile prezentului acord se referă la regimul special pentru asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniune.

(2)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord sau în dreptul Uniunii pus în aplicare prin prezentul acord, orice trimitere din prezentul acord la statele membre sau la teritoriul acestora se interpretează ca incluzând teritoriile statelor membre cărora li se aplică tratatele, astfel cum se prevede la articolul 355 din TFUE.

Articolul 4

Metode și principii referitoare la efectele, punerea în aplicare și executarea prezentului acord

(1)   Dispozițiile din prezentul acord și dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord produc, în privința și pe teritoriul Regatului Unit, aceleași efecte juridice pe care le produc în Uniune și în statele sale membre.

În consecință, persoanele juridice sau fizice pot, în special, invoca în mod direct dispozițiile cuprinse sau la care se face trimitere în prezentul acord și care îndeplinesc condițiile pentru a avea efect direct în temeiul dreptului Uniunii.

(2)   Regatul Unit asigură respectarea alineatului (1), inclusiv în ceea ce privește competențele necesare autorităților sale judiciare și administrative pentru a nu aplica dispoziții interne contradictorii sau incompatibile, prin intermediul legislației primare naționale.

(3)   Dispozițiile prezentului acord care fac trimitere la dreptul Uniunii sau la noțiuni sau dispoziții din cadrul acestuia se interpretează și se aplică în conformitate cu metodele și principiile generale ale dreptului Uniunii.

(4)   Dispozițiile prezentului acord care fac trimitere la dreptul Uniunii sau la noțiuni sau dispoziții din cadrul acestuia se interpretează, în cadrul punerii în aplicare și executării lor, în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(5)   La interpretarea și executarea prezentului acord, autoritățile judiciare și administrative ale Regatului Unit țin seama în măsura cuvenită de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată după încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 5

Buna-credință

În deplin respect reciproc și cu bună-credință, Uniunea și Regatul Unit își acordă asistență reciprocă pentru îndeplinirea sarcinilor care rezultă din prezentul acord.

Uniunea și Regatul Unit iau toate măsurile corespunzătoare, generale sau speciale, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care rezultă din prezentul acord și se abțin de la orice măsuri care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor prezentului acord.

Prezentul articol nu aduce atingere aplicării dreptului Uniunii în temeiul prezentului acord, în special principiului cooperării loiale.

Articolul 6

Trimiterile la dreptul Uniunii

(1)   Cu excepția părților a patra și a cincea, în absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, toate trimiterile din prezentul acord la dreptul Uniunii se interpretează ca trimiteri la dreptul Uniunii, inclusiv astfel cum a fost modificat sau înlocuit și cum era aplicabil în ultima zi a perioadei de tranziție.

(2)   În cazul în care, în prezentul acord, se face trimitere la acte ale Uniunii sau la dispoziții ale acestora, trimiterea respectivă se interpretează, după caz, ca fiind o trimitere la dreptul Uniunii sau la dispozițiile acestuia care, deși au fost înlocuite sau abrogate de actul menționat, continuă să se aplice în conformitate cu actul în cauză.

(3)   În sensul prezentului acord, trimiterile la dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord se interpretează ca incluzând trimiterile la actele relevante ale Uniunii care completează sau pun în aplicare dispozițiile respective.

Articolul 7

Trimiterile la Uniune și la statele membre

(1)   În sensul prezentului acord, toate trimiterile la statele membre și la autoritățile competente ale statelor membre cuprinse în dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul acord se interpretează ca incluzând Regatul Unit și autoritățile sale competente, mai puțin în ceea ce privește:

(a)

desemnarea, numirea sau alegerea membrilor instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și participarea la procesul decizional și participarea la reuniunile instituțiilor;

(b)

participarea la procesul decizional și la guvernanța organismelor, oficiilor și agențiilor Uniunii;

(c)

participarea la reuniunile comitetelor menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4), ale grupurilor de experți ale Comisiei sau ale altor entități similare ori la reuniunile grupurilor de experți sau ale unor entități similare ale organismelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în prezentul acord.

(2)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, orice trimitere la Uniune se interpretează ca incluzând Euratom.

Articolul 8

Accesul la rețele, sisteme de informații și baze de date

În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, la încheierea perioadei de tranziție Regatul Unit încetează să aibă dreptul de a accesa rețelele, sistemele de informații și bazele de date constituite în temeiul dreptului Uniunii. Regatul Unit ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că nu accesează nicio rețea, niciun sistem de informații sau nicio bază de date la care nu mai are drept de acces.

PARTEA A DOUA

DREPTURILE CETĂȚENILOR

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 9

Definiții

În sensul prezentei părți și fără a aduce atingere titlului III, se aplică următoarele definiții:

(a)

„membri de familie” înseamnă următoarele persoane, indiferent de cetățenia lor, care se încadrează în domeniul de aplicare personal prevăzut la articolul 10 din prezentul acord:

(i)

membrii de familie ai cetățenilor Uniunii sau membrii de familie ai resortisanților Regatului Unit, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5);

(ii)

alte persoane decât cele definite la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE, a căror prezență este necesară pentru cetățenii Uniunii sau pentru resortisanții Regatului Unit pentru ca aceștia să nu fie privați de un drept de ședere acordat în temeiul prezentei părți;

(b)

„lucrători frontalieri” înseamnă cetățenii Uniunii sau resortisanții Regatului Unit care desfășoară o activitate economică în conformitate cu articolul 45 sau 49 din TFUE în unul sau mai multe state în care nu își au reședința;

(c)

„stat-gazdă” înseamnă:

(i)

în ceea ce îi privește pe cetățenii Uniunii și pe membrii de familie ai acestora – Regatul Unit, în cazul în care aceștia și-au exercitat dreptul de ședere în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în Regatul Unit și după încheierea perioadei de tranziție;

(ii)

în ceea ce îi privește pe resortisanții Regatului Unit și pe membrii de familie ai acestora – statul membru în care aceștia și-au exercitat dreptul de ședere în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și în care continuă să își aibă reședința și după încheierea perioadei de tranziție;

(d)

„statul de desfășurare a activității profesionale” înseamnă:

(i)

în ceea ce îi privește pe cetățenii Uniunii – Regatul Unit, în cazul în care aceștia au desfășurat în Regatul Unit o activitate economică ca lucrători frontalieri înainte de încheierea perioadei de tranziție și în care continuă să facă acest lucru și după încheierea perioadei de tranziție;

(ii)

în ceea ce îi privește pe resortisanții Regatului Unit – statul membru în care aceștia au desfășurat o activitate economică ca lucrători frontalieri înainte de încheierea perioadei de tranziție și în care continuă să facă acest lucru și după încheierea perioadei de tranziție;

(e)

„încredințare” înseamnă încredințare în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (6), inclusiv încredințarea dobândită prin hotărâre judecătorească, în temeiul legii sau printr-un acord în vigoare.

Articolul 10

Domeniul de aplicare personal

(1)   Fără a aduce atingere titlului III, prezenta parte se aplică următoarelor persoane:

(a)

cetățenilor Uniunii care și-au exercitat dreptul de ședere în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în Regatul Unit și după încheierea perioadei de tranziție;

(b)

resortisanților Regatului Unit care și-au exercitat dreptul de ședere într-un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în acel stat membru și după încheierea perioadei de tranziție;

(c)

cetățenilor Uniunii care și-au exercitat dreptul de lucrători frontalieri în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să facă acest lucru și după încheierea perioadei de tranziție;

(d)

resortisanților Regatului Unit care și-au exercitat dreptul de lucrători frontalieri într-un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să facă acest lucru și după încheierea perioadei de tranziție;

(e)

membrilor de familie ai persoanelor menționate la literele (a)‐(d), cu condiția ca aceștia să îndeplinească una dintre următoarele condiții:

(i)

și-au avut reședința în statul-gazdă în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în statul-gazdă și după încheierea perioadei de tranziție;

(ii)

au fost direct înrudite cu o persoană menționată la literele (a)‐(d) și și-au avut reședința în afara statului-gazdă înainte de încheierea perioadei de tranziție și îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2004/38/CE în momentul în care solicită dreptul de ședere în temeiul prezentei părți pentru a se alătura persoanei menționate la literele (a)‐(d) de la prezentul alineat;

(iii)

sunt fiii naturali (fiicele naturale), născuți (născute) după încheierea perioadei de tranziție, ai (ale) uneia dintre persoanele menționate la literele (a)‐(d) sau adoptați (adoptate) legal de o astfel de persoană după încheierea perioadei de tranziție, în statul‐gazdă sau în alt stat, și îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38/CE în momentul în care solicită dreptul de ședere în temeiul prezentei părți pentru a se alătura persoanei menționate la literele (a)‐(d) de la prezentul alineat, precum și una dintre următoarele condiții:

ambii părinți sunt persoane menționate la literele (a)-(d);

unul dintre părinți este o persoană menționată la literele (a)‐(d), iar celălalt este resortisant al statului-gazdă; sau

unul dintre părinți este o persoană menționată la literele (a)‐(d) și are drepturi exclusive sau comune privind încredințarea copilului, în conformitate cu normele aplicabile de drept al familiei ale unui stat membru sau ale Regatului Unit, inclusiv cu normele de drept internațional privat aplicabile în temeiul cărora încredințarea stabilită în temeiul legii unui stat terț este recunoscută în statul membru sau în Regatul Unit, în special în ceea ce privește interesul superior al copilului și fără a aduce atingere funcționării normale a normelor de drept internațional privat aplicabile (7);

(f)

membrilor de familie care și-au avut reședința în statul-gazdă în conformitate cu articolele 12 și 13, cu articolul 16 alineatul (2) și cu articolele 17 și 18 din Directiva 2004/38/CE înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în statul-gazdă și după încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Persoanele care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2004/38/CE a căror ședere a fost facilitată de statul-gazdă în conformitate cu legislația sa națională înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din directiva menționată își păstrează dreptul de ședere în statul-gazdă în conformitate cu prezenta parte, cu condiția ca acestea să continue să își aibă reședința în statul-gazdă după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Alineatul (2) se aplică, de asemenea, persoanelor care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2004/38/CE care au solicitat facilitarea intrării și șederii înainte de încheierea perioadei de tranziție și a căror ședere este facilitată de statul-gazdă în conformitate cu legislația națională după încheierea perioadei de tranziție.

(4)   Fără a aduce atingere vreunui drept de ședere pe care persoanele în cauză îl pot avea în nume propriu, statul-gazdă, în conformitate cu legislația sa națională și în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/38/CE, facilitează intrarea și șederea partenerului cu care persoana menționată la alineatul (1) literele (a)‐(d) de la prezentul articol are o relație durabilă, atestată corespunzător, în cazul în care partenerul respectiv și-a avut reședința în afara statului-gazdă înainte de încheierea perioadei de tranziție, cu condiția ca relația să fi fost durabilă înainte de încheierea perioadei de tranziție și să continue în momentul în care partenerul solicită dreptul de ședere în temeiul prezentei părți.

(5)   În cazurile menționate la alineatele (3) și (4), statul-gazdă efectuează o examinare amănunțită a situației personale a persoanelor în cauză și justifică eventualul refuz al intrării sau șederii acestor persoane.

Articolul 11

Continuitatea șederii

Continuitatea șederii în sensul articolelor 9 și 10 nu este afectată de absențe, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (2).

Dreptul de ședere permanentă dobândit în temeiul Directivei 2004/38/CE înainte de încheierea perioadei de tranziție nu se consideră pierdut prin absența din statul-gazdă pentru o perioadă precizată la articolul 15 alineatul (3).

Articolul 12

Nediscriminarea

În domeniul de aplicare al prezentei părți și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le include, se interzice, în statul-gazdă și în statul de desfășurare a activității profesionale, discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate în sensul articolului 18 primul paragraf din TFUE a persoanelor menționate la articolul 10 din prezentul acord.

TITLUL II

DREPTURI ȘI OBLIGAȚII

Capitolul 1

DREPTURI LEGATE DE ȘEDERE, DOCUMENTE DE ȘEDERE

Articolul 13

Drepturi de ședere

(1)   Cetățenii Uniunii și resortisanții Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă în conformitate cu limitările și condițiile prevăzute la articolele 21, 45 sau 49 din TFUE și la articolul 6 alineatul (1), la articolul 7 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c), la articolul 7 alineatul (3), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (1) sau la articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE.

(2)   Membrii de familie care sunt fie cetățeni ai Uniunii, fie resortisanți ai Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă astfel cum se prevede la articolul 21 din TFUE și la articolul 6 alineatul (1), la articolul 7 alineatul (1) litera (d), la articolul 12 alineatul (1) sau (3), la articolul 13 alineatul (1), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (1) sau la articolul 17 alineatele (3) și (4) din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute în dispozițiile respective.

(3)   Membrii de familie care nu sunt nici cetățeni ai Uniunii, nici resortisanți ai Regatului Unit au drept de ședere în statul-gazdă în temeiul articolului 21 din TFUE și astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2), la articolul 7 alineatul (2), la articolul 12 alineatul (2) sau (3), la articolul 13 alineatul (2), la articolul 14, la articolul 16 alineatul (2), la articolul 17 alineatul (3) sau (4) ori la articolul 18 din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute în dispozițiile respective.

(4)   Statul-gazdă nu poate impune alte limitări sau condiții decât cele prevăzute în prezentul titlu pentru dobândirea, păstrarea sau pierderea drepturilor de ședere de către persoanele menționate la alineatele (1), (2) și (3). Nu se prevede, în aplicarea limitărilor și a condițiilor prevăzute în prezentul titlu, nicio altă marjă de discreție decât cea în favoarea persoanei în cauză.

Articolul 14

Dreptul de ieșire și de intrare

(1)   Cetățenii Uniunii și resortisanții Regatului Unit, membrii de familie ai acestora și alte persoane care își au reședința pe teritoriul statului-gazdă în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul titlu au dreptul de a părăsi statul-gazdă și dreptul de a intra în statul-gazdă, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/38/CE, cu un pașaport valabil sau cu o carte de identitate națională, în cazul cetățenilor Uniunii și al resortisanților Regatului Unit, și cu un pașaport valabil în cazul membrilor de familie ai acestora și al altor persoane care nu sunt cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai Regatului Unit.

La cinci ani după încheierea perioadei de tranziție, statul-gazdă poate decide să nu mai accepte cărți de identitate naționale în scopul intrării sau al ieșirii de pe teritoriul său dacă astfel de cărți de identitate nu includ un cip care respectă standardele aplicabile ale Organizației Aviației Civile Internaționale privind identificarea biometrică.

(2)   Titularii unui document valabil eliberat în conformitate cu articolul 18 sau 26 nu au nevoie de viză de ieșire, de viză de intrare sau de o altă formalitate echivalentă.

(3)   În cazul în care, după încheierea perioadei de tranziție, statul-gazdă le impune membrilor de familie care se alătură cetățeanului Uniunii sau resortisantului Regatului Unit să dețină o viză de intrare, statul-gazdă le acordă acestor persoane toate facilitățile pentru obținerea vizelor necesare. Aceste vize se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate.

Articolul 15

Dreptul de ședere permanentă

(1)   Cetățenii Uniunii, resortisanții Regatului Unit și membrii de familie ai acestora care și-au avut reședința legală în statul-gazdă în conformitate cu dreptul Uniunii pentru o perioadă continuă de cinci ani sau pentru perioada precizată la articolul 17 din Directiva 2004/38/CE au drept de ședere permanentă în statul-gazdă în condițiile prevăzute la articolele 16, 17 și 18 din Directiva 2004/38/CE. Perioadele de ședere legală sau de muncă derulate în conformitate cu dreptul Uniunii înainte și după încheierea perioadei de tranziție se includ în calculul perioadei de vechime necesare pentru dobândirea dreptului de ședere permanentă.

(2)   Continuitatea șederii în scopul dobândirii dreptului de ședere permanentă se stabilește în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) și cu articolul 21 din Directiva 2004/38/CE.

(3)   Odată dobândit, dreptul de ședere permanentă se pierde numai în cazul unei absențe din statul-gazdă pentru o perioadă care depășește cinci ani consecutivi.

Articolul 16

Acumularea perioadelor

Cetățenii Uniunii, resortisanții Regatului Unit și membrii de familie ai acestora care, înainte de încheierea perioadei de tranziție, și-au avut reședința legală în statul-gazdă în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 7 din Directiva 2004/38/CE pentru o perioadă de mai puțin de cinci ani au dreptul de a dobândi dreptul de ședere permanentă în condițiile prevăzute la articolul 15 din prezentul acord, odată ce au acumulat perioadele de ședere necesare. Perioadele de ședere legală sau de muncă derulate în conformitate cu dreptul Uniunii înainte și după încheierea perioadei de tranziție se includ în calculul perioadei de vechime necesare pentru dobândirea dreptului de ședere permanentă.

Articolul 17

Statut și modificări

(1)   Dreptul cetățenilor Uniunii, al resortisanților Regatului Unit și al membrilor de familie ai acestora de a invoca în mod direct prezenta parte nu este afectat atunci când statutul acestora se schimbă, de exemplu de la student la lucrător, lucrător independent sau persoană inactivă din punct de vedere economic. Persoanele care, la încheierea perioadei de tranziție, beneficiază de drept de ședere în calitate de membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii sau ai unor resortisanți ai Regatului Unit nu pot să devină persoane dintre cele menționate la articolul 10 alineatul (1) literele (a)‐(d).

(2)   Drepturile prevăzute în prezentul titlu pentru membrii de familie care se află în întreținerea cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt menținute inclusiv după ce acestea încetează a mai fi în întreținere.

Articolul 18

Eliberarea documentelor de ședere

(1)   Statul-gazdă poate impune cetățenilor Uniunii sau resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul său în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul titlu să solicite un nou statut de rezident care să le confere drepturile prevăzute în prezentul titlu și un document care să ateste acest statut, care poate fi sub formă digitală.

Solicitarea statutului de rezident face obiectul următoarelor condiții:

(a)

scopul procedurii de solicitare a statutului de rezident este de a verifica dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile de ședere prevăzute în prezentul titlu. În caz afirmativ, solicitantul are dreptul de a primi statutul de rezident și documentul care atestă acest statut;

(b)

în cazul persoanelor care își au reședința în statul-gazdă înainte de încheierea perioadei de tranziție, termenul de depunere a cererii nu poate fi mai mic de șase luni de la încheierea perioadei de tranziție.

În cazul persoanelor care au dreptul să își înceapă șederea în statul-gazdă după încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu prezentul titlu, cererea se depune în termen de trei luni de la data sosirii lor sau până la expirarea termenului menționat la primul paragraf, luându-se în calcul data cea mai târzie.

Se eliberează imediat un certificat care atestă solicitarea statutului de rezident;

(c)

termenul pentru depunerea cererii menționate la litera (b) se prelungește automat cu un an în cazul în care Uniunea a notificat Regatului Unit sau în care Regatul Unit a notificat Uniunii probleme tehnice care împiedică statul-gazdă să înregistreze cererea sau să emită certificatul care atestă cererea menționată la litera (b). Statul-gazdă publică notificarea respectivă și furnizează persoanelor în cauză, în timp util, informații publice adecvate;

(d)

în cazul în care persoanele în cauză nu respectă termenul de depunere a cererii menționat la litera (b), autoritățile competente evaluează toate circumstanțele și motivele pentru nerespectarea termenului și permit persoanelor în cauză să depună o cerere într-un termen rezonabil dacă există motive întemeiate pentru nerespectarea termenului;

(e)

statul-gazdă se asigură că procedurile administrative pentru depunerea cererilor sunt neproblematice, transparente și simple și că se evită sarcinile administrative inutile;

(f)

formularele de cerere trebuie să fie scurte, simple, ușor de utilizat și adaptate la contextul prezentului acord; cererile depuse de familii în același timp sunt examinate împreună;

(g)

documentul care atestă statutul se eliberează gratuit sau contra unei taxe care nu este mai mare decât cea impusă cetățenilor sau resortisanților statului-gazdă pentru eliberarea unor documente similare;

(h)

persoanele care, înainte de încheierea perioadei de tranziție, dețin un permis de ședere permanentă valabil eliberat în temeiul articolului 19 sau 20 din Directiva 2004/38/CE sau care dețin un document de imigrare național valabil care le conferă dreptul de ședere permanentă în statul-gazdă au dreptul să schimbe acest document, la cerere și în termenul menționat la litera (b) de la prezentul alineat, cu un nou document de ședere, după verificarea identității, a cazierului și o verificare de securitate în conformitate cu litera (p) de la prezentul alineat, precum și după confirmarea faptului că au în continuare reședința în statul membru respectiv; aceste noi documente de ședere se eliberează cu titlu gratuit;

(i)

identitatea solicitanților se verifică prin prezentarea unui pașaport sau a unei cărți de identitate naționale valabile în cazul cetățenilor Uniunii și al resortisanților Regatului Unit și prin prezentarea unui pașaport valabil în cazul membrilor de familie ai acestora și al altor persoane care nu sunt cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai Regatului Unit; acceptarea acestor documente de identitate nu este condiționată de alte criterii decât valabilitatea documentului. În cazul în care documentul de identitate este reținut de autoritățile competente ale statului‐gazdă pe perioada analizării cererii, statul-gazdă returnează fără întârziere, la cerere, documentul respectiv înainte de luarea deciziei privind cererea;

(j)

documentele justificative, altele decât actele de identitate, cum ar fi documentele de stare civilă, pot fi prezentate sub formă de copii. Originalele documentelor justificative pot fi cerute numai în cazuri specifice în care există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative prezentate;

(k)

statul-gazdă poate cere cetățenilor Uniunii și resortisanților Regatului Unit să prezinte, în plus față de documentele de identitate menționate la litera (i) de la prezentul alineat, doar următoarele documente justificative, astfel cum sunt menționate la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE:

(i)

în cazul în care aceștia își au reședința în statul-gazdă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38/CE în calitate de lucrători sau de lucrători independenți, o confirmare de angajare din partea angajatorului sau un certificat de angajare ori o dovadă că aceștia desfășoară activități independente;

(ii)

în cazul în care aceștia își au reședința în statul-gazdă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38/CE în calitate de persoane inactive din punct de vedere economic, dovada că dețin resurse suficiente pentru ei înșiși și pentru membrii lor de familie pentru a nu deveni o povară pentru sistemul de asistență socială al statului-gazdă în timpul perioadei de ședere, precum și dovada că beneficiază de o asigurare medicală completă în statul-gazdă; sau

(iii)

în cazul în care aceștia își au reședința în statul-gazdă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2004/38/CE în calitate de studenți, dovada înscrierii la o instituție acreditată sau finanțată de statul-gazdă în baza legislației sau a practicilor sale administrative, dovada asigurării medicale complete, precum și o declarație sau mijloace echivalente de probă că dețin resurse suficiente pentru ei înșiși și pentru membrii lor de familie pentru a nu deveni o povară pentru sistemul de asistență socială al statului-gazdă în timpul perioadei de ședere. Statul-gazdă nu poate cere ca aceste declarații să precizeze valoarea resurselor.

Referitor la condiția privind resursele suficiente, se aplică articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2004/38/CE;

(l)

statul-gazdă poate cere membrilor de familie care intră sub incidența articolului 10 alineatul (1) litera (e) punctul (i), a articolului 10 alineatul (2) sau (3) din prezentul acord și care își au reședința în statul-gazdă în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (d) sau cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE să prezinte, pe lângă documentele de identitate menționate la litera (i) de la prezentul alineat, doar următoarele documente justificative menționate la articolul 8 alineatul (5) sau la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE:

(i)

un document care să ateste existența unei relații de familie sau a unui parteneriat înregistrat;

(ii)

certificatul de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, orice altă dovadă că cetățeanul Uniunii sau resortisantul Regatului Unit împreună cu care aceștia își au reședința locuiește efectiv în statul-gazdă;

(iii)

pentru descendenții în linie directă cu vârsta sub 21 de ani sau care se află în întreținere și pentru ascendenții în linie directă care se află în întreținere și pentru cei ai soțului/soției sau ai partenerului înregistrat, documente care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2 punctul 2 litera (c) sau (d) din Directiva 2004/38/CE;

(iv)

pentru persoanele menționate la articolul 10 alineatul (2) sau (3) din prezentul acord, un document eliberat de autoritatea competentă din statul-gazdă în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE.

Referitor la condiția impusă membrilor de familie care sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai Regatului Unit de a deține resurse suficiente, se aplică articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2004/38/CE;

(m)

statul-gazdă poate cere membrilor de familie care intră sub incidența articolului 10 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) sau a articolului 10 alineatul (4) din prezentul acord să prezinte, pe lângă documentele de identitate menționate la litera (i) de la prezentul alineat, doar următoarele documente justificative menționate la articolul 8 alineatul (5) și la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE:

(i)

un document care să ateste existența unei relații de familie sau a unui parteneriat înregistrat;

(ii)

certificatul de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, orice altă dovadă a șederii în statul-gazdă a cetățeanului Uniunii sau a resortisantului Regatului Unit căruia li se alătură în statul-gazdă;

(iii)

pentru soți/soții sau partenerii înregistrați, un document care să ateste existența unei relații de familie sau a unui parteneriat înregistrat înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(iv)

pentru descendenții în linie directă cu vârsta sub 21 de ani sau care se află în întreținere și ascendenții în linie directă care se află în întreținere și pentru cei ai soțului/soției sau ai partenerului înregistrat, documente care să dovedească înrudirea cu cetățenii Uniunii sau cu resortisanții Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție și îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2 punctul 2 litera (c) sau (d) din Directiva 2004/38/CE referitoare la vârstă sau la faptul că se află în întreținere;

(v)

pentru persoanele menționate la articolul 10 alineatul (4) din prezentul acord, dovada existenței unei relații durabile cu cetățenii Uniunii sau cu resortisanții Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție și a continuării acesteia după încheierea perioadei de tranziție;

(n)

pentru alte cazuri decât cele prevăzute la literele (k), (l) și (m), statul-gazdă nu cere solicitanților să prezinte documente justificative care depășesc ceea ce este strict necesar și proporțional pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor privind dreptul de ședere în temeiul prezentului titlu;

(o)

autoritățile competente ale statului-gazdă ajută solicitanții să își dovedească eligibilitatea și să evite eventuale erori sau omisiuni în cererile lor; autoritățile le oferă solicitanților posibilitatea de a furniza dovezi suplimentare și de a corecta eventualele deficiențe, erori sau omisiuni;

(p)

verificarea cazierului și o verificare de securitate pot fi efectuate în mod sistematic în privința solicitanților, cu scopul exclusiv de a verifica dacă pot fi aplicate restricțiile prevăzute la articolul 20 din prezentul acord. În acest scop, la data depunerii cererii, solicitanților li se poate cere să declare condamnările penale anterioare care apar în cazierul lor judiciar în conformitate cu legislația statului în care s-a pronunțat condamnarea. În cazul în care consideră că acest lucru este esențial, statul-gazdă poate să aplice procedura prevăzută la articolul 27 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE în ceea ce privește consultarea altor state cu privire la cazierele judiciare anterioare;

(q)

noul document de ședere include o declarație în care se atestă faptul că a fost eliberat în conformitate cu prezentul acord;

(r)

solicitantul trebuie să aibă acces la căi de atac judiciare și, după caz, administrative în statul‐gazdă împotriva oricărei decizii prin care i se refuză acordarea statutului de rezident. Căile de atac permit examinarea legalității deciziei, precum și a faptelor și a împrejurărilor pe care se bazează decizia propusă. Respectivele căi de atac garantează faptul că decizia nu este disproporționată.

(2)   În cursul perioadei menționate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol și al eventualei sale prelungiri cu un an prevăzută la litera (c) de la alineatul menționat, se consideră că toate drepturile prevăzute în prezenta parte se aplică cetățenilor Uniunii sau resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința în statul‐gazdă, în conformitate cu condițiile și sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 20.

(3)   Până la adoptarea unei decizii finale de către autoritățile competente cu privire la cererile menționate la alineatul (1) și în așteptarea unei hotărâri definitive pronunțate în cazul unei căi de atac judiciare împotriva respingerii unei astfel de cereri de către autoritățile administrative competente, se consideră că solicitantului i se aplică toate drepturile prevăzute în prezenta parte, inclusiv articolul 21 privind garanțiile și dreptul la o cale de atac, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 20 alineatul (4).

(4)   În cazul în care un stat-gazdă a hotărât să nu impună cetățenilor Uniunii sau resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul său în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul titlu solicitarea noului statut de rezident menționat la alineatul (1) drept condiție pentru șederea legală, persoanele eligibile pentru acordarea dreptului de ședere în temeiul prezentului titlu au dreptul să obțină, în conformitate cu condițiile prevăzute în Directiva 2004/38/CE, un document de ședere care poate fi în formă digitală și care include o declarație în care se atestă faptul că a fost eliberat în conformitate cu prezentul acord.

Articolul 19

Eliberarea documentelor de ședere în timpul perioadei de tranziție

(1)   În cursul perioadei de tranziție, un stat-gazdă poate permite ca cererile de solicitare a statutului de rezident sau a unui document de ședere, astfel cum sunt menționate la articolul 18 alineatele (1) și (4), să fie depuse în mod voluntar de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)   Deciziile de a accepta sau de a refuza astfel de cereri se iau în conformitate cu articolul 18 alineatele (1) și (4). Deciziile adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (1) nu au efect până după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În cazul în care o cerere depusă în temeiul articolului 18 alineatul (1) este acceptată înainte de încheierea perioadei de tranziție, statul-gazdă nu poate retrage decizia de acordare a statutului de rezident înainte de încheierea perioadei de tranziție invocând orice alte motive decât cele prevăzute în capitolul VI și la articolul 35 din Directiva 2004/38/CE.

(4)   În cazul în care o cerere este refuzată înainte de încheierea perioadei de tranziție, solicitantul poate depune din nou o cerere în orice moment înainte de expirarea perioadei prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (b).

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (4), căile de atac prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (r) sunt disponibile începând cu data oricărei decizii prin care se refuză o cerere menționată la alineatul (2) de la prezentul articol.

Articolul 20

Restricții privind drepturile de ședere și de intrare

(1)   Conduita cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit, a membrilor de familie ai acestora și a altor persoane care își exercită drepturile în temeiul prezentului titlu, în cazul în care această conduită a avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție, este analizată în conformitate cu capitolul VI din Directiva 2004/38/CE.

(2)   Conduita cetățenilor Uniunii sau a resortisanților Regatului Unit, a membrilor de familie ai acestora și a altor persoane care își exercită drepturile în temeiul prezentului titlu, în cazul în care această conduită a avut loc după încheierea perioadei de tranziție, poate constitui un motiv pentru restrângerea dreptului de ședere de către statul-gazdă sau a dreptului de intrare în statul de desfășurare a activității profesionale, în conformitate cu legislația națională.

(3)   Statul-gazdă sau statul de desfășurare a activității profesionale poate adopta măsurile necesare pentru a refuza, a anula sau a retrage orice drept conferit prin prezentul titlu în caz de abuz de drept sau fraudă, astfel cum se prevede la articolul 35 din Directiva 2004/38/CE. Astfel de măsuri fac obiectul garanțiilor procedurale prevăzute la articolul 21 din prezentul acord.

(4)   Statul-gazdă sau statul de desfășurare a activității profesionale îi poate îndepărta de pe teritoriul său pe solicitanții care au depus cereri frauduloase sau abuzive, în conformitate cu condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE, în special articolele 31 și 35, chiar înainte ca o hotărâre judecătorească definitivă să fi fost pronunțată în cazul unei căi de atac judiciare împotriva respingerii unei astfel de cereri.

Articolul 21

Garanții și dreptul la o cale de atac

Garanțiile prevăzute la articolul 15 și în capitolul VI din Directiva 2004/38/CE se aplică în ceea ce privește deciziile statului-gazdă care restrâng drepturile de ședere ale persoanelor menționate la articolul 10 din prezentul acord.

Articolul 22

Drepturi conexe

În conformitate cu articolul 23 din Directiva 2004/38/CE, indiferent de cetățenie, membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii sau ai unui resortisant al Regatului Unit care au drept de ședere sau drept de ședere permanentă în statul-gazdă sau în statul de desfășurare a activității profesionale au dreptul să desfășoare o activitate salariată sau independentă în statul respectiv.

Articolul 23

Egalitatea de tratament

(1)   În conformitate cu articolul 24 din Directiva 2004/38/CE, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute în prezentul titlu și la titlurile I și IV din prezenta parte, toți cetățenii Uniunii sau resortisanții Regatului Unit care își au reședința pe teritoriul statului-gazdă în baza prezentului acord se bucură de egalitate de tratament cu resortisanții statului respectiv în domeniul de aplicare al prezentei părți. Beneficiază de acest drept și membrii de familie ai cetățenilor Uniunii sau ai resortisanților Regatului Unit care au drept de ședere sau drept de ședere permanentă.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statul-gazdă nu este obligat să acorde dreptul la prestații de asistență socială în timpul perioadelor de ședere în baza articolului 6 sau a articolului 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2004/38/CE și nici nu este obligat ca, înainte de dobândirea dreptului de ședere permanentă în conformitate cu articolul 15 din prezentul acord, să acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru formare profesională, constând în burse de studiu sau împrumuturi pentru studenți, unor persoane altele decât lucrători, lucrători independenți, persoane care își mențin acest statut și membri de familie ai acestora.

Capitolul 2

DREPTURILE LUCRĂTORILOR ȘI ALE LUCRĂTORILOR INDEPENDENȚI

Articolul 24

Drepturile lucrătorilor

(1)   Sub rezerva limitărilor prevăzute la articolul 45 alineatele (3) și (4) din TFUE, lucrătorii în statul-gazdă și lucrătorii frontalieri în statul sau statele de desfășurare a activității profesionale se bucură de drepturile garantate de articolul 45 din TFUE și de drepturile conferite prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Aceste drepturi includ:

(a)

dreptul de a nu fi discriminat pe motiv de cetățenie sau naționalitate în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și alte condiții de muncă și de ocupare a forței de muncă;

(b)

dreptul de a iniția și de a desfășura o activitate în conformitate cu normele aplicabile resortisanților statului-gazdă sau ai statului de desfășurare a activității profesionale;

(c)

dreptul la asistența acordată de oficiile de ocupare a forței de muncă din statul-gazdă sau din statul de desfășurare a activității profesionale, în aceleași condiții ca cele oferite propriilor resortisanți;

(d)

dreptul la egalitate de tratament în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă, în special în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în caz de șomaj, reintegrarea profesională sau reangajarea;

(e)

dreptul la avantaje sociale și fiscale;

(f)

drepturi colective;

(g)

drepturile și beneficiile acordate lucrătorilor naționali în materie de locuințe;

(h)

dreptul ca propriii copii să fie admiși în cadrul cursurilor de învățământ general, de ucenicie și de formare profesională în aceleași condiții ca și resortisanții statului-gazdă sau ai statului de desfășurare a activității profesionale, în cazul în care acești copii își au reședința pe teritoriul pe care lucrează lucrătorul.

(2)   În cazul în care un descendent direct al unui lucrător care nu își mai are reședința în statul‐gazdă este școlarizat în statul respectiv, părintele care asigură îngrijirea efectivă a descendentului în cauză are dreptul de ședere în statul respectiv până când descendentul ajunge la vârsta majoratului și după această dată, în cazul în care descendentul continuă să aibă nevoie de prezența și de îngrijirea părintelui care asigură îngrijirea efectivă pentru a-și continua și finaliza școlarizarea.

(3)   Lucrătorii frontalieri salariați se bucură de dreptul de intrare și de ieșire din statul de desfășurare a activității profesionale în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord și își păstrează drepturile de care au beneficiat ca lucrători în statul respectiv, cu condiția să îndeplinească una din condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) literele (a), (b), (c) și (d) din Directiva 2004/38/CE, chiar dacă nu își mută reședința în statul de desfășurare a activității profesionale.

Articolul 25

Drepturile lucrătorilor independenți

(1)   Sub rezerva limitărilor prevăzute la articolele 51 și 52 din TFUE, lucrătorii independenți beneficiază în statul-gazdă, iar lucrătorii frontalieri independenți beneficiază în statul-gazdă sau în statul de desfășurare a activității profesionale de drepturile garantate de articolele 49 și 55 din TFUE. Aceste drepturi includ:

(a)

dreptul de a începe și de a desfășura activități ca lucrător independent și de a înființa și gestiona întreprinderi în condițiile stabilite de statul-gazdă pentru propriii resortisanți, astfel cum se prevede la articolul 49 din TFUE;

(b)

drepturile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (c)‐(h) din prezentul acord.

(2)   Articolul 24 alineatul (2) se aplică descendenților în linie directă ai lucrătorilor independenți.

(3)   Articolul 24 alineatul (3) se aplică lucrătorilor frontalieri independenți.

Articolul 26

Eliberarea unui document care să specifice drepturile lucrătorilor frontalieri

Statul de desfășurare a activității profesionale poate impune cetățenilor Uniunii și resortisanților Regatului Unit care au drepturi ca lucrători frontalieri în temeiul prezentului titlu să solicite un document care să certifice faptul că dețin astfel de drepturi în temeiul prezentului titlu. Acești cetățeni ai Uniunii și resortisanți ai Regatului Unit au dreptul să li se elibereze un astfel de document.

Capitolul 3

CALIFICĂRI PROFESIONALE

Articolul 27

Calificările profesionale recunoscute

(1)   Recunoașterea de către statul-gazdă sau de către statul de desfășurare a activității profesionale, înainte de încheierea perioadei de tranziție, a calificărilor profesionale, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 litera (b) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), ale cetățenilor Uniunii sau ale resortisanților Regatului Unit, precum și ale membrilor de familie ai acestora, își păstrează efectele în statul respectiv, inclusiv dreptul de a-și exercita profesia în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, în cazul în care o astfel de recunoaștere s-a efectuat în conformitate cu oricare dintre următoarele dispoziții:

(a)

titlul III din Directiva 2005/36/CE în ceea ce privește recunoașterea calificărilor profesionale în contextul exercitării libertății de stabilire, dacă o astfel de recunoaștere s-a încadrat în sistemul general de recunoaștere a calificărilor, în sistemul de recunoaștere a experienței profesionale sau în sistemul de recunoaștere pe baza coordonării condițiilor minime de formare;

(b)

articolul 10 alineatele (1) și (3) din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) în ceea ce privește admiterea în profesia de avocat în statul-gazdă sau în statul de desfășurare a activității profesionale;

(c)

articolul 14 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) în ceea ce privește autorizarea auditorilor statutari din alt stat membru;

(d)

Directiva 74/556/CEE a Consiliului (12) în ceea ce privește acceptarea dovezilor referitoare la cunoștințele și aptitudinile necesare pentru inițierea sau desfășurarea de activități de către lucrătorii independenți și intermediari în domeniul comerțului și distribuției de produse toxice sau de activități de utilizare profesională a produselor toxice.

(2)   Recunoașterea calificărilor profesionale în sensul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol include:

(a)

recunoașterea calificărilor profesionale care au beneficiat de articolul 3 punctul 3 din Directiva 2005/36/CE;

(b)

deciziile de acordare a unui acces parțial la o activitate profesională în conformitate cu articolul 4f din Directiva 2005/36/CE;

(c)

recunoașterea calificărilor profesionale în scopul stabilirii, în temeiul articolului 4d din Directiva 2005/36/CE.

Articolul 28

Proceduri aflate în desfășurare pentru recunoașterea calificărilor profesionale

În ceea ce privește examinarea de către o autoritate competentă din statul-gazdă sau din statul de desfășurare a activității profesionale a cererilor de recunoaștere a calificărilor profesionale depuse înainte de încheierea perioadei de tranziție de către cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai Regatului Unit și în ceea ce privește decizia referitoare la aceste cereri se aplică articolul 4, articolul 4d în ceea ce privește recunoașterea calificărilor profesionale în scopul stabilirii, articolul 4f și titlul III din Directiva 2005/36/CE, articolul 10 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva 98/5/CE, articolul 14 din Directiva 2006/43/CE și Directiva 74/556/CEE.

Se aplică, de asemenea, articolele 4a, 4b și 4e din Directiva 2005/36/CE în măsura relevantă pentru finalizarea procedurilor de recunoaștere a calificărilor profesionale în scopul stabilirii în temeiul articolului 4d din directiva respectivă.

Articolul 29

Cooperarea administrativă privind recunoașterea calificărilor profesionale

(1)   În ceea ce privește cererile în curs menționate la articolul 28, Regatul Unit și statele membre cooperează pentru a facilita aplicarea articolului 28. Cooperarea poate cuprinde schimbul de informații, inclusiv informații privind măsurile disciplinare sau sancțiunile penale adoptate sau orice alte circumstanțe grave și specifice care pot avea consecințe asupra desfășurării activităților care intră sub incidența directivelor menționate la articolul 28.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, pentru o perioadă care nu depășește nouă luni de la încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit are dreptul să utilizeze Sistemul de informare al pieței interne în ceea ce privește cererile menționate la articolul 28, în măsura în care acestea se referă la proceduri de recunoaștere a calificărilor profesionale în scopul stabilirii în temeiul articolului 4d din Directiva 2005/36/CE.

TITLUL III

COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ

Articolul 30

Persoanele care beneficiază de acoperire

(1)   Prezentul titlu se aplică următoarelor persoane:

(a)

cetățenilor Uniunii cărora li se aplică legislația Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora;

(b)

resortisanților Regatului Unit cărora li se aplică legislația unui stat membru la încheierea perioadei de tranziție, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora;

(c)

cetățenilor Uniunii care își au reședința în Regatul Unit și cărora li se aplică legislația unui stat membru la încheierea perioadei de tranziție, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora;

(d)

resortisanților Regatului Unit care își au reședința într-un stat membru și cărora li se aplică legislația Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora;

(e)

persoanelor care nu intră sub incidența literelor (a)‐(d), dar sunt:

(i)

cetățeni ai Uniunii care desfășoară o activitate salariată sau independentă în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție și cărora, în baza titlului II din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (13), li se aplică legislația unui stat membru, precum și membrii de familie și urmașii acestora; sau

(ii)

resortisanți ai Regatului Unit care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-unul sau mai multe state membre la încheierea perioadei de tranziție și cărora, în baza titlului II din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, li se aplică legislația Regatului Unit, precum și membrii de familie și urmașii acestora;

(f)

apatrizilor și refugiaților care își au reședința într-un stat membru sau în Regatul Unit, care se află într-una dintre situațiile descrise la literele (a)-(e), precum și membrilor de familie și urmașilor acestora;

(g)

resortisanților țărilor terțe, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora, care se află într-una din situațiile descrise la literele (a)-(e), dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului (14).

(2)   Persoanele menționate la alineatul (1) beneficiază de acoperire atât timp cât continuă, fără întrerupere, să se afle într-una dintre situațiile prevăzute la alineatul respectiv, care implică în același timp atât un stat membru, cât și Regatul Unit.

(3)   Prezentul titlu se aplică, de asemenea, persoanelor care nu intră sau care nu mai intră sub incidența alineatului (1) literele (a)-(e) de la prezentul articol, dar care intră sub incidența articolului 10 din prezentul acord, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.

(4)   Persoanele menționate la alineatul (3) beneficiază de acoperire atât timp cât continuă să aibă drept de ședere în statul gazdă în temeiul articolului 13 din prezentul acord sau dreptul la muncă în statul de desfășurare a activității profesionale în temeiul articolului 24 sau 25 din prezentul acord.

(5)   Atunci când prezentul articol face trimitere la membrii de familie și urmași, aceste persoane intră sub incidența prezentului titlu numai în măsura în care le revin drepturi și obligații în această calitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

Articolul 31

Norme privind coordonarea în materie de securitate socială

(1)   Normele și obiectivele prevăzute la articolul 48 din TFUE, în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și în Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15) se aplică persoanelor care intră sub incidența prezentului titlu.

Uniunea și Regatul Unit țin seama în mod corespunzător de deciziile și recomandările Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială de pe lângă Comisia Europeană, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 („Comisia administrativă”), enumerate în partea I din anexa I la prezentul acord.

(2)   Prin derogare de la articolul 9 din prezentul acord, în sensul prezentului titlu se aplică definițiile de la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(3)   În ceea ce îi privește pe resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 859/2003, precum și pe membrii de familie sau pe urmașii acestora care intră sub incidența prezentului titlu, trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și la Regulamentul (CE) nr. 987/2009 din prezentul titlu se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (16) și, respectiv, la Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (17). Trimiterile la dispozițiile specifice din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 se interpretează ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentul (CEE) nr. 574/72.

Articolul 32

Situații speciale care beneficiază de acoperire

(1)   În situațiile enumerate în continuare în limitele stabilite la prezentul articol, în măsura în care se referă la persoane care nu intră, sau care nu mai intră, sub incidența articolului 30, se aplică următoarele norme:

(a)

următoarele persoane intră sub incidența prezentului titlu pentru a putea beneficia și cumula perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de ședere, inclusiv drepturile și obligațiile care rezultă din aceste perioade în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004:

(i)

cetățenii Uniunii, precum și apatrizii și refugiații care își au reședința într-un stat membru și resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 859/2003, cărora li se aplica legislația Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și membrii de familie și urmașii acestora;

(ii)

resortisanții Regatului Unit, precum și apatrizii și refugiații care își au reședința în Regatul Unit și resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 859/2003, cărora li se aplica legislația unui stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și membrii de familie și urmașii acestora;

în scopul cumulării perioadelor, se iau în considerare perioadele finalizate atât înainte, cât și după încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004;

(b)

normele prevăzute la articolele 20 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică în continuare persoanelor care, înainte de încheierea perioadei de tranziție, au solicitat autorizarea să primească un tratament medical planificat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004, până la încheierea tratamentului. Procedurile de rambursare corespunzătoare se aplică chiar și după încheierea tratamentului. Aceste persoane și persoanele care le însoțesc au dreptul de a intra și de a ieși din statul în care se efectuează tratamentul medical în conformitate cu articolul 14, mutatis mutandis;

(c)

normele prevăzute la articolele 19 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică în continuare persoanelor care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și care se află la încheierea perioadei de tranziție într-un stat membru sau în Regatul Unit, până la încheierea șederii lor. Procedurile de rambursare corespunzătoare se aplică, de asemenea, chiar și după încheierea șederii sau a tratamentului;

(d)

atât timp cât sunt îndeplinite condițiile, normele prevăzute la articolele 67, 68 și 69 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică în continuare în ceea ce privește acordarea prestațiilor familiale la care există dreptul la încheierea perioadei de tranziție pentru următoarele persoane:

(i)

cetățenii Uniunii, apatrizii și refugiații care își au reședința într-un stat membru, precum și resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 859/2003 și își au reședința într-un stat membru, cărora li se aplică legislația unui stat membru și au membri de familie care au reședința în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție;

(ii)

resortisanții Regatului Unit, apatrizii și refugiații care își au reședința în Regatul Unit, precum și resortisanții țărilor terțe care îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 859/2003 și își au reședința în Regatul Unit, cărora li se aplică legislația Regatului Unit și au membri de familie care au reședința într-un stat membru la încheierea perioadei de tranziție;

(e)

în situațiile prevăzute la litera (d) punctele (i) și (ii) de la prezentul alineat, pentru persoanele care, la încheierea perioadei de tranziție, au drepturi în calitate de membri de familie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004, cum ar fi drepturi derivate pentru prestații în natură în caz de boală, regulamentul menționat și dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 continuă să se aplice atât timp cât sunt îndeplinite condițiile respective.

(2)   Dispozițiile de la titlul III capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 în ceea ce privește prestațiile de boală se aplică persoanelor care beneficiază de prestații în temeiul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol.

Prezentul alineat se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește prestațiile familiale acordate în temeiul articolelor 67, 68 și 69 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Articolul 33

Resortisanții Islandei, Liechtensteinului, Norvegiei și Elveției

(1)   Dispozițiile prezentului titlu aplicabile cetățenilor Uniunii se aplică resortisanților Islandei, Principatului Liechtenstein, Regatului Norvegiei și Confederației Elvețiene, cu condiția ca:

(a)

Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană, după caz, să fi încheiat și să aplice acorduri corespunzătoare cu Regatul Unit care se aplică cetățenilor Uniunii; și

(b)

Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană, după caz, să fi încheiat și să aplice acorduri corespunzătoare cu Uniunea care se aplică resortisanților Regatului Unit.

(2)   După ce este notificat de Regatul Unit și Uniunea Europeană cu privire la data intrării în vigoare a acordurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comitetul mixt înființat prin articolul 164 („Comitetul mixt”) stabilește data de la care dispozițiile prezentului titlu se aplică resortisanților Islandei, Principatului Liechtenstein, Regatului Norvegiei și Confederației Elvețiene, după caz.

Articolul 34

Cooperarea administrativă

(1)   Prin derogare de la articolul 7 și de la articolul 128 alineatul (1), de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Regatul Unit are statut de observator în cadrul Comisiei administrative. În cazul în care punctele de pe ordinea de zi care au legătură cu prezentul titlu se referă la Regatul Unit, acesta poate trimite un reprezentant care să fie prezent, cu rol consultativ, la reuniunile Comisiei administrative și la reuniunile organismelor menționate la articolele 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 în care sunt discutate aceste puncte.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit participă la Schimbul electronic de informații privind securitatea socială (EESSI) și suportă costurile aferente.

Articolul 35

Rambursare, recuperare și compensare

Dispozițiile din Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 referitoare la rambursare, recuperare și compensare continuă să se aplice în ceea ce privește evenimentele care, în măsura în care privesc persoane care nu intră sub incidența articolului 30:

(a)

au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție; sau

(b)

au loc după încheierea perioadei de tranziție și privesc persoane care, în momentul producerii evenimentului, intrau sub incidența articolului 30 sau 32.

Articolul 36

Evoluția dreptului și adaptări ale actelor Uniunii

(1)   În cazul în care Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 sunt modificate sau înlocuite după încheierea perioadei de tranziție, trimiterile din prezentul acord la aceste regulamente se interpretează ca trimiteri la regulamentele respective modificate sau înlocuite, în conformitate cu actele enumerate în partea II din anexa I la prezentul acord.

Comitetul mixt revizuiește partea II din anexa I la prezentul acord și o aliniază la orice act care modifică sau înlocuiește Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 de îndată ce Uniunea adoptă un astfel de act. În acest scop, cât mai curând posibil după adoptare, Uniunea informează Regatul Unit în cadrul Comitetului mixt cu privire la actele care modifică sau înlocuiesc regulamentele respective.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, Comitetul mixt evaluează efectele unui act care modifică sau înlocuiește Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 în cazul în care actul respectiv:

(a)

modifică sau înlocuiește aspectele reglementate de articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004; sau

(b)

transformă o prestație în numerar într-o prestație care poate fi exportată, în cazul în care acea prestație în numerar nu putea fi exportată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 la încheierea perioadei de tranziție, sau transformă o prestație în numerar într-o prestație care nu poate fi exportată, în cazul în care acea prestație în numerar putea fi exportată la încheierea perioadei de tranziție; sau

(c)

transformă o prestație în numerar într-o prestație care poate fi exportată pe durată nelimitată, în cazul în care prestația în numerar putea fi exportată doar pe durată limitată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 la încheierea perioadei de tranziție, sau transformă o prestație în numerar într-o prestație care poate fi exportată pe durată limitată, în cazul în care acea prestație în numerar putea fi exportată pe durată nelimitată, în temeiul regulamentului menționat, la încheierea perioadei de tranziție.

În evaluarea sa, Comitetul mixt examinează cu bună-credință amploarea modificărilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, importanța menținerii bunei funcționări a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 între Uniune și Regatul Unit, precum și importanța existenței unui stat competent în ceea ce privește persoanele fizice care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

În cazul în care Comitetul mixt decide astfel în termen de șase luni de la primirea informațiilor furnizate de Uniune în temeiul alineatului (1), partea II din anexa I la prezentul acord nu este aliniată la actul menționat la primul paragraf de la prezentul alineat.

În sensul prezentului alineat:

(a)

„care poate fi exportată” înseamnă plătibilă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 unei persoane sau în legătură cu o persoană care își are reședința într-un stat membru sau în Regatul Unit, în cazul în care instituția responsabilă pentru acordarea prestației nu este situată acolo; „care nu poate fi exportată” se interpretează în consecință; și

(b)

„care poate fi exportată pe durată nelimitată” înseamnă o prestație care poate fi exportată atât timp cât condițiile care generează drepturile sunt îndeplinite.

(3)   În sensul prezentului acord, Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 se interpretează ca incluzând adaptările enumerate în partea III din anexa I la prezentul acord. În cel mai scurt termen posibil după adoptarea oricăror modificări ale dispozițiilor interne relevante pentru partea III din anexa I la prezentul acord, Regatul Unit informează Uniunea cu privire la aceste modificări în cadrul Comitetului mixt.

(4)   În sensul prezentului acord, deciziile și recomandările Comisiei administrative se interpretează ca incluzând deciziile și recomandările enumerate în partea I din anexa I. Comitetul mixt modifică partea I din anexa I pentru a reflecta orice nouă decizie sau recomandare adoptată de Comisia administrativă. În acest scop, în cel mai scurt termen posibil după adoptarea deciziilor și recomandărilor Comisiei administrative, Uniunea informează Regatul Unit cu privire la aceste modificări în cadrul Comitetului mixt. Comitetul mixt efectuează aceste modificări la propunerea Uniunii sau a Regatului Unit.

TITLUL IV

ALTE DISPOZIȚII

Articolul 37

Publicitate

Statele membre și Regatul Unit difuzează informații privind drepturile și obligațiile persoanelor care intră sub incidența prezentei părți, în special prin campanii de sensibilizare realizate, după caz, în mass-media națională și locală și prin alte mijloace de comunicare.

Articolul 38

Dispoziții mai favorabile

(1)   Prezenta parte nu aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative aplicabile într-un stat-gazdă sau în statul de desfășurare a activității profesionale care ar fi mai favorabile persoanelor în cauză. Prezentul alineat nu se aplică titlului III.

(2)   Articolul 12 și articolul 23 alineatul (1) nu aduc atingere zonei comune de călătorie dintre Regatul Unit și Irlanda în ceea ce privește tratamentul mai favorabil care poate rezulta din aceste dispoziții pentru persoanele în cauză.

Articolul 39

Protecția pe tot parcursul vieții

Persoanele care intră sub incidența prezentei părți beneficiază de drepturile prevăzute în titlurile relevante din prezenta parte pe durata vieții lor, cu excepția cazului în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute în titlurile respective.

PARTEA A TREIA

DISPOZIȚII PRIVIND SEPARAREA

TITLUL I

MĂRFURILE INTRODUSE PE PIAȚĂ

Articolul 40

Definiții

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

(a)

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă furnizarea unei mărfi pentru distribuție, consum sau utilizare pe piață în cursul unei activități comerciale, fie în schimbul unei plăți, fie gratuit;

(b)

„introducere pe piață” înseamnă prima punere la dispoziție a unei mărfi pe piață în Uniune sau în Regatul Unit;

(c)

„furnizarea unei mărfi pentru distribuție, consum sau utilizare” înseamnă că o marfă existentă și identificabilă în mod individual, după etapa de fabricație, face obiectul unui acord scris sau verbal încheiat între două sau mai multe persoane juridice sau fizice pentru transferul dreptului de proprietate, al oricărui alt drept real sau al posesiei cu privire la marfa în cauză sau aceasta face obiectul unei oferte adresate unei/unor persoane juridice sau fizice pentru încheierea unui astfel de acord;

(d)

„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare a unei mărfi în Uniune sau în Regatul Unit de către utilizatorul final în scopul pentru care a fost destinată sau, în cazul echipamentelor maritime, montarea la bord;

(e)

„supravegherea pieței” înseamnă activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că mărfurile respectă cerințele aplicabile și că nu pun în pericol sănătatea, siguranța sau alte aspecte referitoare la protecția intereselor publice;

(f)

„autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă o autoritate a unui stat membru sau a Regatului Unit care este responsabilă cu supravegherea pieței pe teritoriul său;

(g)

„condiții pentru comercializarea mărfurilor” înseamnă cerințele privind caracteristicile mărfurilor, cum ar fi nivelurile de calitate, performanță, siguranță sau dimensiunile, inclusiv cerințele privind compoziția acestor mărfuri sau privind terminologia, simbolurile, testarea și metodele de testare, ambalarea, marcarea, etichetarea și procedurile de evaluare a conformității utilizate în legătură cu aceste mărfuri; sintagma acoperă, de asemenea, cerințele privind metodele și procesele de producție, în cazul în care acestea au un efect asupra caracteristicilor produsului;

(h)

„organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care desfășoară activități de evaluare a conformității, inclusiv etalonarea, testarea, certificarea și inspecția;

(i)

„organism notificat” înseamnă un organism de evaluare a conformității autorizat să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității ca parte terță în temeiul legislației Uniunii care armonizează condițiile pentru comercializarea mărfurilor;

(j)

„produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală, subproduse de origine animală și produse derivate, astfel cum sunt menționate la articolul 4 punctele 29, 30 și 31 din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (18) și, respectiv, furaje de origine animală, alimente și furaje care conțin produse de origine animală.

Articolul 41

Menținerea circulației mărfurilor introduse pe piață

(1)   Mărfurile care au fost introduse legal pe piață în Uniune sau în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție:

(a)

pot fi puse la dispoziție în continuare pe piața Uniunii sau a Regatului Unit și pot circula între aceste două piețe până când ajung la utilizatorul final;

(b)

în cazul în care se prevede astfel în dispozițiile aplicabile ale dreptului Uniunii, pot fi puse în funcțiune în Uniune sau în Regatul Unit.

(2)   În ceea ce privește mărfurile menționate la alineatul (1), se aplică cerințele prevăzute la articolele 34 și 35 din TFUE și dreptul relevant al Uniunii care reglementează comercializarea mărfurilor, inclusiv condițiile de comercializare a mărfurilor aplicabile mărfurilor în cauză.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor mărfurilor existente și identificabile în mod individual în sensul titlului II partea a treia din TFUE, cu excepția circulației între piața Uniunii și piața Regatului Unit sau viceversa, a următoarelor produse:

(a)

animale vii și material germinativ;

(b)

produse de origine animală.

(4)   În ceea ce privește circulația animalelor vii sau a materialului germinativ între un stat membru și Regatul Unit sau viceversa, se aplică dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa II, cu condiția ca data plecării să fi fost anterioară încheierii perioadei de tranziție.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca Regatul Unit, un stat membru sau Uniunea să adopte măsuri pentru a interzice sau a restrânge punerea la dispoziție pe piață a unei mărfi menționate la alineatul (1) sau a unei categorii de astfel de mărfuri, în cazul și în măsura în care dreptul Uniunii permite acest lucru.

(6)   Dispozițiile prezentului titlu nu aduc atingere normelor aplicabile referitoare la modalitățile de vânzare, proprietatea intelectuală, regimurile vamale, tarifele și taxele.

Articolul 42

Dovada introducerii pe piață

În cazul în care un operator economic invocă articolul 41 alineatul (1) cu privire la o anumită marfă, operatorului respectiv îi revine sarcina de a demonstra, pe baza unor documente relevante, că marfa a fost introdusă pe piață în Uniune sau în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 43

Supravegherea pieței

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre și autoritățile de supraveghere a pieței din Regatul Unit își transmit fără întârziere informațiile relevante colectate, în contextul activităților lor de supraveghere a pieței, în ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 41 alineatul (1). În special, acestea își comunică reciproc și transmit Comisiei Europene informațiile privind mărfurile care prezintă un risc grav, precum și măsurile luate cu privire la mărfurile neconforme, inclusiv informațiile relevante obținute din rețelele, sistemele de informații și bazele de date constituite în temeiul dreptului Uniunii sau al legislației Regatului Unit în legătură cu mărfurile respective.

(2)   Statele membre și Regatul Unit transmit fără întârziere orice solicitare din partea autorităților de supraveghere a pieței din Regatul Unit sau, respectiv, dintr-un stat membru către un organism de evaluare a conformității stabilit pe teritoriul lor, în cazul în care această solicitare se referă la o evaluare a conformității efectuată, înainte de încheierea perioadei de tranziție, de organismul respectiv în calitatea sa de organism notificat. Statele membre și Regatul Unit se asigură că aceste solicitări sunt tratate prompt de organismul de evaluare a conformității respectiv.

Articolul 44

Transferul dosarelor și al documentelor aferente procedurilor aflate în desfășurare

Regatul Unit transferă fără întârziere autorității competente a unui stat membru care a fost desemnată în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul Uniunii toate dosarele sau documentele relevante legate de evaluările, aprobările și autorizațiile aflate în desfășurare în ziua precedentă intrării în vigoare a prezentului acord și desfășurate de o autoritate competentă din Regatul Unit în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 528/2012 (19) și (CE) nr. 1107/2009 (20) și Directivele 2001/83/CE (21) și 2001/82/CE (22) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Articolul 45

Punerea la dispoziție a informațiilor cu privire la procedurile anterioare de autorizare a medicamentelor

(1)   La cererea motivată a unui stat membru sau a Agenției Europene pentru Medicamente, Regatul Unit pune fără întârziere la dispoziție dosarul autorizației de comercializare a unui medicament autorizat de o autoritate competentă din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care dosarul respectiv este necesar pentru evaluarea unei cereri de autorizație de comercializare în conformitate cu articolele 10 și 10a din Directiva 2001/83/CE sau cu articolele 13 și 13a din Directiva 2001/82/CE.

(2)   La cererea motivată a Regatului Unit, un stat membru pune fără întârziere la dispoziție dosarul autorizației de comercializarea unui medicament autorizat de o autoritate competentă dintr-un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care dosarul respectiv este necesar pentru evaluarea unei cereri de autorizație de comercializare în Regatul Unit în conformitate cu cerințele legislative ale Regatului Unit, în măsura în care cerințele legislative respective reproduc circumstanțele prevăzute la articolele 10 și 10a din Directiva 2001/83/CE sau la articolele 13 și 13a din Directiva 2001/82/CE.

Articolul 46

Punerea la dispoziție a informațiilor deținute de organismele notificate stabilite în Regatul Unit sau într-un stat membru

(1)   Regatul Unit se asigură că informațiile deținute de un organism de evaluare a conformității stabilit în Regatul Unit în legătură cu activitățile sale în calitate de organism notificat în temeiul dreptului Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt puse fără întârziere, la cererea deținătorului certificatului, la dispoziția unui organism notificat stabilit într-un stat membru indicat de deținătorul certificatului.

(2)   Statele membre se asigură că informațiile deținute de un organism notificat stabilit într-un stat membru în legătură cu activitățile sale înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt puse fără întârziere, la cererea deținătorului certificatului, la dispoziția unui organism de evaluare a conformității stabilit în Regatul Unit indicat de deținătorul certificatului.

TITLUL II

REGIMURI VAMALE ÎN CURS DE DESFĂȘURARE

Articolul 47

Statutul de mărfuri unionale

(1)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23) se aplică în ceea ce privește mărfurile unionale menționate la articolul 5 punctul 23 din regulamentul respectiv, în cazul în care mărfurile respective circulă de pe teritoriul vamal al Regatului Unit pe teritoriul vamal al Uniunii sau viceversa, cu condiția ca această circulație să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă. O circulație de mărfuri care a început înainte de încheierea perioadei de tranziție și care se încheie după această perioadă este tratată ca o circulație în interiorul Uniunii în ceea ce privește cerințele în materie de acordare a licențelor de import și export prevăzute de dreptul Uniunii.

(2)   În sensul alineatului (1), prezumția statutului vamal de mărfuri unionale menționată la articolul 153 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 nu se aplică. Statutul vamal de mărfuri unionale al mărfurilor respective, precum și faptul că circulația menționată la alineatul (1) a început înainte de încheierea perioadei de tranziție trebuie să fie dovedite pentru fiecare circulație de către persoana în cauză prin oricare dintre tipurile de dovadă menționate la articolul 199 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (24). Dovada începerii circulației se face cu ajutorul unui document de transport referitor la mărfuri.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică în cazul mărfurilor unionale care sunt transportate pe cale aeriană și care au fost încărcate sau transbordate pe un aeroport situat pe teritoriul vamal al Regatului Unit pentru a fi transportate către teritoriul vamal al Uniunii ori care au fost încărcate sau transbordate pe un aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii pentru a fi transportate către teritoriul vamal al Regatului Unit, în cazul în care aceste mărfuri sunt transportate în baza unui document de transport unic eliberat în oricare dintre teritoriile vamale în cauză, cu condiția ca circulația pe cale aeriană să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă.

(4)   Alineatul (2) nu se aplică în cazul mărfurilor unionale care sunt transportate pe cale maritimă și care au fost transportate între porturi situate pe teritoriul vamal al Regatului Unit și porturi situate pe teritoriul vamal al Uniunii de un serviciu de transport maritim regulat, astfel cum se menționează la articolul 120 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (25), cu condiția ca:

(a)

călătoria între porturile de pe teritoriul vamal al Regatului Unit și porturile de pe teritoriul vamal al Uniunii să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă; și

(b)

nava care prestează serviciul de transport maritim regulat să fi făcut escală într-unul sau mai multe porturi de pe teritoriul vamal al Regatului Unit sau de pe teritoriul vamal al Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(5)   Atunci când, în timpul călătoriei menționat la alineatul (4) litera (a), nava care prestează serviciul de transport maritim regulat face escală într-unul sau mai multe porturi de pe teritoriul vamal al Regatului Unit după încheierea perioadei de tranziție:

(a)

pentru mărfurile încărcate înainte de încheierea perioadei de tranziție și descărcate în aceste porturi, statutul vamal de mărfuri unionale nu se modifică;

(b)

pentru mărfurile încărcate în porturi în care se face escală după încheierea perioadei de tranziție, statutul vamal de mărfuri unionale nu se modifică dacă acesta este dovedit în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 48

Declarația sumară de intrare și declarația prealabilă la ieșire

(1)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în ceea ce privește declarațiile sumare de intrare care au fost depuse, înainte de încheierea perioadei de tranziție, la un birou vamal de primă intrare în conformitate cu titlul IV capitolul I din regulamentul menționat, iar declarațiile respective produc aceleași efecte juridice pe teritoriul vamal al Uniunii și pe teritoriul vamal al Regatului Unit după încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în ceea ce privește declarațiile prealabile la ieșire care au fost depuse în conformitate cu titlul VIII capitolul I din regulamentul menționat înainte de încheierea perioadei de tranziție și, după caz, dacă mărfurile au fost eliberate în conformitate cu articolul 194 din regulamentul menționat înainte de încheierea perioadei de tranziție. Declarațiile respective produc aceleași efecte juridice pe teritoriul vamal al Uniunii și pe teritoriul vamal al Regatului Unit după încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 49

Încetarea depozitării temporare sau a regimurilor vamale

(1)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în ceea ce privește mărfurile neunionale care, la încheierea perioadei de tranziție, se aflau în depozitare temporară, astfel cum este menționată la articolul 5 punctul 17 din regulamentul respectiv, și în ceea ce privește mărfurile care făceau obiectul unuia dintre regimurile vamale menționate la articolul 5 punctul 16 din regulamentul respectiv pe teritoriul vamal al Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție, până la încetarea respectivei depozitări temporare, până la descărcarea unuia dintre regimurile vamale speciale, până la punerea în liberă circulație a mărfurilor sau până la scoaterea mărfurilor din teritoriu, cu condiția ca aceste evenimente să aibă loc după încheierea perioadei de tranziție, dar nu mai târziu de termenul corespunzător menționat în anexa III.

Cu toate acestea, articolul 148 alineatul (5) literele (b) și (c) și articolul 219 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 nu se aplică în ceea ce privește circulația mărfurilor între teritoriul vamal al Regatului Unit și teritoriul vamal al Uniunii care se încheie după încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Regulamentul (UE) nr. 952/2013, Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (26), Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (27) și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (28) se aplică în ceea ce privește datoriile vamale generate, după încetarea perioadei de tranziție, începând din momentul încetării depozitării temporare sau al descărcării menționate la alineatul (1).

(3)   În ceea ce privește cererile de a beneficia de contingentele tarifare care au fost acceptate de autoritățile vamale pe teritoriul vamal al Regatului Unit și în cazul cărora documentele justificative solicitate au fost furnizate, în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, de către autoritățile vamale de pe teritoriul vamal al Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție se aplică titlul II capitolul 1 secțiunea 1 din regulamentul menționat, care se aplică și în ceea ce privește anularea cererilor și returnarea cantităților alocate neutilizate din cadrul acestor cereri.

Articolul 50

Accesul la rețelele, sistemele de informații și bazele de date relevante

Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului titlu, la rețelele, sistemele de informații și bazele de date enumerate în anexa IV. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru facilitarea acestui acces. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la data de 31 martie a fiecărui an până la încheierea perioadei menționate la anexa IV. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

TITLUL III

ASPECTE ÎN CURS DE DESFĂȘURARE PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ȘI ACCIZELE

Articolul 51

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

(1)   Directiva 2006/112/CE a Consiliului (29) se aplică în ceea ce privește mărfurile expediate sau transportate de pe teritoriul Regatului Unit pe teritoriul unui stat membru și viceversa, cu condiția ca expedierea sau transportul să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă.

(2)   În ceea ce privește drepturile și obligațiile persoanei impozabile în legătură cu tranzacțiile având un element transfrontalier dintre Regatul Unit și un stat membru care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție și în ceea ce privește tranzacțiile prevăzute la alineatul (1), Directiva 2006/112/CE continuă să se aplice cinci ani după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) și de la articolul 15 din Directiva 2008/9/CE a Consiliului (30), cererile de rambursare care se referă la TVA care a fost plătită într-un stat membru de către o persoană impozabilă stabilită în Regatul Unit sau care a fost plătită în Regatul Unit de către o persoană impozabilă stabilită într-un stat membru se depun în conformitate cu condițiile prevăzute de directiva respectivă până cel târziu la 31 martie 2021.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) și de la articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului (31), modificările aduse declarațiilor de TVA care au fost depuse în conformitate cu articolul 364 sau cu articolul 369f din Directiva 2006/112/CE fie în Regatul Unit, în ceea ce privește serviciile furnizate în statele membre de consum înainte de încheierea perioadei de tranziție, fie într-un stat membru, în ceea ce privește serviciile furnizate în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție, se depun până cel târziu la 31 decembrie 2021.

Articolul 52

Produse accizabile

Directiva 2008/118/CE a Consiliului (32) se aplică în ceea ce privește deplasările produselor accizabile care fac obiectul unui regim suspensiv de accize și în ceea ce privește deplasările produselor accizabile după eliberarea pentru consum de pe teritoriul Regatului Unit pe teritoriul unui stat membru sau viceversa, cu condiția ca deplasarea să fi început înainte de încheierea perioadei de tranziție și să se încheie după această perioadă.

Articolul 53

Accesul la rețelele, sistemele de informații și bazele de date relevante

Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului titlu, la rețelele, sistemele de informații și bazele de date enumerate în anexa IV. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru facilitarea acestui acces. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la data de 31 martie a fiecărui an până la încheierea perioadei menționate la anexa IV. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

TITLUL IV

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

Articolul 54

Menținerea protecției în Regatul Unit a drepturilor înregistrate sau acordate

(1)   Titularul oricăruia dintre următoarele drepturi de proprietate intelectuală care au fost înregistrate sau acordate înainte de încheierea perioadei de tranziție devine, fără nicio reexaminare, titularul unui drept de proprietate intelectuală înregistrat și executoriu comparabil în Regatul Unit în temeiul legislației Regatului Unit:

(a)

titularul unei mărci a Uniunii Europene înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului (33) devine titularul unei mărci în Regatul Unit, constând în același semn, pentru aceleași bunuri sau servicii;

(b)

titularul unui desen sau model comunitar înregistrat și, după caz, publicat după o amânare a publicării în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului (34) devine titularul unui desen sau model înregistrat în Regatul Unit pentru același desen sau model;

(c)

titularul unui drept comunitar de proprietate asupra unui soi de plante acordat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului (35) devine titularul unui drept de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit pentru același soi de plante.

(2)   În cazul în care o indicație geografică, o denumire de origine sau o specialitate tradițională garantată în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (36), o indicație geografică, o denumire de origine sau o mențiune tradițională pentru vin în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (37), o indicație geografică în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (38) sau o indicație geografică în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (39) este protejată în Uniune în ultima zi a perioadei de tranziție în temeiul acestor regulamente, persoanele îndreptățite să utilizeze indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză au dreptul, începând de la încheierea perioadei de tranziție, fără nicio reexaminare, să utilizeze indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză în Regatul Unit, căreia i se acordă cel puțin același nivel de protecție în temeiul legislației Regatului Unit ca cel de care dispune în temeiul următoarelor dispoziții ale dreptului Uniunii:

(a)

articolul 4 alineatul (1) literele (i), (j) și (k) din Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului (40); și

(b)

în funcție de indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză, articolul 13, articolul 14 alineatul (1), articolul 24, articolul 36 alineatul (3), articolele 38 și 44 și articolul 45 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012; articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (41), articolul 100 alineatul (3), articolul 102 alineatul (1), articolele 103 și 113 și articolul 157 alineatul (1) litera (c) punctul (x) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, articolul 62 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei (42), articolul 15 alineatul (3) primul paragraf, articolul 16 și articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 și, în măsura în care se referă la respectarea dispozițiilor menționate din Regulamentul (CE) nr. 110/2008, articolul 24 alineatul (1) din regulamentul respectiv sau articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 251/2014.

În cazul în care o indicație geografică, o denumire de origine, o specialitate tradițională garantată sau o mențiune tradițională pentru vin menționată la primul paragraf încetează să mai fie protejată în Uniune după încheierea perioadei de tranziție, primul paragraf încetează să se aplice în ceea ce privește indicația geografică, denumirea de origine, specialitatea tradițională garantată sau mențiunea tradițională pentru vin în cauză.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care protecția în Uniune decurge din acordurile internaționale la care Uniunea este parte.

Prezentul alineat se aplică cu excepția cazului în care și până în momentul în care intră în vigoare sau devine aplicabil un acord menționat la articolul 184 care înlocuiește prezentul alineat.

(3)   În pofida alineatului (1), dacă în Uniune un drept de proprietate intelectuală menționat la alineatul respectiv este declarat nevalid sau este revocat sau, în cazul unui drept comunitar de proprietate asupra unui soi de plante, este declarat nul și neavenit sau este retras ca urmare a unei proceduri administrative sau judiciare în curs de desfășurare în ultima zi a perioadei de tranziție, dreptul corespunzător din Regatul Unit, la rândul său, este declarat nevalid sau este revocat sau este declarat nul și neavenit sau este retras. Data de la care declarația, revocarea sau retragerea produce efecte în Regatul Unit este aceeași ca data de la care aceasta produce efecte în Uniune.

Prin derogare de la primul paragraf, Regatul Unit nu are obligația să declare nevalid sau să revoce dreptul corespunzător în Regatul Unit în cazul în care motivele nevalidității sau ale revocării mărcii Uniunii Europene ori ale desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat nu se aplică în Regatul Unit.

(4)   O marcă sau un drept asupra unui desen sau model înregistrat generat în Regatul Unit în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau (b) are ca dată de primă reînnoire data de reînnoire a dreptului de proprietate intelectuală corespunzător înregistrat în conformitate cu dreptul Uniunii.

(5)   În ceea ce privește mărcile din Regatul Unit menționate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

marca beneficiază de data depunerii sau data de prioritate a mărcii Uniunii Europene și, după caz, de senioritatea unei mărci a Regatului Unit revendicată în temeiul articolului 39 sau 40 din Regulamentul (UE) 2017/1001;

(b)

marca nu poate fi revocată pe motiv că marca corespunzătoare a Uniunii Europene nu a fost utilizată efectiv pe teritoriul Regatului Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(c)

proprietarul unei mărci a Uniunii Europene care a dobândit o reputație în Uniune are dreptul să exercite în Regatul Unit drepturi echivalente cu cele prevăzute la articolul 9 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 și la articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2015/2436 în ceea ce privește marca corespunzătoare pe baza reputației dobândite în Uniune până la încheierea perioadei de tranziție și, ulterior, reputația continuă a mărcii respective se bazează pe utilizarea mărcii în Regatul Unit.

(6)   În ceea ce privește drepturile asupra desenelor sau modelelor înregistrate și drepturile de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit, menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), se aplică următoarele dispoziții:

(a)

durata protecției în temeiul legislației Regatului Unit este cel puțin egală cu perioada de protecție rămasă prevăzută în dreptul Uniunii în ceea ce privește desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat sau dreptul comunitar de proprietate asupra unui soi de plante;

(b)

data depunerii sau data de prioritate este cea a desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat sau a dreptului comunitar de proprietate asupra unui soi de plante.

Articolul 55

Procedura de înregistrare

(1)   Înregistrarea, acordarea sau protecția în temeiul articolului 54 alineatele (1) și (2) din prezentul acord se efectuează gratuit de către entitățile relevante din Regatul Unit, utilizând datele disponibile în registrele Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, ale Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante și ale Comisiei Europene. În sensul prezentului articol, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 este considerată registru.

(2)   În sensul alineatului (1), titularii drepturilor de proprietate intelectuală menționate la articolul 54 alineatul (1) și persoanele îndreptățite să utilizeze o indicație geografică, o denumire de origine, o specialitate tradițională garantată sau o mențiune tradițională pentru vin menționată la articolul 54 alineatul (2) nu au obligația să depună o cerere sau să efectueze o anumită procedură administrativă. Titularii drepturilor de proprietate intelectuală menționate la articolul 54 alineatul (1) nu sunt obligați să aibă o adresă de corespondență în Regatul Unit în primii trei ani de după încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante și Comisia Europeană pune la dispoziția entităților relevante din Regatul Unit informațiile necesare pentru înregistrarea, acordarea sau protecția în Regatul Unit în temeiul articolului 54 alineatul (1) sau (2).

(4)   Prezentul articol nu împiedică aplicarea de taxe de reînnoire la reînnoirea drepturilor și nici nu aduce atingere posibilității titularilor în cauză de a renunța la drepturile lor de proprietate intelectuală în Regatul Unit în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul legislației Regatului Unit.

Articolul 56

Menținerea protecției în Regatul Unit a înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea

Regatul Unit ia măsuri pentru a se asigura că persoanele fizice sau juridice care au obținut protecție înainte de încheierea perioadei de tranziție pentru mărci și desene sau modele înregistrate la nivel internațional care desemnează Uniunea în temeiul sistemului de la Madrid pentru înregistrarea internațională a mărcilor sau al sistemului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale beneficiază de protecție în Regatul Unit pentru mărcile și desenele sau modelele lor industriale în ceea ce privește respectivele înregistrări internaționale.

Articolul 57

Menținerea protecției în Regatul Unit a desenelor sau modelelor industriale comunitare neînregistrate

Titularul unui drept referitor la un desen sau model industrial comunitar neînregistrat generat înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 6/2002 devine ipso iure, în legătură cu desenul sau modelul comunitar neînregistrat respectiv, titularul unui drept de proprietate intelectuală executoriu în Regatul Unit, în temeiul legislației Regatului Unit, care oferă același nivel de protecție ca cel prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 6/2002. Durata protecției acestui drept în temeiul legislației Regatului Unit este cel puțin egală cu perioada de protecție rămasă prevăzută, în ceea ce privește desenul sau modelul industrial comunitar neînregistrat respectiv, la articolul 11 alineatul (1) din regulamentul menționat.

Articolul 58

Menținerea protecției bazelor de date

(1)   Titularul unui drept legat de o bază de date referitoare la Regatul Unit în conformitate cu articolul 7 din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului (43), generat înainte de încheierea perioadei de tranziție, își menține, în legătură cu baza de date respectivă, un drept de proprietate intelectuală executoriu în Regatul Unit, în temeiul legislației Regatului Unit, care îi oferă același nivel de protecție ca cel prevăzut în Directiva 96/9/CE, cu condiția ca titularul dreptului respectiv să continue să respecte cerințele articolului 11 din directiva respectivă. Durata protecției acestui drept în temeiul legislației Regatului Unit este cel puțin egală cu perioada de protecție rămasă prevăzută la articolul 10 din Directiva 96/9/CE.

(2)   Se consideră că următoarele persoane și întreprinderi îndeplinesc cerințele articolului 11 din Directiva 96/9/CE:

(a)

resortisanții Regatului Unit;

(b)

persoanele fizice cu reședința obișnuită în Regatul Unit;

(c)

întreprinderile stabilite în Regatul Unit, cu condiția ca, atunci când o astfel de întreprindere își are doar sediul social în Regatul Unit, operațiunile sale să aibă în mod real o legătură permanentă cu economia Regatului Unit sau a unui stat membru.

Articolul 59

Dreptul de prioritate în cazul cererilor în curs pentru o marcă a Uniunii Europene, un desen sau un model industrial comunitar și un drept comunitar de proprietate asupra unui soi de plante

(1)   În cazul în care o persoană a depus o cerere pentru o marcă a Uniunii Europene ori pentru un desen sau model industrial comunitar în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și în cazul în care cererii respective i s-a acordat o dată de depunere, persoana respectivă are dreptul de a depune în Regatul Unit, în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de tranziție, o cerere pentru aceeași marcă în ceea ce privește bunuri sau servicii care sunt identice sau incluse în cele pentru care a fost depusă cererea în Uniune sau pentru același desen sau model. Se consideră că o cerere depusă în temeiul prezentului articol are aceeași dată de depunere și aceeași dată de prioritate ca și cererea corespunzătoare depusă în Uniune și, după caz, beneficiază de senioritatea unei mărci a Regatului Unit revendicată în temeiul articolului 39 sau 40 din Regulamentul (UE) 2017/1001.

(2)   În cazul în care o persoană a depus, înainte de încheierea perioadei de tranziție, o cerere pentru a obține un drept comunitar de proprietate asupra unui soi de plante în conformitate cu dreptul Uniunii, persoana respectivă are, în vederea depunerii unei cereri pentru același drept de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit, un drept ad-hoc de prioritate în Regatul Unit pentru o perioadă de șase luni de la încheierea perioadei de tranziție. Grație dreptului de prioritate, data de prioritate a cererii pentru obținerea dreptului comunitar de proprietate asupra unui soi de plante este considerată a fi data de depunere a cererii pentru obținerea dreptului de proprietate asupra unui soi de plante în Regatul Unit în scopul stabilirii distinctivității, noutății și îndreptățirii de a beneficia de acest drept.

Articolul 60

Cereri în curs pentru obținerea unor certificate suplimentare de protecție în Regatul Unit

(1)   Regulamentele (CE) nr. 1610/96 (44) și (CE) nr. 469/2009 (45) ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică în ceea ce privește cererile pentru obținerea unor certificate suplimentare de protecție pentru produsele fitosanitare și pentru medicamente, precum și cererile de prelungire a duratei acestor certificate, dacă cererile respective au fost depuse la o autoritate din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție în cazurile în care procedura administrativă de acordare a certificatului în cauză sau a prelungirii se afla în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Certificatele acordate în temeiul alineatului (1) oferă un nivel de protecție identic cu cel prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1610/96 sau în Regulamentul (CE) nr. 469/2009.

Articolul 61

Epuizarea drepturilor

Drepturile de proprietate intelectuală epuizate atât în Uniune, cât și în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție, în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii, rămân epuizate atât în Uniune, cât și în Regatul Unit.

TITLUL V

ACȚIUNI DE COOPERARE POLIȚIENEASCĂ ȘI JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ AFLATE ÎN DESFĂȘURARE

Articolul 62

Acțiuni de cooperare judiciară în materie penală aflate în desfășurare

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(a)

Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene (46), elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și Protocolul la Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene (47), elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, se aplică în ceea ce privește cererile de asistență judiciară reciprocă primite în cadrul instrumentului respectiv înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea judiciară;

(b)

Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (48) se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare în cazul cărora persoana căutată a fost arestată înainte de încheierea perioadei de tranziție în scopul executării unui mandat european de arestare, indiferent de decizia autorității judiciare de executare ca persoana căutată să rămână în detenție sau să fie eliberată provizoriu;

(c)

Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului (49) se aplică în ceea ce privește ordinele de înghețare primite în vederea executării înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea judiciară competentă, ori de către o autoritate judiciară a statului de executare care nu are competența de a recunoaște sau de a executa un ordin de înghețare, dar care transmite din oficiu ordinul de înghețare autorității judiciare competente în vederea executării;

(d)

Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului (50) se aplică în ceea ce privește deciziile primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea competentă din statul de executare sau de către o autoritate a statului de executare care nu are competența de a recunoaște sau a executa o decizie, dar care transmite din oficiu decizia autorității competente în vederea executării;

(e)

Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului (51) se aplică în ceea ce privește hotărârile de confiscare primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea competentă a statului de executare, ori de către o autoritate a statului de executare care nu are competența de a recunoaște sau de a executa o hotărâre de confiscare, dar care transmite din oficiu hotărârea de confiscare autorității competente în vederea executării;

(f)

Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului (52) se aplică:

(i)

în ceea ce privește hotărârile judecătorești primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea competentă a statului de executare sau de către o autoritate a statului de executare care nu are competența de a recunoaște și a executa hotărârea judecătorească, dar care transmite din oficiu hotărârea judecătorească autorității competente în vederea executării;

(ii)

în sensul articolului 4 alineatul (6) sau al articolului 5 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, în cazul în care decizia-cadru este aplicabilă în temeiul literei (b) de la prezentul alineat;

(g)

Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului (53) se aplică în ceea ce privește noile procese penale în sensul articolului 3 din această decizie-cadru care sunt inițiate înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(h)

Decizia-cadru 2009/315/JAI (54) a Consiliului se aplică în ceea ce privește cererile de informații privind condamnările primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală; cu toate acestea, după încheierea perioadei de tranziție, răspunsurile la aceste cereri nu se transmit prin intermediul Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare instituit în temeiul Deciziei 2009/316/JAI a Consiliului (55);

(i)

Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului (56) se aplică în ceea ce privește deciziile privind măsurile de supraveghere judiciară primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea competentă a statului de executare, ori de către o autoritate a statului de executare care nu are competența de a recunoaște o decizie, dar care o transmite din oficiu autorității competente în vederea executării;

(j)

Articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului (57) se aplică în privința cererilor de informații primite de către autoritatea centrală înainte de încheierea perioadei de tranziție; cu toate acestea, după încheierea perioadei de tranziție, răspunsurile la aceste cereri nu se transmit prin intermediul Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare instituit în temeiul Deciziei 2009/316/JAI;

(k)

Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului (58) se aplică în ceea ce privește ordinele europene de protecție primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea competentă a statului de executare, ori de către o autoritate a statului de executare care nu are competența de a recunoaște un ordin european de protecție, dar care îl transmite din oficiu autorității competente în vederea executării;

(l)

Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (59) se aplică în ceea ce privește ordinele europene de anchetă primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea centrală sau autoritatea de executare, ori de către o autoritate a statului de executare care nu are competența de a recunoaște sau de a executa un ordin european de anchetă, dar care îl transmite din oficiu autorității de executare în vederea executării.

(2)   Autoritățile competente ale Regatului Unit pot continua să participe la echipele comune de anchetă la care participau înainte de încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care aceste echipe de anchetă au fost constituite fie în conformitate cu articolul 13 din Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fie în conformitate cu Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului (60).

Prin derogare de la articolul 8 din prezentul acord, pentru o perioadă de cel mult un an de la încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit are dreptul de a utiliza aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) în măsura strict necesară pentru schimbul de informații în cadrul echipelor comune de anchetă menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru a facilita utilizarea aplicației SIENA de către Regatul Unit. Uniunea comunică cuantumul acestor costuri Regatului Unit până la 31 martie 2021. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

(3)   La cererea Regatului Unit și sub rezerva respectării articolului 26a alineatul (7) litera (a) și a articolului 27 din Decizia 2002/187/JAI a Consiliului (61), Eurojust poate furniza informații, inclusiv date cu caracter personal, din sistemul său de gestionare a cazurilor, dacă acest lucru este necesar pentru finalizarea procedurilor aflate în desfășurare menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (l) de la prezentul articol sau a activităților echipelor comune de anchetă menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. La cerere, autoritățile competente ale Regatului Unit pot furniza Eurojust informațiile pe care le dețin, dacă acest lucru este necesar pentru finalizarea procedurilor aflate în desfășurare menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (l) de la prezentul articol sau a activităților echipelor comune de anchetă menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. În cazul în care aplicarea prezentului alineat generează cheltuieli cu caracter excepțional, Comitetul mixt cum urmează să fie rezolvată problema acestor cheltuieli.

Articolul 63

Proceduri de cooperare în materie de aplicare a legii aflate în desfășurare, precum și acțiuni de cooperare polițienească și schimburi de informații aflate în desfășurare

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(a)

Articolele 39 și 40 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (denumită în continuare „Convenția Schengen”) (62), coroborate cu articolele 42 și 43, se aplică în ceea ce privește:

(i)

cererile formulate în conformitate cu articolul 39 din Convenția Schengen care sunt primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către organismul central al părții contractante care este responsabil cu cooperarea polițienească internațională sau de către autoritățile competente ale părții solicitate sau de către autoritățile de poliție solicitate care nu au competența de a trata cererea, dar care o transmit autorităților competente;

(ii)

cererile de asistență formulate în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) din Convenția Schengen care sunt primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către o autoritate desemnată de o parte contractantă;

(iii)

supravegherea transfrontalieră efectuată fără autorizare prealabilă în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) din Convenția Schengen, în cazul în care supravegherea a început înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

Convenția cu privire la asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale (63), elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, se aplică în ceea ce privește:

(i)

cererile de informații primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea solicitată;

(ii)

cererile de supraveghere primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea solicitată;

(iii)

cererile de anchetă primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea solicitată;

(iv)

cererile de notificare primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea solicitată;

(v)

cererile de autorizare a supravegherii transfrontaliere sau de încredințare a observării funcționarilor statului membru pe al cărui teritoriu se efectuează observarea, primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către o autoritate desemnată de statul membru solicitat care are competența de a acorda autorizația solicitată sau de a transmite cererea;

(vi)

supravegherea transfrontalieră efectuată fără autorizare prealabilă în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) din Convenția Schengen, în cazul în care supravegherea a început înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(vii)

cererile în vederea efectuării de livrări supravegheate primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea solicitată;

(viii)

cererile de autorizare a investigațiilor sub acoperire primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea solicitată;

(ix)

echipele comune de investigații speciale constituite în temeiul articolului 24 din convenția menționată înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(c)

Decizia-cadru 2000/642/JAI a Consiliului (64) se aplică în ceea ce privește cererile primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către unitatea de informații financiare solicitată;

(d)

Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului (65) se aplică în ceea ce privește cererile primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către autoritatea de aplicare a legii competentă solicitată;

(e)

Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (66) se aplică în ceea ce privește schimbul de informații suplimentare în cazul în care s-a obținut un rezultat pozitiv înainte de încheierea perioadei de tranziție în privința unei semnalări emise în Sistemul de Informații Schengen, cu condiția ca dispozițiile acesteia să i se aplice Regatului Unit în ultima zi a perioadei de tranziție. Prin derogare de la articolul 8 din prezentul acord, Regatul Unit este autorizat să utilizeze, pentru o perioadă de cel mult trei luni de la încheierea perioadei de tranziție, infrastructura de comunicare menționată la articolul 8 alineatul (1) din Decizia 2007/533/JAI în măsura strict necesară pentru schimbul de astfel de informații suplimentare. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru a facilita utilizarea aplicației infrastructurii de comunicare de către Regatul Unit. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la 31 martie 2021. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări;

(f)

Decizia-cadru 2007/845/JAI a Consiliului (67) se aplică în ceea ce privește cererile primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către un birou de recuperare a activelor;

(g)

Directiva (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului (68) se aplică în ceea ce privește cererile primite de unitatea de informații despre pasageri în conformitate cu articolele 9 și 10 din directiva menționată înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, pentru o perioadă de cel mult un an de la încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit este autorizat să utilizeze aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) în măsura strict necesară pentru finalizarea procedurilor în curs de desfășurare menționate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) și (g) de la prezentul articol. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efectiv suportate de Uniune pentru a facilita utilizarea aplicației SIENA de către Regatul Unit. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la 31 martie 2021. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

Articolul 64

Confirmarea de primire sau confirmarea arestării

(1)   Autoritatea competentă emitentă sau solicitantă poate cere o confirmare de primire a unei decizii judiciare sau a uneia dintre cererile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (a), literele (c)-(e), litera (f) punctul (i) și literele (h)-(l) și la articolul 63 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), litera (b) punctele (i)-(v) și (vii), (viii) și (ix) și literele (c), (d), (f) și (g), în termen de 10 zile de la încheierea perioadei de tranziție, în cazul în care are îndoieli cu privire la faptul că autoritatea de executare sau autoritatea căreia i se adresează cererea au primit decizia judiciară sau cererea în cauză înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(2)   În cazurile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (b), dacă autoritatea judiciară emitentă are îndoieli cu privire la faptul că persoana căutată a fost arestată în temeiul articolului 11 din Decizia-cadru 2002/584/JAI înainte de încheierea perioadei de tranziție, aceasta poate solicita autorității judiciare de executare competente o confirmare a arestării în termen de 10 zile de la încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În cazul în care confirmarea nu a fost deja transmisă în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale dreptului Uniunii, autoritatea de executare sau autoritatea căreia i se adresează cererea, menționată la alineatele (1) și (2), răspunde la o cerere de confirmare de primire sau de confirmare a arestării în termen de 10 zile de la primirea cererii.

Articolul 65

Alte acte aplicabile ale Uniunii

În cazul procedurilor menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (b) din prezentul acord, se aplică Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului (69) și Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (70).

TITLUL VI

ACȚIUNI DE COOPERARE JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ȘI COMERCIALĂ AFLATE ÎN DESFĂȘURARE

Articolul 66

Legea aplicabilă în materie contractuală și necontractuală

În Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(a)

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (71) se aplică contractelor încheiate înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (72) se aplică în ceea ce privește faptele cauzatoare de prejudicii, în cazul în care aceste fapte au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 67

Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și cooperarea dintre autoritățile centrale în legătură cu aceste aspecte

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situațiile care implică Regatul Unit, pentru acțiunile judiciare intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție și pentru procedurile sau acțiunile care sunt legate de aceste acțiuni judiciare în temeiul articolelor 29, 30 și 31 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (73) sau în temeiul articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 sau în temeiul articolelor 12 și 13 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului (74), se aplică următoarele acte sau dispoziții:

(a)

dispozițiile privind competența judiciară prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1215/2012;

(b)

dispozițiile privind competența judiciară prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/1001, Regulamentul (CE) nr. 6/2002, Regulamentul (CE) nr. 2100/94, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (75) și în Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (76);

(c)

dispozițiile privind competența judiciară prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003;

(d)

dispozițiile privind competența judiciară prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 4/2009.

(2)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situațiile care implică Regatul Unit, pentru recunoașterea și executarea hotărârilor, deciziilor, actelor autentice, tranzacțiilor și altor acorduri judiciare se aplică actele sau dispozițiile menționate în continuare, după cum urmează:

(a)

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 se aplică în ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor pronunțate în cadrul acțiunilor judiciare intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție, actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial și tranzacțiile judiciare aprobate sau încheiate înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

în ceea ce privește hotărârile pronunțate în cadrul acțiunilor judiciare intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție, documentele întocmite sau înregistrate în mod oficial ca acte autentice și acordurile încheiate înainte de încheierea perioadei de tranziție, se aplică dispozițiile referitoare la recunoaștere și executare din Regulamentul (UE) nr. 2201/2003;

(c)

în ceea ce privește hotărârile pronunțate în cadrul acțiunilor judiciare intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție, tranzacțiile judiciare aprobate sau încheiate și actele autentice întocmite înainte de încheierea perioadei de tranziție, se aplică dispozițiile referitoare la recunoaștere și executare din Regulamentul (UE) nr. 4/2009;

(d)

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (77) se aplică hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor judiciare intentate înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite înainte de încheierea perioadei de tranziție, cu condiția ca certificarea ca titlu executoriu european să fi fost solicitată înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, se aplică următoarele dispoziții după cum urmează:

(a)

capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 se aplică cererilor primite de autoritatea centrală sau de alte autorități competente ale statului solicitat înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

capitolul VII din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 se aplică cererilor de recunoaștere sau de executare prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol și cererilor primite de autoritatea centrală a statului solicitat înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(c)

Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului (78) se aplică procedurilor de insolvență și acțiunilor menționate la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul în cauză, cu condiția ca procedura principală să fi fost deschisă înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(d)

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (79) se aplică somațiilor europene de plată pentru care au fost depuse cereri înainte de încheierea perioadei de tranziție; în cazul în care, în urma unei astfel de cereri, procedura este transferată în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul menționat, se consideră că procedura a fost deschisă înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(e)

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (80) se aplică procedurilor europene cu privire la cererile cu valoare redusă pentru care au fost depuse cereri înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(f)

Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (81) se aplică certificatelor eliberate înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 68

Proceduri de cooperare judiciară aflate în desfășurare

În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(a)

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (82) se aplică actelor judiciare și extrajudiciare care au fost primite în vederea notificării sau comunicării înainte de încheierea perioadei de tranziție de către:

(i)

o agenție de primire;

(ii)

un organism central al statului pe teritoriul căruia urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea; sau

(iii)

agenți diplomatici sau consulari, servicii poștale sau executori judecătorești, funcționari sau alte persoane competente din statul de primire, menționați (menționate) la articolele 13, 14 și 15 din regulamentul menționat;

(b)

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului (83) se aplică cererilor primite înainte de încheierea perioadei de tranziție de către:

(i)

o instanță solicitată:

(ii)

un organism central al statului în care este solicitată obținerea de probe; sau

(iii)

un organism central sau o autoritate competentă menționată la articolul 17 alineatul (1) din regulamentul menționat;

(c)

Decizia 2001/470/CE a Consiliului (84) se aplică cererilor care au fost primite înainte de încheierea perioadei de tranziție; punctul de contact solicitant poate solicita o confirmare de primire în termen de șapte zile de la încheierea perioadei de tranziție în cazul în care are îndoieli cu privire la faptul că cererea a fost primită înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 69

Alte dispoziții aplicabile

(1)   În Regatul Unit, precum și în statele membre în situații care implică Regatul Unit, următoarele acte se aplică după cum urmează:

(a)

Directiva 2003/8/CE a Consiliului (85) se aplică cererilor de asistență judiciară care au fost primite de către autoritatea de primire înainte de încheierea perioadei de tranziție. Autoritatea de primire poate solicita o confirmare de primire în termen de șapte zile de la încheierea perioadei de tranziție în cazul în care are îndoieli cu privire la faptul că cererea a fost primită înainte de această dată;

(b)

Directiva 2008/52/EC a Parlamentului European și a Consiliului (86) se aplică în cazul în care, înainte de încheierea perioadei de tranziție:

(i)

părțile au convenit să recurgă la mediere după apariția litigiului;

(ii)

medierea a fost impusă de instanță; sau

(iii)

o instanță a invitat părțile să recurgă la mediere;

(c)

Directiva 2004/80/CE a Consiliului (87) se aplică cererilor primite de către autoritatea de decizie înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) de la articolul 67 din prezentul acord se aplică, de asemenea, în ceea ce privește dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 aplicabile în temeiul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (88).

(3)   Articolul 68 litera (a) din prezentul acord se aplică, de asemenea, în ceea ce privește dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1393/2007 aplicabile în temeiul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind notificarea și comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (89).

TITLUL VII

DATE ȘI INFORMAȚII PRELUCRATE SAU OBȚINUTE ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA PERIOADEI DE TRANZIȚIE SAU ÎN TEMEIUL PREZENTULUI ACORD

Articolul 70

Definiție

În sensul prezentului titlu, „dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal” înseamnă:

(a)

Regulamentul (UE) 2016/679, cu excepția capitolului VII;

(b)

Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (90);

(c)

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (91);

(d)

orice alte dispoziții din dreptul Uniunii care reglementează protecția datelor cu caracter personal.

Articolul 71

Protecția datelor cu caracter personal

(1)   Dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate din afara Regatului Unit, cu condiția ca datele cu caracter personal:

(a)

să fi fost prelucrate în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție; sau

(b)

să fi fost prelucrate în Regatul Unit în baza prezentului acord după încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică în măsura în care prelucrarea datelor cu caracter personal menționată anterior beneficiază de un nivel de protecție adecvat, astfel cum este stabilit în deciziile aplicabile în temeiul articolului 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau al articolului 36 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/680.

(3)   În măsura în care o decizie menționată la alineatul (2) nu mai este aplicabilă, Regatul Unit asigură un nivel de protecție a datelor cu caracter personal care este echivalent în esență cu cel asigurat de dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate menționate la alineatul (1).

Articolul 72

Tratamentul confidențial și utilizarea restricționată a datelor și informațiilor în Regatul Unit

Fără a aduce atingere articolului 71, în plus față de dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal, dispozițiile din dreptul Uniunii privind tratamentul confidențial, restricționarea utilizării, limitări legate de stocare și obligația de a șterge datele și informațiile se aplică în ceea ce privește datele și informațiile obținute de autorități sau organisme oficiale din sau în Regatul Unit sau de entități contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (92), care sunt din sau în Regatul Unit:

(a)

înainte de încheierea perioadei de tranziție; sau

(b)

în baza prezentului acord.

Articolul 73

Tratamentul datelor și informațiilor obținute din Regatul Unit

Uniunea nu tratează datele și informațiile obținute din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție sau obținute după încheierea perioadei de tranziție în baza prezentului acord în mod diferit față de datele și informațiile obținute de la un stat membru, numai din motivul că Regatul Unit s-a retras din Uniune.

Articolul 74

Securitatea informațiilor

(1)   Dispozițiile din dreptul Uniunii în materie de protecție a informațiilor UE clasificate și a informațiilor clasificate ale Euratom se aplică în ceea ce privește informațiile clasificate care au fost obținute de Regatul Unit fie înainte de încheierea perioadei de tranziție, fie în baza prezentului acord sau care au fost obținute de la Regatul Unit de către Uniune sau de către un stat membru fie înainte de încheierea perioadei de tranziție, fie în baza prezentului acord.

(2)   Obligațiile care rezultă din dreptul Uniunii în materie de securitate industrială se aplică Regatului Unit în cazurile în care procedura de ofertare, de contractare sau de acordare de granturi pentru contractul clasificat, subcontractul clasificat sau acordul de grant clasificat a fost inițiată înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(3)   Regatul Unit se asigură că produsele criptografice care utilizează algoritmi criptografici clasificați dezvoltați sub controlul autorității de aprobare criptografică a unui stat membru sau a Regatului Unit și evaluați și aprobați de această autoritate, care au fost aprobați de Uniune până la încheierea perioadei de tranziție și care sunt prezenți în Regatul Unit, nu sunt transferate într-o țară terță.

(4)   Acestor produse li se aplică toate cerințele, limitările și condițiile stabilite în aprobarea produselor criptografice la nivelul Uniunii.

TITLUL VIII

PROCEDURI DE ACHIZIȚII PUBLICE ȘI PROCEDURI SIMILARE AFLATE ÎN DESFĂȘURARE

Articolul 75

Definiție

În sensul prezentului titlu, „norme relevante” înseamnă principiile generale ale dreptului Uniunii aplicabile atribuirii de contracte de achiziții publice, Directivele 2009/81/CE (93), 2014/23/UE (94), 2014/24/UE (95) și 2014/25/UE (96) ale Parlamentului European și ale Consiliului, Regulamentele (CE) nr. 2195/2002 (97) și (CE) nr. 1370/2007 (98) ale Parlamentului European și ale Consiliului, articolul 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului (99), articolele 11 și 12 din Directiva 96/67/CE a Consiliului (100), articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (101), articolele 6 și 7 din Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului (102), precum și orice alte dispoziții specifice ale dreptului Uniunii care reglementează procedurile de achiziții publice.

Articolul 76

Norme aplicabile procedurilor aflate în desfășurare

(1)   Normele relevante se aplică:

(a)

fără a aduce atingere literei (b), în ceea ce privește procedurile inițiate de autorități contractante sau de entități contractante din statele membre sau din Regatul Unit în conformitate cu normele respective înainte de încheierea perioadei de tranziție și care nu au fost încă finalizate în ultima zi a perioadei de tranziție, inclusiv procedurile care utilizează sisteme dinamice de achiziție, precum și procedurile pentru care invitația la procedura concurențială de ofertare se prezintă sub forma unui anunț de intenție sau a unui anunț orientativ periodic ori a unui anunț referitor la existența unui sistem de calificare; și

(b)

în ceea ce privește procedurile menționate la articolul 29 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2009/81/CE, la articolul 33 alineatele (2)-(5) din Directiva 2014/24/UE și la articolul 51 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE care se referă la executarea următoarelor acorduri-cadru încheiate de autorități contractante sau de entități contractante din statele membre sau din Regatul Unit, inclusiv la atribuirea de contracte pe baza acestor acorduri-cadru:

(i)

acorduri-cadru încheiate înainte de încheierea perioadei de tranziție care nici nu au expirat și nici nu au fost reziliate în ultima zi a perioadei de tranziție; sau

(ii)

acorduri-cadru încheiate după încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu o procedură care intră sub incidența literei (a) de la prezentul alineat.

(2)   Fără a aduce atingere aplicării vreunei restricții în conformitate cu dreptul Uniunii, autoritățile contractante și entitățile contractante respectă principiul nediscriminării în privința ofertanților sau, după caz, a persoanelor îndreptățite într-un alt mod să prezinte cereri din statele membre și din Regatul Unit în legătură cu procedurile menționate la alineatul (1).

(3)   Se consideră că o procedură menționată la alineatul (1) a fost inițiată în cazul în care o invitație la o procedură concurențială de ofertare sau orice altă invitație de depunere a cererilor a fost lansată în conformitate cu normele relevante. În cazul în care normele relevante permit utilizarea unor proceduri care nu necesită recurgerea la o invitație la o procedură concurențială de ofertare sau la alte invitații de a depune cereri, se consideră că procedura a fost inițiată atunci când autoritatea contractantă sau entitatea contractantă a contactat operatori economici în legătură cu procedura în cauză.

(4)   Se consideră că o procedură menționată la alineatul (1) este finalizată:

(a)

odată cu publicarea unui anunț de atribuire a contractului în conformitate cu normele relevante sau, în cazul în care aceste norme nu impun publicarea unui anunț de atribuire a contractului, la încheierea contractului în cauză; sau

(b)

odată cu informarea ofertanților sau a persoanelor îndreptățite într-un alt mod să prezinte cereri, după caz, cu privire la motivele pentru care contractul nu a fost atribuit, dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă a decis să nu atribuie contractul.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor Uniunii sau ale Regatului Unit privind domeniul vamal, circulația mărfurilor, prestarea de servicii, recunoașterea calificărilor profesionale sau a proprietății intelectuale.

Articolul 77

Căi de atac

Directivele 89/665/CEE (103) și 92/13/CEE (104) ale Consiliului se aplică în ceea ce privește procedurile de achiziții publice menționate la articolul 76 din prezentul acord care intră sub incidența directivelor menționate.

Articolul 78

Cooperare

Prin derogare de la articolul 8 din prezentul acord, articolul 61 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE se aplică pe o perioadă care nu depășește nouă luni de la încheierea perioadei de tranziție în ceea ce privește procedurile desfășurate în temeiul acestei directive care au fost inițiate de autorități contractante din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție și nu au fost încă finalizate în ultima zi a perioadei de tranziție.

TITLUL IV

ASPECTE REFERITOARE LA EURATOM

Articolul 79

Definiții

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

(a)

„Comunitate” înseamnă Comunitatea Europeană a Energiei Atomice;

(b)

„garanții” înseamnă activitățile de verificare a faptului că materialele și echipamentele nucleare nu sunt deturnate de la utilizarea prevăzută, astfel cum este declarată de către utilizatori, și activitățile de verificare a respectării obligațiilor juridice internaționale de a utiliza materialele și echipamentele nucleare în scopuri pașnice;

(c)

„materiale fisionabile speciale” înseamnă materii speciale de fisiune, astfel cum sunt definite la articolul 197 punctul 1 din Tratatul Euratom;

(d)

„minereuri” înseamnă minereuri, astfel cum sunt definite la articolul 197 punctul 4 din Tratatul Euratom;

(e)

„materii brute” înseamnă materii brute, astfel cum sunt definite la articolul 197 punctul 3 din Tratatul Euratom;

(f)

„materiale nucleare” înseamnă minereuri, materii brute și materiale fisionabile speciale;

(g)

„combustibil uzat” și „deșeuri radioactive” înseamnă combustibil uzat și deșeuri radioactive, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 7 și 11 din Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (105).

Articolul 80

Încetarea responsabilității Comunității pentru aspectele în legătură cu Regatul Unit

(1)   Regatului Unit îi revine exclusiv responsabilitatea de a se asigura că toate minereurile, materiile brute și materialele fisionabile speciale reglementate de Tratatul Euratom și prezente pe teritoriul Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție sunt tratate în conformitate cu tratatele și convențiile internaționale relevante și aplicabile, inclusiv, dar nu în mod exhaustiv, tratatele și convențiile internaționale privind securitatea nucleară, controlul securității, neproliferarea și protecția fizică a materialelor nucleare, precum și tratatele și convențiile internaționale privind gospodărirea în siguranță a combustibilului uzat și gospodărirea în siguranță a deșeurilor radioactive.

(2)   Regatului Unit îi revine exclusiv responsabilitatea de a se asigura că își respectă obligațiile internaționale care rezultă din calitatea sa de membru al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică sau care rezultă din Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare sau din orice alte tratate ori convenții internaționale aplicabile la care Regatul Unit este parte.

Articolul 81

Garanții

Regatul Unit aplică un regim de garanții. Acest regim de garanții aplică un sistem care oferă o eficacitate și o acoperire echivalente celor asigurate de Comunitate pe teritoriul Regatului Unit în conformitate cu Acordul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Agenția Internațională pentru Energia Atomică privind executarea garanțiilor în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord în legătură cu Tratatul de neproliferare a armelor nucleare [INFCIRC/263], astfel cum a fost modificat.

Articolul 82

Obligații specifice asumate în temeiul unor acorduri internaționale.

Regatul Unit se asigură că sunt îndeplinite toate obligațiile specifice asumate în temeiul unor acorduri încheiate de Comunitate cu țări terțe sau cu organizații internaționale în legătură cu orice echipament nuclear, material nuclear sau alte produse nucleare prezente pe teritoriul Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție sau stabilește într-un alt mod înțelegeri adecvate, de comun acord cu țara terță sau cu organizația internațională în cauză.

Articolul 83

Proprietatea asupra materialelor fisionabile speciale și drepturile de utilizare și de consum al acestora în Regatul Unit

(1)   Materialele fisionabile speciale prezente pe teritoriul Regatului Unit cărora li s-a aplicat articolul 86 din Tratatul Euratom până la încheierea perioadei de tranziție încetează să mai fie proprietatea Comunității la încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Materialele fisionabile speciale menționate la alineatul (1) devin proprietatea persoanelor sau a întreprinderilor care aveau dreptul nelimitat de utilizare și de consum al acestor materiale la încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu articolul 87 din Tratatul Euratom.

(3)   În cazul în care dreptul de utilizare și de consum al materialelor fisionabile speciale menționate la alineatul (2) (denumite în continuare „materialele vizate”) aparține unui stat membru sau unor persoane ori întreprinderi stabilite pe teritoriul unui stat membru, în scopul de a proteja integritatea politicii comune de aprovizionare instituite în temeiul titlului II capitolul 6 din Tratatul Euratom și a pieței nucleare comune instituite în temeiul capitolului 9 din titlul menționat, inclusiv în ceea ce privește nivelul de control de securitate aplicabil materialelor în cauză, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

având în vedere articolul 5 din prezentul acord, Comunitatea are dreptul de a cere ca materialele vizate să fie depozitate la agenția constituită în temeiul articolului 52 alineatul (2) litera (b) din Tratatul Euratom sau în alte locuri controlate sau care pot fi controlate de Comisia Europeană;

(b)

Comunitatea are dreptul de a încheia contracte privind livrarea materialelor vizate către orice persoană sau întreprindere stabilită pe teritoriul Regatului Unit sau într-o țară terță, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Tratatul Euratom;

(c)

articolul 20 din Regulamentul (Euratom) nr. 302/2005 al Comisiei (106), cu excepția alineatului (1) literele (b) și (c), se aplică în ceea ce privește materialele vizate;

(d)

exportul materialelor vizate către o țară terță este autorizat de autoritățile competente ale statului membru în care este stabilită persoana sau întreprinderea cu drept de utilizare și de consum al materialelor vizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (107);

(e)

în ceea ce privește materialele vizate, Comunitatea are dreptul de a exercita orice alte drepturi care rezultă din Tratatul Euratom în temeiul articolului 86 din tratatul menționat.

(4)   Statele membre, persoanele sau întreprinderile care au dreptul nelimitat de utilizare și de consum asupra materialelor fisionabile speciale prezente pe teritoriul Regatului Unit la încheierea perioadei de tranziție își păstrează acest drept.

Articolul 84

Echipamente și alte bunuri în legătură cu asigurarea garanțiilor

(1)   Echipamentele și alte bunuri ale Comunității în legătură cu asigurarea garanțiilor în temeiul Tratatului Euratom și situate în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție, astfel cum se prevede în anexa V, devin proprietatea Regatului Unit. Regatul Unit rambursează Uniunii valoarea echipamentelor și a celorlalte bunuri în cauză, calculată pe baza valorii atribuite echipamentelor și celorlalte bunuri în conturile consolidate pentru exercițiul 2020.

(2)   Regatul Unit își asumă toate drepturile, răspunderile și obligațiile Comunității aferente echipamentelor și celorlalte bunuri menționate la alineatul (1).

Articolul 85

Combustibilul uzat și deșeurile radioactive

Articolul 4 alineatele (1) și (2) și articolul 4 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2011/70/Euratom se aplică în ceea ce privește responsabilitatea finală a Regatului Unit pentru combustibilul uzat și deșeurile radioactive care au fost generate în Regatul Unit și se află pe teritoriul unui stat membru la încheierea perioadei de tranziție.

TITLUL X

PROCEDURI JUDICIARE ȘI ADMINISTRATIVE ALE UNIUNII

Capitolul 1

PROCEDURI JUDICIARE

Articolul 86

Cauzele aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene

(1)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în continuare competentă în ceea ce privește toate procedurile inițiate de Regatul Unit sau împotriva acestuia înainte de încheierea perioadei de tranziție. Această competență se aplică tuturor etapelor procedurale, inclusiv procedurilor de recurs în fața Curții de Justiție și procedurilor în fața Tribunalului, în cazul în care cauza este trimisă spre rejudecare Tribunalului.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este în continuare competentă să se pronunțe cu privire la cererile de decizie preliminară introduse de instanțe judecătorești din Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție.

(3)   În sensul prezentului capitol, o procedură este considerată ca fiind inițiată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar o cerere de decizie preliminară este considerată ca fiind introdusă, în momentul în care actul de sesizare a fost înregistrat de grefa Curții de Justiție sau a Tribunalului, după caz.

Articolul 87

Noile cauze sesizate Curții de Justiție

(1)   În cazul în care Comisia Europeană consideră că Regatul Unit nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatelor sau în temeiul părții a patra din prezentul acord înainte de încheierea perioadei de tranziție, Comisia Europeană poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în termen de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 258 din TFUE sau la articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE, după caz. Aceste cauze sunt de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2)   În cazul în care Regatul Unit nu se conformează unei decizii menționate la articolul 95 alineatul (1) din prezentul acord sau nu conferă efecte juridice în ordinea juridică a Regatului Unit unei decizii menționate de respectiva dispoziție care a fost adresată unei persoane fizice sau juridice care își are reședința sau este stabilită în Regatul Unit, Comisia Europeană poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în termen de patru ani de la data deciziei în cauză, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 258 din TFUE sau la articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE, după caz. Aceste cauze sunt de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   La adoptarea unei decizii de sesizare în temeiul prezentului articol, Comisia Europeană aplică în privința Regatul Unit aceleași principii ca în privința oricărui stat membru.

Articolul 88

Norme de procedură

Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează procedura în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică în ceea ce privește procedurile și cererile de decizii preliminare menționate în prezentul titlu.

Articolul 89

Caracterul obligatoriu și executoriu al hotărârilor și ordonanțelor

(1)   Hotărârile și ordonanțele Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și hotărârile și ordonanțele pronunțate după încheierea perioadei de tranziție în cadrul procedurilor menționate la articolele 86 și 87 au caracter obligatoriu în toate elementele lor pentru Regatul Unit și pe teritoriul acestuia.

(2)   În cazul în care, printr-o hotărâre menționată la alineatul (1), Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată că Regatul Unit nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatelor sau al prezentului acord, Regatul Unit ia măsurile necesare pentru a se conforma acestei hotărâri.

(3)   Articolele 280 și 299 din TFUE se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește executarea hotărârilor și ordonanțelor Curții de Justiție a Uniunii Europene menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 90

Dreptul de a interveni și de a participa la procedură

Până când hotărârile și ordonanțele pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în toate procedurile și cererile de decizii preliminare menționate la articolul 86 devin definitive, Regatul Unit poate să intervină în același mod ca și statele membre sau, în cauzele cu care a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 267 din TFUE, poate să participe la procedura în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în același mod ca și statele membre. În perioada respectivă, grefierul Curții de Justiție a Uniunii Europene notifică Regatului Unit, în același timp și în același mod ca și statelor membre, orice cauză cu care a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene de către o instanță judecătorească a unui stat membru în vederea pronunțării unei decizii preliminare.

De asemenea, Regatul Unit poate interveni în procedura în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau participa la această procedură în același mod ca și statele membre:

(a)

în ceea ce privește acțiunile având ca obiect neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul tratatelor, în cazul în care Regatului Unit i-au revenit aceleași obligații înainte de încheierea perioadei de tranziție și în cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene este sesizată cu aceste cauze în conformitate cu articolul 258 din TFUE înainte de încheierea perioadei menționate la articolul 87 alineatul (1) sau, după caz, până la momentul în care, după încheierea perioadei respective, ultima hotărâre sau ordonanță pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 87 alineatul (1) a devenit definitivă;

(b)

în ceea ce privește cauzele având ca obiect acte sau dispoziții din dreptul Uniunii care erau aplicabile înainte de încheierea perioadei de tranziție pentru Regatul Unit și pe teritoriul acestuia și cu care este sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 267 din TFUE înainte de încheierea perioadei menționate la articolul 87 alineatul (1) sau, după caz, până la momentul în care, după încheierea acestei perioade, ultima hotărâre sau ordonanță pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 87 alineatul (1) a devenit definitivă; și

(c)

în ceea ce privește cauzele menționate la articolul 95 alineatul (3).

Articolul 91

Reprezentarea în fața Curții

(1)   Fără a aduce atingere articolului 88, în cazul în care, înainte de încheierea perioadei de tranziție, un avocat autorizat să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit a reprezentat sau a asistat o parte în cadrul unei proceduri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sau în legătură cu cereri de decizii preliminare introduse înainte de încheierea perioadei de tranziție, avocatul respectiv poate continua să reprezinte sau să asiste partea respectivă în cadrul procedurilor în cauză sau în legătură cu cererile respective. Acest drept se aplică în toate etapele procedurale, inclusiv procedurilor de recurs în fața Curții de Justiție și procedurilor în fața Tribunalului după ce cauza este trimisă spre rejudecare Tribunalului.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 88, avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit pot să reprezinte sau să asiste o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele menționate la articolul 87 și la articolul 95 alineatul (3). De asemenea, avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit pot să reprezinte sau să asiste Regatul Unit în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 90 în care Regatul Unit a decis să intervină sau să participe.

(3)   Atunci când reprezintă sau asistă o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele menționate la alineatele (1) și (2), avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații autorizați să profeseze în fața instanțelor judecătorești din statele membre care reprezintă sau asistă o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Capitolul 2

PROCEDURI ADMINISTRATIVE

Articolul 92

Proceduri administrative aflate în desfășurare

(1)   Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt în continuare competente în ceea ce privește procedurile administrative care au fost inițiate înainte de încheierea perioadei de tranziție având ca obiect:

(a)

respectarea dreptului Uniunii de către Regatul Unit sau de către persoane fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit; sau

(b)

respectarea legislației Uniunii în materie de concurență în Regatul Unit.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în sensul prezentului capitol, o procedură administrativă este considerată ca fiind inițiată în momentul în care a fost înregistrată oficial la instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii.

(3)   În sensul prezentului capitol:

(a)

o procedură administrativă în materie de ajutoare de stat reglementată de Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (108) este considerată ca fiind inițiată din momentul în care procedurii i-a fost atribuit un număr de caz;

(b)

procedurile de aplicare a articolului 101 sau 102 din TFUE derulate de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (109) sunt considerate ca fiind inițiate din momentul în care Comisia Europeană a decis să inițieze procedurile în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei (110);

(c)

procedurile legate de controlul concentrărilor economice între întreprinderi, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (111), sunt considerate ca fiind inițiate din momentul în care:

(i)

o concentrare cu o dimensiune europeană a fost notificată Comisiei Europene în conformitate cu articolele 1, 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004;

(ii)

termenul de 15 zile lucrătoare menționat la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 a expirat fără ca vreunul dintre statele membre competente să examineze concentrarea în conformitate cu legislația sa națională privind concurența să-și fi exprimat dezacordul privind solicitarea de a trimite cazul Comisiei Europene; sau

(iii)

Comisia Europeană a decis sau se consideră că a decis să examineze concentrarea în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004;

(d)

o investigație a Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe privind o presupusă încălcare enumerată în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (112) sau în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (113) este considerată ca fiind inițiată din momentul în care această autoritate a numit un agent de investigații independent în conformitate cu articolul 23e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 sau cu articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(4)   Uniunea pune la dispoziția Regatului Unit, în termen de trei luni de la încheierea perioadei de tranziție, o listă a tuturor procedurilor administrative individuale aflate în desfășurare care intră sub incidența alineatului (1). Prin derogare de la prima teză, în cazul procedurilor administrative individuale aflate în desfășurare ale Autorității Bancare Europene, Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe și Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale, Uniunea pune la dispoziția Regatului Unit, o listă a acestor proceduri administrative aflate în desfășurare în termen de o lună de la încheierea perioadei de tranziție.

(5)   Într-o procedură administrativă în materie de ajutoare de stat reglementată de Regulamentul (UE) 2015/1589, Comisia Europeană este obligată față de Regatul Unit să respecte jurisprudența și cele mai bune practici aplicabile, ca și cum Regatul Unit ar fi încă stat membru. Comisia adoptă în special, într-un termen rezonabil, una dintre următoarele decizii:

(a)

o decizie prin care se constată că măsura nu constituie un ajutor în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/1589;

(b)

o decizie de a nu ridica obiecții în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/1589;

(c)

o decizie de deschidere a procedurii formale de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2015/1589.

Articolul 93

Noi proceduri în materie de ajutor de stat sau inițiate de Oficiul European de Luptă Antifraudă

(1)   În ceea ce privește ajutoarele acordate înainte de încheierea perioadei de tranziție, pentru o perioadă de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, Comisia Europeană are competența de a iniția, cu privire la Regatul Unit, noi proceduri administrative privind ajutoarele de stat reglementate de Regulamentul (UE) 2015/1589.

Comisia Europeană are competența de a iniția astfel de proceduri și după încheierea perioadei de patru ani în cazul procedurilor inițiate înainte de încheierea perioadei respective.

Dispozițiile articolului 92 alineatul (5) din prezentul acord se aplică mutatis mutandis.

Comisia Europeană informează Regatul Unit cu privire la orice noi proceduri administrative în materie de ajutor de stat care au fost inițiate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în termen de trei luni de la data inițierii acestora.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 136 și 138 din prezentul acord, pentru o perioadă de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a iniția noi investigații, reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (114), cu privire la:

(a)

fapte care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție; sau

(b)

orice datorie vamală generată după încheierea perioadei de tranziție, începând din momentul descărcării regimurilor vamale menționate la articolul 49 alineatul (1) din prezentul acord.

OLAF are competența de iniția astfel de proceduri și după încheierea perioadei de patru ani în cazul procedurilor inițiate înainte de încheierea perioadei respective.

OLAF informează Regatul Unit cu privire la orice noi investigații inițiate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în termen de trei luni de la data inițierii lor.

Articolul 94

Norme procedurale

(1)   Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează diferitele tipuri de proceduri administrative care intră sub incidența prezentului capitol se aplică procedurilor menționate la articolele 92, 93 și 96.

(2)   Atunci când reprezintă o parte sau îi acordă asistență în legătură cu procedurile administrative menționate la articolele 92 și 93, avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din statele membre și care reprezintă o parte sau îi acordă asistență în legătură cu astfel de proceduri administrative.

(3)   Articolul 128 alineatul (5) se aplică, în măsura în care acest lucru este necesar, tuturor procedurilor menționate la articolele 92 și 93, după încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 95

Caracterul obligatoriu și executoriu al deciziilor

(1)   Deciziile adoptate de instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție sau cele adoptate, după încheierea perioadei de tranziție, în cadrul procedurilor menționate la articolele 92 și 93 și care sunt adresate Regatului Unit sau persoanelor fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit au caracter obligatoriu pentru Regatul Unit și pe teritoriul acestuia.

(2)   Cu excepția cazului în care se convine altfel între Comisia Europeană și autoritatea națională de concurență desemnată din Regatul Unit, Comisia Europeană are în continuare competența de a monitoriza și de a asigura respectarea angajamentelor asumate sau a măsurilor corective impuse în Regatul Unit sau cu privire la Regatul Unit, în legătură cu orice procedură având ca obiect aplicarea articolului 101 sau 102 din TFUE, desfășurată de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003, sau în legătură cu orice procedură desfășurată de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 referitoare la controlul concentrărilor economice între întreprinderi. În cazul în care se convine astfel între Comisia Europeană și autoritatea națională de concurență desemnată din Regatul Unit, Comisia Europeană transferă autorității naționale de concurență desemnate din Regatul Unit sarcina de a monitoriza și de a asigura respectarea în Regatul Unit a unor astfel de angajamente sau măsuri corective.

(3)   Controlul legalității deciziei menționate la alineatul (1) de la prezentul articol revine exclusiv Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 263 din TFUE.

(4)   Articolul 299 din TFEU se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește executarea deciziilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol care impun obligații pecuniare persoanelor fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit.

Articolul 96

Alte proceduri aflate în desfășurare și obligații de raportare

(1)   Examinările tehnice efectuate de către oficiile de examinare din Regatul Unit în cooperare cu Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2100/94 care se aflau în desfășurare în ziua anterioară datei intrării în vigoare a prezentului acord continuă și se încheie în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)   Articolul 12 alineatele (2a) și (3) și articolele 14, 15 și 16 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (115) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește gazele cu efect de seră emise în ultimul an al perioadei de tranziție.

(3)   Articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (116) și articolele 26 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (117) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește raportarea datelor pentru ultimul an al perioadei de tranziție.

(4)   Articolul 8 alineatele (1), (2), (3) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (118) și anexa II la regulamentul respectiv, articolul 8 alineatele (1), (2), (3), (8) și (10) din Regulamentul (UE) 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (119) și anexa II la regulamentul respectiv, precum și articolele 2-5, articolul 7 și articolul 8 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1014/2010 al Comisiei și articolele 3-6, articolul 8 și articolul 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 293/2012 al Comisiei (120) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește monitorizarea și raportarea emisiilor relevante de dioxid de carbon provenite de la vehicule emise în ultimul an al perioadei de tranziție.

(5)   Articolele 5, 7, 9 și 10, articolul 11 alineatul (3), articolul 17 alineatul (1) literele (a) și (d) și articolele 19, 22 și 23 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (121) și articolele 3, 7 și 11 din Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (122) se aplică Regatului Unit în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră emise în 2019 și 2020, iar articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei (123) se aplică Regatului Unit până la încheierea celei de a doua perioade de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto.

(6)   Prin derogare de la articolul 8 din prezentul acord:

(a)

în măsura în care acest lucru este necesar pentru respectarea alineatelor (2), (4) și (5) de la prezentul articol, Regatul Unit și operatorii din Regatul Unit au acces:

(i)

la registrul Uniunii și la registrul Regatului Unit privind Protocolul de la Kyoto, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 389/2013; și

(ii)

la depozitul central de date al Agenției Europene de Mediu, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1014/2010, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 293/2012 și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 749/2014 al Comisiei (124);

(b)

în măsura în care acest lucru este necesar pentru respectarea alineatului (3) de la prezentul articol, întreprinderile din Regatul Unit au acces:

(i)

la instrumentul de raportare bazat pe formatul stabilit în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1191/2014 al Comisiei (125) în vederea gestionării și raportării cu privire la gazele fluorurate cu efect de seră; și

(ii)

la depozitul de date comerciale utilizat de întreprinderi în scopuri de raportare, în temeiul articolului 27 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009.

La cererea Regatului Unit, pentru o perioadă care se încheie la un an după încheierea perioadei de tranziție, Uniunea furnizează informațiile necesare pentru ca Regatul Unit:

(a)

să își respecte obligațiile de raportare prevăzute la articolul 7 din Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon; și

(b)

să aplice sancțiuni în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014 și cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009.

Articolul 97

Reprezentarea în cadrul procedurilor aflate în desfășurare la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

În cazul în care, înainte de încheierea perioadei de tranziție, o persoană care este autorizată să reprezinte o persoană fizică sau juridică în fața Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în conformitate cu dreptul Uniunii reprezenta o parte în cadrul unei proceduri inițiate în fața oficiului respectiv, reprezentantul respectiv poate continua să reprezinte partea în cauză în cadrul procedurii menționate. Acest drept se aplică în toate etapele procedurii aflate în desfășurare în fața oficiului.

Atunci când reprezintă o parte în fața Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în cadrul procedurilor menționate la primul paragraf, reprezentantul respectiv beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca un reprezentant autorizat să reprezinte o persoană fizică sau juridică în fața Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, în conformitate cu dreptul Uniunii.

TITLUL XI

PROCEDURI DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ ÎNTRE STATELE MEMBRE ȘI REGATUL UNIT

Articolul 98

Cooperare administrativă în domeniul vamal

(1)   Procedurile de cooperare administrativă dintre un stat membru și Regatul Unit prevăzute în anexa VI care au fost inițiate în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție se finalizează de către statul membru în cauză și de către Regatul Unit în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii.

(2)   Procedurile de cooperare administrativă dintre un stat membru și Regatul Unit prevăzute în anexa VI care au fost inițiate în termen de trei ani de la încheierea perioadei de tranziție, dar care privesc fapte care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție se finalizează de către statul membru în cauză și de către Regatul Unit în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii.

Articolul 99

Cooperare administrativă în chestiunile de impozitare indirectă

(1)   Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (126) se aplică pe o perioadă de până la patru ani după încheierea perioadei de tranziție în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile competente responsabile cu aplicarea legislației în materie de TVA în statele membre și în Regatul Unit în ceea ce privește operațiunile care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție și în ceea ce privește operațiunile care intră sub incidența articolului 51 alineatul (1) din prezentul acord.

(2)   Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului (127) se aplică pe o perioadă de până la patru ani după încheierea perioadei de tranziție în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile competente responsabile cu aplicarea legislației în materie de accize în statele membre și în Regatul Unit în ceea ce privește deplasările de produse accizabile care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție și în ceea ce privește deplasările de produse accizabile care intră sub incidența articolului 52 din prezentul acord.

(3)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru a-i putea permite să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol, la rețelele, sistemele de informații și bazele de date enumerate în anexa IV. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efective suportate de Uniune ca urmare a facilitării acestui acces. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la data de 31 martie a fiecărui an până la încheierea perioadei menționate în anexa IV. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

Articolul 100

Asistență reciprocă pentru recuperarea creanțelor în materie de impozite, taxe și alte măsuri

(1)   Directiva 2010/24/UE a Consiliului (128) se aplică pe o perioadă de până la cinci ani după încheierea perioadei de tranziție între statele membre și Regatul Unit în ceea ce privește creanțele aferente unor sume care au devenit exigibile înainte de încheierea perioadei de tranziție, creanțele aferente tranzacțiilor care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție, dar care au devenit exigibile după această perioadă, precum și creanțele aferente tranzacțiilor care intră sub incidența articolului 51 alineatul (1) din prezentul acord sau deplasărilor produselor accizabile care intră sub incidența articolului 52 din prezentul acord.

(2)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru a-i putea permite să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol, la rețelele, sistemele de informații și bazele de date enumerate în anexa IV. Regatul Unit rambursează Uniunii costurile efective suportate de Uniune ca urmare a facilitării acestui acces. Uniunea comunică Regatului Unit cuantumul acestor costuri până la data de 31 martie a fiecărui an până la încheierea perioadei menționate în anexa IV. În cazul în care cuantumul comunicat al costurilor efectiv suportate diferă considerabil de suma calculată drept cea mai bună estimare care a fost comunicată de Uniune Regatului Unit înainte de semnarea prezentului acord, Regatul Unit plătește fără întârziere Uniunii suma calculată drept cea mai bună estimare, iar Comitetul mixt stabilește cum urmează să fie rezolvată diferența dintre costurile efectiv suportate și suma ce corespunde celei mai bune estimări.

TITLUL XII

PRIVILEGII ȘI IMUNITĂȚI

Articolul 101

Definiții

(1)   În sensul prezentului titlu, „membri ai instituțiilor” înseamnă, indiferent de cetățenia lor, președintele Consiliului European, membrii Comisiei Europene, judecătorii, avocații generali, grefierii și raportorii adjuncți ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, membrii Curții de Conturi, membrii organelor Băncii Centrale Europene, membrii organelor Băncii Europene de Investiții, precum și toate celelalte persoane asimilate oricăreia dintre aceste categorii de persoane în temeiul dreptului Uniunii în sensul Protocolului (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (denumit în continuare „Protocolul privind privilegiile și imunitățile”). Termenul „membri ai instituțiilor” nu include membrii Parlamentului European.

(2)   Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 al Consiliului (129) se aplică pentru a stabili categoriile de funcționari și de alți agenți care intră sub incidența articolelor 110‐113 din prezentul acord.

Capitolul 1

BUNURI, FONDURI, ACTIVE ȘI OPERAȚIUNI ALE UNIUNII

Articolul 102

Inviolabilitate

Articolul 1 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în ceea ce privește incintele, imobilele, bunurile și activele Uniunii situate în Regatul Unit și utilizate de Uniune înainte de încheierea perioadei de tranziție, până când acestea nu mai sunt în uz oficial sau au fost retrase de pe teritoriul Regatului Unit. Uniunea informează Regatul Unit atunci când incintele, imobilele, bunurile și activele nu mai sunt în uz oficial sau au fost retrase din Regatul Unit.

Articolul 103

Arhive

Articolul 2 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în ceea ce privește arhivele Uniunii situate în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție, până când acestea sunt retrase din Regatului Unit. Uniunea informează Regatul Unit cu privire la retragerea din Regatul Unit a oricăreia dintre arhivele sale.

Articolul 104

Impozitare

Articolul 3 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în ceea ce privește activele, veniturile și alte proprietăți ale Uniunii situate în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție, până când acestea nu mai sunt în uz oficial sau au fost retrase din Regatul Unit.

Capitolul 2

COMUNICAȚII

Articolul 105

Comunicații

Articolul 5 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește comunicațiile oficiale, corespondența oficială și transmiterea actelor legate de activitățile Uniunii în temeiul prezentului acord.

Capitolul 3

MEMBRII PARLAMENTULUI EUROPEAN

Articolul 106

Imunitatea membrilor Parlamentului European

Articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit cu privire la opiniile sau voturile exprimate înainte de încheierea perioadei de tranziție de către membrii Parlamentului European, inclusiv de către foștii membri, indiferent de cetățenia acestora, în exercitarea funcțiilor lor.

Articolul 107

Securitate socială

Foștii membri ai Parlamentului European, indiferent de cetățenie, care primesc o pensie în această calitate, precum și persoanele care au dreptul la pensii de urmaș în calitate de supraviețuitori ai foștilor membri, indiferent de cetățenie, sunt scutiți de la afilierea obligatorie la sistemele naționale de securitate socială din Regatul Unit și de la plata cotizațiilor la acestea, în aceleași condiții ca cele care erau aplicabile în ultima zi a perioadei de tranziție, cu condiția ca foștii membri ai Parlamentului European să fi fost membri ai Parlamentului European înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 108

Evitarea dublei impuneri a pensiilor și a indemnizațiilor tranzitorii

Articolele 12, 13 și 14 din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European (130) se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește pensiile și indemnizațiile tranzitorii plătite foștilor membri ai Parlamentului European, indiferent de cetățenie, iar articolul 17 din decizia menționată se aplică persoanelor care au dreptul la pensii de urmaș în calitate de supraviețuitori ai foștilor membri, indiferent de cetățenie, în măsura în care dreptul la pensie sau la indemnizația tranzitorie a fost dobândit înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Capitolul 4

REPREZENTANȚII STATELOR MEMBRE ȘI AI REGATULUI UNIT CARE PARTICIPĂ LA ACTIVITĂȚILE INSTITUȚIILOR UNIUNII

Articolul 109

Privilegii, imunități și facilități

(1)   Articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în privința reprezentanților statelor membre și ai Regatului Unit care participă la activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și în privința consilierilor și experților tehnici ai acestora, precum și a membrilor organelor consultative ale Uniunii, indiferent de cetățenia lor, în cea ce privește participarea lor la astfel de activități:

(a)

care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

care au loc după încheierea perioadei de tranziție și au legătură cu activitățile Uniunii desfășurate în temeiul prezentului acord.

(2)   Articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Uniune în privința reprezentanților Regatului Unit care participă la activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și în privința consilierilor și experților tehnici ai acestora în ceea ce privește participarea lor la astfel de activități:

(a)

care au avut loc înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

care au loc după încheierea perioadei de tranziție și au legătură cu activitățile Uniunii desfășurate în temeiul prezentului acord.

Capitolul 5

MEMBRII INSTITUȚIILOR, FUNCȚIONARII ȘI CEILALȚI AGENȚI

Articolul 110

Privilegii și imunități

(1)   Articolul 11 litera (a) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește actele îndeplinite, inclusiv în ceea ce privește declarațiile lor verbale sau scrise, de către membri ai instituțiilor, funcționari și alți agenți ai Uniunii, inclusiv de către foști membri, foști funcționari și foști alți agenți, de orice cetățenie, în calitatea lor oficială:

(a)

înainte de încheierea perioadei de tranziție;

(b)

după încheierea perioadei de tranziție, în legătură cu activitățile Uniunii desfășurate în temeiul prezentului acord.

(2)   Primul, al doilea și al treilea paragraf de la articolul 3 din Protocolul (nr. 3) privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică în Regatul Unit în privința judecătorilor Curții de Justiție a Uniunii Europene și a avocaților generali până când deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene în toate procedurile și cererile de decizii preliminare menționate la articolele 86 și 87 din prezentul acord devin definitive și se aplică ulterior, inclusiv în privința foștilor judecători și a foștilor avocați generali, în ceea ce privește toate actele îndeplinite de aceștia în calitatea lor oficială, inclusiv declarațiile lor verbale sau scrise, înainte de încheierea perioadei de tranziție sau având legătură cu procedurile menționate la articolele 86 și 87.

(3)   Articolul 11 literele (b)‐(e) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în privința funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii de orice cetățenie, precum și în privința soților/soțiilor și a membrilor de familie aflați în întreținerea lor, indiferent de cetățenie, dacă funcționarii sau ceilalți agenți în cauză au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție, până când aceste persoane s-au reinstalat în Uniune.

Articolul 111

Impozitare

Articolul 12 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în Regatul Unit în privința membrilor instituțiilor, a funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii de orice cetățenie, inclusiv în privința foștilor membri, a foștilor funcționari și a foștilor alți agenți, în cazul în care acești membri, funcționari sau alți agenți au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție, cu condiția ca persoanelor în cauză să le revină obligația de a plăti impozit în beneficiul Uniunii asupra indemnizațiilor, salariilor, retribuțiilor și pensiilor care le sunt plătite de Uniune.

Articolul 112

Domiciliul fiscal

(1)   Articolul 13 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în privința membrilor instituțiilor, a funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii, de orice cetățenie, care au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție, precum și, indiferent de cetățenie, în privința soților/soțiilor lor care nu desfășoară activități profesionale proprii și a copiilor aflați în întreținerea acestor membri, funcționari sau alți agenți.

(2)   Alineatul (1) se aplică numai persoanelor care și-au stabilit reședința într-un stat membru exclusiv în scopul exercitării funcțiilor lor în serviciul Uniunii și care și-au avut domiciliul fiscal în Regatul Unit în momentul intrării în serviciul Uniunii și persoanelor care și-au stabilit reședința în Regatul Unit exclusiv în scopul exercitării funcțiilor lor în serviciul Uniunii și care și-au avut domiciliul fiscal într-un stat membru la data intrării în serviciul Uniunii.

Articolul 113

Contribuțiile de asigurări sociale

Membrii instituțiilor, funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii de orice cetățenie, inclusiv foștii membri, foștii funcționari și foștii alți agenți, care au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și care își au reședința în Regatul Unit, precum și, indiferent de cetățenia lor, soții/soțiile care nu desfășoară activități profesionale proprii și copiii care se află în întreținerea și în îngrijirea acestor membri, funcționari sau alți agenți sunt scutiți de afilierea obligatorie la sistemele naționale de securitate socială din Regatul Unit și de plata cotizațiilor la acestea, în aceleași condiții ca cele care erau aplicabile în ultima zi a perioadei de tranziție, cu condiția ca persoanele în cauză să fie afiliate la sistemul de securitate socială al Uniunii.

Articolul 114

Transferul drepturilor la pensie

În privința funcționarilor și a celorlalți agenți ai Uniunii de orice cetățenie, inclusiv în privința foștilor funcționari și a foștilor alți agenți, care au intrat în serviciul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și care doresc să transfere drepturi la pensie dinspre sau înspre Regatul Unit în temeiul articolului 11 alineatul (1), (2) sau (3) și al articolului 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (131) sau în temeiul articolelor 39, 109 și 135 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, obligațiile Regatului Unit sunt aceleași ca cele existente înainte de încheierea perioadei de tranziție.

Articolul 115

Asigurarea de șomaj

Articolele 28a, 96 și 136 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene se aplică în privința celorlalți agenți ai Uniunii de orice cetățenie, inclusiv foștilor alți agenți, care au contribuit la regimul de șomaj al Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție, dacă își au reședința în Regatul Unit și se află în evidența autorităților de șomaj din Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție.

Capitolul 6

ALTE DISPOZIȚII

Articolul 116

Ridicarea imunităților și cooperarea

(1)   Articolele 17 și 18 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică privilegiilor, imunităților și facilităților acordate prin prezentul titlu.

(2)   Atunci când adoptă, în temeiul articolului 17 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, o decizie cu privire la ridicarea imunității la cererea autorităților Regatului Unit, Uniunea acordă acestei cereri aceeași importanță ca cea acordată cererilor primite de la autoritățile statelor membre în situații comparabile.

(3)   La cererea autorităților din Regatul Unit, Uniunea informează aceste autorități cu privire la statutul oricărei persoane care este relevant pentru dreptul persoanei în cauză la un privilegiu sau la o imunitate în temeiul prezentului titlu.

Articolul 117

Banca Centrală Europeană

(1)   Prezentul titlu se aplică în privința Băncii Centrale Europene (BCE), a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților băncilor centrale naționale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) care participă la activitățile BCE.

(2)   Articolul 22 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în privința BCE, a membrilor organelor sale, a personalului său, a reprezentanților băncilor centrale naționale din cadrul SEBC care participă la activitățile BCE, precum și în privința oricăror bunuri, active și operațiuni ale BCE din Regatul Unit deținute, gestionate sau desfășurate în temeiul Protocolului (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.

(3)   Alineatul (2) se aplică în ceea ce privește:

(a)

bunurile și activele BCE care sunt deținute în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție; și

(b)

operațiunile BCE desfășurate în Regatul Unit sau cu omologi din Regatul Unit și activitățile auxiliare conexe acestor operațiuni, care se aflau în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție sau care sunt inițiate după încheierea perioadei de tranziție în cadrul activităților sale de sprijinire a operațiunilor aflate în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție, până la scadența finală, cedarea sau finalizarea acestora.

Articolul 118

Banca Europeană de Investiții

(1)   Prezentul titlu se aplică în privința Băncii Europene de Investiții (BEI), a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților statelor membre care participă la activitățile sale, precum și a oricăror filiale sau a altor entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții.

(2)   Articolul 21 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile se aplică în privința BEI, a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților statelor membre care participă la activitățile sale, precum și a oricăror filiale sau a altor entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții.

(3)   Alineatul (2) se aplică în ceea ce privește:

(a)

bunurile și activele BEI sau ale oricăror filiale sau ale oricăror alte entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții, care sunt deținute în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție; și

(b)

operațiunile de împrumut, finanțare, garantare, investiții, trezorerie și asistență tehnică ale BEI și ale oricăror filiale și ale altor entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții, în Regatul Unit sau cu omologi din Regatul Unit, precum și activitățile auxiliare conexe acestor operațiuni care se aflau în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție sau care sunt inițiate după încheierea perioadei de tranziție în cadrul activităților sale de sprijinire a operațiunilor aflate în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție, până la scadența finală, cedarea sau finalizarea acestora.

Articolul 119

Acorduri de găzduire

Acordul privind sediul încheiat între Regatul Unit și Autoritatea Bancară Europeană la 8 mai 2012, schimbul de scrisori privind aplicarea în Regatul Unit a Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene în cazul Agenției Europene pentru Evaluarea Produselor Medicamentoase din 24 iunie 1996 și Acordul privind găzduirea Centrului de monitorizare a securității Galileo din 17 iulie 2013 se aplică Autorității Bancare Europene, Agenției Europene pentru Medicamente și, respectiv, Centrului de monitorizare a securității Galileo, până la finalizarea transferului lor către un stat membru. Data notificării de către Uniune a datei de finalizare a transferului constituie data rezilierii acestor acorduri de găzduire.

TITLUL XIII

ALTE ASPECTE REFERITOARE LA FUNCȚIONAREA INSTITUȚIILOR, ORGANELOR, OFICIILOR ȘI AGENȚIILOR UNIUNII

Articolul 120

Obligația respectării secretului profesional

Articolul 339 din TFUE și alte dispoziții ale dreptului Uniunii care impun o obligație de a păstra secretul profesional anumitor persoane și instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii se aplică în Regatul Unit în privința oricăror informații de tipul celor care fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional, indiferent dacă sunt obținute înainte de încheierea perioadei de tranziție sau după încheierea perioadei de tranziție în legătură cu activitățile Uniunii în temeiul prezentului acord. Regatul Unit respectă astfel de obligații care le revin persoanelor și instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor și se asigură că obligațiile în cauză sunt respectate pe teritoriul său.

Articolul 121

Obligația de discreție profesională

Articolul 19 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și alte dispoziții ale dreptului Uniunii care impun o obligație de discreție profesională anumitor persoane se aplică în Regatul Unit în privința oricăror informații, indiferent dacă au fost obținute înainte de încheierea perioadei de tranziție sau după încheierea perioadei de tranziție în legătură cu activitățile Uniunii în temeiul prezentului acord. Regatul Unit respectă aceste obligații care le revin persoanelor și se asigură că obligațiile în cauză sunt respectate pe teritoriul său.

Articolul 122

Accesul la documente

(1)   În sensul dispozițiilor dreptului Uniunii privind accesul la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, toate trimiterile la statele membre și la autoritățile acestora se interpretează ca incluzând Regatul Unit și autoritățile acestuia în ceea ce privește documentele întocmite sau obținute de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii:

(a)

înainte de încheierea perioadei de tranziție; sau

(b)

după încheierea perioadei de tranziție, în legătură cu activitățile Uniunii desfășurate în temeiul prezentului acord.

(2)   Articolul 5 și articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (132) și articolul 5 din Decizia BCE/2004/3 a Băncii Centrale Europene (133) se aplică în Regatul Unit în ceea ce privește toate documentele care intră sub incidența dispozițiilor menționate, obținute de Regatul Unit:

(a)

înainte de încheierea perioadei de tranziție; sau

(b)

după încheierea perioadei de tranziție, în legătură cu activitățile Uniunii desfășurate în temeiul prezentului acord.

Articolul 123

Banca Centrală Europeană

(1)   Articolul 9.1, articolul 17 și articolele 35.1, 35.2 și 35.4 din Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene se aplică în privința BCE, a membrilor organelor sale, a personalului său, a reprezentanților băncilor centrale naționale din cadrul SEBC care participă la activitățile BCE, precum și în privința oricăror bunuri, active și operațiuni ale BCE din Regatul Unit deținute, gestionate sau desfășurate în temeiul protocolului menționat. BCE este scutită de cerințele de înregistrare în Regatul Unit sau de obținere a oricărei forme de licență, permis sau altă autorizație ori permisiune din partea Regatului Unit pentru desfășurarea operațiunilor sale.

(2)   Alineatul (1) se aplică în ceea ce privește:

(a)

bunurile și activele BCE care sunt deținute în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție; și

(b)

operațiunile BCE desfășurate în Regatul Unit sau cu omologi din Regatul Unit și activitățile auxiliare conexe acestor operațiuni, care se aflau în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție sau care sunt inițiate după încheierea perioadei de tranziție în cadrul activităților sale de sprijinire a operațiunilor aflate în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție, până la scadența finală, cedarea sau finalizarea acestora.

Articolul 124

Banca Europeană de Investiții

(1)   Articolul 13, articolul 20 alineatul (2), articolul 23 alineatele (1) și (4), articolul 26 și articolul 27 primul paragraf din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții se aplică în privința BEI, a membrilor organelor sale, a personalului său și a reprezentanților statelor membre care participă la activitățile sale, precum și a oricăror filiale sau a oricăror alte entități înființate de BEI, înainte de încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din protocolul menționat, în special în privința Fondului European de Investiții. BEI și Fondul European de Investiții sunt scutite de cerințele de înregistrare în Regatul Unit sau de obținere a oricărei forme de licență, permis sau altă autorizație ori permisiune din partea Regatului Unit pentru desfășurarea operațiunilor lor. În scopul acestor operațiuni, moneda Regatului Unit rămâne liber transferabilă și convertibilă, sub rezerva articolului 23 alineatul (2) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții în ceea ce privește convertibilitatea monedei Regatului Unit într-o monedă a unui stat care nu este membru.

(2)   Alineatul (1) se aplică în ceea ce privește:

(a)

bunurile și activele BEI sau ale oricăror filiale sau ale oricăror alte entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții, care sunt deținute în Regatul Unit la încheierea perioadei de tranziție; și

(b)

operațiunile de împrumut, finanțare, garantare, investiții, trezorerie și asistență tehnică ale BEI și ale oricăror filiale și ale altor entități înființate de BEI înainte de încheierea perioadei de tranziție în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții, în special Fondul European de Investiții, în Regatul Unit sau cu omologi din Regatul Unit, precum și activitățile auxiliare conexe acestor operațiuni care se aflau în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție sau care sunt inițiate după încheierea perioadei de tranziție în cadrul activităților sale de sprijinire a operațiunilor aflate în desfășurare la încheierea perioadei de tranziție, până la scadența finală, cedarea sau finalizarea acestora.

Articolul 125

Școlile europene

(1)   Regatului Unit îi revin obligații în temeiul Convenției privind definirea statutului școlilor europene (134), precum și al Regulamentului privind școlile europene acreditate adoptat de Consiliul superior al școlilor europene, până la sfârșitul anului școlar care este în curs la încheierea perioadei de tranziție.

(2)   Regatul Unit se asigură, în ceea ce îi privește pe elevii care, înainte de 31 august 2021, au obținut o diplomă de bacalaureat european și pe elevii înscriși într-un ciclu de studii secundare la o școală europeană înainte de 31 august 2021 care obțin o diplomă de bacalaureat european după această dată, că acești elevi beneficiază de drepturile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Convenția privind definirea statutului școlilor europene.

PARTEA A PATRA

DISPOZIȚII TRANZITORII

Articolul 126

Perioada de tranziție

Se stabilește o perioadă de tranziție sau de punere în aplicare, care începe la data intrării în vigoare a prezentului acord și se încheie la 31 decembrie 2020.

Articolul 127

Domeniul de aplicare al dispozițiilor tranzitorii

(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, în cursul perioadei de tranziție dreptul Uniunii se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.

Cu toate acestea, următoarele dispoziții ale tratatelor și actele adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii nu se aplică Regatului Unit și nici pe teritoriul acestuia în cursul perioadei de tranziție:

(a)

dispozițiile tratatelor și ale actelor care, în temeiul Protocolului (nr. 15) privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, al Protocolului (nr. 19) privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene sau al Protocolului (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție sau în temeiul dispozițiilor tratatelor referitoare la cooperarea consolidată, nu aveau caracter obligatoriu pentru și în Regatul Unit înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, precum și actele de modificare a acestor acte;

(b)

articolul 11 alineatul (4) din TUE, articolul 20 alineatul (2) litera (b), articolul 22 și articolul 24 primul paragraf din TFUE, articolele 39 și 40 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și actele adoptate pe baza acestor dispoziții.

(2)   În cazul în care Uniunea și Regatul Unit ajung la un acord care să reglementeze relațiile lor viitoare în domeniul politicii externe și de securitate comune și în cel al politicii de securitate și apărare comune, iar acest acord devine aplicabil în cursul perioadei de tranziție, titlul V capitolul 2 din TUE și actele adoptate pe baza acestor dispoziții încetează să se aplice Regatului Unit de la data aplicării acordului menționat.

(3)   În cursul perioadei de tranziție, dreptul Uniunii aplicabil în temeiul alineatului (1) produce, în privința și pe teritoriul Regatului Unit, aceleași efecte juridice pe care le produce în Uniune și în statele sale membre și se interpretează și se aplică în conformitate cu aceleași metode și principii generale ca cele aplicabile în Uniune.

(4)   Regatul Unit nu participă la nicio cooperare consolidată:

(a)

care a fost autorizată după data intrării în vigoare a prezentului acord; sau

(b)

în cadrul căreia nu a fost adoptat niciun act înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(5)   În cursul perioadei de tranziție, în ceea ce privește măsurile care modifică, dezvoltă sau înlocuiesc o măsură existentă adoptată în temeiul părții a treia titlul V din TFUE care are caracter obligatoriu pentru Regatul Unit înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, continuă să se aplice, mutatis mutandis, articolul 5 din Protocolul (nr. 19) privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene și articolul 4a din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție. Cu toate acestea, Regatul Unit nu are dreptul de a își notifica dorința de a participa la aplicarea unor noi măsuri, în temeiul părții a treia titlul V din TFUE, altele decât cele menționate la articolul 4a din Protocolul nr. 21.

Pentru a sprijini continuarea cooperării dintre Uniune și Regatul Unit, în condițiile stabilite pentru cooperarea cu țările terțe în cadrul măsurilor relevante, Uniunea poate invita Regatul Unit să coopereze în legătură cu noile măsuri adoptate în temeiul părții a treia titlul V din TFUE.

(6)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, în cursul perioadei de tranziție, orice trimitere la statele membre în dreptul Uniunii aplicabil în temeiul alineatului (1), inclusiv astfel cum este pus în aplicare și executat de statele membre, se interpretează ca incluzând Regatul Unit.

(7)   Prin derogare de la alineatul (6):

(a)

în sensul articolului 42 alineatul (6) și al articolului 46 din TUE, precum și al Protocolului (nr. 10) privind cooperarea structurată permanentă instituită prin articolul 42 din TUE, orice trimitere la statele membre se interpretează ca neincluzând Regatul Unit. Acest lucru nu exclude posibilitatea ca Regatul Unit să fie invitat să participe, în mod excepțional, în calitate de țară terță, la proiecte individuale în condițiile prevăzute în Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului (135) sau la orice altă formă de cooperare în măsura permisă și în condițiile stabilite de viitoarele acte ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 42 alineatul (6) și al articolului 46 din TUE;

(b)

în cazul în care acte ale Uniunii prevăd participarea statelor membre, a resortisanților statelor membre sau a persoanelor fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite într-un stat membru la un schimb de informații, la o procedură sau un program care continuă să fie pus (pusă) în aplicare sau care începe după încheierea perioadei de tranziție și în cazul în care această participare ar oferi acces la informații sensibile din punct de vedere al securității cu privire la care numai statele membre, resortisanții statelor membre sau persoanele fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite într-un stat membru pot să aibă cunoștință, în aceste circumstanțe excepționale trimiterile la statele membre din aceste acte ale Uniunii se interpretează ca neincluzând Regatul Unit. Uniunea notifică Regatului Unit aplicarea acestei derogări;

(c)

în scopul recrutării de funcționari și alți agenți ai instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, orice trimitere la statele membre care apare la articolul 27 și la articolul 28 litera (a) din Statutul funcționarilor și la articolul 1 din anexa X la acesta și la articolele 12, 82 și 128 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și în dispozițiile relevante ale altor reglementări privind personalul aplicabile acestor instituții, organe, oficii sau agenții se interpretează ca neincluzând Regatul Unit.

Articolul 128

Dispoziții instituționale

(1)   În pofida articolului 127, articolul 7 se aplică în cursul perioadei de tranziție.

(2)   În sensul tratatelor, în cursul perioadei de tranziție, Parlamentul Regatului Unit nu este considerat drept parlamentul național al unui stat membru, mai puțin în ceea ce privește articolul 1 din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și, în cazul propunerilor care țin de domeniul public, articolul 2 din acest protocol.

(3)   În cursul perioadei de tranziție, dispozițiile din tratate care acordă drepturi instituționale ce le permit statelor membre să prezinte propuneri, inițiative sau solicitări instituțiilor se interpretează ca neincluzând Regatul Unit (136).

(4)   În scopul participării la dispozițiile instituționale prevăzute la articolele 282 și 283 din TFUE și în Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, cu excepția articolului 21.2 din respectivul protocol, în cursul perioadei de tranziție, Banca Angliei nu este considerată drept bancă centrală națională a unui stat membru.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol și de la articolul 7, în cursul perioadei de tranziție, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit pot, dacă sunt invitați, să asiste în mod excepțional la reuniuni sau la părți ale reuniunilor comitetelor menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, la reuniuni sau la părți ale reuniunilor grupurilor de experți ale Comisiei, la reuniuni sau la părți ale reuniunilor altor entități similare și la reuniuni sau la părți ale reuniunilor organelor, oficiilor sau agențiilor, în cazul în care și atunci când reprezentanți sau experți ai statelor membre sau experți desemnați de statele membre iau parte, dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

(a)

discuția să se refere la acte individuale care urmează să fie adresate în cursul perioadei de tranziție Regatului Unit sau unor persoane fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit;

(b)

prezența Regatului Unit să fie necesară și în interesul Uniunii, în special pentru punerea în aplicare eficace a dreptului Uniunii în cursul perioadei de tranziție.

În cursul acestor reuniuni sau părți ale reuniunilor, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit nu au drept de vot, iar prezența lor este limitată la punctele specifice de pe ordinea de zi care îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (a) sau (b).

(6)   În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit nu acționează în calitate de autoritate principală pentru evaluări de risc, examinări, aprobări sau autorizații la nivelul Uniunii sau la nivelul statelor membre care acționează împreună astfel cum se menționează în actele și dispozițiile enumerate în anexa VII.

(7)   În cursul perioadei de tranziție, atunci când proiectele de acte ale Uniunii identifică sau menționează în mod direct autorități, proceduri sau documente specifice ale unui stat membru, Regatul Unit este consultat de către Uniune cu privire la aceste proiecte, pentru a se asigura punerea în aplicare și aplicarea corespunzătoare a actului în cauză de către Regatul Unit și pe teritoriul acestuia.

Articolul 129

Dispoziții specifice referitoare la acțiunea externă a Uniunii

(1)   Fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (2), în cursul perioadei de tranziție, Regatului Unit îi revin obligațiile care rezultă din acordurile internaționale încheiate de Uniune, de statele membre acționând în numele acesteia sau de Uniune și statele membre ale acesteia acționând împreună, astfel cum se menționează la articolul 2 litera (a) punctul (iv) (137).

(2)   În cursul perioadei de tranziție, reprezentanții Regatului Unit participă la activitățile organismelor înființate prin acorduri internaționale încheiate de Uniune sau de state membre care acționează în numele acesteia sau de către Uniune și statele membre ale acesteia acționând împreună numai dacă:

(a)

Regatul Unit participă în calitate de parte de sine stătătoare; sau

(b)

Uniunea invită în mod excepțional Regatul Unit să participe, în cadrul delegației Uniunii, la reuniuni sau la părți ale reuniunilor acestor organisme, în cazul în care Uniunea consideră că prezența Regatului Unit este necesară și în interesul Uniunii, în special pentru punerea în aplicare cu eficacitate a acordurilor respective în cursul perioadei de tranziție; această prezență nu este autorizată decât în cazul în care participarea statelor membre este permisă în temeiul acordurilor aplicabile.

(3)   În conformitate cu principiul cooperării loiale, Regatul Unit se abține, în cursul perioadei de tranziție, de la orice acțiune sau inițiativă care ar putea aduce atingere intereselor Uniunii, în special în cadrul oricărei organizații, agenții, conferințe sau forum internațional la care Regatul Unit este parte de sine stătătoare.

(4)   În pofida alineatului (3), în cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit poate negocia, semna și ratifica acorduri internaționale încheiate în nume propriu în domeniile de competență exclusivă a Uniunii, cu condiția ca acordurile în cauză să nu intre în vigoare sau să nu se aplice în cursul perioadei de tranziție, mai puțin în cazul în care Uniunea autorizează acest lucru.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (2), ori de câte ori apare necesitatea unei coordonări, Regatul Unit poate fi consultat, de la caz la caz.

(6)   În urma unei decizii a Consiliului care se circumscrie domeniului de aplicare al titlului V capitolul 2 din TUE, Regatul Unit poate prezenta o declarație oficială Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în care să indice faptul că, „din rațiuni vitale de politică națională pe care le prezintă”, în respectivele cazuri excepționale nu va aplica decizia. În spiritul solidarității reciproce, Regatul Unit se abține de la orice acțiune care ar putea intra în conflict sau ar împiedica acțiunea Uniunii întemeiată pe decizia respectivă, iar statele membre respectă poziția Regatului Unit.

(7)   În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit nu pune la dispoziție comandanți ai operațiilor civile, șefi de misiune, comandanți ai operațiilor sau comandanți ai forțelor pentru misiuni sau operații desfășurate în temeiul articolelor 42, 43 și 44 din TUE, nu asigură comandamentul de operații pentru astfel de misiuni sau operații și nici nu acționează în calitate de națiune-cadru pentru grupurile tactice de luptă ale Uniunii. În cursul perioadei de tranziție, Regatul Unit nu asigură rolul de șef pentru nicio acțiune operațională în temeiul articolului 28 din TUE.

Articolul 130

Dispoziții speciale referitoare la posibilitățile de pescuit

(1)   În ceea ce privește stabilirea posibilităților de pescuit în sensul articolului 43 alineatul (3) din TFUE pentru orice perioadă cuprinsă în perioada de tranziție, Regatul Unit este consultat în legătură cu posibilitățile de pescuit care îl privesc, inclusiv în contextul pregătirii consultărilor și negocierilor internaționale relevante.

(2)   În sensul alineatului (1), Uniunea oferă Regatului Unit posibilitatea de a prezenta observații privind Comunicarea anuală a Comisiei Europene privind posibilitățile de pescuit, avizele științifice ale organismelor științifice relevante și propunerile Comisiei Europene privind posibilitățile de pescuit pentru orice perioadă cuprinsă în perioada de tranziție.

(3)   În pofida articolului 129 alineatul (2) litera (b), pentru a permite Regatului Unit să își pregătească viitoarea aderare la forurile internaționale relevante, Uniunea poate, în mod excepțional, să invite Regatul Unit să asiste, în cadrul delegației Uniunii, la consultările și negocierile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, în măsura permisă statelor membre și autorizată de forul respectiv.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 127 alineatul (1), se mențin principiile de stabilitate relativă pentru alocarea posibilităților de pescuit menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 131

Monitorizarea și asigurarea respectării

În cursul perioadei de tranziție, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii dispun de competențele care le sunt conferite de dreptul Uniunii în ceea ce privește Regatul Unit și persoanele fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit. În particular, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în conformitate cu dispozițiile tratatelor.

Primul paragraf se aplică, de asemenea, în cursul perioadei de tranziție în ceea ce privește interpretarea și executarea prezentului acord.

Articolul 132

Prelungirea perioadei de tranziție

(1)   În pofida articolului 126, Comitetul mixt poate adopta, înainte de 1 iulie 2020, o decizie unică de prelungire a perioadei de tranziție cu până la unul sau doi ani (138).

(2)   În cazul în care Comitetul mixt adoptă o decizie în temeiul alineatului (1), se aplică următoarele:

(a)

prin derogare de la articolul 127 alineatul (6), Regatul Unit este considerat o țară terță în scopul punerii în aplicare a programelor și a activităților Uniunii pentru care au fost angajate credite în temeiul cadrului financiar multianual și care se aplică începând cu anul 2021;

(b)

prin derogare de la articolul 127 alineatul (1) și fără a aduce atingere părții a cincea din prezentul acord, dreptul Uniunii aplicabil în materie de resurse proprii ale Uniunii pentru exercițiile financiare care corespund perioadei de tranziție prelungite nu se aplică Regatului Unit după 31 decembrie 2020;

(c)

prin derogare de la articolul 127 alineatul (1) din prezentul acord, articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică în privința măsurilor luate de autoritățile Regatului Unit, inclusiv în domeniul dezvoltării rurale, în sprijinul producției și al comercializării produselor agricole în Regatul Unit în limitele unui nivel anual al sprijinului care să nu depășească valoarea totală a cheltuielilor suportate de Regatul Unit în cadrul politicii agricole comune în 2019 și cu condiția ca un anumit procent minim din sprijinul care face obiectul acestei derogări să respecte dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura. Procentul minim respectiv se stabilește pe baza celui mai recent procent disponibil din cheltuielile totale din cadrul politicii agricole comune a Uniunii care a respectat dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura. În cazul în care perioada cu care se prelungește perioada de tranziție nu este un multiplu de 12 luni, nivelul anual maxim al sprijinului care face obiectul derogării se reduce proporțional în anul în care perioada de tranziție prelungită nu numără 12 luni;

(d)

pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și încheierea perioadei de tranziție, Regatul Unit contribuie la bugetul Uniunii, astfel cum se stabilește în conformitate cu alineatul (3);

(e)

sub rezerva alineatului (3) litera (d), nu se aduce atingere părții a cincea din prezentul acord.

(3)   Decizia Comitetului mixt adoptată în temeiul alineatului (1):

(a)

stabilește cuantumul adecvat al contribuției Regatului Unit la bugetul Uniunii pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și încheierea perioadei de tranziție, ținând seama de statutul Regatului Unit în perioada respectivă, precum și de modalitățile de plată a cuantumului în cauză;

(b)

precizează nivelul maxim al sprijinului care face obiectul derogării, precum și procentul minim din acesta care trebuie să respecte dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura, astfel cum este menționat la alineatul (2) litera (c);

(c)

stabilește orice altă măsură necesară pentru punerea în aplicare a alineatului (2);

(d)

adaptează datele sau perioadele menționate la articolele 51, 62, 63, 84, 96, 125, 141, 156, 157 și în anexele IV și V pentru a reflecta prelungirea perioadei de tranziție.

PARTEA A CINCEA

DISPOZIȚII FINANCIARE

Capitolul 1

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 133

Moneda care urmează să fie utilizată între Uniune și Regatul Unit

Fără a aduce atingere dreptului Uniunii aplicabil în materie de resurse proprii ale Uniunii, toate sumele, obligațiile, calculele, conturile și plățile menționate în prezenta parte sunt exprimate și executate în euro.

Articolul 134

Facilitate oferită auditorilor în legătură cu dispozițiile financiare

Regatul Unit informează Uniunea cu privire la entitățile cărora le-a încredințat realizarea auditului propriu privind punerea în aplicare a dispozițiilor financiare care fac obiectul prezentei părți.

La cererea Regatului Unit, Uniunea pune la dispoziția entităților în cauză orice informații care pot fi solicitate în mod rezonabil cu privire la drepturile și obligațiile Regatului Unit în temeiul prezentei părți și le oferă asistența adecvată pentru a le permite să își îndeplinească sarcina. Atunci când furnizează informații și asistență în temeiul prezentului articol, Uniunea acționează în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, în special cu normele Uniunii privind protecția datelor.

Autoritățile Regatului Unit și cele ale Uniunii pot conveni asupra unor dispoziții administrative adecvate pentru a facilita aplicarea primului și a celui de al doilea paragraf.

Capitolul 2

CONTRIBUȚIA ȘI PARTICIPAREA REGATULUI UNIT LA BUGETUL UNIUNII

Articolul 135

Contribuția și participarea Regatului Unit la execuția bugetelor Uniunii pentru exercițiile 2019 și 2020

(1)   Pentru exercițiile 2019 și 2020, în conformitate cu partea a patra, Regatul Unit contribuie și participă la execuția bugetelor Uniunii.

(2)   Prin derogare de la partea a patra, modificările Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 (139) sau ale Deciziei 2014/335/UE, Euratom care sunt adoptate la data intrării în vigoare a prezentului acord sau ulterior nu se aplică Regatului Unit în măsura în care modificările în cauză au un impact asupra obligațiilor financiare ale Regatului Unit.

Articolul 136

Dispoziții aplicabile după 31 decembrie 2020 în ceea ce privește resursele proprii

(1)   Dreptul Uniunii aplicabil în materie de resurse proprii ale Uniunii pentru exercițiile financiare de până în 2020 continuă să se aplice Regatului Unit după 31 decembrie 2020, inclusiv în cazul în care resursele proprii în cauză trebuie să fie puse la dispoziție, corectate sau supuse unor ajustări după această dată.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 135 alineatul (2), dreptul Uniunii menționat la alineatul (1) de la prezentul articol include în special următoarele acte și dispoziții, inclusiv orice modificare a acestora, indiferent de data adoptării, intrării în vigoare sau aplicării modificării:

(a)

Decizia 2014/335/UE, Euratom;

(b)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, în special articolul 12 în ceea ce privește dobânzile la sumele puse la dispoziție cu întârziere și articolul 11 în ceea ce privește gestionarea neparticipării;

(c)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014, în special articolul 1 în ceea ce privește calcularea soldului și articolele 2-8 în ceea ce privește măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii;

(d)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1553/89 al Consiliului (140);

(e)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1287/2003 al Consiliului (141);

(f)

Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2018/195 a Comisiei (142);

(g)

Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2018/194 a Comisiei (143);

(h)

Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (144) („Regulamentul financiar”);

(i)

articolul 287 din TFUE privind rolul Curții de Conturi, precum și alte norme privind această instituție;

(j)

articolul 325 din TFUE privind combaterea fraudei și a actelor conexe, în special Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (145) și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (146);

(k)

bugetele anuale pentru exercițiile financiare de până în 2020 sau, în cazul în care bugetul anual nu a fost adoptat, normele aplicabile în conformitate cu articolul 315 din TFUE.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), Regatului Unit i se aplică normele următoare după 31 decembrie 2020:

(a)

orice sume care rezultă, în ceea ce privește Regatul Unit, din ajustări ale resurselor proprii înscrise în buget și din ajustări legate de excedent sau de deficit în raport cu finanțarea bugetelor Uniunii de până în 2020 în conformitate cu dreptul Uniunii menționat la alineatele (1) și (2) sunt datorate de către Regatul Unit sau acestuia;

(b)

în cazul în care, în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil în materie de resurse proprii ale Uniunii, data la care resursele proprii trebuie să fie puse la dispoziție este posterioară datei de 28 februarie 2021, plata se efectuează la prima dată menționată la articolul 148 alineatul (1) care urmează datei la care trebuie să fie puse la dispoziție resursele proprii;

(c)

în scopul plății, de către Regatul Unit, a resurselor proprii tradiționale după 28 februarie 2021, valoarea drepturilor stabilite în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 după reducerea costurilor de colectare în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și cu articolul 10 alineatul (3) din Decizia 2014/335/UE, Euratom este redusă cu cota care îi revine Regatului Unit din această sumă;

(d)

prin derogare de la articolul 7 din prezentul acord, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit pot, dacă sunt invitați, să asiste în mod excepțional și fără drept de vot la reuniunile oricărui comitet instituit de dreptul aplicabil al Uniunii menționat la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, precum reuniunile Comitetului consultativ privind resursele proprii instituit prin articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 sau ale Comitetului VNB instituit prin articolul 4 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1287/2003, în măsura în care lucrările acestor comitete se referă la exercițiile financiare de până în 2020;

(e)

orice corecție sau ajustare a resurselor proprii bazate pe TVA și pe venitul național brut se efectuează numai dacă măsurile relevante luate în temeiul dispozițiilor menționate la alineatele (1) și (2) sunt decise până cel târziu la 31 decembrie 2028;

(f)

contabilitatea separată pentru resursele proprii tradiționale menționată la articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 este lichidată pe deplin până la 31 decembrie 2025. Înainte de 20 februarie 2026, din sumele înscrise în continuare în contul respectiv la 31 decembrie 2025 care nu fac obiectul constatărilor inspecțiilor Comisiei Europene comunicate înainte de această dată în conformitate cu legislația privind resursele proprii, se pune la dispoziția bugetului Uniunii o parte care corespunde părții pe care o reprezintă, în sumele puse la dispoziția Uniunii, sumele comunicate de către Regatul Unit Comisiei Europene în cadrul procedurii prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 137

Participarea Regatului Unit la punerea în aplicare a programelor și activităților Uniunii în 2019 și 2020

(1)   În conformitate cu partea a patra, programele și activitățile Uniunii pentru care au fost angajate credite în temeiul cadrului financiar multianual pentru anii 2014-2020 (denumit în continuare „CFM 2014-2020”) sau în temeiul perspectivelor financiare anterioare sunt puse în aplicare în 2019 și 2020 în ceea ce privește Regatul Unit pe baza dreptului aplicabil al Uniunii.

Pentru anul de cerere 2020, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (147), astfel cum se va aplica în anul 2020, nu se aplică în Regatul Unit. Cu toate acestea, articolul 13 din regulamentul menționat se aplică în ceea ce privește schema de plăți directe din Regatul Unit pentru anul de cerere 2020, cu condiția ca această schemă să fie echivalentă cu schema prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum se va aplica în anul 2020.

(2)   Prin derogare de la partea a patra, Regatul Unit și proiectele situate în Regatul Unit sunt eligibile doar pentru operațiuni financiare efectuate în cadrul instrumentelor financiare gestionate în mod direct sau indirect în temeiul titlului X din Regulamentul financiar sau pentru operațiuni financiare garantate de bugetul Uniunii în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) instituit prin Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (148) și al Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului (149), cu condiția ca aceste operațiuni financiare să fi fost aprobate de către entitățile și organismele, inclusiv BEI și Fondul European de Investiții (denumit în continuare „FEI”), sau de către persoanele cărora li s-a încredințat punerea în aplicare a unei părți din aceste acțiuni înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, chiar dacă semnarea acestor operațiuni financiare a avut loc după data respectivă. În ceea ce privește operațiunile financiare aprobate după data intrării în vigoare a prezentului acord, entitățile stabilite în Regatul Unit beneficiază de același tratament ca entitățile situate în afara Uniunii.

Articolul 138

Dreptul Uniunii aplicabil după 31 decembrie 2020 în ceea ce privește participarea Regatului Unit la punerea în aplicare a programelor și activităților Uniunii pentru care au fost angajate credite în temeiul CFM 2014-2020 sau al perspectivelor financiare anterioare

(1)   În ceea ce privește punerea în aplicare a programelor și activităților Uniunii angajate în temeiul CFM 2014-2020 sau al perspectivelor financiare anterioare, dreptul aplicabil al Uniunii, inclusiv normele privind corecțiile financiare și verificarea conturilor, continuă să se aplice Regatului Unit după 31 decembrie 2020 până la încheierea respectivelor programe și activități ale Uniunii.

(2)   Dreptul aplicabil al Uniunii menționat la alineatul (1) include în special următoarele dispoziții, inclusiv orice modificări aduse acestora, indiferent de data adoptării, a intrării în vigoare sau de aplicare a modificării:

(a)

Regulamentul financiar;

(b)

actele de bază, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul financiar, de instituire a programelor sau activităților Uniunii menționate în comentariile bugetare privind titlurile, capitolele, articolele sau posturile la care au fost angajate creditele;

(c)

articolul 299 din TFUE privind caracterul executoriu al obligațiilor pecuniare;

(d)

articolul 287 din TFUE privind rolul Curții de Conturi, precum și alte norme privind această instituție;

(e)

articolul 325 din TFUE privind combaterea fraudei și a actelor conexe, în special Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

(3)   Prin derogare de la articolul 7, reprezentanții sau experții Regatului Unit sau experții desemnați de Regatul Unit pot, dacă sunt invitați, să participe în mod excepțional și fără drept de vot la reuniunile comitetelor care asistă Comisia Europeană în punerea în aplicare și gestionarea programelor instituite prin dreptul Uniunii menționat la alineatul (1) sau instituite de Comisia Europeană în ceea ce privește punerea în aplicare a respectivelor dispoziții legislative, în măsura în care lucrările acestor comitete se referă la exercițiile financiare de până în 2020.

(4)   Prin derogare de la articolul 8, Regatul Unit are acces, în măsura strict necesară pentru punerea în aplicare a programelor și activităților menționate la alineatul (2) litera (b), la rețelele, sistemele de informații și bazele de date constituite în temeiul actelor de bază relevante sau prin normele de punere în aplicare conexe care derivă din aceste acte de bază.

(5)   La propunerea Comitetului privind dispozițiile financiare, menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f), Comitetul mixt poate adopta, în conformitate cu normele stabilite la articolul 166, măsuri tehnice pentru a facilita încheierea programelor și a activităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau pentru a scuti Regatul Unit de obligația de a lua măsuri, pe durata sau după încheierea programelor și a activităților respective, care nu sunt relevante pentru un fost stat membru, cu condiția ca aceste măsuri tehnice să respecte principiul bunei gestiuni financiare și să nu constituie un avantaj în favoarea Regatului Unit sau a beneficiarilor din Regatul Unit în comparație cu statele membre sau cu țările terțe care participă la aceleași programe și activități finanțate din bugetul Uniunii.

Articolul 139

Cota care îi revine Regatului Unit

Cota care îi revine Regatului Unit menționată la articolul 136 alineatul (3) literele (a) și (c) și la articolele 140-147 reprezintă un procent obținut prin calcularea raportului dintre resursele proprii puse la dispoziție de Regatul Unit în exercițiile din perioada 2014-2020 și resursele proprii puse la dispoziție în această perioadă de toate statele membre și de Regatul Unit, ajustat cu suma comunicată statelor membre înainte de 1 februarie 2022 în conformitate cu articolul 10b alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

Articolul 140

Angajamente restante

(1)   În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, Regatul Unit are obligații față de Uniune cu privire la cota care îi revine Regatului Unit din angajamentele bugetare ale bugetului Uniunii și ale bugetelor agențiilor descentralizate ale Uniunii care sunt restante la 31 decembrie 2020, precum și cu privire la cota care îi revine Regatului Unit din angajamentele asumate în 2021 pe baza reportărilor de credite de angajament din bugetul pentru 2020.

Primul paragraf nu se aplică următoarelor angajamente restante la 31 decembrie 2020:

(a)

angajamentele legate de programele și organele cărora li se aplică articolul 11 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 în ceea ce privește Regatul Unit;

(b)

angajamentele finanțate prin venituri alocate în mod specific în bugetul Uniunii.

În ceea ce privește agențiile descentralizate ale Uniunii, valoarea angajamentelor acestora menționate la primul paragraf nu se ia în considerare decât proporțional cu partea pe care o reprezintă contribuțiile de la bugetul Uniunii în veniturile lor totale pentru perioada 2014-2020.

(2)   Uniunea calculează valoarea angajamentelor menționate la alineatul (1) la 31 decembrie 2020. Aceasta comunică suma respectivă Regatului Unit până la 31 martie 2021, adăugând o listă care conține cheia de referință pentru fiecare angajament, liniile bugetare aferente și suma pentru fiecare linie bugetară asociată.

(3)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2022, Uniunea transmite Regatului Unit, în ceea ce privește angajamentele menționate la alineatul (1):

(a)

informații privind valoarea angajamentelor restante la data de 31 decembrie a exercițiului anterior și privind plățile și sumele dezangajate în cursul exercițiului precedent, inclusiv o actualizare a listei menționate la alineatul (2);

(b)

o estimare a plăților prevăzute pentru exercițiul în curs, pe baza nivelului creditelor de plată din buget;

(c)

o estimare a contribuției prevăzute din partea Regatului Unit la plățile menționate la litera (b); și

(d)

alte informații, cum ar fi o previziune pe termen mediu privind plățile.

(4)   Suma anuală care trebuie să fie plătită se calculează ca fiind cota care îi revine Regatului Unit din estimarea menționată la alineatul (3) litera (b), ajustată cu diferența dintre plățile efectuate de Regatul Unit în exercițiul anterior și cota care îi revine Regatului Unit din plățile efectuate de Uniune în exercițiul anterior pe baza angajamentelor restante menționate la alineatul (1), din care se deduc, pe de o parte, valoarea corecțiilor financiare nete legate de programele și activitățile finanțate în temeiul CFM 2014-2020 sau al perspectivelor financiare anterioare și, pe de altă parte, veniturile obținute din procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au drept obiect nepunerea la dispoziție, de către un stat membru, a resurselor proprii aferente exercițiilor financiare de până în 2020, cu condiția ca sumele respective să fi fost primite la buget în cursul exercițiului anterior și să fie definitive. Suma anuală care trebuie să fie plătită de către Regatul Unit nu se ajustează în cursul exercițiului respectiv.

În 2021, din suma anuală care trebuie să fie plătită de către Regatul Unit se deduc cota care îi revine Regatului Unit din finanțarea de la bugetul pentru 2020 a valorii creditelor de plată reportate din 2020 în 2021 în conformitate cu articolele 12 și 13 din Regulamentul financiar și, respectiv, cota care îi revine Regatului Unit din valoarea totală a resurselor proprii tradiționale puse la dispoziția Uniunii în ianuarie și februarie 2021 pentru care drepturile Uniunii au fost stabilite în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 în noiembrie și decembrie 2020. De asemenea, Uniunea rambursează Regatului Unit cota care îi revine Regatului Unit din valoarea totală a resurselor proprii tradiționale puse la dispoziție de statele membre după 31 decembrie 2020 pentru mărfurile puse în liberă circulație la încheierea sau descărcarea regimului vamal de depozitare temporară sau a altor regimuri vamale menționate la articolul 49 alineatul (2) care au început la data menționată sau anterior respectivei date.

(5)   La cererea Regatului Unit, înaintată cel mai devreme după 31 decembrie 2028, Uniunea efectuează o estimare a sumelor care mai trebuie să fie plătite de către Regatul Unit în temeiul prezentului articol, aplicând o regulă care ia în considerare valoarea angajamentelor restante la încheierea exercițiului și o estimare a sumelor dezangajate din angajamentele restante respective, a oricăror corecții financiare și a oricăror venituri obținute din procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor după sfârșitul anului. După ce Regatul Unit confirmă Comitetului privind dispozițiile financiare, menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f), și Comitetului mixt că acceptă propunerea, Regatul Unit plătește suma estimată, ajustată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, în raport cu plățile efectuate de Regatul Unit în anul precedent. Prin plata sumelor menționate la prezentul alineat se sting obligațiile restante ale Regatului Unit sau ale Uniunii în temeiul prezentului articol.

Articolul 141

Amenzi decise la data de 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date

(1)   În ceea ce privește o amendă decisă de Uniune la data de 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date, care a devenit definitivă și nu constituie venituri alocate, Uniunea rambursează Regatului Unit cota care îi revine acestuia din cuantumul amenzii colectate de Uniune, cu excepția cazului în care această sumă a fost deja înregistrată ca venit bugetar în bugetul Uniunii la data de 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date.

(2)   În ceea ce privește o amendă decisă de Uniune după 31 decembrie 2020 în cadrul unei proceduri menționate la articolul 92 alineatul (1), Uniunea rambursează Regatului Unit cota care îi revine acestuia din cuantumul amenzii colectate de Uniune odată ce amenda respectivă a devenit definitivă.

Articolul 142

Datoriile Uniunii la sfârșitul anului 2020

(1)   Regatul Unit are obligații față de Uniune cu privire la cota sa din finanțarea datoriilor Uniunii contractate până la 31 decembrie 2020, cu excepția următoarelor:

(a)

datoriile cărora le corespund active, inclusiv: activele împrumuturilor de asistență financiară din partea Uniunii și datoriile asociate înscrise în bilanț, activele care corespund unor imobilizări corporale și provizioanele legate de dezafectarea siturilor nucleare ale Centrului Comun de Cercetare, precum și toate obligațiile legate de contractele de locațiune, imobilizările necorporale și stocurile, toate activele și obligațiile legate de gestionarea riscului valutar, veniturile înregistrate în avans și reportate și toate provizioanele, cu excepția celor legate de amenzi, proceduri judiciare și datorii privind garanțiile financiare; și

(b)

datoriile și activele legate de funcționarea bugetului și de gestionarea resurselor proprii, inclusiv avansurile de prefinanțare restante, creanțele, numerarul, datoriile și cheltuielile înregistrate în avans, inclusiv cele legate de Fondul european de garantare agricolă sau deja incluse în angajamentele restante (RAL).

(2)   În special, Regatul Unit are obligații cu privire la cota care îi revine din datoriile Uniunii legate de drepturile la pensie și de drepturile la alte prestații legate de exercitarea unei activități profesionale, acumulate la 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date. Plățile în legătură cu aceste datorii se efectuează în conformitate cu alineatele (5) și (6).

(3)   Uniunea comunică Regatului Unit, până la data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2022, plățile efectuate în exercițiul precedent aferente datoriilor neachitate la 31 decembrie 2020 și cuantumul contribuției Regatului Unit la aceste plăți.

(4)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2022, Uniunea transmite Regatului Unit un document specific privind pensiile referitor la situația la data de 31 decembrie a exercițiului precedent în ceea ce privește datoriile menționate la alineatul (2), care indică:

(a)

sumele care rămân să fie plătite în legătură cu obligațiile descrise la alineatul (5);

(b)

calculele efectuate, datele și ipotezele utilizate pentru a determina cuantumul pe care Regatul Unit trebuie să îl plătească, până la data de 30 iunie a anului în curs, în ceea ce privește plățile pentru pensiile personalului și contribuțiile din bugetul Uniunii la Sistemul comun de asigurări de sănătate efectuate în exercițiul precedent în conformitate cu alineatul (6), precum și o estimare a acestor cuantumuri pentru exercițiul în curs;

(c)

în ceea ce privește populația la 31 decembrie 2020, informații privind numărul beneficiarilor reali și numărul estimat al beneficiarilor viitori ai sistemelor de pensii și de boală la încheierea exercițiului precedent și drepturile lor post-angajare acumulate la momentul respectiv; și

(d)

datoriile neachitate ale Regatului Unit, calculate pe baza evaluărilor actuariale efectuate în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public, precum și o explicație a evoluției acestor obligații în comparație cu exercițiul precedent.

Documentul respectiv poate fi actualizat până la data de 30 septembrie a aceluiași an pentru a reflecta cifrele definitive pentru exercițiul precedent.

(5)   Referitor la obligațiile Regatului Unit privind drepturile la pensie și drepturile la alte prestații legate de exercitarea unei activități profesionale menționate la alineatul (2) în ceea ce privește pensiile membrilor și ale înalților funcționari ai UE care intră sub incidența Regulamentului nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom al Consiliului (150), a Deciziei 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European (151) și a Regulamentului (UE) 2016/300 al Consiliului (152), Regatul Unit contribuie la aceste obligații, astfel cum sunt înregistrate în conturile consolidate ale Uniunii pentru exercițiul financiar 2020, în 10 tranșe, începând cu 31 octombrie 2021.

(6)   Referitor la obligațiile Regatului Unit privind drepturile la pensie și drepturile la alte prestații legate de exercitarea unei activități profesionale menționate la alineatul (2) în ceea ce privește pensiile funcționarilor Uniunii, stabilite în conformitate cu articolele 77-84 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, și în ceea ce privește pensiile personalului temporar, ale agenților contractuali și ale asistenților parlamentari, stabilite în conformitate cu articolele 33-40, cu articolele 101-114 și, respectiv, cu articolul 135 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, Regatul Unit contribuie anual la plățile nete efectuate de la bugetul Uniunii pentru fiecare beneficiar și la contribuția aferentă din bugetul Uniunii la Sistemul comun de asigurări de sănătate pentru fiecare beneficiar sau persoană căreia îi revin drepturi prin intermediul unui beneficiar. Plățile pentru această contribuție încep la 30 iunie 2022.

Pentru pensiile menționate la primul paragraf, plata din partea Regatului Unit constă din suma plăților nete efectuate din bugetul Uniunii în exercițiul precedent pentru fiecare beneficiar, înmulțită cu cota care îi revine Regatului Unit și cu un procent care este specific pentru fiecare beneficiar („procent specific”). Procentul specific se stabilește după cum urmează:

(a)

pentru un beneficiar care primește o pensie la 1 ianuarie 2021, procentul specific este de 100 %;

(b)

pentru toți ceilalți beneficiari ai unei pensii, procentul specific se calculează ca fiind raportul dintre drepturile la pensie dobândite la 31 decembrie 2020 sau anterior acestei date în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în special anexa VIII, inclusiv drepturile la pensie transferate în sistemul de pensii al instituțiilor europene la acea dată și drepturile la pensie dobândite la data pensionării sau a decesului, dacă această dată este anterioară, sau la data la care persoana părăsește sistemul;

(c)

în ceea ce privește contribuția de la buget la Sistemul comun de asigurări de sănătate, procentul specific se calculează ca fiind raportul dintre numărul de ani în care beneficiarul a contribuit la sistemul de pensii până la 31 decembrie 2020 și numărul total de ani de pensie în timpul cărora beneficiarul sau persoana care intră sub incidența Statutului funcționarilor Uniunii Europene și care reprezintă temeiul drepturilor în cadrul Sistemului comun de asigurări de sănătate, a contribuit la sistemul de pensii.

În cazul unui beneficiar al unei pensii de urmaș sau al unei pensii de urmaș pentru copii orfani stabilită în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene, calculul se efectuează pe baza carierei persoanei care intră sub incidența Statutului funcționarilor, care reprezintă temeiul pensiei de urmaș sau al pensiei de urmaș pentru copii orfani.

Atât timp cât nu au fost stinse obligațiile care îi revin în temeiul prezentului alineat, în orice an dat („anul N”), Regatul Unit poate trimite Uniunii, înainte de data de 1 martie a anului N, o cerere de plată a datoriei neachitate la data de 31 decembrie a anului N. Uniunea stabilește cuantumul datoriei neachitate în ceea ce privește pensiile și beneficiile post-angajare în cadrul Sistemului comun de asigurări de sănătate, utilizând aceeași metodologie ca cea utilizată la alineatul (4) litera (d). Dacă este de acord, Regatul Unit plătește cuantumul respectiv în cinci tranșe, prima plată fiind efectuată în anul N+1. Regatul Unit își îndeplinește obligațiile și pentru anul N prin procedura prevăzută la prezentul alineat. După efectuarea plății respective și cu condiția efectuării plăților menționate la alineatul (5), obligațiile rămase în temeiul prezentului articol se sting. Comitetul privind dispozițiile financiare menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f) și Comitetul mixt sunt informate cu privire la această situație.

Articolul 143

Datorii financiare contingente aferente împrumuturilor pentru asistență financiară, FEIS, FEDD și mandatului de acordare a împrumuturilor externe

(1)   Regatul Unit are obligații față de Uniune cu privire la cota care îi revine din datoriile financiare contingente ale Uniunii care rezultă din operațiunile financiare care au fost:

(a)

decise de Parlamentul European și de Consiliu sau de Comisia Europeană înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, în cazul în care aceste operațiuni financiare se referă la împrumuturi pentru asistență financiară decise în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (153), cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (154) sau cu deciziile Parlamentului European și ale Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară diferitelor țări, pe baza unui provizion constituit în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului (155) sau cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 al Consiliului (156);

(b)

aprobate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord de către organismele, entitățile sau persoanele cărora li s-a încredințat în mod direct executarea operațiunilor financiare în legătură cu garanțiile bugetare care fie au fost acordate BEI prin FEIS, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/1017, sau prin mandatul de acordare a împrumuturilor externe, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 sau cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 și cu Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (157) sau cu Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (158), fie au fost acordate în favoarea contrapărților eligibile (FEDD).

La 31 iulie 2019, Uniunea transmite Regatului Unit un raport specific privind operațiunile financiare în cauză, care oferă, pentru fiecare tip de instrument, informații privind:

(a)

datoriile financiare care rezultă din aceste operațiuni financiare la data intrării în vigoare a prezentului acord;

(b)

după caz, provizioanele deținute la data intrării în vigoare a prezentului acord în fondurile de garantare sau în conturile fiduciare respective pentru a acoperi datoriile financiare menționate la litera (a), precum și provizioanele respective angajate și care nu au fost încă plătite.

În conturile consolidate ale Uniunii referitoare la exercițiile 2019 și 2020, plățile efectuate, din provizioanele menționate la al doilea paragraf litera (b), între data intrării în vigoare a prezentului acord și data de 31 decembrie 2019 și, respectiv, 31 decembrie 2020 sunt prezentate pentru aceleași operațiuni financiare menționate la prezentul alineat, dar care sunt decise la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după data respectivă.

Obligațiile Regatului Unit față de Uniune în legătură cu operațiunile financiare menționate la prezentul alineat nu sunt afectate de restructurările acestor operațiuni financiare. În special, expunerea financiară a Regatului Unit nu crește, în termeni nominali, față de situația imediat anterioară restructurării.

(2)   În ceea ce privește operațiunile financiare menționate la alineatul (1), Uniunea are obligații față de Regatul Unit pentru cota care îi revine din:

(a)

sumele recuperate de Uniune de la debitorii care nu și-au achitat datoriile sau cele legate de plăți necuvenite; și

(b)

veniturile nete rezultate din diferența dintre veniturile financiare și operaționale și cheltuielile financiare și operaționale, înscrise în bugetul Uniunii ca venituri generale sau alocate.

Pentru veniturile provenite din gestionarea activelor aferente provizionării instrumentelor pentru care se constituie provizioane, Uniunea calculează un procent din venituri ca raportul dintre veniturile nete provenite din gestionarea activelor din exercițiul precedent și provizionarea totală existentă la încheierea exercițiului precedent. Valoarea obligațiilor față de Regatul Unit pentru veniturile provenite din gestionarea activelor aferente provizionării o reprezintă cuantumul obținut prin înmulțirea provizionării curente a Regatului Unit, astfel cum este menționată la alineatul (5), cu respectivul procent din venituri.

(3)   Până la 31 martie 2021, pentru fiecare instrument menționat la alineatul (1) care prevede provizionarea de la bugetul Uniunii, Uniunea comunică Regatului Unit:

(a)

provizionarea sa inițială, calculată ca fiind cota care îi revine Regatului Unit din suma următoarelor:

(i)

provizioanele constituite în fondul de garantare corespunzător până la 31 decembrie 2020;

(ii)

cuantumul provizioanelor angajate și neplătite încă până la 31 decembrie 2020; și

(iii)

plățile efectuate de la data intrării în vigoare a prezentului acord până la 31 decembrie 2020 cu privire la operațiunile financiare decise la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după data respectivă; și

(b)

rata sa implicită de provizionare, calculată ca raportul dintre provizionarea inițială a Regatului Unit pentru instrumentul respectiv și valoarea operațiunilor financiare menționate la alineatul (1) la 31 decembrie 2020, decise înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(4)   La data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2021, până la amortizarea, expirarea sau încheierea operațiunilor financiare menționate la alineatul (1), Uniunea comunică Regatului Unit informații privind operațiunile financiare respective. Informațiile conțin, pentru fiecare tip de instrument:

(a)

datoriile contingente neachitate la data de 31 decembrie a exercițiului precedent;

(b)

plățile efectuate de Uniune în cursul exercițiului precedent pentru operațiunile financiare respective și cuantumul acestor plăți care s-au acumulat după data de 31 decembrie 2020;

(c)

provizionarea curentă a Regatului Unit și rata sa curentă de provizionare, astfel cum este prevăzută la alineatul (5);

(d)

rambursările efectuate către Regatul Unit în exercițiul precedent în conformitate cu alineatul (6) litera (a) și cuantumul acestor rambursări care s-au acumulat după data de 31 decembrie 2020;

(e)

sumele recuperate și veniturile nete înregistrate în bugetul Uniunii, menționate la alineatul (2) pentru exercițiul precedent;

(f)

dacă este necesar, alte informații utile privind operațiunile financiare din exercițiul precedent.

(5)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, pentru fiecare instrument menționat la alineatul (1) în cazul căruia actul de bază stabilește provizionarea de la bugetul Uniunii, Uniunea:

(a)

calculează provizionarea curentă a Regatului Unit, definită ca valoarea provizionării inițiale a Regatului Unit redusă cu:

(i)

cota care îi revine Regatului Unit din plățile acumulate menționate la alineatul (4) litera (b) efectuate din bugetul Uniunii după 31 decembrie 2020 în legătură cu operațiunile financiare decise înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord;

(ii)

cota care îi revine Regatului Unit din valoarea dezangajărilor efectuate în exercițiile precedente din angajamentele restante menționate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii) de la prezentul articol, comunicată în temeiul articolului 140 alineatul (3);

(iii)

nivelul cumulat al rambursărilor efectuate către Regatul Unit începând cu 1 ianuarie 2021, astfel cum se menționează la alineatul (4) litera (d);

(b)

comunică Regatului Unit rata curentă de provizionare, definită ca raportul dintre provizionarea curentă a Regatului Unit și valoarea operațiunilor financiare menționate la alineatul (4) litera (a).

(6)   În fiecare an începând cu 2022:

(a)

în cazul în care rata curentă de provizionare a Regatului Unit aferentă unui instrument depășește rata sa implicită de provizionare pentru instrumentul respectiv, Uniunea are obligații față de Regatul Unit, cu privire la instrumentul respectiv, pentru suma obținută prin înmulțirea valorii datoriilor financiare menționate la alineatul (4) litera (a) cu diferența dintre rata curentă de provizionare și rata implicită de provizionare. Obligațiile Uniunii nu depășesc provizionarea curentă a Regatului Unit, astfel cum a fost calculată la alineatul (5);

(b)

în cazul în care, într-un an dat, rata curentă de provizionare a Regatului Unit aferentă unui instrument devine negativă, Regatul Unit are obligații față de Uniune, cu privire la instrumentul respectiv, pentru valoarea provizionării curente negative. În anii următori, Regatul Unit are obligații față de Uniune, cu privire la instrumentul respectiv, pentru cota care îi revine din plățile efectuate, comunicate în conformitate cu alineatul (4) litera (b) de la prezentul articol, și pentru cota care îi revine Regatului Unit din valoarea dezangajărilor efectuate în exercițiul precedent din angajamentele restante menționate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii) de la prezentul articol, comunicate în conformitate cu articolul 140 alineatul (3).

(7)   În cazul în care, după ce au fost stinse obligațiile aferente operațiunilor financiare ale Uniunii legate de un instrument și menționate la alineatul (1), provizionarea curentă a Regatului Unit este pozitivă, Uniunea are obligații față de Regatul Unit pentru valoarea provizionării curente a Regatului Unit, calculată în conformitate cu alineatul (5).

(8)   După 31 decembrie 2020, în cazul în care se efectuează plăți de la bugetul Uniunii pentru operațiunile financiare menționate la alineatul (1) în legătură cu un instrument pentru care actul de bază nu stabilește provizionare, Regatul Unit are obligații față de Uniune, cu privire la instrumentul respectiv, pentru partea sa din plățile efectuate, comunicate în conformitate cu alineatul (4) litera (b).

(9)   În sensul prezentului articol, în cazul în care datoriile financiare, plățile, recuperările sau alte sume au legătură cu operațiunile financiare menționate la alineatul (1), dar nu se poate determina în mod direct dacă acestea rezultă dintr-o anumită operațiune financiară ca urmare a aplicării mutualizării riscurilor sau a mecanismelor de subordonare, aceste datorii financiare, plăți, recuperări sau alte sume care trebuie determinate pentru aplicarea prezentului articol se calculează pe o bază proporțională, utilizându-se raportul dintre valoarea operațiunilor financiare decise sau aprobate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord la data de 31 decembrie a anului anterior efectuării calculului și valoarea totală a operațiunilor financiare la această din urmă dată.

(10)   În cazul în care operațiunile financiare menționate la alineatul (1) sunt operațiuni fără amortizare, după 10 ani se consideră că acestea pot fi amortizate în mod proporțional cu amortizarea operațiunilor de amortizare rămase.

Articolul 144

Instrumente financiare care fac obiectul gestiunii directe sau indirecte, finanțate de programele din cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 sau în cadrul perspectivelor financiare anterioare

(1)   De la data intrării în vigoare a prezentului acord până la amortizarea completă a operațiunilor financiare menționate la litera (a) de la prezentul paragraf, Uniunea identifică operațiunile financiare care:

(a)

înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, au fost decise de Comisia Europeană și, după caz, aprobate de instituțiile financiare cărora Comisia Europeană le-a încredințat punerea în aplicare a unui instrument financiar în cadrul unui program al CFM 2014-2020 sau în cadrul perspectivelor financiare anterioare și care este executat în cadrul gestiunii directe sau indirecte; și

(b)

au fost decise și, după caz, aprobate la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după această dată.

La 31 iulie 2019, în raportul menționat la articolul 143 alineatul (1) al doilea paragraf, Uniunea furnizează următoarele informații privind instrumentele financiare executate în cadrul gestiunii directe sau indirecte care sunt finanțate prin programele din CFM 2014-2020 sau în cadrul perspectivelor financiare anterioare:

(a)

datoriile financiare care rezultă din operațiunile decise înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord de Comisia Europeană sau de entitatea căreia Comisia Europeană i-a încredințat punerea în aplicare a instrumentului financiar; și

(b)

plățile efectuate de Comisia Europeană pentru instrumentele financiare și sumele angajate pentru instrumentele financiare care nu au fost încă plătite la data respectivă.

Obligațiile Uniunii față de Regatul Unit în ceea ce privește operațiunile financiare menționate la prezentul alineat nu sunt afectate de restructurarea acestor operațiuni financiare, în măsura în care o astfel de restructurare nu mărește expunerea financiară față de contraparte, în termeni nominali, astfel cum era aceasta imediat înainte de restructurare.

(2)   La data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2021, pentru fiecare dintre instrumentele financiare menționate la alineatul (1), până la amortizarea, expirarea sau încheierea lor, Uniunea comunică Regatului Unit informațiile disponibile privind operațiunile financiare menționate la alineatul (1) care au fost decise sau aprobate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord și privind operațiunile financiare care au fost decise sau aprobate la această dată sau după această dată. Pentru fiecare instrument, informațiile conțin:

(a)

datoriile financiare la data de 31 decembrie a exercițiului precedent, rezultate din operațiunile financiare decise de Comisia Europeană sau aprobate de către entitatea căreia Comisia Europeană i-a încredințat punerea în aplicare a instrumentului financiar, înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord;

(b)

datoriile financiare totale la data de 31 decembrie a exercițiului precedent, rezultate din operațiunile financiare decise de Comisia Europeană sau de către entitatea căreia Comisia Europeană i-a încredințat punerea în aplicare a instrumentului;

(c)

raportul dintre sumele menționate la literele (a) și (b);

(d)

plățile efectuate din fondul de provizionare sau din conturile fiduciare deschise la entitățile cărora li s-a încredințat punerea în aplicare, în cazul în care aceste plăți privesc operațiunile financiare decise de Comisia Europeană sau aprobate de către entitatea căreia Comisia i-a încredințat punerea în aplicare a instrumentului financiar, după data intrării în vigoare a prezentului acord;

(e)

partea din sumele rambursate Uniunii în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) din Regulamentul financiar, altele decât veniturile menționate la litera (f) de la prezentul alineat, care privesc operațiunile financiare decise sau aprobate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord;

(f)

veniturile obținute din resursele instrumentului financiar în cadrul fondului de provizionare sau al conturilor fiduciare;

(g)

partea din valoarea fondului de provizionare sau a conturilor fiduciare care nu a fost plătită și care a fost recuperată de Comisia Europeană;

(h)

dacă este necesar, alte informații utile privind operațiunile financiare din exercițiul precedent.

(3)   Uniunea are obligații față de Regatul Unit cu privire la cota care îi revine Regatului Unit din sumele menționate la alineatul (2) literele (d)-(g).

(4)   În sensul prezentului articol, în cazul în care datoriile financiare, plățile, recuperările sau alte sume sunt legate de operațiunile financiare menționate la alineatul (1), dar nu se poate determina în mod direct dacă acestea rezultă dintr-o anumită operațiune financiară ca urmare a aplicării mutualizării riscurilor sau a mecanismelor de subordonare, aceste datorii financiare, plăți, recuperări sau alte sume care trebuie determinate pentru aplicarea prezentului articol se calculează în mod proporțional, utilizându-se raportul menționat la alineatul (2) litera (c).

Articolul 145

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului

Uniunea are obligații față de Regatul Unit cu privire la cota care îi revine acestuia din activele nete ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului aflate în lichidare la 31 decembrie 2020.

Uniunea rambursează Regatului Unit suma corespunzătoare la data de 30 iunie a fiecărui an, începând cu 30 iunie 2021, în cinci tranșe anuale egale.

Articolul 146

Investițiile Uniunii în FEI

Uniunea are obligații față de Regatul Unit cu privire la cota care îi revine acestuia din investițiile Uniunii la capitalul subscris și vărsat FEI la 31 decembrie 2020.

Uniunea rambursează Regatului Unit suma corespunzătoare la data de 30 iunie a fiecărui an, începând cu 30 iunie 2021, în cinci tranșe anuale egale.

Articolul 147

Datorii contingente legate de cauze juridice

(1)   Regatul Unit are obligații cu privire la cota care îi revine din plățile necesare pentru achitarea datoriilor contingente ale Uniunii care devin scadente în cauzele juridice privind interesele financiare ale Uniunii legate de buget și, în special, în ceea ce privește Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 sau cauzele juridice inițiate ca urmare a executării programelor și a politicilor Uniunii, cu condiția ca faptele care fac obiectul acestor cauze să fi avut loc cel târziu la 31 decembrie 2020.

Uniunea are obligații față de Regatul Unit cu privire la cota care îi revine acestuia din valoarea sumelor recuperate ulterior, legate de plățile menționate la primul paragraf.

(2)   Uniunea comunică Regatului Unit, până la data de 31 martie a fiecărui an, sumele menționate la alineatul (1).

Articolul 148

Plățile de după 2020

(1)   Datele de referință pentru plățile care trebuie efectuate de Regatul Unit către Uniune sau de Uniune către Regatul Unit după 31 decembrie 2020 sunt datele de 30 iunie și 31 octombrie ale fiecărui an pentru sumele:

(a)

menționate la articolul 49 alineatul (2), la articolele 50 și 53, la articolul 62 alineatul (2), la articolul 63 alineatul (1) litera (e), la articolul 63 alineatul (2), la articolul 99 alineatul (3) și la articolul 100 alineatul (2);

(b)

menționate la articolul 84 alineatul (1);

(c)

menționate la articolul 136 alineatul (3) literele (a), (b), (c), (e) și (f), până la următoarea dată de referință ulterioară datei ajustării sau a corecției;

(d)

care rezultă din măsurile corective pe care trebuie să le ia Regatul Unit cu privire la resursele proprii exigibile pentru exercițiile financiare de până în 2020, ca urmare a controalelor efectuate în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 608/2014 sau al Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89 sau din orice alt motiv, până la următoarea dată de referință ulterioară datei măsurii corective;

(e)

menționate la articolul 140 alineatul (4), în două tranșe, la datele de referință pentru plăți, prima tranșă reprezentând jumătate din cea de a doua tranșă;

(f)

menționate la articolul 140 alineatul (5), la 30 iunie, după ce Regatul Unit confirmă acceptarea propunerii Uniunii adresate Comitetului privind dispozițiile financiare, menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (f), și Comitetului mixt;

(g)

menționate la articolul 141, până la următoarea dată de referință ulterioară ajustării resurselor proprii ale statele membre, care rezultă din înregistrarea definitivă a amenzii în bugetul Uniunii;

(h)

menționate la articolul 142 alineatul (1), până la următoarea dată de referință ulterioară datei comunicării menționate la alineatul (3);

(i)

menționate la articolul 142 alineatul (5) și la articolul 142 alineatul (6) al patrulea paragraf, la data de 31 octombrie a fiecărui an;

(j)

menționate la articolul 142 alineatul (6) primul paragraf, la data de 30 iunie a fiecărui an;

(k)

menționate la articolele 143 și 144, până la următoarea dată de referință ulterioară datei comunicării menționate la articolul 143 alineatul (4) și la articolul 144 alineatul (2);

(l)

menționate la articolele 145 și 146;

(m)

menționate la articolul 147 alineatul (2), până la următoarea dată de referință ulterioară datei comunicării menționate la articolul respectiv;

(n)

menționate la alineatul (3) ca posibile dobânzi acumulate.

Plățile se efectuează în patru tranșe lunare egale, în cazul plăților care au data de referință 30 iunie, și în opt tranșe lunare egale, în cazul plăților care au data de referință 31 octombrie. Toate plățile se efectuează până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, cu începere de la data de referință sau, în cazul în care data de referință nu este o zi lucrătoare, de la ultima zi lucrătoare anterioară datei de referință.

(2)   Atât timp cât încă există plăți de efectuat de Uniune către Regatul Unit sau de Regatul Unit către Uniune, Uniunea comunică Regatului Unit, la data de 16 aprilie și 16 septembrie a fiecărui an, pe baza cursului de schimb aplicat de Banca Centrală Europeană în prima zi lucrătoare a lunii, un document în care se specifică sumele care trebuie plătite, exprimate în euro și în lire sterline. Uniunea sau Regatul Unit plătește sumele nete până la datele menționate la alineatul (1).

(3)   Pentru întârzierile în efectuarea plăților datorate de Regatul Unit Uniunii sau de Uniune Regatului Unit, se plătește dobândă, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.

Capitolul 3

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Articolul 149

Rambursarea capitalului subscris și vărsat

Banca Centrală Europeană rambursează Băncii Angliei, în numele Uniunii, capitalul subscris și vărsat de Banca Angliei. Data rambursării și alte modalități practice se stabilesc în conformitate cu Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.

Capitolul 4

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII

Articolul 150

Menținerea obligațiilor Regatului Unit și rambursarea capitalului subscris și vărsat

(1)   Regatul Unit are în continuare obligații, astfel cum se prevede la prezentul articol, cu privire la operațiunile financiare aprobate de BEI înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, astfel cum se specifică la alineatul (2) („operațiunile financiare ale BEI”), chiar dacă expunerea financiară rezultată este asumată la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după această dată, și are în continuare obligații cu privire la alte riscuri asumate de BEI, astfel cum se prevede la al doilea paragraf.

Obligațiile Regatului Unit includ operațiunile financiare ale BEI, riscul gestionării activelor și datoriilor și riscurile operaționale care pot fi atribuite operațiunilor financiare ale BEI, în conformitate cu alineatul (6). Pentru alte astfel de riscuri care nu sunt asociate unor operațiuni financiare specifice și care nu pot fi atribuite stocului de operațiuni financiare constituit după data intrării în vigoare a prezentului acord, valoarea obligațiilor Regatului Unit este proporțională cu raportul dintre expunerea rămasă rezultată din operațiunile financiare ale BEI și valoarea totală a operațiunilor financiare în momentul angajării obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu alineatul (6).

Punerea în aplicare a unei eventuale strategii de creștere elaborată de BEI după retragere nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului articol.

(2)   Operațiunile financiare ale BEI includ împrumuturi, garanții, investiții de fonduri, investiții de capital, obligațiuni și alte produse de substituție pentru credite, precum și orice alte operațiuni de finanțare, cu contrapărți sau cu privire la proiecte pe teritoriul statelor membre și în afara acestuia, inclusiv operațiuni garantate de părți terțe, de statele membre sau de Uniune.

Obligațiile care îi revin Regatului Unit cu privire la operațiunile financiare ale BEI se aplică atunci când expunerea financiară a BEI:

(a)

se bazează pe o aprobare a Consiliului de administrație al BEI emisă înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord sau se bazează pe o decizie adoptată în temeiul unei delegări acordate de către Consiliul de administrație înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord;

(b)

rezultă din restructurarea unei operațiuni financiare a BEI, în măsura în care o astfel de restructurare nu mărește expunerea financiară față de contraparte, în termeni nominali, astfel cum era aceasta imediat înainte de restructurare;

(c)

rezultă dintr-o modificare a unei operațiuni financiare a BEI, în cazul în care o astfel de modificare a fost aprobată de Consiliul de administrație al BEI la data intrării în vigoare a prezentului acord sau după această dată, în măsura în care o astfel de modificare nu mărește expunerea financiară față de contraparte, astfel cum era aceasta imediat înainte de modificare; sau

(d)

rezultă din participarea instituțională a BEI la capitalul FEI și al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, astfel cum era aceasta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

În scopul stabilirii limitelor obligațiilor care îi revin Regatului Unit în temeiul alineatelor (3) și (5), expunerea BEI rezultată din operațiunile financiare ale BEI care, dată fiind natura lor, nu fac obiectul amortizării, în special investițiile de tipul celor de capital, mandatele reînnoibile acordate FEI, precum și participarea la capitalul FEI și al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, se consideră că se amortizează după cum urmează: pentru o perioadă de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cuantumul expunerii neamortizabile aferente operațiunii financiare a BEI se consideră că rămâne la cuantumul aprobat de BEI înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, din care se scad toate cedările efectuate de BEI după această dată. După această perioadă, cuantumul se consideră că diminuează proporțional cu amortizarea expunerii amortizabile rămase rezultate din operațiunile financiare ale BEI.

(3)   În sensul alineatului (1), Regatul Unit are obligații în ceea ce privește cota sa parte din capitalul subscris nevărsat al BEI, astfel cum se prezenta aceasta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord. Regatul Unit efectuează plăți către BEI, până la valoarea obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului alineat, atunci când obligațiile sale sunt angajate în conformitate cu alineatul (6).

Obligațiile totale care îi revin în temeiul prezentului alineat nu depășesc în niciun moment valoarea cotei părți a Regatului Unit din capitalul subscris nevărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

În cazul în care cuantumul expunerii rămase a BEI rezultate din operațiunile financiare ale BEI menționate la alineatul (1) este mai mic decât cuantumul total al capitalului subscris al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, valoarea obligațiilor Regatului Unit în temeiul prezentului alineat se limitează, în orice moment, la cuantumul obținut prin aplicarea raportului dintre capitalul subscris de Regatul Unit la BEI și capitalul total subscris al BEI, astfel cum erau acestea imediat înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord („cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris”), la diferența dintre cuantumul expunerii rămase la momentul respectiv și capitalul total subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(4)   BEI plătește Regatului Unit, în numele Uniunii, un cuantum egal cu cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord. Plata se efectuează în conformitate cu Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții. Aceasta se efectuează în 12 tranșe anuale. Primele 11 tranșe, fiecare egală cu 300 000 000 EUR, sunt scadente la data de 15 decembrie a fiecărui an începând cu 2019. Soldul de 195 903 950 EUR este scadent la 15 decembrie 2030. Plățile efectuate în conformitate cu prezentul alineat nu exonerează Regatul Unit de obligațiile care îi revin în temeiul alineatului (5).

(5)   În plus față de obligațiile care îi revin în temeiul alineatului (3), în sensul alineatului (1), Regatul Unit are obligații cu privire la cota sa parte din capitalul subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord. Regatul Unit efectuează plăți către BEI, până la valoarea obligațiilor care îi revin în conformitate cu prezentul alineat, atunci când obligațiile sale sunt angajate în temeiul alineatului (6).

Obligațiile totale care îi revin în temeiul prezentului alineat nu depășesc în niciun moment valoarea capitalului subscris și vărsat de Regatul Unit către BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

În cazul în care expunerea rămasă a BEI rezultată din operațiunile financiare ale BEI menționate la alineatul (1) este mai mică decât capitalul total subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, valoarea obligațiilor Regatului Unit în temeiul prezentului alineat se limitează, în orice moment, la cuantumul obținut prin aplicarea raportului dintre cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris și cuantumul expunerii rămase la momentul respectiv.

(6)   Obligațiile care îi revin Regatului Unit în temeiul prezentului articol sunt angajate, în condiții de egalitate cu statele membre, în cazul în care BEI solicită statelor membre să efectueze plăți în contul capitalului subscris nevărsat sau atunci când se utilizează capitalul subscris și vărsat al statelor membre.

În cazul în care obligațiile Regatului Unit sunt angajate în temeiul alineatului (3), Regatul Unit plătește suma datorată BEI în aceleași condiții ca și cele aplicate statelor membre (inclusiv în ceea ce privește calendarul și condițiile plății), conform deciziei Consiliului de administrație al BEI la momentul respectiv. Decizia BEI de a solicita statelor membre să efectueze plăți în contul capitalului lor subscris nevărsat poate, în special, să aibă legătură cu natura riscurilor subiacente și cu poziția financiară a BEI, ținând seama de obligațiile sale de plată, de starea activelor și a datoriilor sale, de poziția sa pe piețele de capital și de dispozițiile planului său de urgență și de redresare, după caz, la momentul respectiv.

În cazul în care obligațiile Regatului Unit sunt angajate în temeiul alineatului (5), Regatul Unit plătește suma datorată BEI în euro, în termen de 30 de zile de la prima cerere din partea BEI și sub rezerva dispozițiilor celui de al patrulea paragraf de la prezentul alineat.

Obligațiile Regatului Unit angajate în temeiul alineatului (5) se acoperă din cota parte a Regatului Unit din capitalul subscris și vărsat al BEI, astfel cum era acesta imediat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, până la suma neplătită încă Regatului Unit în conformitate cu alineatul (4). Cuantumul tranșelor anuale menționate la alineatul (4) se reduce în consecință. În cazul în care obligațiile Regatului Unit nu pot fi acoperite integral prin utilizarea acestei metode, Regatul Unit plătește BEI suma rămasă datorată.

În fiecare caz, BEI atribuie, în numele Uniunii, evenimentele subiacente angajării obligațiilor Regatului Unit stocului relevant de operațiuni financiare sau riscuri și stabilește suma pe care Regatul Unit este obligat să o plătească BEI, după cum urmează:

(a)

în măsura în care evenimentele subiacente pot fi atribuite operațiunilor financiare ale BEI sau unui risc asociat gestionării activelor și datoriilor sau unui risc operațional, Regatul Unit plătește BEI un cuantum egal cu cota parte a capitalului subscris de Regatul Unit din suma totală pe care statele membre sunt obligate să o plătească sau, respectiv, un cuantum egal cu cota parte a capitalului subscris de Regatul Unit din suma totală prin care se utilizează capitalul subscris și vărsat de statele membre;

(b)

în măsura în care evenimentele subiacente pot fi atribuite altor riscuri și nu pot fi atribuite niciunei operațiuni financiare specifice sau stocului de operațiuni financiare constituit după data intrării în vigoare a prezentului acord, Regatul Unit plătește BEI suma rezultată de la litera (a) înmulțită cu raportul dintre expunerea rămasă rezultată din operațiunile financiare ale BEI și valoarea totală a operațiunilor financiare la momentul angajării obligațiilor Regatului Unit.

(7)   Cu excepția plăților prevăzute la alineatul (4), BEI nu este obligată să efectueze alte plăți, rambursări sau remunerații ca urmare a faptului că Regatul Unit nu va mai fi membru al BEI sau ca urmare a menținerii de către Regatul Unit a unor obligații în conformitate cu prezentul articol.

(8)   La 31 iulie 2019, BEI comunică Regatului Unit expunerea Regatului Unit în cadrul operațiunilor financiare ale BEI și limita obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu alineatele (3) și (5), reflectând situația financiară a BEI și obligațiile Regatului Unit la data intrării în vigoare a prezentului acord.

La data de 31 martie a fiecărui an, începând cu 2020, până la stingerea obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu prezentul articol, BEI comunică Regatului Unit expunerea rămasă a Regatului Unit în cadrul operațiunilor financiare ale BEI și limita obligațiilor Regatului Unit în conformitate cu alineatele (3) și (5), reflectând situația financiară a BEI și obligațiile Regatului Unit la data de 31 decembrie a anului precedent. Raportul prezintă, de asemenea, orice modificări semnificative care, în opinia BEI, au un impact semnificativ asupra obligațiilor Regatului Unit. De asemenea, BEI furnizează în timp util informații în cazul în care astfel de modificări apar pe parcursul anului.

BEI furnizează Regatului Unit în timp util informații privind orice eventuală angajare a obligațiilor Regatului Unit în temeiul prezentului articol, în conformitate cu informațiile furnizate statelor membre. Informațiile respective includ informații privind natura evenimentului care angajează obligațiile și calcularea sumelor care trebuie plătite. Regatul Unit tratează aceste informații ca fiind strict confidențiale până când BEI elimină natura confidențială a informațiilor sau până la angajarea obligațiilor Regatului Unit, în funcție de evenimentul care are loc mai întâi.

Articolul 151

Participarea Regatului Unit la Grupul BEI după data retragerii

De la data intrării în vigoare a prezentului acord, nici Regatul Unit, nici proiectele situate în Regatul Unit nu sunt eligibile pentru noi operațiuni financiare ale Grupului BEI care sunt rezervate statelor membre, inclusiv pentru operațiunile din cadrul mandatelor Uniunii. Entitățile stabilite în Regatul Unit beneficiază de același tratament ca entitățile situate în afara Uniunii.

Semnarea operațiunilor financiare care se referă la Regatul Unit, la entitățile din Regatul Unit sau la proiectele din Regatul Unit, aprobate de Grupul BEI înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord, poate avea loc după această dată, cu utilizarea aceluiași temei ca temeiul în baza căruia au fost aprobate inițial.

Capitolul 5

FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE ȘI GARAȚIA REGATULUI UNIT ÎN CADRUL ACORDURILOR INTERNE REFERITOARE LA FED

Articolul 152

Participarea la Fondul european de dezvoltare

(1)   Regatul Unit rămâne parte la Fondul european de dezvoltare („FED”) până la închiderea celui de al 11-lea FED și a tuturor FED anterioare neînchise și, în acest sens, își asumă aceleași obligații ca și statele membre în temeiul acordului intern prin care a fost instituit fondul („Acordul intern privind cel de al 11-lea FED”) (159) și își asumă obligațiile care rezultă din FED anterioare până la închiderea acestora, inclusiv orice astfel de obligații care rezultă din Regulamentele (UE) 2015/322 (160) și (UE) 2015/323 (161) ale Consiliului, sub rezerva condițiilor prevăzute în prezentul acord. Regatul Unit este obligat să respecte deciziile Consiliului care stabilesc contribuțiile anuale ale statelor membre, adoptate în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2015/323. Beneficiarii din Regatul Unit rămân eligibili să participe la proiecte în cadrul celui de al 11-lea FED și al FED anterioare în aceleași condiții ca și înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)   Prin derogare de la articolul 7 din prezentul acord, Regatul Unit poate participa, în calitate de observator fără drept de vot, la Comitetul FED, astfel cum a fost constituit în conformitate cu articolul 8 din Acordul intern privind cel de al 11-lea FED, și la Comitetul Facilității pentru investiții, astfel cum a fost constituit în conformitate cu articolul 9 din Acordul intern privind cel de al 11-lea FED.

(3)   Țările și teritoriile de peste mări menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (e) beneficiază de cel de al 11-lea FED până la închiderea sa și de FED anterioare până la închiderea acestora.

(4)   Cota care îi revine Regatului Unit din Facilitatea pentru investiții a FED din perioadele succesive ale FED se rambursează Regatului Unit pe măsură ce investițiile ajung la maturitate. Metoda pentru efectuarea acestei rambursări este aceeași cu metoda stabilită la articolul 144. Cu excepția cazului în care se convine altfel, partea de capital a Regatului Unit nu se reangajează după încheierea perioadei de angajament a celui de al 11-lea FED și nu se reportează pentru perioade ulterioare.

Articolul 153

Reutilizarea dezangajărilor

În cazul în care sumele rezultate din proiectele din cadrul celui de al 10-lea FED sau sumele din FED anterioare nu au fost angajate în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Acordul intern privind cel de al 11-lea FED sau au fost dezangajate în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Acordul intern privind cel de al 11-lea FED la data intrării în vigoare a prezentului acord, cota care îi revine Regatului Unit din aceste sume nu se reutilizează.

Primul paragraf se aplică cotei care îi revine Regatului Unit din fondurile care nu au fost angajate sau care au fost dezangajate în cadrul celui de al 11-lea FED după 31 decembrie 2020.

Articolul 154

Garanția Regatului Unit în cadrul acordurilor interne succesive privind FED

Regatul Unit continuă să aibă obligații în ceea ce privește garanțiile sale în temeiul articolului 9 din Acordul intern privind cel de al 4-lea FED (162), al articolului 8 din Acordul intern privind cel de al 5-lea (163), al 6-lea (164), al 7-lea (165) și al 8-lea FED (166), al articolului 6 din Acordul intern privind cel de al 9‐lea FED (167) și al articolului 4 din Acordul intern privind cel de al 10-lea (168) și al 11-lea FED.

Regatul Unit are în continuare dreptul la cota care îi revine din sumele recuperate în condițiile garanțiilor statelor membre, precum și din soldul contului său de solicitare a garanției. Cota care îi revine Regatului Unit menționată la prezentul paragraf este proporțională cu participarea sa la fiecare acord de garantare.

Capitolul 6

FONDURI FIDUCIARE ȘI INSTRUMENTUL PENTRU REFUGIAȚII DIN TURCIA

Articolul 155

Angajamentele în ceea ce privește fondurile fiduciare și Instrumentul pentru refugiații din Turcia

(1)   Regatul Unit își onorează angajamentele asumate înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord în ceea ce privește Fondul fiduciar de urgență al Uniunii Europene pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa, instituit prin Decizia Comisiei din 20 octombrie 2015 (169), în ceea ce privește orice viitor fond fiduciar al Uniunii Europene creat înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord și în ceea ce privește Instrumentul pentru refugiații din Turcia, instituit prin Decizia Comisiei din 24 noiembrie 2015 (170) și orice modificare adusă acestui act, adoptată înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)   Regatul Unit poate participa la organismele relevante legate de Instrumentul pentru refugiații din Turcia, respectând normele stabilite pentru donatori în conformitate cu articolul 234 alineatul (4) din Regulamentul financiar.

Capitolul 7

AGENȚIILE CONSILIULUI ȘI OPERAȚIILE DIN CADRUL POLITICII DE SECURITATE ȘI APĂRARE COMUNE

Articolul 156

Obligațiile care îi revin Regatului Unit de la data intrării în vigoare a prezentului acord

Până la 31 decembrie 2020, Regatul Unit contribuie la finanțarea Agenției Europene de Apărare, a Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene și a Centrului Satelitar al Uniunii Europene, precum și la acoperirea costurilor aferente operațiilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune, pe baza cheilor de contribuție prevăzute la articolul 14 alineatul (9) litera (a) din Decizia (UE) 2016/1353 a Consiliului (171), la articolul 10 alineatul (3) din Decizia 2014/75/PESC a Consiliului (172), la articolul 10 alineatul (3) din Decizia 2014/401/PESC a Consiliului (173) și, respectiv, la articolul 41 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și în conformitate cu articolul 5 din prezentul acord.

Articolul 157

Obligațiile care îi revin Regatului Unit după 31 decembrie 2020

(1)   Pe baza conturilor agențiilor, în măsura în care obligațiile relevante nu au fost provizionate la 31 decembrie 2020, Regatul Unit plătește cota care îi revine din următoarele obligații în conformitate cu cheia sa de contribuție pentru fiecare dintre aceste agenții, pe baza conturilor lor auditate la 31 decembrie 2020:

(a)

obligațiile privind pensiile personalului Agenției Europene de Apărare, al Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene și al Centrului Satelitar al Uniunii Europene;

(b)

orice obligații rezultate din lichidarea Uniunii Europei Occidentale.

(2)   Plata aferentă obligațiilor menționate la alineatul (1) se efectuează până la 30 iunie 2021.

PARTEA A ȘASEA

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE ȘI FINALE

TITLUL I

INTERPRETARE ȘI APLICARE ÎN MOD UNIFORM

Articolul 158

Sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la partea a doua

(1)   În cazul în care, într-o cauză care a început în primă instanță în termen de opt ani de la încheierea perioadei de tranziție în fața unei instanțe judecătorești din Regatul Unit, apare o întrebare privind interpretarea părții a doua din prezentul acord și în cazul în care instanța respectivă consideră că este necesară o decizie cu privire la această întrebare pentru a-i permite să se pronunțe în cauza respectivă, acea instanță poate solicita Curții de Justiție a Uniunii Europene să pronunțe o decizie preliminară cu privire la întrebarea în cauză.

Cu toate acestea, în cazul în care obiectul cauzei din fața instanței judecătorești din Regatul Unit îl constituie o decizie privind o cerere prezentată în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau (4) sau în temeiul articolului 19, se poate introduce o cerere de decizie preliminară numai în cazul în care cauza a fost inițiată în primă instanță în termen de opt ani de la data de la care se aplică articolul 19.

(2)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la cererile introduse în temeiul alineatului (1). Efectele juridice în Regatul Unit ale acestor decizii preliminare sunt aceleași cu efectele juridice ale deciziilor preliminare pronunțate în temeiul articolului 267 din TFUE în Uniune și în statele sale membre.

(3)   În cazul în care Comitetul mixt adoptă o decizie în conformitate cu articolul 132 alineatul (1), perioada de opt ani menționată la alineatul (1) al doilea paragraf se prelungește automat cu numărul corespunzător de luni cu care se prelungește perioada de tranziție.

Articolul 159

Monitorizarea punerii în aplicare și a executării părții a doua

(1)   În Regatul Unit, punerea în aplicare și executarea părții a doua este monitorizată de o autoritate independentă („Autoritatea”), care dispune de competențe echivalente celor ale Comisiei Europene acționând în temeiul tratatelor, pentru a efectua anchete din proprie inițiativă privind presupuse încălcări ale părții a doua de către autoritățile administrative ale Regatului Unit și pentru a primi plângeri din partea cetățenilor Uniunii și a membrilor familiei acestora în scopul efectuării acestor anchete. În urma unor astfel de plângeri, Autoritatea are, de asemenea, dreptul de a introduce o acțiune în justiție în fața unei instanțe competente din Regatul Unit în cadrul unei proceduri judiciare adecvate, în vederea obținerii unei reparații adecvate.

(2)   Comisia Europeană și Autoritatea informează anual Comitetul specializat privind drepturile cetățenilor menționat la articolul 165 alineatul (1) litera (a) cu privire la punerea în aplicare și executarea părții a doua în Uniune și, respectiv, în Regatul Unit. Informațiile furnizate includ, în special, măsurile luate pentru a pune în aplicare sau pentru a respecta partea a doua, precum și numărul și natura plângerilor primite.

(3)   Comitetul mixt evaluează funcționarea Autorității cel mai devreme la opt ani de la încheierea perioadei de tranziție. În urma unei astfel de evaluări, acesta poate decide, cu bună-credință, în temeiul articolului 164 alineatul (4) litera (f) și al articolului 166, că Regatul Unit poate desființa Autoritatea.

Articolul 160

Jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la anumite dispoziții ale părții a cincea

Fără a aduce atingere articolului 87 din prezentul acord, articolele 258, 260 și 267 din TFUE se aplică în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dreptului aplicabil al Uniunii menționat la articolul 136 și la articolul 138 alineatul (1) sau (2) din prezentul acord. În acest sens, orice trimitere la un stat membru efectuată la articolele 258, 260 și 267 din TFUE se interpretează ca incluzând Regatul Unit.

Articolul 161

Proceduri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene

(1)   În cazul în care o instanță judecătorească dintr-un stat membru sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la interpretarea prezentului acord în vederea pronunțării unei decizii preliminare, decizia instanței naționale care conține întrebarea respectivă îi este notificată Regatului Unit.

(2)   Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 267 din TFUE se aplică mutatis mutandis cererilor de pronunțare a unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene introduse în temeiul articolului 158 din prezentul acord.

Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică în ceea ce privește procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene și cererile de pronunțare a unei decizii preliminare introduse în conformitate cu articolul 160 din prezentul acord.

(3)   În cauzele cu care este sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu alineatul (1), cu articolele 158 și 160 din prezentul acord și cu articolul 12 din Protocolul privind zonele de suveranitate:

(a)

Regatul Unit poate să participe la procedura inițiată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în același mod ca un stat membru.

(b)

avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit au dreptul să reprezinte sau să acorde asistență oricăreia dintre părțile la o astfel de procedură inițiată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene; în acest caz, acești avocați beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din statele membre și care reprezintă o parte sau îi acordă asistență în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 162

Participarea Comisiei Europene la cauzele pendinte în Regatul Unit

În cazul în care interpretarea și executarea în mod uniform a prezentului acord impun acest lucru, Comisia Europeană poate prezenta observații scrise instanțelor judecătorești din Regatul Unit în cauzele pendinte în fața acestor instanțe referitoare la interpretarea acordului. Cu aprobarea instanței judecătorești respective, Comisia Europeană poate prezenta și observații orale. Comisia Europeană informează Regatul Unit cu privire la intenția sa de a prezenta observații înainte de a le prezenta formal.

Articolul 163

Dialogul periodic și schimbul de informații

Pentru a facilita interpretarea în mod uniform a prezentului acord și respectând pe deplin independența instanțelor, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și instanțele supreme ale Regatului Unit se angajează într-un dialog periodic, similar dialogului pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene îl întreține cu instanțele supreme din statele membre.

TITLUL II

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE

Articolul 164

Comitetul mixt

(1)   Se înființează un comitet mixt, alcătuit din reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit. Comitetul mixt este coprezidat de Uniune și de Regatul Unit.

(2)   Comitetul mixt se reunește la cererea Uniunii sau a Regatului Unit și, în orice caz, cel puțin o dată pe an. Comitetul mixt își stabilește programul și ordinea de zi a reuniunii de comun acord. Activitatea Comitetului mixt este reglementată de regulamentul de procedură prevăzut în anexa VIII la prezentul acord.

(3)   Comitetul mixt este responsabil de punerea în aplicare și executarea prezentului acord. Uniunea și Regatul Unit pot sesiza Comitetul mixt cu privire la orice aspect referitor la punerea în aplicare, executarea și interpretarea prezentului acord.

(4)   Comitetul mixt:

(a)

supraveghează și facilitează punerea în aplicare și executarea prezentului acord;

(b)

decide cu privire la sarcinile comitetelor specializate și supraveghează activitatea acestora;

(c)

caută modalități și metode adecvate pentru a preveni problemele care ar putea apărea în domeniile reglementate de prezentul acord sau pentru a soluționa litigiile care pot apărea cu privire la interpretarea și executarea prezentului acord;

(d)

examinează orice aspect de interes pentru un domeniu reglementat de prezentul acord;

(e)

adoptă decizii și formulează recomandări în conformitate cu articolul 166; și

(f)

adoptă modificări ale prezentului acord în cazurile prevăzute de prezentul acord.

(5)   Comitetul mixt poate:

(a)

delega responsabilități comitetelor specializate, cu excepția responsabilităților menționate la alineatul (4) literele (b), (e) și (f);

(b)

înființa comitete specializate, altele decât cele înființate prin articolul 165, pentru a asista Comitetul mixt în îndeplinirea sarcinilor sale;

(c)

modifica sarcinile atribuite comitetelor specializate și poate dizolva oricare dintre comitetele respective;

(d)

adopta, până la sfârșitul celui de-al patrulea an de la încheierea perioadei de tranziție, decizii de modificare a prezentului acord, cu excepția celor care privesc prima, a patra și a șasea parte, cu condiția ca astfel de modificări să fie necesare pentru corectarea erorilor, remedierea omisiunilor sau a altor deficiențe ori pentru soluționarea unor situații neprevăzute în momentul semnării prezentului acord și cu condiția ca astfel de decizii să nu poată aduce modificări elementelor esențiale ale prezentului acord;

(e)

adopta modificări ale regulamentului de procedură prevăzut în anexa VIII; și

(f)

lua alte măsuri în exercitarea funcțiilor sale, conform deciziilor Uniunii și ale Regatului Unit.

(6)   Comitetul mixt publică un raport anual privind funcționarea prezentului acord.

Articolul 165

Comitete specializate

(1)   Se înființează următoarele comitete specializate:

(a)

Comitetul privind drepturile cetățenilor;

(b)

Comitetul privind celelalte dispoziții de separare;

(c)

Comitetul privind aspectele referitoare la punerea în aplicare a Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord;

(d)

Comitetul privind aspectele referitoare la punerea în aplicare a Protocolului privind zonele de suveranitate în Cipru;

(e)

Comitetul privind aspectele referitoare la punerea în aplicare a Protocolului privind Gibraltar; și

(f)

Comitetul privind dispozițiile financiare.

În componența acestor comitete specializate intră reprezentanți ai Uniunii și reprezentanți ai Regatului Unit.

(2)   Activitatea comitetelor specializate este reglementată de regulamentul de procedură prevăzut în anexa VIII la prezentul acord.

În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord sau dacă nu se decide altfel de către copreședinți, comitetele specializate se întrunesc cel puțin o dată pe an. La cererea Uniunii, a Regatului Unit sau a Comitetului mixt, se pot organiza reuniuni suplimentare. Acestea sunt coprezidate de reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit. Comitetele specializate își stabilesc programul și ordinea de zi a reuniunii de comun acord. Comitetele specializate pot elabora proiecte de decizii și recomandări și le pot transmite spre adoptare Comitetului mixt.

(3)   Uniunea și Regatul Unit se asigură că reprezentanții lor respectivi în cadrul comitetelor specializate au expertiza corespunzătoare cu privire la chestiunile aflate în discuție.

(4)   Comitetele specializate informează Comitetul mixt cu privire la programul și ordinea de zi cu suficient timp înaintea reuniunilor acestora și raportează Comitetului mixt cu privire la rezultatele și concluziile fiecărei reuniuni. Înființarea sau existența unui comitet specializat nu împiedică Uniunea sau Regatul Unit să sesizeze direct Comitetul mixt cu privire la orice aspect.

Articolul 166

Decizii și recomandări

(1)   În sensul prezentului acord, Comitetul mixt are competența de a adopta decizii cu privire la toate aspectele pe care le prevede prezentul acord și de a formula recomandări adecvate adresate Uniunii și Regatului Unit.

(2)   Deciziile adoptate de Comitetul mixt sunt obligatorii pentru Uniune și pentru Regatul Unit, iar Uniunea și Regatul Unit pun în aplicare deciziile respective. Deciziile au același efect juridic ca și prezentul acord.

(3)   Comitetul mixt își adoptă deciziile și își formulează recomandările de comun acord.

TITLUL III

SOLUȚIONAREA LITIGIILOR

Articolul 167

Cooperare

Uniunea și Regatul Unit depun în orice moment toate eforturile pentru a conveni cu privire la interpretarea și executarea prezentului acord și întreprind tot ceea ce este necesar, prin cooperare și consultări, pentru a ajunge la o soluționare reciproc satisfăcătoare a oricărei chestiuni care ar putea afecta funcționarea acordului.

Articolul 168

Exclusivitate

Pentru orice litigiu între Uniune și Regatul Unit apărut în legătură cu prezentul acord, Uniunea și Regatul Unit recurg numai la procedurile prevăzute de prezentul acord.

Articolul 169

Consultări și comunicări în cadrul Comitetului mixt

(1)   Uniunea și Regatul Unit depun eforturi pentru a soluționa orice litigiu legat de interpretarea și executarea dispozițiilor prezentului acord prin inițierea de consultări în cadrul Comitetului mixt, cu bună credință, cu scopul de a ajunge la o soluție care să fie agreată de toate părțile. O parte care dorește să inițieze consultări transmite o notificare scrisă Comitetului mixt.

(2)   Orice comunicare sau notificare între Uniune și Regatul Unit prevăzută în prezentul titlu se efectuează în cadrul Comitetului mixt.

Articolul 170

Inițierea procedurii de arbitraj

(1)   Fără a aduce atingere articolului 160, în cazul în care nu s-a ajuns la nicio soluție agreată de toate părțile în termen de trei luni de la transmiterea unei notificări scrise Comitetului mixt în conformitate cu articolul 169 alineatul (1), Uniunea sau Regatul Unit poate solicita instituirea unei comisii de arbitraj. O astfel de cerere se adresează în scris celeilalte părți și Biroului Internațional al Curții Permanente de Arbitraj. În cerere se identifică obiectul litigiului care urmează să fie supus atenției comisiei de arbitraj, precum și un rezumat al argumentelor juridice în sprijinul cererii.

(2)   Uniunea și Regatul Unit pot conveni ca instituirea unei comisii de arbitraj să poată fi solicitată înainte de expirarea termenului prevăzut la alineatul (1).

Articolul 171

Instituirea comisiei de arbitraj

(1)   Comitetul mixt întocmește, cel târziu până la încheierea perioadei de tranziție, o listă cu 25 de persoane care doresc și sunt capabile să fie membre ale unei comisii de arbitraj. În acest scop, Uniunea și Regatul Unit propun fiecare zece persoane. Uniunea și Regatul Unit propun, de asemenea, în comun o listă cu cinci persoane care să exercite funcția de președinte al comisiei de arbitraj. Comitetul mixt se asigură că în orice moment lista respectă aceste cerințe.

(2)   Lista întocmită în conformitate cu alineatul (1) conține numai persoane care prezintă toate garanțiile de independență, care dețin calificările necesare pentru a fi numite în cadrul celui mai înalt for judiciar din țările lor respective sau care sunt jurisconsulți a căror competență este recunoscută și care dețin cunoștințe specializate sau au experiență în dreptul Uniunii și în dreptul internațional public. Lista respectivă nu conține persoane care au statut de membri, funcționari sau alți agenți ai instituțiilor Uniunii, ai autorităților publice ale unui stat membru sau ai guvernului Regatului Unit.

(3)   O comisie de arbitraj este alcătuită din cinci membri.

(4)   Comisia de arbitraj se instituie în conformitate cu alineatele (5) și (6) în termen de 15 zile de la data prezentării unei cereri în conformitate cu articolul 170.

(5)   Uniunea și Regatul Unit numesc fiecare doi membri dintre persoanele de pe lista întocmită în conformitate cu alineatul (1). Președintele este selectat prin consens de către membrii comisiei din rândul persoanelor propuse în comun de Uniune și de Regatul Unit pentru a exercita funcția de președinte.

În cazul în care membrii comisiei nu pot ajunge la un acord cu privire la selecția președintelui în termenul prevăzut la alineatul (4), Uniunea sau Regatul Unit poate solicita Secretarului General al Curții Permanente de Arbitraj să selecteze președintele prin tragere la sorți dintre persoanele propuse în comun de către Uniune și Regatul Unit pentru a exercita funcția de președinte.

(6)   Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj selectează președintele astfel cum se menționează la alineatul (5) al doilea paragraf în termen de cinci zile de la primirea cererii menționate la alineatul (5). Reprezentanții Uniunii și ai Regatului Unit au dreptul de a fi prezenți cu ocazia efectuării acestei selecții.

(7)   Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care procedura de selecție este încheiată.

(8)   În cazul în care lista menționată la alineatul (1) nu a fost întocmită până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (4), Uniunea și Regatul Unit propun fiecare, în termen de cinci zile, două persoane ca membri ai comisiei. În cazul în care au fost propuse persoane în conformitate cu alineatul (1), membrii sunt nominalizați din rândul persoanelor respective. Președintele este apoi numit în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (5). În cazul în care, în termen de alte cinci zile, Uniunea și Regatul Unit nu au propus în comun cel puțin o persoană care să exercite funcția de președinte, Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj are la dispoziție cinci zile pentru a propune, în consultare cu Uniunea și cu Regatul Unit, un președinte care să îndeplinească cerințele de la alineatul (2). Cu excepția cazului în care fie Uniunea, fie Regatul Unit prezintă obiecții cu privire la propunerea respectivă în termen de cinci zile, se numește persoana propusă de Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj.

(9)   În cazul în care nu se instituie o comisie de arbitraj în termen de trei luni de la data prezentării cererii în temeiul articolul 170, Secretarul General al Curții Permanente de Arbitraj, în urma unei cereri prezentate fie de Uniune, fie de Regatul Unit, are la dispoziție 15 zile de la data prezentării cererii pentru a numi în calitate de membri ai comisiei de arbitraj, după consultarea Uniunii și a Regatului Unit, persoanele care îndeplinesc cerințele de la alineatul (2) de la prezentul articol.

Articolul 172

Regulamentul de procedură

Procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute în prezentul titlu sunt reglementate de regulamentul de procedură prevăzut în partea A din anexa IX („Regulamentul de procedură”), iar Comitetul mixt reexaminează permanent funcționarea respectivelor proceduri de soluționare a litigiilor și poate modifica regulamentul de procedură.

Articolul 173

Calendarul procedurii în fața comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa Uniunii, Regatului Unit și Comitetului mixt în termen de 12 luni de la data instituirii comisiei de arbitraj. În cazul în care comisia de arbitraj consideră că nu poate respecta acest termen, președintele său notifică acest lucru în scris Uniunii și Regatului Unit, precizând motivele întârzierii și data la care comisia intenționează să își încheie activitatea.

(2)   În termen de 10 zile de la instituirea comisiei de arbitraj, Uniunea sau Regatul Unit poate prezenta o cerere motivată invocând caracterul urgent al cazului. În acest caz, comisia de arbitraj pronunță o hotărâre privind caracterul urgent al cazului în termen de 15 zile de la primirea unei astfel de cereri. În cazul în care a constatat caracterul urgent al cazului, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a notifica hotărârea sa Uniunii și Regatului Unit în termen de șase luni de la data instituirii sale.

Articolul 174

Litigii care ridică probleme referitoare la interpretarea dreptului Uniunii

(1)   În cazul în care un litigiu supus spre soluționare comisiei de arbitraj în conformitate cu prezentul titlu ridică o problemă de interpretare a unui concept de drept al Uniunii, o problemă de interpretare a unei dispoziții din dreptul Uniunii menționate în prezentul acord sau o problemă referitoare la respectarea de către Regatul Unit a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 89 alineatul (2), comisia de arbitraj nu se pronunță cu privire la o astfel de problemă. Într-un astfel de caz, comisia de arbitraj solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu privire la problema în cauză. Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să pronunțe o astfel de hotărâre, care este obligatorie pentru comisia de arbitraj.

Comisia de arbitraj prezintă cererea menționată la primul paragraf după audierea părților.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf prima teză, în cazul în care consideră că trebuie prezentată o cerere în conformitate cu alineatul (1), Uniunea sau Regatul Unit poate sesiza comisia de arbitraj în acest sens. În acest caz, comisia de arbitraj transmite cererea mai departe în conformitate cu alineatul (1), cu excepția cazului în care problema ridicată nu se referă la interpretarea unui concept de drept al Uniunii, la interpretarea unei dispoziții din dreptul Uniunii menționată în prezentul acord sau la respectarea de către Regatul Unit a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 89 alineatul (2). Comisia de arbitraj își motivează evaluarea. În termen de 10 zile de la această evaluare, oricare dintre părți poate solicita comisiei de arbitraj să își revizuiască evaluarea și se organizează o audiere în termen de 15 zile de la cererea adresată părților de a fi audiate pe această temă. Comisia de arbitraj își motivează evaluarea.

(3)   În cazurile menționate la alineatele (1) și (2), termenele prevăzute la articolul 173 se suspendă până la pronunțarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene. Comisia de arbitraj nu are obligația să se pronunțe într-un termen mai scurt de 60 de zile de la data la care Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a pronunțat hotărârea.

(4)   Articolul 161 alineatul (2) primul paragraf și articolul 161 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis procedurilor inițiate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 175

Respectarea hotărârii comisiei de arbitraj

Hotărârea comisiei de arbitraj este obligatorie pentru Uniune și pentru Regatul Unit. Uniunea și Regatul Unit iau toate măsurile necesare pentru a respecta cu bună-credință hotărârea comisiei de arbitraj și depun eforturi pentru a ajunge la un acord asupra perioadei de timp necesare pentru respectarea hotărârii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 176.

Articolul 176

Perioada rezonabilă de timp necesară pentru respectare

(1)   În termen de cel mult 30 de zile de la data la care comisia de arbitraj a notificat hotărârea Uniunii și Regatului Unit, în cazul în care comisia s-a pronunțat în favoarea reclamantului, pârâtul informează reclamantul cu privire la perioada de timp pe care o consideră necesară pentru respectarea hotărârii („perioada rezonabilă de timp”).

(2)   În cazul în care există un dezacord între Uniune și Regatul Unit cu privire la perioada rezonabilă de timp necesară pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj, reclamantul poate solicita comisiei inițiale de arbitraj, în scris, în termen de 40 de zile de la notificarea efectuată de pârât în temeiul alineatului (1), să stabilească durata perioadei rezonabile de timp. Această cerere se notifică, în același timp, pârâtului. În termen de 40 de zile de la data prezentării cererii, comisia de arbitraj notifică Uniunii și Regatului Unit decizia sa referitoare la perioada de timp necesară pentru respectarea hotărârii.

(3)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere prezentată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. Termenul pentru notificarea deciziei este de 60 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(4)   Pârâtul informează în scris reclamantul asupra progreselor înregistrate pentru a se conforma hotărârii comisiei de arbitraj menționate la articolul 173 cu cel puțin o lună înainte de expirarea perioadei rezonabile de timp.

(5)   Perioada rezonabilă de timp poate fi prelungită prin acordul comun al Uniunii și al Regatului Unit.

Articolul 177

Reexaminarea măsurilor adoptate pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj

(1)   Pârâtul informează reclamantul, înainte de sfârșitul perioadei rezonabile de timp, cu privire la orice măsură pe care a adoptat-o pentru respectarea hotărârii comisiei de arbitraj.

(2)   În cazul în care, la încheierea perioadei rezonabile de timp, reclamantul consideră că pârâtul nu a respectat hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, reclamantul poate solicita în scris comisiei inițiale de arbitraj să se pronunțe în această privință. Comisia de arbitraj notifică Uniunii și Regatului Unit hotărârea sa în termen de 90 de zile de la data prezentării cererii.

(3)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere prezentată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. Termenul pentru notificarea hotărârii este de 60 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(4)   În cazul în care un caz sesizat comisiei de arbitraj în temeiul alineatului (2) ridică o problemă de interpretare a unui concept de drept al Uniunii sau o problemă de interpretare a unei dispoziții din dreptul Uniunii la care se face referire în prezentul acord, articolul 174 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 178

Măsuri corective temporare în caz de nerespectare

(1)   În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște, în conformitate cu articolul 177 alineatul (2), că pârâtul nu a respectat hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, la cererea reclamantului, comisia de arbitraj poate impune reclamantului plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu. La stabilirea sumei forfetare sau a penalității cu titlu cominatoriu, comisia de arbitraj ține seama de gravitatea nerespectării și a încălcării inițiale a obligațiilor, precum și de durata perioadei nerespectării și a încălcării inițiale a obligațiilor.

(2)   În cazul în care, la o lună de la hotărârea comisiei de arbitraj menționată la alineatul (1), pârâtul nu a plătit niciun fel de sumă forfetară sau penalitate cu titlu cominatoriu care i-a fost impusă sau în cazul în care, la șase luni de la hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 177 alineatul (2), pârâtul continuă să nu respecte hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, reclamantul are dreptul, după notificarea pârâtului, să suspende îndeplinirea obligațiilor care decurg din:

(a)

orice dispoziție a prezentului acord, alta decât cele cuprinse în partea a doua; sau

(b)

dispoziții ale oricărui alt acord între Uniune și Regatul Unit, în condițiile prevăzute de acordul respectiv.

În notificare se precizează dispozițiile pe care reclamantul intenționează să le suspende. Înainte de a decide să suspende dispoziții dintr-un acord menționat la litera (b), reclamantul analizează mai întâi dacă suspendarea dispoziției din prezentul acord în conformitate cu litera (a) ar reprezenta un răspuns adecvat la încălcarea respectivă. Orice suspendare trebuie să fie proporțională cu încălcarea obligației în cauză, ținând seama de gravitatea încălcării și de drepturile în cauză și, în cazul în care suspendarea se bazează pe faptul că pârâtul continuă să nu respecte hotărârea comisiei de arbitraj menționată la articolul 173, ținând seama dacă a fost impusă sau nu o penalitate cominatorie și dacă aceasta a fost plătită ori este în curs de a fi plătită.

Reclamantul poate aplica suspendarea în orice moment, dar nu mai devreme de 10 zile de la data notificării, cu excepția cazului în care pârâtul a solicitat aplicarea procedurii de arbitraj în temeiul alineatului (3).

(3)   În cazul în care consideră că amploarea suspendării prevăzute în notificarea menționată la alineatul (2) nu este proporțională, pârâtul poate solicita în scris comisiei inițiale de arbitraj să pronunțe o hotărâre în această privință. O astfel de cerere se notifică reclamantului înainte de expirarea termenului de 10 zile menționat la alineatul (2). Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa Uniunii și Regatului Unit în termen de 60 de zile de la data prezentării cererii. Obligațiile nu se suspendă până când comisia de arbitraj nu și-a notificat hotărârea, iar orice suspendare trebuie să se conformeze hotărârii comisiei de arbitraj.

(4)   În cazul în care comisia de arbitraj inițială sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere formulată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. Într-un astfel de caz, termenul pentru notificarea hotărârii este de 90 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(5)   Suspendarea îndeplinirii obligațiilor este temporară și se aplică numai până în momentul retragerii sau al modificării oricărei măsuri considerate incompatibile cu dispozițiile prezentului acord, astfel încât să se asigure conformitatea cu dispozițiile prezentului acord, sau până când Uniunea și Regatul Unit convin să soluționeze în alt mod litigiul.

Articolul 179

Reexaminarea măsurilor adoptate ulterior măsurilor corective temporare

(1)   În cazul în care reclamantul și-a suspendat îndeplinirea unor obligații în conformitate cu articolul 178 sau în cazul în care comisia de arbitraj a impus pârâtului plata unei penalități cominatorii în conformitate cu articolul 178 alineatul (1), pârâtul îi notifică reclamantului orice măsură pe care a adoptat-o pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj și cererea sa cu privire la încetarea suspendării de către reclamant a îndeplinirii obligațiilor sale sau cu privire la încetarea plății penalității cu titlu cominatoriu.

(2)   În cazul în care Uniunea și Regatul Unit nu ajung la un acord cu privire la eficacitatea măsurii notificate de a asigura respectarea de către pârât a dispozițiilor prezentului acord în termen de 45 de zile de la data transmiterii notificării, oricare dintre părți poate solicita în scris comisiei inițiale de arbitraj să pronunțe o hotărâre în această privință. Această cerere se notifică, în același timp, celeilalte părți. Hotărârea comisiei de arbitraj se notifică Uniunii și Regatului Unit, precum și Comitetului mixt în termen de 75 de zile de la data prezentării cererii.

În cazul în care comisia de arbitraj hotărăște că pârâtul respectă dispozițiile prezentului acord sau în cazul în care, în termen de 45 de zile de la transmiterea notificării menționate la alineatul (1), reclamantul nu solicită comisiei inițiale de arbitraj să se pronunțe cu privire la această chestiune:

(a)

suspendarea îndeplinirii obligațiilor încetează în termen de 15 zile de la hotărârea comisiei de arbitraj sau de la încheierea perioadei de 45 de zile;

(b)

plata penalității cominatorii încetează în ziua următoare hotărârii comisiei de arbitraj sau încheierii perioadei de 45 de zile.

(3)   În cazul în care comisia inițială de arbitraj sau unii dintre membrii acesteia nu pot să se întrunească din nou pentru a analiza o cerere formulată în temeiul alineatului (2), se instituie o nouă comisie de arbitraj, în conformitate cu articolul 171. În acest caz, termenul pentru notificarea hotărârii este de 90 de zile de la data instituirii noii comisii de arbitraj.

(4)   În cazul în care un caz sesizat comisiei de arbitraj în temeiul alineatului (2) ridică o problemă de interpretare a unui concept de drept al Uniunii sau o problemă de interpretare a unei dispoziții din dreptul Uniunii la care se face referire în prezentul acord, articolul 174 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 180

Deciziile și hotărârile comisiei de arbitraj

(1)   Comisia de arbitraj depune toate eforturile necesare pentru ca deciziile sale să fie luate prin consens. Cu toate acestea, în cazul în care nu poate lua o decizie prin consens, chestiunea în cauză se decide prin vot majoritar. În nicio situație însă opiniile divergente ale membrilor comisiei de arbitraj nu se dau publicității.

(2)   Orice hotărâre a comisiei de arbitraj este obligatorie pentru Uniune și pentru Regatul Unit. Hotărârea prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor relevante din prezentul acord și justificarea oricăreia dintre constatările și concluziile sale. Uniunea și Regatul Unit pun la dispoziția publicului în întregime hotărârile și deciziile comisiei de arbitraj, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

Articolul 181

Membrii comisiei de arbitraj

(1)   Membrii comisiei de arbitraj sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu, nu acceptă instrucțiuni de la nicio organizație sau administrație centrală și au obligația să se conformeze codului de conduită prevăzut în partea B a anexei IX. Comitetul mixt poate aduce modificări codului de conduită.

(2)   Membrii comisiei de arbitraj beneficiază, din momentul instituirii acesteia, de imunitate de jurisdicție în Uniune și în Regatul Unit pentru actele îndeplinite de aceștia în exercitarea funcțiilor lor în cadrul comisiei de arbitraj.

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 182

Protocoale și anexe

Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord, Protocolul privind zonele de suveranitate în Cipru, Protocolul privind Gibraltar și anexele I-IX fac parte integrantă din prezentul acord.

Articolul 183

Texte autentice și depozitarul

Prezentul acord este întocmit într-un singur exemplar original în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, textele în fiecare din aceste limbi fiind egal autentice.

Secretarul general al Consiliului este depozitarul prezentului acord.

Articolul 184

Negocierile privind relațiile viitoare

Uniunea și Regatul Unit depun toate eforturile, cu bună-credință și cu respectarea deplină a regimurilor lor legale interne, să ia măsurile necesare pentru negocierea cu promptitudine a acordurilor care reglementează relațiile lor viitoare menționate în Declarația politică din 17 octombrie 2019 și să desfășoare procedurile aferente pentru ratificarea sau încheierea acordurilor respective, astfel încât să garanteze executarea acestor acorduri, în măsura posibilului, din momentul încheierii perioadei de tranziție.

Articolul 185

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul acord intră în vigoare la una dintre datele următoare, luându-se în considerare data cea mai apropiată:

(a)

ziua următoare datei la care se încheie termenul prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE, astfel cum a fost prelungit de Consiliul European de comun acord cu Regatul Unit, cu condiția ca, înaintea datei respective, depozitarul prezentului acord să fi primit notificările scrise din partea Uniunii și a Regatului Unit cu privire la încheierea procedurilor interne necesare;

(b)

prima zi a lunii următoare primirii de către depozitarul prezentului acord a ultimei notificări scrise menționate la litera (a).

În cazul în care, înainte de încheierea termenului prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE, astfel cum a fost prelungit de Consiliul European de comun acord cu Regatul Unit, depozitarul prezentului acord nu a primit notificările scrise menționate la litera (a), prezentul acord nu intră în vigoare.

Atunci când transmite notificarea scrisă menționată la primul paragraf, Uniunea poate declara, cu privire la orice stat membru care a invocat motive legate de principiile fundamentale ale dreptului intern al statului membru respectiv, că, în cursul perioadei de tranziție, pe lângă motivele de neexecutare a unui mandat european de arestare menționat în Decizia-cadru 2002/584/JAI, autoritățile judiciare de executare din statul membru respectiv pot refuza predarea propriilor resortisanți către Regatul Unit în temeiul unui mandat european de arestare. Într-un astfel de caz, Regatul Unit poate declara, în termen de cel mult o lună de la data primirii declarației Uniunii, că autoritățile sale judiciare de executare pot refuza predarea propriilor resortisanți către statul membru respectiv.

Partea a doua și partea a treia, cu excepția articolului 19, a articolului 34 alineatul (1), a articolului 44, a articolului 96 alineatul (1), precum și a titlului I din partea a șasea și a articolelor 169-181 se aplică din momentul încheierii perioadei de tranziție.

Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord se aplică de la încheierea perioadei de tranziție, cu excepția următoarelor dispoziții ale protocolului respectiv care se aplică de la intrarea în vigoare a prezentului acord:

articolul 1;

articolul 5 alineatul (2) al treilea, al patrulea și al șaselea paragraf;

articolul 5 alineatul (3) a doua teză;

articolul 10 alineatul (2) ultima teză;

articolul 12 alineatul (3);

articolul 13 alineatul (8);

articolul 14;

articolul 15 alineatele (1) – (4) și alineatul (6);

articolul 19;

primul alineat din anexa 6;

Protocolul referitor la zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în Cipru, cu excepția articolului 11, se aplică din momentul încheierii perioadei de tranziție.

Protocolul privind Gibraltar, cu excepția articolului 1, încetează să se aplice din momentul încheierii perioadei de tranziție.

Întocmit la ....

 


(1)  JO C 23, 28.1.1983, p. 1.

(2)  JO C 306, 17.12.2007, p. 270.

(3)  Anguilla, Bermuda, Teritoriul Britanic din Antarctica, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Montserrat, Pitcairn, Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha, Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud, precum și Insulele Turks și Caicos.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(5)  Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).

(7)  Noțiunea de „încredințare” trebuie interpretată în conformitate cu articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Prin urmare, aceasta acoperă încredințarea dobândită prin hotărâre judecătorească, în temeiul legii sau printr-un acord în vigoare.

(8)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).

(9)  Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).

(10)  Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (JO L 77, 14.3.1998, p. 36).

(11)  Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).

(12)  Directiva 74/556/CEE a Consiliului din 4 iunie 1974 de stabilire a normelor de aplicare privind măsurile tranzitorii din domeniul activităților de comerț și de distribuție a produselor toxice și activităților de utilizare profesională a acestor produse, inclusiv activitățile de intermediari (JO L 307, 18.11.1974, p. 1).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie (JO L 124, 20.5.2003, p. 1).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).

(16)  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, 5.7.1971, p. 2).

(17)  Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității (JO L 74, 27.3.1972, p. 1).

(18)  Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).

(19)  Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(21)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(22)  Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).

(23)  Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(24)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).

(25)  Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).

(26)  Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105).

(27)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 29).

(28)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei (JO L 168, 7.6.2014, p. 39).

(29)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).

(30)  Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, p. 23).

(31)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 77, 23.3.2011, p. 1).

(32)  Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).

(33)  Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO L 154, 16.6.2017, p. 1).

(34)  Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1).

(35)  Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, 1.9.1994, p. 1).

(36)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(37)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(38)  Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).

(39)  Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (JO L 84, 20.3.2014, p. 14).

(40)  Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 336, 23.12.2015, p. 1).

(41)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(42)  Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (JO L 193, 24.7.2009, p. 60).

(43)  Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20).

(44)  Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare (JO L 198, 8.8.1996, p. 30).

(45)  Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, 16.6.2009, p. 1).

(46)  JO C 197, 12.7.2000, p. 3.

(47)  JO C 326, 21.11.2001, p. 2.

(48)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).

(49)  Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, p. 45).

(50)  Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (JO L 76, 22.3.2005, p. 16).

(51)  Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 7 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (JO L 328, 24.11.2006, p. 54).

(52)  Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO L 327, 5.12.2008, p. 27).

(53)  Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal (JO L 220, 15.8.2008, p. 32).

(54)  Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 privind organizarea și conținutul schimbului de informații extrase din cazierele judiciare între statele membre (JO L 93, 7.4.2009, p. 23).

(55)  Decizia 2009/316/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 de instituire a Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) în aplicarea articolului 11 din Decizia-cadru 2009/315/JAI (JO L 93, 7.4.2009, p. 33).

(56)  Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (JO L 294, 11.11.2009, p. 20).

(57)  Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JO L 335, 17.12.2011, p. 1).

(58)  Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție (JO L 338, 21.12.2011, p. 2).

(59)  Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (JO L 130, 1.5.2014, p. 1).

(60)  Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă (JO L 162, 20.6.2002, p. 1).

(61)  Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate (JO L 63, 6.3.2002, p. 1).

(62)  Convenția pentru punerea în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor membre ale Uniunii Economice Benelux, Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 239, 22.9.2000, p. 19).

(63)  JO C 24, 23.1.1998, p. 2.

(64)  Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații (JO L 271, 24.10.2000, p. 4).

(65)  Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 386, 29.12.2006, p. 89).

(66)  Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO L 205, 7.8.2007, p. 63).

(67)  Decizia 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile (JO L 332, 18.12.2007, p. 103).

(68)  Directiva (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave (JO L 119, 4.5.2016, p. 132).

(69)  Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).

(70)  Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).

(71)  Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, p. 6).

(72)  Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).

(73)  Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).

(74)  Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO L 7, 10.1.2009, p. 1).

(75)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(76)  Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).

(77)  Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate (JO L 143, 30.4.2004, p. 15).

(78)  Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (JO L 141, 5.6.2015, p. 19).

(79)  Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, 30.12.2006, p. 1).

(80)  Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (JO L 199, 31.7.2007, p. 1).

(81)  Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (JO L 181, 29.6.2013, p. 4).

(82)  Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO L 324, 10.12.2007, p. 79).

(83)  Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (JO L 174, 27.6.2001, p. 1).

(84)  Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială (JO L 174, 27.6.2001, p. 25).

(85)  Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii (JO L 26, 31.1.2003, p. 41).

(86)  Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).

(87)  Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 261, 6.8.2004, p. 15).

(88)  JO L 299, 16.11.2005, p. 62.

(89)  JO L 300, 17.11.2005, p. 55.

(90)  Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).

(91)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(92)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(93)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

(94)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).

(95)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(96)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(97)  Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind achizițiile publice (CPV) (JO L 340, 16.12.2002, p. 1).

(98)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).

(99)  Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (JO L 364, 12.12.1992, p. 7).

(100)  Directiva 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității (JO L 272, 25.10.1996, p. 36).

(101)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3).

(102)  Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor (JO L 57, 3.3.2017, p. 1).

(103)  Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, 30.12.1989, p. 33).

(104)  Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, 23.3.1992, p. 14).

(105)  Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive (JO L 199, 2.8.2011, p. 48).

(106)  Regulamentul (Euratom) nr. 302/2005 al Comisiei din 8 februarie 2005 privind aplicarea garanțiilor nucleare Euratom (JO L 54, 28.2.2005, p. 1).

(107)  Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (JO L 134, 29.5.2009, p. 1).

(108)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 248, 24.9.2015, p. 9).

(109)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(110)  Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO L 123, 27.4.2004, p. 18).

(111)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(112)  Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).

(113)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

(114)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(115)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(116)  Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195).

(117)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1).

(118)  Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 140, 5.6.2009, p. 1).

(119)  Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 produse de vehiculele ușoare (JO L 145, 31.5.2011, p. 1).

(120)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 293/2012 al Comisiei din 3 aprilie 2012 privind monitorizarea și raportarea datelor referitoare la înmatricularea vehiculelor utilitare ușoare noi în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 98, 4.4.2012, p. 1).

(121)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

(122)  Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).

(123)  Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei (JO L 122, 3.5.2013, p. 1.).

(124)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 749/2014 al Comisiei din 30 iunie 2014 privind structura, formatul, procedurile de transmitere și revizuirea informațiilor raportate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 203, 11.7.2014, p. 23).

(125)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1191/2014 al Comisiei din 30 octombrie 2014 de stabilire a formatului și mijloacelor de prezentare a raportului menționat la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind gazele fluorurate cu efect de seră (JO L 318, 5.11.2014, p. 5).

(126)  Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1).

(127)  Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004 (JO L 121, 8.5.2012, p. 1).

(128)  Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).

(129)  Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 al Consiliului din 25 martie 1969 de stabilire a categoriilor de funcționari și agenți ai Comunităților Europene cărora li se aplică dispozițiile articolului 12, ale articolului 13 al doilea paragraf și ale articolului 14 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților (JO L 74, 27.3.1969, p. 1).

(130)  Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO L 262, 7.10.2005, p. 1).

(131)  Statutul funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului of 29 februarie 1968 privind Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și de instituire a măsurilor speciale provizorii aplicabile funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(132)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(133)  Decizia Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2004/3) (2004/258/CE) (JO L 80, 18.3.2004, p. 42).

(134)  JO L 212, 17.8.1994, p. 3.

(135)  Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului din 11 decembrie 2017 de stabilire a cooperării structurate permanente (PESCO) și de adoptare a listei statelor membre participante (JO L 331, 14.12.2017, p. 57).

(136)  Este vorba, în special, de articolele 7 și 30, articolul 42 alineatul (4), articolul 48 alineatele (2)–(6) și de articolul 49 din TUE și de articolul 25, articolul 76 litera (b), articolul 82 alineatul (3), articolul 83 alineatul (3), articolul 86 alineatul (1), articolul 87 alineatul (3), articolul 135, articolul 218 alineatul (8), articolul 223 alineatul (1) și articolele 262, 311 și 341 din TFUE.

(137)  Uniunea va notifica celorlalte părți la aceste acorduri că, în perioada de tranziție, Regatul Unit trebuie să fie tratat ca stat membru în sensul acordurilor respective.

(138)  În cazul acestei prelungiri, Uniunea va notifica acest lucru celorlalte părți la acordurile internaționale.

(139)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(140)  Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată (JO L 155, 7.6.1989, p. 9).

(141)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1287/2003 al Consiliului din 15 iulie 2003 privind armonizarea venitului național brut la prețurile pieței (Regulamentul VNB) (JO L 181, 19.7.2003, p. 1).

(142)  Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2018/195 a Comisiei din 8 februarie 2018 de stabilire a unor formulare pentru raportarea fraudelor și neregularităților care afectează drepturile asupra resurselor proprii tradiționale și pentru inspecțiile în materie de resurse proprii tradiționale în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (JO L 36, 9.2.2018, p. 33).

(143)  Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2018/194 a Comisiei din 8 februarie 2018 de stabilire a unor modele pentru situația conturilor privind drepturile asupra resurselor proprii și a unui formular pentru rapoartele privind sumele nerecuperabile corespunzătoare drepturilor asupra resurselor proprii în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (JO L 36, 9.2.2018, p. 20).

(144)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(145)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(146)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

(147)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

(148)  Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).

(149)  Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD (JO L 249, 27.9.2017, p. 1).

(150)  Regulamentul nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom al Consiliului din 25 iulie 1967 de stabilire a regimului financiar al președintelui și membrilor Comisiei, al președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție (JO P 187, 8.8.1967, p. 1).

(151)  Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO L 262, 7.10.2005, p. 1).

(152)  Regulamentul (UE) 2016/300 al Consiliului din 29 februarie 2016 de stabilire a regimului financiar al persoanelor care ocupă o funcție publică de rang înalt în cadrul UE (JO L 58, 4.3.2016, p. 1).

(153)  Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1).

(154)  Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

(155)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (JO L 145, 10.6.2009, p. 10).

(156)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 al Consiliului din 31 octombrie 1994 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (JO L 293, 12.11.1994, p. 1).

(157)  Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii (JO L 135, 8.5.2014, p. 1).

(158)  Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi pentru proiecte din afara Uniunii și de abrogare a Deciziei nr. 633/2009/CE (JO L 280, 27.10.2011, p. 1).

(159)  Acord intern între reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 210, 6.8.2013, p. 1).

(160)  Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului din 2 martie 2015 privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (JO L 58, 3.3.2015, p. 1).

(161)  Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (JO L 58, 3.3.2015, p. 17).

(162)  JO L 25, 30.1.1976, p. 168.

(163)  JO L 347, 22.12.1980, p. 210.

(164)  JO L 86, 31.3.1986, p. 210.

(165)  JO L 229, 17.8.1991, p. 288.

(166)  JO L 156, 29.5.1998, p. 108.

(167)  JO L 317, 15.12.2000, p. 355.

(168)  JO L 247, 9.9.2006, p. 32.

(169)  Decizia Comisiei din 20 octombrie 2015 de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al Uniunii Europene pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa, [C(2015)7293].

(170)  Decizia Comisiei din 24 noiembrie 2015 privind coordonarea acțiunilor Uniunii și ale statelor membre prin intermediul unui mecanism de coordonare – Instrumentul pentru refugiați destinat Turciei (JO C 407, 8.12.2015, p. 8).

(171)  Decizia (UE) 2016/1353 a Consiliului din 4 august 2016 privind normele financiare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Deciziei 2007/643/PESC (JO L 219, 12.8.2016, p. 98).

(172)  Decizia 2014/75/PESC a Consiliului din 10 februarie 2014 privind Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (JO L 41, 12.2.2014, p. 13).

(173)  Decizia 2014/401/PESC a Consiliului din 26 iunie 2014 privind Centrul Satelitar al Uniunii Europene și de abrogare a Acțiunii comune 2001/555/PESC privind înființarea Centrului Satelitar al Uniunii Europene (JO L 188, 27.6.2014, p. 73).


PROTOCOALE


 


PROTOCOL PRIVIND IRLANDA/IRLANDA DE NORD

Uniunea și Regatul Unit,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile istorice și caracterul durabil al relațiilor bilaterale dintre Irlanda și Regatul Unit,

REAMINTIND că retragerea Regatului Unit din Uniune constituie o încercare majoră și unică pentru insula Irlanda și reafirmând faptul că realizările, beneficiile și angajamentele procesului de pace vor continua să fie de o importanță supremă pentru pacea, stabilitatea și reconcilierea acestei insule,

RECUNOSCÂND că este necesar ca circumstanțele unice ale insulei Irlanda să fie tratate prin intermediul unei soluții unice, astfel încât să se asigure retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniune,

AFIRMÂND că Acordul din Vinerea Mare, cunoscut și sub denumirea de Acordul de la Belfast, încheiat la 10 aprilie 1998 între Guvernul Regatului Unit, Guvernul Irlandei și ceilalți participanți la negocierile multipartite (denumit în continuare „Acordul din 1998”), care este anexat la Acordul dintre Regatul Unit și Irlanda din aceeași dată („Acordul dintre Regatul Unit și Irlanda”), inclusiv acordurile și dispozițiile ulterioare de punere în aplicare, ar trebui să fie protejat în toate elementele sale,

RECUNOSCÂND locul central ocupat de cooperarea dintre Irlanda de Nord și Irlanda în Acordul din 1998 și importanța sa determinantă pentru procesul de reconciliere și de normalizare a relațiilor de pe insula Irlanda și reamintind rolurile, funcțiile și garanțiile Organului Executiv al Irlandei de Nord, ale Adunării Irlandei de Nord și ale Consiliului Ministerial Nord-Sud (inclusiv dispozițiile intercomunitare), astfel cum au fost enunțate în Acordul din 1998,

LUÂND ACT de faptul că dreptul Uniunii a furnizat un cadru de sprijin pentru dispozițiile privind drepturile, garanțiile și egalitatea de șanse ale Acordului din 1998,

RECUNOSCÂND că cetățenii irlandezi din Irlanda de Nord, datorită faptului că dețin cetățenia Uniunii, vor continua să beneficieze de drepturi, oportunități și beneficii, să le exercite și să aibă acces la ele și că prezentul protocol ar trebui să respecte drepturile, oportunitățile și identitatea care decurg din cetățenia Uniunii atunci când cetățenii Irlandei de Nord aleg să își invoce dreptul la cetățenia irlandeză, astfel cum este definit în anexa 2 la Acordul dintre Regatul Unit și Irlanda „Declarația privind dispozițiile de la articolul 1 alineatul (vi) în ceea ce privește cetățenia”, și să nu aducă atingere drepturilor, oportunităților și identității menționate mai sus,

SUBLINIIND că, pentru a se asigura legitimitatea democratică, ar trebui să se desfășoare un proces de asigurare a consensului democratic în Irlanda de Nord referitor la aplicarea dreptului Uniunii în temeiul prezentului protocol,

REAMINTIND angajamentul asumat de Regatul Unit de a proteja cooperarea nord-sud și garanția oferită de acesta potrivit căreia se va evita instituirea unei frontiere strict controlate, inclusiv amplasarea unei infrastructuri fizice sau verificările și controalele aferente,

CONSTATÂND că nicio dispoziție din prezentul protocol nu împiedică Regatul Unit să asigure accesul nerestricționat pe piață pentru mărfurile care circulă dinspre Irlanda de Nord către restul pieței interne a Regatului Unit,

SUBLINIIND obiectivul comun al Uniunii și al Regatului Unit de a evita controalele în porturile și aeroporturile din Irlanda de Nord, în măsura în care acest lucru este posibil în conformitate cu legislația aplicabilă și ținând seama de regimurile lor de reglementare, precum și de punerea în aplicare a acestora,

REAMINTIND angajamentele Uniunii și ale Regatului Unit reflectate în Raportul comun al negociatorilor Uniunii Europene și ai guvernului Regatului Unit privind progresele înregistrate în cursul primei etape a negocierilor purtate în temeiul articolului 50 din TUE privind retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană din 8 decembrie 2017,

REAMINTIND că Uniunea și Regatul Unit au realizat un exercițiu de cartografiere care evidențiază că, într-o măsură foarte mare, cooperarea nord-sud se bazează pe un cadru juridic și de politici comun al Uniunii,

CONSTATÂND că retragerea Regatului Unit din Uniune pune astfel la grea încercare menținerea și dezvoltarea cooperării nord-sud,

REAMINTIND că Regatul Unit își menține angajamentul de a proteja și a sprijini cooperarea continuă nord-sud și est-vest în toate contextele și cadrele de cooperare din domeniul politic, cel economic, cel al securității, la nivelul societății și în domeniul agriculturii, inclusiv continuitatea activității organismelor de punere în aplicare nord-sud,

RECUNOSCÂND necesitatea punerii în aplicare a prezentului protocol în vederea menținerii condițiilor necesare pentru continuarea cooperării nord-sud, inclusiv în perspectiva unor eventuale noi modalități, în conformitate cu Acordul din 1998,

REAMINTIND angajamentele Uniunii și ale Regatului Unit față de programele de finanțare nord-sud PEACE și INTERREG asumate în temeiul actualului cadru financiar multianual și angajamentul lor de a menține pentru viitorul program proporțiile aplicate în prezent finanțării,

AFIRMÂND angajamentul Regatului Unit de a facilita tranzitul eficient și în timp util pe teritoriul său al mărfurilor care circulă dinspre Irlanda către un alt stat membru sau către o țară terță și, respectiv, în sens invers,

AFIRMÂND CU HOTĂRÂRE că executarea prezentului protocol ar trebui să aibă un impact cât mai redus posibil asupra vieții de zi cu zi a populației atât în Irlanda, cât și în Irlanda de Nord,

SUBLINIIND angajamentul lor ferm în ceea ce privește absența birourilor vamale și a verificărilor și controalelor regulate, precum și a infrastructurii fizice aferente la frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord,

REAMINTIND că Irlanda de Nord face parte din teritoriul vamal al Regatului Unit și va beneficia de participarea la politica comercială independentă a Regatului Unit,

AVÂND ÎN VEDERE importanța faptului ca Irlanda de Nord să fie în continuare parte integrantă a pieței interne a Regatului Unit,

ÎNȚELEGÂND că drepturile și obligațiile care îi revin Irlandei în temeiul normelor pieței interne a Uniunii și ale uniunii vamale trebuie să fie pe deplin respectate,

CONVIN cu privire la următoarele dispoziții, care se anexează la Acordul de retragere:

Articolul 1

Obiective

(1)   Prezentul protocol nu aduce atingere dispozițiilor Acordului din 1998 referitoare la statutul constituțional al Irlandei de Nord și la principiul consimțământului, care prevede că acest statut nu poate fi modificat, sub nicio formă, decât cu consimțământul majorității cetățenilor săi.

(2)   Prezentul protocol respectă funcțiile esențiale ale statului și integritatea teritorială a Regatului Unit.

(3)   Prezentul protocol stabilește mecanismele necesare pentru a răspunde circumstanțelor unice de pe insula Irlanda, a menține condițiile necesare cooperării continue nord-sud, a evita instituirea unei frontiere strict controlate și a proteja Acordul din 1998 în toate dimensiunile sale.

Articolul 2

Drepturile persoanelor fizice

(1)   Regatul Unit se asigură că retragerea sa din Uniune nu conduce la diminuarea, sub nicio formă, a drepturilor, garanțiilor sau egalității de șanse stabilite în partea intitulată „Drepturi, garanții și egalitatea de șanse” din Acordul din 1998, inclusiv în ceea ce privește protecția împotriva discriminării, astfel cum este consacrată în dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa 1 la prezentul protocol, și pune în aplicare prezentul alineat prin intermediul unor mecanisme dedicate.

(2)   Regatul Unit continuă să faciliteze activitatea conexă acestor aspecte desfășurată de instituțiile și organismele instituite în temeiul Acordului din 1998, printre care se numără Comisia pentru drepturile omului din Irlanda de Nord, Comisia pentru egalitate din Irlanda de Nord și Comitetul mixt al reprezentanților comisiilor pentru drepturile omului din Irlanda de Nord și din Irlanda, în sprijinul respectării drepturilor omului și a standardelor de egalitate.

Articolul 3

Zona comună de călătorie

(1)   Regatul Unit și Irlanda pot continua să încheie între ele aranjamente privind circulația persoanelor între teritoriile lor respective („zona comună de călătorie”), respectând pe deplin drepturile persoanelor fizice conferite de dreptul Uniunii.

(2)   Regatul Unit se asigură că zona comună de călătorie și drepturile și privilegiile asociate acesteia pot continua să se aplice fără a aduce atingere obligațiilor care îi revin Irlandei în temeiul dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește libera circulație către, dinspre și în Irlanda a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetățenia acestora.

Articolul 4

Teritoriul vamal al Regatului Unit

Irlanda de Nord este parte a teritoriului vamal al Regatului Unit.

În consecință, nicio dispoziție din prezentul protocol nu împiedică Regatul Unit să includă Irlanda de Nord în domeniul teritorial de aplicare al oricărui acord pe care l-ar putea încheia cu țări terțe, cu condiția ca respectivul acord să nu aducă atingere aplicării prezentului protocol.

În special, nicio dispoziție din prezentul protocol nu împiedică Regatul Unit să încheie acorduri cu o țară terță prin care mărfuri produse în Irlanda de Nord să beneficieze de acces preferențial pe piața respectivei țări în aceleași condiții ca cele de care beneficiază mărfurile produse în alte părți ale Regatului Unit.

Nicio dispoziție din prezentul protocol nu împiedică Regatul Unit să includă Irlanda de Nord în domeniul teritorial de aplicare al listelor sale de concesii tarifare anexate la Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994.

Articolul 5

Regimuri vamale, circulația mărfurilor

(1)   Nu se instituie taxe vamale pentru mărfurile aduse în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit prin transport direct, fără a se aduce atingere alineatului (3), cu excepția cazului în care există riscul ca mărfurile respective să fie transportate ulterior în Uniune, fie ca atare, fie înglobate într-un alt produs în urma prelucrării.

Pentru mărfurile care sunt aduse în Irlanda de Nord prin transport direct din altă parte decât din Uniune sau din Regatul Unit, taxele vamale sunt cele aplicabile în Regatul Unit, fără a se aduce atingere alineatului (3), cu excepția cazului în care există riscul ca mărfurile respective să fie transportate ulterior în Uniune, fie ca atare, fie înglobate într-un alt produs în urma prelucrării.

Nu se plătesc taxe de către persoanele cu reședința în Regatul Unit, întrucât se acordă scutiri, pentru bunuri personale, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului (1), aduse în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit.

(2)   În sensul alineatului (1) primul și al doilea paragraf, se consideră că există riscul ca un produs adus în Irlanda de Nord din afara Uniunii să fie transportat ulterior in Uniune, cu excepția cazului în care se stabilește că produsul respectiv:

(a)

nu va fi supus unei prelucrări în scopuri comerciale în Irlanda de Nord; și

(b)

îndeplinește criteriile stabilite de Comitetul mixt în conformitate cu al patrulea paragraf de la prezentul alineat.

În sensul prezentului alineat, „prelucrare” înseamnă orice modificare sau transformare a produselor în orice mod sau orice operație aplicată produselor, alta decât în scopul păstrării lor în stare bună sau al adăugării sau aplicării de marcaje, etichete, sigilii sau de alte documente necesare pentru a asigura respectarea unor cerințe specifice.

Înainte de încheierea perioadei de tranziție, Comitetul mixt stabilește, printr-o decizie, condițiile în care prelucrarea se consideră ca nefiind sub incidența literei (a) de la primul paragraf, ținând seama, în special, de natura, amploarea și rezultatele prelucrării.

Înainte de încheierea perioadei de tranziție, Comitetul mixt stabilește, printr-o decizie, criteriile pe baza cărora se consideră că nu există riscul ca un produs adus în Irlanda de Nord din afara Uniunii să fie transportat ulterior în Uniune. Comitetul mixt ține seama, printre altele, de:

(a)

destinația și utilizarea finală a produsului;

(b)

natura și valoarea produsului;

(c)

natura transportării; și

(d)

motivația transportării ulterioare nedeclarate în Uniune, în special eventuale stimulente rezultate din taxele aplicabile în temeiul alineatului (1).

Comitetul mixt își poate modifica în orice moment deciziile adoptate în temeiul prezentului alineat.

Atunci când ia o decizie în temeiul prezentului alineat, Comitetul mixt ține seama de circumstanțele specifice din Irlanda de Nord.

(3)   Legislația definită la articolul 5 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord (cu excepția apelor teritoriale ale Regatului Unit). Cu toate acestea, Comitetul mixt stabilește, inclusiv din punct de vedere cantitativ, condițiile în care sunt scutite de taxe anumite produse obținute din pescuit și acvacultură, astfel cum se stabilește în anexa I la Regulamentul (UE) 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), introduse pe teritoriul vamal al Uniunii definit la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 prin intermediul navelor care arborează pavilionul Regatului Unit și care au portul de înmatriculare în Irlanda de Nord.

(4)   Dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa 2 la prezentul protocol se aplică, de asemenea, în condițiile stabilite în anexa respectivă, Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

(5)   Articolele 30 și 110 din TFUE se aplică Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord. Între Uniune și Irlanda de Nord sunt interzise restricțiile cantitative la export și la import.

(6)   Taxele vamale percepute de Regatul Unit în conformitate cu alineatul (3) nu se transferă Uniunii.

Sub rezerva articolului 10, Regatul Unit poate în special:

(a)

să ramburseze taxele percepute în temeiul dispozițiilor dreptului Uniunii aplicabile în virtutea alineatului (3) pentru produsele aduse în Irlanda de Nord;

(b)

să prevadă circumstanțele în care o datorie vamală apărută trebuie eliminată pentru produsele aduse în Irlanda de Nord;

(c)

să prevadă circumstanțele în care taxele vamale trebuie rambursate pentru produsele pentru care se poate demonstra că nu au intrat în Uniune; și

(d)

să acorde despăgubiri întreprinderilor pentru a compensa impactul aplicării dispozițiilor de la alineatul (3).

Atunci când ia decizii în temeiul articolului 10, Comisia Europeană ține seama de circumstanțele din Irlanda de Nord, după caz.

(7)   Nu se plătesc taxe pentru transporturile de valoare neglijabilă, pentru pachetele trimise de o persoană altei persoane și pentru produsele aflate în bagajele personale ale călătorilor, în condițiile stabilite în legislația menționată la alineatul (3).

Articolul 6

Protecția pieței interne a Regatului Unit

(1)   Nicio dispoziție din prezentul protocol nu împiedică Regatul Unit să asigure accesul nerestricționat pe piață pentru mărfurile care circulă dinspre Irlanda de Nord către alte părți ale pieței interne a Regatului Unit. Dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol care interzic sau restricționează exportul de mărfuri nu se aplică decât comerțului dintre Irlanda de Nord și alte părți ale Regatului Unit și numai în măsura strict impusă de eventualele obligații internaționale ale Uniunii. Regatul Unit asigură protecția deplină conformă cu cerințele și angajamentele internaționale relevante pentru interdicțiile și restricțiile la exportul de mărfuri din Uniune către țări terțe, astfel cum sunt prevăzute în dreptul Uniunii.

(2)   Dat fiind că Irlanda de Nord face parte integrantă din piața internă a Regatului Unit, Uniunea și Regatul Unit depun toate eforturile pentru a facilita schimburile comerciale dintre Irlanda de Nord și alte părți ale Regatului Unit, în conformitate cu legislația aplicabilă și ținând seama de propriile lor regimuri de reglementare, precum și de punerea în aplicare a acestora. Comitetul mixt examinează în mod constant aplicarea prezentului alineat și adoptă recomandări adecvate pentru a evita controalele în porturile și aeroporturile din Irlanda de Nord, în măsura în care acest lucru este posibil.

(3)   Nicio dispoziție din prezentul protocol nu împiedică prezentarea unui produs originar din Irlanda de Nord ca fiind originar din Regatul Unit la introducerea pe piață în Marea Britanie.

(4)   Nicio dispoziție din prezentul protocol nu aduce atingere legislației Regatului Unit care reglementează introducerea pe piață în alte părți din teritoriul Regatului Unit a mărfurilor din Irlanda de Nord care sunt conforme cu reglementările tehnice, evaluările, înregistrările, certificatele, aprobările sau autorizațiile reglementate de dispozițiile din dreptul Uniunii menționate în anexa 2 la prezentul protocol sau care beneficiază de acestea.

Articolul 7

Reglementări tehnice, evaluări, înregistrări, certificate, aprobări și autorizații

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul Uniunii menționate în anexa 2 la prezentul protocol, legalitatea introducerii mărfurilor pe piața din Irlanda de Nord este reglementată de legislația Regatului Unit, precum și, în ceea ce privește bunurile importate din Uniune, de articolele 34 și 36 din TFUE.

(2)   În cazul în care dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol prevăd indicarea unui stat membru, inclusiv sub formă prescurtată, prin intermediul marcajelor, etichetării, elementelor de identificare sau prin orice alte mijloace, Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord este desemnat prin indicația „UK(NI)” sau „United Kingdom (Northern Ireland)”. În cazul în care dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol prevăd indicarea sub forma unui cod numeric, Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord este indicat cu un cod numeric diferențiat.

(3)   Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) din prezentul protocol și de la articolul 7 din Acordul de retragere, în ceea ce privește recunoașterea într-un stat membru a reglementărilor tehnice, evaluărilor, înregistrărilor, certificatelor, aprobărilor și autorizațiilor eliberate sau efectuate de autoritățile unui alt stat membru sau de un organism stabilit într-un alt stat membru, trimiterile la statele membre conținute în dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol nu se interpretează ca incluzând Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord, în ceea ce privește reglementările tehnice, evaluările, înregistrările, certificatele, aprobările și autorizațiile eliberate sau efectuate de autoritățile Regatului Unit sau de către organismele stabilite în Regatul Unit.

Primul paragraf nu se aplică înregistrărilor, certificărilor, aprobărilor și autorizațiilor pentru amplasamente, instalații sau localuri din Irlanda de Nord eliberate sau efectuate de autoritățile competente ale Regatului Unit, în cazul în care pentru înregistrare, certificare, aprobare sau autorizare este obligatorie o inspecție a amplasamentelor, instalațiilor sau localurilor.

Primul paragraf nu se aplică certificatelor sanitar-veterinare și nici etichetelor oficiale pentru materialul de reproducere a plantelor care sunt obligatorii în conformitate cu dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol.

Primul paragraf nu aduce atingere valabilității, în Irlanda de Nord, a evaluărilor, înregistrărilor, certificatelor, aprobărilor și autorizațiilor eliberate sau efectuate, în temeiul dispozițiilor din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol, de autoritățile competente ale Regatului Unit sau de organisme stabilite în Regatul Unit. Orice marcaj de conformitate, logo sau alt element similar care este obligatoriu în conformitate cu dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol și pe care operatorii economici îl aplică pe baza evaluării, înregistrării, certificatului, aprobării sau autorizației eliberate de autoritățile competente ale Regatului Unit sau de organisme stabilite în Regatul Unit este însoțit de mențiunea „UK(NI)”.

Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord nu poate iniția proceduri de opoziție, de salvgardare sau de arbitraj prevăzute de dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol în măsura în care aceste proceduri vizează reglementările tehnice, standardele, evaluările, înregistrările, certificatele, aprobările și autorizațiile eliberate sau efectuate de autoritățile competente ale statelor membre sau de organisme stabilite în statele membre.

Primul paragraf nu împiedică testarea și eliberarea de către o persoană calificată din Irlanda de Nord a unei serii de medicamente importate sau fabricate în Irlanda de Nord.

Articolul 8

TVA și accize

Dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa 3 la prezentul protocol referitoare la bunuri se aplică Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

În ceea ce privește Irlanda de Nord, autoritățile Regatului Unit sunt responsabile cu punerea în aplicare și aplicarea dispozițiilor enumerate în lista din anexa 3 la prezentul protocol, inclusiv cu colectarea TVA și a accizelor. În conformitate cu condițiile menționate în dispozițiile respective, veniturile provenite din tranzacțiile pentru care se aplică taxe în Irlanda de Nord nu se transferă Uniunii.

Prin derogare de la primul alineat, Regatul Unit poate aplica produselor furnizate pentru care se percep taxe în Irlanda de Nord scutiri și rate reduse de TVA care sunt aplicabile în Irlanda în conformitate cu dispozițiile enumerate în lista din anexa 3 la prezentul protocol.

În cadrul Comitetului mixt au loc discuții periodice privind punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește reducerile și scutirile prevăzute în dispozițiile menționate la primul paragraf și, dacă este necesar, acesta adoptă măsuri pentru aplicarea sa corespunzătoare, după caz.

Comitetul mixt poate revizui aplicarea prezentului articol, ținând seama de faptul că Irlanda de Nord este parte integrantă din piața internă a Regatului Unit, și poate adopta măsurile corespunzătoare, dacă este necesar.

Articolul 9

Piața unică a energiei electrice

Dispozițiile din dreptul Uniunii care reglementează piețele de comercializare cu ridicata a energiei electrice, enumerate în anexa 4 la prezentul protocol, se aplică, în condițiile stabilite în anexa respectivă, Regatului Unit și în Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

Articolul 10

Ajutoare de stat

(1)   Dispozițiile din dreptul Uniunii enumerate în anexa 5 la prezentul protocol se aplică Regatului Unit, inclusiv în ceea ce privește măsurile de sprijinire a producției și a comercializării de produse agricole în Irlanda de Nord, în ceea ce privește măsurile care afectează schimburile comerciale dintre Irlanda de Nord și Uniune care fac obiectul prezentului protocol.

(2)   În pofida alineatului (1), dispozițiile din dreptul Uniunii menționate la alineatul respectiv nu se aplică în privința măsurilor luate de autoritățile Regatului Unit în sprijinul producției și al comercializării produselor agricole în Irlanda de Nord, până la un anumit nivel anual total maxim al sprijinului și cu condiția ca un anumit procent minim din sprijinul care face obiectul acestei exceptări să respecte dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura. Stabilirea nivelului anual total maxim al sprijinului care face obiectul exceptării și a procentului minim este reglementată de procedurile prevăzute în anexa 6.

(3)   În cazul în care Comisia Europeană examinează informații privind o măsură luată de autoritățile Regatului Unit care poate constitui un ajutor ilegal ce intră sub incidența alineatului (1), aceasta se asigură că Regatul Unit este informat pe deplin și în mod periodic cu privire la evoluția și concluziile examinării măsurii respective.

Articolul 11

Alte domenii de cooperare nord-sud

(1)   În conformitate cu modalitățile stabilite la articolele 5-10 și cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, prezentul protocol este pus în aplicare și executat astfel încât să se mențină condițiile necesare cooperării continue nord-sud, inclusiv în domeniile mediului, sănătății, agriculturii, transporturilor, educației și turismului, precum și în domeniile energiei, telecomunicațiilor, radiodifuziunii, pescuitului în apele interioare, justiției și securității, învățământului superior și sportului.

Cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, Regatul Unit și Irlanda pot continua să adopte noi modalități care să se bazeze pe dispozițiile Acordului din 1998 în alte domenii ale cooperării nord-sud pe insula Irlanda.

(2)   Comitetul mixt verifică în mod constant măsura în care punerea în aplicare și executarea prezentului protocol mențin condițiile necesare pentru cooperarea nord-sud. În această privință, Comitetul mixt poate formula recomandări adecvate adresate Uniunii și Regatului Unit, inclusiv la recomandarea Comitetului specializat.

Articolul 12

Punerea în aplicare, aplicarea, monitorizarea și asigurarea respectării

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (4), autorităților Regatului Unit le revine responsabilitatea de a pune în aplicare și de a aplica dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol în Regatul Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește Irlanda de Nord.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, reprezentanții Uniunii au dreptul de a fi prezenți la orice activitate a autorităților Regatului Unit în legătură cu punerea în aplicare și aplicarea dispozițiilor din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol, precum și la activități legate de punerea în aplicare și aplicarea articolului 5, iar Regatul Unit furnizează, la cerere, toate informațiile relevante referitoare la activitățile respective. Regatul Unit facilitează prezența reprezentanților Uniunii și le pune la dispoziție informațiile solicitate. În cazul în care reprezentantul Uniunii solicită autorităților Regatului Unit să întreprindă măsuri de control în cazuri individuale, din motive justificate în mod corespunzător, autoritățile Regatului Unit întreprind măsurile de control respective.

Uniunea și Regatul Unit fac schimb lunar de informații cu privire la aplicarea articolului 5 alineatele (1) și (2).

(3)   Modalitățile practice de lucru care privesc exercitarea drepturilor reprezentanților Uniunii menționate la alineatul (2) se stabilesc de către Comitetul mixt, la propunerea Comitetului specializat.

(4)   În ceea ce privește alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol, articolul 5 și articolele 7-10, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii dețin competențele care le-au fost conferite de dreptul Uniunii în raport cu Regatul Unit și cu persoanele fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite pe teritoriul Regatului Unit. În special, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în această privință în conformitate cu dispozițiile tratatelor. În această privință, al doilea și al treilea paragraf de la articolul 267 din TFUE se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.

(5)   Actele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii adoptate în conformitate cu alineatul (4) produc, în privința și pe teritoriul Regatului Unit, aceleași efecte juridice pe care le produc în Uniune și în statele sale membre.

(6)   Atunci când reprezintă o parte sau îi acordă asistență în legătură cu procedurile administrative care rezultă din exercitarea competențelor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii menționate la alineatul (4), avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații care au dreptul să pledeze în fața instanțelor judecătorești din statele membre și care reprezintă o parte sau îi acordă asistență în legătură cu astfel de proceduri administrative.

(7)   În cauzele cu care este sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul alineatului (4):

(a)

Regatul Unit poate să participe la procedura inițiată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în același mod ca un stat membru;

(b)

avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit pot reprezenta sau asista o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul unor astfel de proceduri și beneficiază, sub toate aspectele, de același tratament ca avocații autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din statele membre care reprezintă sau asistă o parte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 13

Dispoziții comune

(1)   În sensul prezentului protocol, orice trimitere la Regatul Unit în dispozițiile aplicabile din Acordul de retragere se interpretează ca referindu-se la Regatul Unit sau la Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord, după caz.

În pofida oricărei alte dispoziții din prezentul protocol, orice trimitere la teritoriul definit la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 din cadrul dispozițiilor aplicabile din Acordul de retragere și din prezentul protocol, precum și al dispozițiilor din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol în Regatul Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește Irlanda de Nord, se interpretează ca incluzând partea din teritoriul Regatului Unit căreia i se aplică Regulamentul (UE) nr. 952/2013 în temeiul articolului 5 alineatul (3) din prezentul protocol.

Titlurile I și III din partea a treia și partea a șasea din Acordul de retragere se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului protocol.

(2)   În pofida articolului 4 alineatele (4) și (5) din Acordul de retragere, dispozițiile prezentului protocol referitoare la dreptul Uniunii sau la concepte ori dispoziții ce țin de dreptul Uniunii se interpretează, în ceea ce privește punerea în aplicare și executarea lor, în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   În pofida articolului 6 alineatul (1) din Acordul de retragere și în absența unor dispoziții contrare, în cazul în care prezentul protocol face trimitere la un act al Uniunii, trimiterea respectivă se interpretează ca trimitere la respectivul act al Uniunii, astfel cum a fost modificat sau înlocuit.

(4)   În cazul în care Uniunea adoptă un nou act care intră sub incidența prezentului protocol, dar care nu modifică sau nu înlocuiește un act al Uniunii menționat în anexele la prezentul protocol, Uniunea informează Regatul Unit, în cadrul Comitetului mixt, cu privire la adoptarea acestui act. La solicitarea Uniunii sau a Regatului Unit, Comitetul mixt organizează un schimb de opinii cu privire la implicațiile actului nou-adoptat pentru buna funcționare a prezentului protocol, în termen de șase săptămâni de la formularea solicitării.

În cel mai scurt timp posibil din punct de vedere practic după ce Uniunea a informat Regatul Unit în cadrul Comitetului mixt, Comitetul mixt fie:

(a)

adoptă o decizie prin care adaugă actul nou-adoptat în anexa relevantă la prezentul protocol; fie,

(b)

în cazul în care nu se poate ajunge la un acord privind adăugarea actului nou-adoptat în anexa relevantă la prezentul protocol, analizează orice alte posibilități pentru menținerea bunei funcționări a prezentului protocol și ia orice decizie necesară în acest scop.

În cazul în care Comitetul mixt nu adoptă o decizie în conformitate cu cel de al doilea paragraf într-un termen rezonabil, Uniunea are dreptul, după notificarea Regatului Unit, să ia măsurile corective adecvate. Aceste măsuri produc efecte cel mai devreme la șase luni după ce Uniunea a informat Regatul Unit în conformitate cu primul paragraf, dar în niciun caz măsurile nu produc efecte înainte de data la care actul nou-adoptat este pus în aplicare în Uniune.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1) al prezentului articol și de la articolul 7 din Acordul de retragere, cu excepția cazului în care Uniunea consideră că accesul total sau parțial al Regatului Unit sau, după caz, al Regatului Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord, după caz, este strict necesar pentru a permite Regatului Unit să respecte obligațiile care îi revin în temeiul prezentului protocol, inclusiv atunci când acest acces este necesar deoarece accesul la informațiile relevante nu poate fi facilitat de grupul de lucru menționat la articolul 15 din prezentul protocol sau prin orice alte mijloace practice, în ceea ce privește accesul la orice rețea, sistem de informații sau bază de date instituită în temeiul dreptului Uniunii, trimiterile la statele membre și la autoritățile competente ale statelor membre în dispozițiile din dreptul Uniunii puse în aplicare prin prezentul protocol nu se interpretează ca incluzând Regatul Unit sau, după caz, Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

(6)   Autoritățile Regatului Unit nu acționează în calitate de autoritate principală pentru evaluările de risc, examinările, aprobările și procedurile de autorizare prevăzute în dreptul Uniunii pus în aplicare prin prezentul protocol.

(7)   Prezentului protocol i se aplică articolele 346 și 347 din TFUE în ceea ce privește măsurile luate de un stat membru sau de Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord.

(8)   Orice acord ulterior între Uniune și Regatul Unit indică părțile din protocol pe care le înlocuiește. Odată ce un acord ulterior între Uniune și Regatul Unit devine aplicabil după intrarea în vigoare a Acordului de retragere, prezentul protocol, de la data aplicării unui astfel de acord ulterior și în conformitate cu dispozițiile respectivului acord care stabilesc efectele acordului asupra prezentului protocol, nu se aplică sau încetează să se aplice, integral sau parțial, după caz.

Articolul 14

Comitetul specializat

Comitetul privind aspectele referitoare la punerea în aplicare a Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord, înființat prin articolul 165 din Acordul de retragere („Comitetul specializat”):

(a)

facilitează punerea în aplicare și executarea prezentului protocol;

(b)

analizează propunerile privind punerea în aplicare și executarea prezentului protocol primite de la Consiliul Ministerial nord-sud și de la organismele de punere în aplicare nord-sud constituite în temeiul Acordului din 1998;

(c)

examinează orice aspect relevant pentru articolul 2 din prezentul protocol supus atenției sale de către Comisia pentru drepturile omului din Irlanda de Nord, Comisia pentru egalitate din Irlanda de Nord și Comitetul mixt al reprezentanților comisiilor pentru drepturile omului din Irlanda de Nord și din Irlanda;

(d)

discută orice chestiune ridicată de Uniune sau de Regatul Unit care este relevantă pentru prezentul protocol și care generează dificultăți; și

(e)

adresează recomandări Comitetului mixt în ceea ce privește funcționarea prezentului protocol.

Articolul 15

Grupul de lucru consultativ mixt

(1)   Se înființează un grup de lucru consultativ mixt privind punerea în aplicare a prezentului protocol (denumit în continuare „grupul de lucru”). Acesta are rolul de forum pentru schimbul de informații și consultarea reciprocă.

(2)   Grupul de lucru este alcătuit din reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit și își exercită funcțiile sub supravegherea Comitetului specializat, căruia îi prezintă rapoarte. Grupul de lucru nu are alte competențe de a lua decizii obligatorii cu excepția competenței de a-și adopta propriul regulament de procedură, menționată la alineatul (6).

(3)   În cadrul grupului de lucru:

(a)

Uniunea și Regatul Unit fac schimb de informații în timp util cu privire la măsurile de punere în aplicare relevante planificate, în curs și finale referitoare la actele Uniunii enumerate în anexele la prezentul protocol;

(b)

Uniunea informează Regatul Unit cu privire la actele planificate ale Uniunii care intră sub incidența prezentului protocol, inclusiv cu privire la actele Uniunii care modifică sau înlocuiesc actele Uniunii enumerate în anexele la prezentul protocol;

(c)

Uniunea pune la dispoziția Regatului Unit toate informațiile pe care Uniunea le consideră relevante pentru a permite Regatului Unit să își respecte integral obligațiile care îi revin în temeiul prezentului protocol; și

(d)

Regatul Unit pune la dispoziția Uniunii toate informațiile pe care statele membre au obligația să și le pună la dispoziție unul altuia sau instituțiilor, organelor, oficiilor ori agențiilor Uniunii în temeiul actelor Uniunii enumerate în anexele la prezentul protocol.

(4)   Grupul de lucru este coprezidat de Uniune și de Regatul Unit.

(5)   Grupul de lucru se reunește cel puțin o dată pe lună, în afara cazului în care Uniunea și Regatul Unit, de comun acord, decid altfel. Atunci când este necesar, Uniunea și Regatul Unit pot face schimb de informațiile menționate la alineatul (3) literele (c) și (d) între reuniuni.

(6)   Grupul de lucru își adoptă propriul regulament de procedură de comun acord.

(7)   Uniunea se asigură că toate opiniile exprimate de Regatul Unit în cadrul grupului de lucru și toate informațiile prezentate de Regatul Unit în cadrul grupului de lucru, inclusiv datele tehnice și științifice, sunt comunicate fără întârzieri nejustificate instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor relevante ale Uniunii.

Articolul 16

Măsuri de salvgardare

(1)   Dacă executarea prezentului protocol duce la dificultăți economice, societale sau de mediu grave care riscă să persiste ori la deturnarea comerțului, Uniunea sau Regatul Unit poate lua măsuri de salvgardare adecvate în mod unilateral. Domeniul de aplicare și durata acestor măsuri de salvgardare sunt limitate la ceea ce este strict necesar pentru remedierea situației. Se acordă prioritate măsurilor care afectează cel mai puțin funcționarea prezentului protocol.

(2)   Dacă o măsură de salvgardare adoptată de Uniune sau, după caz, de Regatul Unit în conformitate cu alineatul (1) creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile care rezultă din prezentul protocol, Uniunea sau, după caz, Regatul Unit poate adopta măsuri de reechilibrare proporționale care sunt strict necesare pentru remedierea dezechilibrului. Se acordă prioritate măsurilor care afectează cel mai puțin funcționarea prezentului protocol.

(3)   Măsurile de salvgardare și de reechilibrare luate în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt reglementate de procedurile stabilite în anexa 7 la prezentul protocol.

Articolul 17

Protecția intereselor financiare

Uniunea și Regatul Unit combat fraudele și orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii sau interesele financiare ale Regatului Unit.

Articolul 18

Consensul democratic în Irlanda de Nord

(1)   Cu două luni înainte de încheierea perioadei inițiale și a oricărei alte perioade ulterioare, Regatul Unit asigură oportunitatea obținerii unui consens democratic în Irlanda de Nord cu privire la continuarea aplicării articolelor 5-10.

(2)   În sensul alineatului (1), Regatul Unit obține consensul democratic în Irlanda de Nord într-un mod coerent cu Acordul din 1998. Se ajunge la o decizie care să exprime consensul democratic strict în conformitate cu declarația unilaterală a Regatului Unit din 17 octombrie 2019 privind executarea dispozițiilor referitoare la „Consensul democratic în Irlanda de Nord” cuprinse în Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord, inclusiv cu privire la rolul Organului Executiv al Irlandei de Nord și al Adunării Irlandei de Nord.

(3)   Regatul Unit comunică Uniunii, înainte de încheierea perioadei relevante menționate la alineatul (5), rezultatele procesului menționat la alineatul (1).

(4)   În cazul în care a fost inițiat procesul menționat la alineatul (1) și s-a ajuns la o decizie în conformitate cu alineatul (2), iar Regatul Unit comunică Uniunii că rezultatul procesului menționat la alineatul (1) nu constituie o decizie potrivit căreia articolele prezentului protocol menționate în respectivul alineat ar trebui să continue să se aplice în Irlanda de Nord, atunci respectivele articole și alte dispoziții ale prezentului protocol, în măsura în care aplicarea respectivelor dispoziții depinde de acele articole, încetează să se aplice după doi ani de la încheierea perioadei relevante menționate la alineatul (5). În acest caz, Comitetul mixt adresează recomandări Uniunii și Regatului Unit cu privire la măsurile necesare, ținând seama de obligațiile părților la Acordul din 1998. Înainte de a face acest lucru, Comitetul mixt poate cere o opinie din partea instituțiilor create prin Acordul din 1998.

(5)   În sensul prezentului articol, perioada inițială este perioada care se termină după patru ani de la încheierea perioadei de tranziție. În cazul în care s-a luat o decizie într-o perioadă determinată în urma votului majoritar al membrilor prezenți ai Adunării Irlandei de Nord, perioada ulterioară este de patru ani începând de la perioada respectivă, atât timp cât articolele 5-10 continuă să se aplice. În cazul în care decizia luată într-o perioadă determinată se bucură de susținere intercomunitară, perioada ulterioară este de opt ani începând de la perioada respectivă, atât timp cât articolele 5-10 continuă să se aplice.

(6)   În sensul alineatului (5), susținere intercomunitară înseamnă:

(a)

majoritatea membrilor Adunării Legislative care sunt prezenți și votează, inclusiv majoritatea reprezentanților unioniștilor și naționaliștilor care sunt prezenți și votează; sau

(b)

o majoritate ponderată (60 %) a membrilor Adunării Legislative care sunt prezenți și votează, inclusiv cel puțin 40 % din reprezentanții naționaliștilor și ai unioniștilor care sunt prezenți și votează.

Articolul 19

Anexe

Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul protocol.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO L 324, 10.12.2009, p. 23).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).


ANEXA 1

DISPOZIȚIILE DIN DREPTUL UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (1)

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (2)

Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (3)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (4)

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului (5)

Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (6)


(1)  JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(2)  JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(3)  JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(4)  JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(5)  JO L 180, 15.7.2010, p. 1.

(6)  JO L 6, 10.1.1979, p. 24.


ANEXA 2

DISPOZIȚIILE DIN DREPTUL UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4)

1.   Aspecte vamale generale (1)

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (2)

Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (3)

Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri (4)

2.   Protecția intereselor financiare ale Uniunii

În scopul aplicării actelor enumerate în prezenta secțiune, colectarea corectă de către Regatul Unit a taxelor vamale în ceea ce privește Irlanda de Nord este considerată ca făcând parte din protecția intereselor financiare ale Uniunii.

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (5)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (6)

3.   Statistici de comerț

Regulamentul (CE) nr. 638/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind statisticile comunitare ale comerțului cu mărfuri între statele membre și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3330/91 al Consiliului (7)

Regulamentul (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1172/95 al Consiliului (8)

4.   Aspecte referitoare la comerțul general

Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (9)

Regulamentul (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind instituirea unui regimul comun aplicabil exporturilor (10)

Regulamentul (UE) 2015/936 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse textile din anumite țări terțe, care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri specifice de import ale Uniunii (11)

Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (12)

Regulamentul (CE) nr. 1215/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind introducerea unor măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante și legate de procesul de stabilizare și de asociere pus în aplicare de către Uniunea Europeană (Balcanii de Vest) (13)

Regulamentul (UE) 2017/1566 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2017 privind introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina, care completează concesiile comerciale disponibile în temeiul Acordului de asociere (14)

Obligațiile care decurg din acordurile internaționale încheiate de Uniune sau de statele membre, acționând în numele său, sau de Uniune și statele sale membre, acționând împreună, în măsura în care acestea se referă la comerțul cu mărfuri între Uniune și țări terțe

5.   Instrumente de apărare comercială

Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (15)

Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (16)

Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (17)

Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (18)

Regulamentul (UE) 2015/476 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind măsurile pe care Uniunea le poate lua ca urmare a unui raport adoptat de Organul de soluționare a litigiilor al OMC privind măsurile antidumping sau antisubvenții (19)

Regulamentul (UE) 2015/477 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind măsurile pe care Uniunea le poate adopta în ceea ce privește efectul combinat al măsurilor antidumping sau antisubvenții și al măsurilor de salvgardare (20)

6.   Reglementări privind salvgardări bilaterale

Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind exercitarea drepturilor Uniunii pentru aplicarea și respectarea normelor comerțului internațional și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3286/94 al Consiliului privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (21)

Regulamentul (UE) 2015/1145 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iulie 2015 privind măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană (22)

Regulamentul (UE) 2015/475 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Islanda (23)

Regulamentul (UE) 2015/938 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2015 privind măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (24)

Regulamentul (UE) 332/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind anumite proceduri de aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte (25)

Regulamentul (UE) 2015/752 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind anumite proceduri de aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Muntenegru, pe de altă parte (26)

Regulamentul (UE) nr. 19/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte (27)

Regulamentul (UE) nr. 20/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (28)

Regulamentul (UE) 2016/400 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 de punere în aplicare a clauzei de salvgardare și a mecanismului de prevenire a eludării prevăzute de Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte (29)

Regulamentul (UE) 2016/401 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 de punere în aplicare a mecanismului de prevenire a eludării prevăzut în Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte (30)

Regulamentul (UE) 2015/941 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2015 privind anumite proceduri de punere în aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte (31)

Regulamentul (UE) 2015/940 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2015 privind anumite proceduri de aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte, și de aplicare a Acordului interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte (32)

Regulamentul (UE) 2015/939 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2015 privind anumite proceduri de aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Albania, pe de altă parte (33)

Regulamentul (UE) nr. 511/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele sale membre și Republica Coreea (34)

Regulamentul (UE) 2017/355 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2017 privind anumite proceduri de aplicare a Acordului de stabilizare și de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Kosovo (*1), pe de altă parte (35)

Regulamentul (UE) 2016/1076 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind aplicarea la produsele originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) a regimurilor prevăzute în acordurile privind stabilirea sau care conduc la stabilirea acordurilor de parteneriat economic (36)

7.   Altele

Regulamentul (CE) nr. 816/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică (37)

8.   Mărfuri - dispoziții generale

Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (38), cu excepția dispozițiilor referitoare la normele privind serviciile societății informaționale

Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (39)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (40)

Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (41)

Regulamentul (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Deciziei nr. 3052/95/CE (42)

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (43)

Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului din 7 decembrie 1998 privind funcționarea pieței interne în legătură cu libera circulație a mărfurilor între statele membre (44)

Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (45)

9.   Autovehicule, inclusiv tractoare agricole și forestiere

Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (46)

Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor și al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivei 70/157/CEE (47)

Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (48)

Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (49)

Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (50)

Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (51)

Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (52)

Regulamentul (CE) nr. 78/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 2003/102/CE și 2005/66/CE (53)

Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (54)

Regulamentul (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (55)

Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (56)

Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (57)

Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor și de modificare a Directivei 2007/46/CE (58)

Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (59)

Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare (60)

Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (61)

10.   Dispozitive de ridicat și de manevrare mecanică

Directiva 73/361/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1973 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la atestarea și marcarea cablurilor, lanțurilor și cârligelor (62)

Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (63)

11.   Aparate cu gaz

Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (64)

Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (65)

12.   Recipiente sub presiune

Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (66)

Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (67)

Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (68)

Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (69)

13.   Mijloace de măsurare

Directiva 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și metodele de control metrologic (70)

Directiva 75/107/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticlele utilizate ca recipiente de măsurare (71)

Directiva 76/211/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (72)

Directiva 80/181/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1979 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură și de abrogare a Directivei 71/354/CEE (73)

Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului, și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (74)

Directiva 2011/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 de abrogare a Directivelor 71/317/CEE, 71/347/CEE, 71/349/CEE, 74/148/CEE, 75/33/CEE, 76/765/CEE, 76/766/CEE și 86/217/CEE ale Consiliului privind metrologia (75)

Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (76)

Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a mijloacelor de măsurare (77)

14.   Produse pentru construcții, echipamente tehnice, instalații pe cablu, echipamente individuale de protecție

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (78)

Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (79)

Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (80)

Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (81)

Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (82)

Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (83)

15.   Echipamente electrice și radio

Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (84)

Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (85)

Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (86)

Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (87)

16.   Textile, încălțăminte

Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (88)

Directiva 94/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea materialelor folosite la producerea principalelor componente ale articolelor de încălțăminte destinate vânzării către consumatori (89)

17.   Cosmetice, jucării

Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (90)

Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (91)

18.   Ambarcațiuni de agrement

Directiva 2013/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice și de abrogare a Directivei 94/25/CE (92)

19.   Explozivi și articole pirotehnice

Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață și controlul explozivilor de uz civil (93)

Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice (94)