(1)

Obiectivul Uniunii de a asigura un nivel ridicat de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să se realizeze, printre altele, prin măsuri comune privind trecerea frontierelor interne de către persoane și privind controlul la frontierele externe, precum și printr-o politică comună în domeniul vizelor, ca parte a unui sistem convergent organizat pe mai multe niveluri, care ar permite schimburile de date și o cunoaștere deplină a situației și care este menit să faciliteze călătoriile efectuate în scopuri legitime și să combată imigrația ilegală.

(2)

Se impune la nivelul Uniunii o abordare mai coerentă a aspectelor interne și externe legate de gestionarea migrației și de securitatea internă și ar trebui să stabilească o corelație între combaterea imigrației ilegale și sporirea securității frontierelor externe ale Uniunii, precum și o mai bună cooperare și un mai bun dialog cu țările terțe, în abordarea imigrației ilegale și în promovarea migrației legale.

(3)

Se impune dezvoltarea unei abordări integrate a aspectelor generate de presiunea exercitată de migrație și cererile de azil și pentru gestionarea frontierelor externe ale Uniunii, precum și asigurarea unui buget și a unor resurse adecvate, pentru a face față urgențelor în spiritul respectării drepturilor omului și a solidarității între toate statele membre, rămânând totodată conștienți de responsabilitățile naționale și asigurând o repartizare clară a sarcinilor.

(4)

Strategia de securitate internă a Uniunii Europene („Strategia de securitate internă”), adoptată de Consiliu în februarie 2010, reprezintă o agendă comună destinată abordării acestor provocări comune în materie de securitate. Comunicarea Comisiei din noiembrie 2010 intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune” transpune principiile și orientările strategiei în acțiuni concrete prin identificarea a cinci obiective strategice: destrămarea rețelelor infracționale internaționale, prevenirea terorismului și combaterea radicalizării și a recrutării, creșterea nivelului de securitate pentru cetățeni și întreprinderi în spațiul cibernetic, consolidarea securității prin gestionarea frontierelor și creșterea capacității de rezistență a Europei pentru a face față crizelor și dezastrelor.

(5)

În conformitate cu Strategia de securitate internă, libertatea, securitatea și justiția sunt obiective care ar trebui urmărite în paralel, iar pentru a realiza libertatea și justiția, securitatea ar trebui urmărită întotdeauna în conformitate cu principiile tratatelor și statului de drept și cu obligațiile Uniunii în materie de drepturi fundamentale.

(6)

Solidaritatea între statele membre, claritatea în ceea ce privește împărțirea sarcinilor, respectul pentru libertățile fundamentale, drepturile omului și statul de drept, concentrarea în mare măsură asupra perspectivei globale și legătura cu securitatea externă, precum și consecvența și coerența cu obiectivele politicii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) ar trebui să reprezinte principiile de bază care guvernează punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă.

(7)

Pentru a promova punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă și pentru a asigura că aceasta devine o realitate operațională, ar trebui ca statelor membre să li se ofere sprijin financiar adecvat din partea Uniunii, prin instituirea unui Fond pentru securitate internă („fondul”).

(8)

Având în vedere caracteristicile juridice aplicabile titlului V din TFUE, nu este posibil din punct de vedere juridic ca fondul să fie instituit sub forma unui singur instrument financiar. Prin urmare, fondul ar trebui instituit ca un cadru cuprinzător pentru sprijinul financiar din partea Uniunii în domeniul securității interne, care să includă instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize („instrumentul”) instituit prin prezentul regulament, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor instituit prin Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui să completeze acest cadru cuprinzător, iar prezentul regulament ar trebui să facă trimitere la regulamentul menționat în ceea ce privește normele în materie de programare, gestiune financiară, gestiune și control, verificare și validare a conturilor, încheiere a programelor, precum și raportare și evaluare.

(9)

Noua structură cu doi piloni a finanțării în domeniul afacerilor interne ar trebui să contribuie la simplificarea, raționalizarea, consolidarea și transparența finanțării în domeniul respectiv. Ar trebui urmărite sinergiile, consecvența și complementaritatea cu alte fonduri și programe, inclusiv alocarea de fonduri pentru obiectivele comune. Ar trebui totuși să se evite suprapunerea dintre diferitele instrumente de finanțare.

(10)

Fondul ar trebui să reflecte necesitatea unui grad sporit de flexibilitate și simplificare, respectând totodată cerințele legate de previzibilitate și asigurând o distribuție echitabilă și transparentă a resurselor pentru a atinge obiectivele generale și specifice prevăzute de prezentul regulament.

(11)

Eficiența măsurilor și calitatea cheltuielilor constituie principiile directoare în punerea în aplicare a fondului. Mai mult decât atât, fondul ar trebui să fie aplicat în modul cel mai eficace și mai ușor de utilizat.

(12)

Fondul ar trebui să aibă în vedere în special statele membre care, din cauza poziției lor geografice, se confruntă cu greutăți disproporționate provocate de fluxurile migratorii.

(13)

Solidaritatea și partajarea responsabilității între statele membre și Uniune reprezintă o componentă fundamentală a politicii comune de gestionare a frontierelor externe.

(14)

Fondul ar trebui să exprime solidaritatea prin intermediul asistenței financiare acordate statelor membre care aplică pe deplin dispozițiile Schengen privind frontierele externe, precum și celor care se pregătesc să participe pe deplin la Schengen și ar trebui utilizat de către statele membre în interesul politicii comune a Uniunii privind gestionarea frontierelor externe.

(15)

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivului general al fondului, statele membre ar trebui să se asigure că programele lor naționale abordează obiectivele specifice ale instrumentului și că alocarea resurselor între obiective este proporțională cu provocările și nevoile și garantează că obiectivele pot fi îndeplinite. În cazul în care în cadrul unui program național nu se abordează unul dintre obiectivele specifice sau atunci când alocarea este inferioară procentelor minime pentru unele dintre obiectivele programelor naționale, astfel cum sunt stabilite în prezentul regulament, ar trebui ca statul membru în cauză să prezinte o justificare în cadrul programului.

(16)

Pentru a măsura realizările fondului, ar trebui să se instituie indicatori comuni în legătură cu fiecare dintre obiectivele specifice ale instrumentului. Măsurarea îndeplinirii obiectivelor specifice prin intermediul unor indicatori comuni nu determină obligativitatea implementării acțiunilor legate de acești indicatori.

(17)

Participarea unui stat membru nu ar trebui să coincidă cu participarea acestuia la un instrument financiar temporar al Uniunii care sprijină statele membre beneficiare să finanțeze, printre altele, acțiunile la noile frontiere externe ale Uniunii în vederea punerii în aplicare a acquis-ului Schengen privind frontierele și vizele, precum și controalele la frontierele externe.

(18)

Instrumentul ar trebui să se bazeze pe procesul de dezvoltare a capacităților, care s-a desfășurat cu sprijinul Fondului pentru frontierele externe în perioada 2007-2013, instituit prin Decizia nr. 574/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), și ar trebui să extindă acest proces pentru a ține seama de noile evoluții.

(19)

În îndeplinirea sarcinilor la frontierele externe și în consulate în conformitate cu dispozițiile acquis-ului Schengen privind frontierele și vizele, statele membre desfășoară activități în interesul și în numele tuturor celorlalte state membre din spațiul Schengen și, prin urmare, prestează un serviciu public pentru Uniune. Instrumentul ar trebui să contribuie la sprijinirea costurilor operaționale legate de controlul la frontieră și de politica în domeniul vizelor și să permită statelor membre să mențină capacitățile care sunt esențiale pentru serviciul respectiv în beneficiul tuturor. Acest sprijin constă în rambursarea integrală a unor costuri specifice, la alegere, legate de obiectivele urmărite de prezentul instrument și ar trebui să constituie o parte integrantă a programelor naționale.

(20)

Instrumentul ar trebui să completeze și să consolideze activitățile întreprinse pentru dezvoltarea cooperării operaționale sub egida Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene („Agenția Frontex”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (7), inclusiv noile activități care rezultă din modificările introduse prin Regulamentul (UE) nr. 1168/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și, prin urmare, va consolida solidaritatea dintre statele membre care exercită controlul frontierelor externe în interesul și în numele întregului spațiu Schengen. Ceea ce înseamnă, printre altele, că, la elaborarea programelor lor naționale, statele membre ar trebui să țină seama de instrumentele analitice și de orientările operaționale și tehnice elaborate de Agenția Frontex, precum și de programa de formare elaborată, și anume programa fundamentală comună de formare a polițiștilor de frontieră, inclusiv componentele sale legate de drepturile fundamentale și de accesul la protecție internațională. În scopul de a dezvolta complementaritatea dintre misiunea Agenției Frontex și responsabilitățile statelor membre în domeniul controlului și supravegherii frontierelor externe, precum și pentru a asigura coerența și a evita ineficiența costurilor, Comisia ar trebui să consulte Agenția Frontex cu privire la proiectele de programe naționale prezentate de către statele membre, în special în ceea ce privește activitățile finanțate în cadrul sprijinului operațional.

(21)

Instrumentul ar trebui pus în aplicare cu respectarea deplină a drepturilor și a principiilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a obligațiilor internaționale ale Uniunii și fără a aduce atingere aplicării dispozițiilor speciale referitoare la dreptul la azil și la protecție internațională.

(22)

Controlul uniform și de înaltă calitate al frontierelor externe este esențial pentru consolidarea spațiului de libertate, securitate și justiție. În conformitate cu standardele Uniunii, instrumentul ar trebui să sprijine măsurile legate de gestionarea frontierelor externe, care să fie implementate în conformitate cu modelul de control al accesului pe patru niveluri, ce cuprinde măsuri în țări terțe, cooperarea cu țările învecinate, măsuri de control la frontiere și măsuri de control în spațiul de liberă circulație pentru a împiedica imigrația ilegală și criminalitatea transfrontalieră în spațiul Schengen.

(23)

În conformitate cu articolul 3 din TUE, instrumentul ar trebui să sprijine activitățile care asigură protecția copiilor aflați în pericol de a suferi vătămări la frontierele externe. În special, ori de câte ori acest lucru este posibil, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită persoanelor vulnerabile, în special copiilor și minorilor neînsoțiți atunci când pun în aplicare acțiuni în legătură cu identificarea și acordarea de asistență imediată, precum și încredințarea acestora serviciilor de protecție.

(24)

Pentru a asigura un control la frontierele externe uniform și de înaltă calitate și pentru a facilita traversarea în scopuri legitime a frontierelor externe în cadrul Strategiei de securitate internă a UE, instrumentul ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui sistem comun de gestionare integrată a frontierelor europene. Respectivul sistem ar trebui să includă toate măsurile de politică, legislație, cooperare sistematică, repartizarea sarcinilor, evaluarea situației și a schimbărilor de circumstanțe legate de punctele de trecere pentru migranții ilegali, personal, echipamente și tehnologie, întreprinse la diferite niveluri de către autoritățile competente ale statelor membre, în cooperare cu Agenția Frontex, cu țările terțe și, după caz, cu alți actori, îndeosebi EUROPOL și Agenția pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă, folosind, printre altele, modelul de securitate a frontierelor pe patru niveluri și analiza integrată a riscurilor elaborate de Uniune.

(25)

În conformitate cu Protocolul nr. 5 la Actul de aderare din 2003 privind tranzitul terestru al persoanelor între regiunea Kaliningrad și alte părți ale Federației Ruse, instrumentul ar trebui să suporte toate costurile suplimentare apărute în urma punerii în aplicare a dispozițiilor specifice ale acquis-ului Uniunii prevăzute pentru un astfel de tranzit, și anume Regulamentul (CE) nr. 693/2003 al Consiliului (9) și Regulamentul (CE) nr. 694/2003 al Consiliului (10). Cu toate acestea, necesitatea unui sprijin financiar continuu pentru scutirile de taxe ar trebui să fie subordonată regimului de vize în vigoare între Uniune și Federația Rusă.

(26)

Instrumentul ar trebui să includă sprijinul acordat măsurilor naționale și cooperării între statele membre în domeniul politicii vizelor și al altor activități prefrontaliere, care se desfășoară înainte de controalele la frontierele externe, și ar trebui să utilizeze pe deplin Sistemul de Informații privind Vizele (VIS). Gestionarea eficientă a activităților organizate de serviciile statelor membre în țările terțe este în interesul politicii comune în domeniul vizelor, în cadrul unui sistem organizat pe mai multe niveluri, care urmărește facilitarea călătoriilor în scopuri legitime și abordarea imigrației ilegale în Uniune și reprezintă totodată o parte integrantă a sistemului comun de gestionare integrată a frontierelor.

(27)

De asemenea, instrumentul ar trebui să sprijine măsurile pe teritoriul statelor Schengen, în cadrul dezvoltării unui sistem comun de gestionare integrată a frontierelor care consolidează funcționarea generală a spațiului Schengen.

(28)

Instrumentul ar trebui, de asemenea, să sprijine crearea de către Uniune a unor sisteme informatice, bazate pe sisteme informatice existente și/sau noi, care să ofere statelor membre instrumentele pentru a gestiona mai eficient traversarea frontierele de către resortisanții țărilor terțe și pentru a asigura o mai bună identificare și verificare a călătorilor, facilitând în acest mod călătoriile și sporind securitatea frontierelor. În acest scop, ar trebui să se stabilească, în consonanță cu Strategia de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă a UE, un program cu obiectivul de a acoperi costurile pentru dezvoltarea ambelor componente, la nivel central și național, ale acestor sisteme, asigurând coerența tehnică, interoperabilitatea cu alte sisteme informatice ale Uniunii, economii ale costurilor și o punere în aplicare fără probleme în statele membre. Sistemele informatice respective ar trebui să respecte drepturile fundamentale, inclusiv protecția datelor cu caracter personal.

(29)

Statele membre ar trebui să consacre fondurile necesare Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11), pentru a asigura buna funcționare a sistemului respectiv.

(30)

Pentru a face față presiunilor imediate și neprevăzute exercitate de migrație, precum și riscurilor la adresa securității frontierelor, ar trebui să fie posibilă acordarea de asistență de urgență conform cadrului prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

(31)

Mai mult, în vederea consolidării solidarității în întregul spațiu Schengen, în cazul în care sunt identificate deficiențe sau riscuri posibile, mai ales în urma unei evaluări Schengen, statul membru în cauză ar trebui să monitorizeze problema în mod corespunzător, utilizând cu prioritate resursele din cadrul programului său național, dacă este cazul, pentru a completa măsurile de asistență de urgență.

(32)

Pentru a consolida solidaritatea și partajarea responsabilității, statele membre ar trebui să fie încurajate să utilizeze o parte din resursele disponibile în cadrul programelor lor naționale pentru prioritățile specifice definite de către Uniune, cum ar fi achiziționarea de echipamente tehnice necesare pentru Agenția Frontex și dezvoltarea cooperării consulare pentru Uniune. Se impune maximizarea impactului fondurilor Uniunii prin mobilizarea și punerea în comun a resurselor financiare publice și private, precum și prin crearea unui efect de pârghie între acestea. Ar trebui să se asigure cel mai înalt nivel de transparență, responsabilitate și de control democratic pentru instrumentele și mecanismele financiare inovatoare care implică bugetul Uniunii.

(33)

Pentru a garanta aplicarea acquis-ului Schengen în întregul spațiu Schengen, punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (12) ar trebui, de asemenea, să fie sprijinită în temeiul instrumentului, deoarece reprezintă un instrument esențial de facilitare a implementării politicilor Uniunii având drept obiect spațiul de libertate, securitate și justiție prin asigurarea unui nivel înalt de protecție a frontierelor externe, precum și prin absența controalelor la frontieră în interiorul spațiului Schengen.

(34)

Având în vedere experiența dobândită în ceea ce privește Fondul pentru frontierele externe și dezvoltarea SIS II și a VIS, se consideră oportun să se permită un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește posibilele transferuri de resurse între diferite mijloace de punere în aplicare a obiectivelor urmărite în cadrul instrumentului, fără a aduce atingere principiului care impune asigurarea, de la început, a unei mase critice și a stabilității financiare necesare programelor, precum și a sprijinului operațional pentru statele membre și fără a aduce atingere controlului Parlamentului European și Consiliului.

(35)

În aceeași ordine de idei, domeniul de aplicare a acțiunilor ar trebui extins, iar plafonul pentru resursele care rămân disponibile pentru Uniune („acțiunile Uniunii”) ar trebui majorat pentru a consolida capacitatea Uniunii de a desfășura într-un anumit exercițiu bugetar activități multiple privind gestionarea frontierelor externe și politică comună în domeniul vizelor în interesul Uniunii în ansamblul său, dacă și în măsura în care este nevoie. Printre astfel de acțiuni ale Uniunii se numără studiile și proiectele pilot menite să stimuleze progresele gestionării frontierelor externe și a politicii comune în domeniul vizelor și ale aplicării acestora, formarea polițiștilor de frontieră în domeniul protecției drepturilor omului, măsurile sau acordurile în țările terțe care abordează presiunile exercitate de migrația din aceste țări, în scopul unei gestionări optime a fluxurilor migratorii în Uniune și al unei organizări eficiente a sarcinilor conexe desfășurate la frontierele externe și în consulate.

(36)

Măsurile în țările terțe și în legătură cu acestea, finanțate prin instrument, ar trebui să fie întreprinse în sinergie și compatibilitate cu alte acțiuni în afara Uniunii, care beneficiază de sprijinul unor instrumente geografice și tematice de asistență externă ale Uniunii. În special, în punerea în aplicare a acestor acțiuni, ar trebui urmărită coerența deplină cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii externe și ale politicii externe a Uniunii referitoare la țara sau regiunea în cauză. Aceste măsuri nu ar trebui să fie destinate sprijinirii acțiunilor care vizează direct dezvoltarea și ar trebui să completeze, dacă este cazul, asistența financiară oferită prin instrumentele de asistență externă. Se va urmări, de asemenea, asigurarea coerenței cu politica de ajutor umanitar a Uniunii, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de urgență.

(37)

Finanțarea din bugetul Uniunii ar trebui să se concentreze asupra activităților în care intervenția Uniunii poate aduce valoare adăugată în raport cu acțiunea individuală a statelor membre. Dat fiind că Uniunea este într-o poziție mai bună decât statele pentru a pune la dispoziție un cadru pentru exprimarea solidarității Uniunii în ceea ce privește controlul la frontieră, politica în domeniul vizelor și gestionarea fluxurilor migratorii, precum și pentru a oferi o platformă pentru dezvoltarea sistemelor informatice comune care stau la baza acestor politici, sprijinul financiar acordat în temeiul prezentului regulament va contribui, în special, la consolidarea capacităților naționale și a celor ale Uniunii în aceste domenii.

(38)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească repartizarea sumelor de bază către statele membre. Suma de bază pentru fiecare stat membru ar trebui să fie calculată pe baza creditelor alocate fiecărui stat membru în perioada 2010-2012 din Fondul pentru frontierele externe, prin împărțirea cifrei obținute la totalul creditelor disponibile pentru gestiunea partajată aferente celor trei ani. Calculele au fost efectuate în conformitate cu criteriile de repartizare prevăzute în Decizia nr. 574/2007/CE.

(39)

Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a instrumentului, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale Regulamentului (UE) nr. 514/2014, cu ajutorul unor indicatori esențiali pentru evaluarea rezultatelor și a efectelor. Indicatorii, inclusiv bazele de referință relevante, ar trebui să ofere o bază minimă pentru evaluarea gradului de realizare a obiectivelor instrumentului.

(40)

În vederea completării sau a modificării dispozițiilor prezentului regulament în ceea ce privește definirea unor acțiuni specifice în cadrul programelor naționale, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, pe durata activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(41)

În aplicarea prezentului regulament, inclusiv pentru pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să consulte experți din toate statele membre.

(42)

Pentru a se asigura o aplicare uniformă, eficientă și în timp util a dispozițiilor privind sprijinul operațional prevăzute în prezentul regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(43)

Având în vedere că obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea solidarității și a împărțirii responsabilității între statele membre și Uniune în ceea ce privește gestionarea frontierelor externe și politica în domeniul vizelor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

(44)

Decizia nr. 574/2007/CE ar trebui să fie abrogată, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute de prezentul regulament.

(45)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (14) care intră sub incidența domeniilor menționate la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (15).

(46)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (16) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (17).

(47)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (18), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (19).

(48)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Având în vedere că prezentul regulament se întemeiază pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, Danemarca decide, în termen de șase luni de la decizia Consiliului în privința prezentului regulament, dacă va transpune prezentul regulament în legislația sa internă.

(49)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (20); în consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(50)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (21). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea deciziei, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și acesta nu i se aplică.

(51)

Se impune alinierea duratei de aplicare a prezentului regulament cu cea a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (22). Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,