Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32011R0333

Regulamentul (UE) nr. 333/2011 al Consiliului din 31 martie 2011 de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului

OJ L 94, 8.4.2011, p. 2–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 15 Volume 013 P. 172 - 181

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2011/333/oj

8.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/2


REGULAMENTUL (UE) NR. 333/2011 AL CONSILIULUI

din 31 martie 2011

de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1), în special articolul 6 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea măsurilor propuse Parlamentului European,

întrucât:

(1)

Dintr-o evaluare a mai multor fluxuri de deșeuri reiese că piețele de reciclare a deșeurilor metalice ar beneficia de pe urma elaborării unor criterii specifice de determinare a condițiilor în care deșeurile metalice obținute din deșeuri nu mai constituie deșeuri. Aceste criterii ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului. Acestea nu ar trebui să aducă atingere clasificării deșeurilor metalice ca deșeuri de către țări terțe.

(2)

Rapoarte ale Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene au demonstrat că există o piață și o cerere pentru utilizarea deșeurilor de fier, oțel și aluminiu ca materie primă în oțelării, topitorii, rafinării de aluminiu și unități de retopire pentru producția de metale. Prin urmare, deșeurile de fier, oțel și aluminiu ar trebui să fie suficient de pure și să respecte standardele relevante aplicabile deșeurilor sau specificațiile formulate de industria metalurgică.

(3)

Criteriile de determinare a condițiilor în care deșeurile de fier, oțel și aluminiu nu mai constituie deșeuri ar trebui să asigure că deșeurile de fier, oțel și aluminiu care rezultă dintr-o operațiune de recuperare respectă cerințele tehnice ale industriei metalurgice, respectă legislația și standardele aplicabile produselor și nu generează un impact global negativ asupra mediului și sănătății umane. Rapoartele Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene au demonstrat că criteriile propuse pentru deșeurile utilizate ca input în operațiunea de recuperare, pentru procesele și tehnicile de tratare, precum și pentru deșeurile metalice care rezultă din operațiunea de recuperare îndeplinesc obiectivele respective, pentru că ar trebui să ducă la producția de deșeuri de fier, oțel și aluminiu fără proprietăți periculoase și cu cât mai puțini compuși nemetalici.

(4)

Pentru a asigura respectarea criteriilor, este oportun să se prevadă comunicarea informațiilor despre deșeurile metalice care nu mai constituie deșeuri și punerea în aplicare a unui sistem de management al calității.

(5)

Se poate dovedi necesară o revizuire a criteriilor dacă, pe baza monitorizării evoluției condițiilor de piață pentru deșeurile de fier, oțel și aluminiu, se constată existența unor efecte negative asupra piețelor de reciclare a deșeurilor de fier, oțel și aluminiu, în special în ceea ce privește disponibilitatea acestor deșeuri și accesul la acestea.

(6)

Pentru a permite operatorilor să se adapteze la criteriile de determinare a condițiilor în care deșeurile metalice nu mai constituie deșeuri, este oportun să se prevadă o perioadă rezonabilă de tranziție înainte de aplicarea prezentului regulament.

(7)

Comitetul instituit prin articolul 39 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE nu a emis un aviz privind măsurile prevăzute de prezentul regulament și, prin urmare, Comisia a transmis Consiliului o propunere cu privire la măsurile respective, pe care a înaintat-o, de asemenea, Parlamentului European.

(8)

Parlamentul European nu s-a opus măsurilor propuse,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește criteriile de determinare a condițiilor în care deșeurile de fier, oțel și aluminiu, inclusiv deșeurile de aliaje de aluminiu, nu mai constituie deșeuri.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Directiva 2008/98/CE.

De asemenea, se aplică următoarele definiții:

(a)

„deșeuri de fier și oțel” înseamnă deșeuri metalice care constau în principal în fier și oțel;

(b)

„deșeuri de aluminiu” înseamnă deșeuri metalice care constau în principal în aluminiu și aliaje de aluminiu;

(c)

„deținător” înseamnă persoana fizică sau juridică aflată în posesia deșeurilor metalice;

(d)

„producător” înseamnă deținătorul care transferă deșeurile metalice altui deținător pentru prima dată ca deșeuri metalice care nu mai constituie deșeuri;

(e)

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Uniunii, care introduce pe teritoriul vamal al Uniunii deșeuri metalice care nu mai constituie deșeuri;

(f)

„personal calificat” înseamnă personalul care este calificat, în virtutea experienței ori a pregătirii sale, să monitorizeze și să evalueze proprietățile deșeurilor metalice;

(g)

„inspecție vizuală” înseamnă inspectarea deșeurilor metalice din toate componentele unui transport, cu ajutorul simțurilor umane sau al oricăror echipamente nespecializate;

(h)

„transport” înseamnă un lot de deșeuri metalice care urmează a fi livrate de la un producător la un alt deținător și care poate fi prezent într-una sau mai multe unități de transport, precum containerele.

Articolul 3

Criterii pentru deșeurile de fier și deșeurile de oțel

Deșeurile de fier și deșeurile de oțel nu mai constituie deșeuri dacă, la transferul de la producător la alt deținător, sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

deșeurile folosite ca input pentru operațiunea de recuperare respectă criteriile stabilite în anexa I secțiunea 2;

(b)

deșeurile folosite ca input pentru operațiunea de recuperare au fost tratate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa I secțiunea 3;

(c)

deșeurile de fier și oțel care rezultă din operațiunea de recuperare respectă criteriile stabilite în anexa I secțiunea 1;

(d)

producătorul îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 5 și 6.

Articolul 4

Criterii pentru deșeurile de aluminiu

Deșeurile de aluminiu, inclusiv deșeurile de aliaje de aluminiu, nu mai constituie deșeuri dacă, la transferul de la producător la alt deținător, sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

deșeurile folosite ca input pentru operațiunea de recuperare respectă criteriile stabilite în anexa II secțiunea 2;

(b)

deșeurile folosite ca input pentru operațiunea de recuperare au fost tratate în conformitate cu criteriile stabilite în anexa II secțiunea 3;

(c)

deșeurile de aluminiu care rezultă din operațiunea de recuperare respectă criteriile stabilite în anexa II secțiunea 1;

(d)

producătorul îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 5 și 6.

Articolul 5

Declarația de conformitate

(1)   Producătorul sau importatorul emite, pentru fiecare transport de deșeuri metalice, o declarație de conformitate potrivit modelului prevăzut în anexa III.

(2)   Producătorul sau importatorul transmite declarația de conformitate următorului deținător al transportului de deșeuri metalice. Producătorul sau importatorul păstrează o copie a declarației de conformitate timp de cel puțin un an de la data emiterii sale și o pune la dispoziția autorităților competente la cererea acestora.

(3)   Declarația de conformitate poate să fie și în format electronic.

Articolul 6

Managementul calității

(1)   Producătorul pune în aplicare un sistem de management al calității adecvat care să poată demonstra conformitatea cu criteriile menționate la articolele 3 și 4.

(2)   Sistemul de management al calității include un set de proceduri documentate referitoare la fiecare dintre următoarele aspecte:

(a)

controlul de acceptare a deșeurilor utilizate ca input pentru operațiunea de recuperare, conform secțiunii 2 a anexelor I și II;

(b)

monitorizarea proceselor și tehnicilor de tratare prezentate în secțiunea 3.3 a anexelor I și II;

(c)

monitorizarea calității deșeurilor metalice care rezultă din operațiunea de recuperare, conform secțiunii 1 a anexelor I și II (inclusiv prelevarea și analiza probelor);

(d)

eficacitatea monitorizării radiațiilor, conform secțiunii 1.5 a anexelor I și II;

(e)

opiniile clienților referitoare la conformitatea cu calitatea deșeurilor metalice;

(f)

înregistrarea rezultatelor monitorizării realizate în temeiul literelor (a)-(d);

(g)

revizuirea și îmbunătățirea sistemului de management al calității;

(h)

formarea personalului.

(3)   Sistemul de management al calității stabilește în egală măsură cerințele specifice de monitorizare prevăzute în anexele I și II pentru fiecare criteriu.

(4)   Dacă tratamentele menționate în secțiunea 3.3 a anexei I sau în secțiunea 3.3 a anexei II sunt efectuate de un deținător anterior, producătorul se asigură că furnizorul pune în aplicare un sistem de management al calității care respectă cerințele din prezentul articol.

(5)   Un organism de evaluare a conformității, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (2), care a obținut acreditarea în conformitate cu respectivul regulament, sau orice alt verificator de mediu, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) (3) verifică dacă sistemul de management al calității respectă cerințele din prezentul articol. Verificarea ar trebui efectuată o dată la trei ani.

(6)   Importatorul solicită furnizorilor săi să pună în aplicare un sistem de management al calității care să respecte cerințele alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol și care a fost verificat de un verificator extern independent.

(7)   Producătorul permite accesul autorităților competente la sistemul de management al calității la cererea acestora.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 9 octombrie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 31 martie 2011.

Pentru Consiliu

Președintele

VÖLNER P.


(1)  JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(2)  JO L 218, 13.8.2008, p. 30.

(3)  JO L 342, 22.12.2009, p. 1.


ANEXA I

Criterii pentru deșeurile de fier și deșeurile de oțel

Criterii

Cerințe de automonitorizare

1.   Calitatea deșeurilor care rezultă din operațiunea de recuperare

1.1.

Deșeurile se clasifică în funcție de specificațiile clientului, de specificațiile ramurii industriale sau de un standard de utilizare directă în producția de substanțe sau obiecte metalice de către oțelării sau topitorii.

Personalul calificat clasifică fiecare transport.

1.2.

Cantitatea totală a materiilor străine (steril) trebuie să fie ≤ 2 % din greutate.

Prin materii străine se înțelege:

1.

metale neferoase (cu excepția elementelor de aliere din orice substrat de metal feros) și materiale nemetalice, precum pământul, praful, materialele izolante și sticla;

2.

materiale combustibile nemetalice, precum cauciucul, plasticul, textilele, lemnul și alte substanțe chimie sau organice;

3.

bucăți mai mari (de mărimea unei cărămizi) din materiale neconducătoare de electricitate, precum pneurile, țevile umplute cu ciment, lemnul sau betonul;

4.

reziduuri din topirea și încălzirea oțelului, din operațiuni de condiționare a suprafeței (inclusiv șanfrenare), rectificare, ferăstruire, sudură și tăiere cu lampa, precum zgura metalică, țunderul, praful de pe filtrele textile, praful de la rectificare, nămol.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport.

La intervale corespunzătoare (cel puțin o dată la 6 luni), se analizează probe reprezentative de materii străine prin cântărire, după separarea magnetică sau manuală (după caz) a particulelor și obiectelor de fier și oțel, sub o atentă inspecție vizuală.

Frecvența adecvată a monitorizării prin eșantionare se stabilește ținându-se cont de următorii factori:

1.

tiparul estimat de variabilitate (de exemplu, astfel cum reiese din rezultatele anterioare);

2.

riscul inerent al variabilității calității deșeurilor utilizate ca input pentru operațiunea de recuperare și orice alte prelucrări ulterioare;

3.

precizia inerentă a metodei de monitorizare; și

4.

apropierea rezultatelor de limitarea conținutului de materii străine la un maximum de 2 % din greutate.

Procesul de determinare a frecvenței monitorizării ar trebui documentat ca parte a sistemului de management al calității și ar trebui să fie disponibil pentru audit.

1.3.

Deșeurile nu trebuie să conțină oxid de fier în exces, în nicio formă, cu excepția cantităților tipice care rezultă în urma depozitării în exterior a deșeurilor prelucrate, în condiții atmosferice normale.

Personalul calificat va efectua o inspecție vizuală pentru a depista prezența oxizilor.

1.4.

Deșeurile nu trebuie să conțină ulei vizibil, emulsii uleioase, lubrifianți sau grăsimi decât în cantități neglijabile care să nu permită scurgerea acestora.

Personalul calificat va efectua o inspecție vizuală a fiecărui transport, acordând o atenție specială părților din care este cel mai probabil să se scurgă ulei.

1.5.

Radioactivitate: Conform regulilor naționale și internaționale privind procedurile de monitorizare și răspuns în cazul deșeurilor metalice radioactive, nu este necesară o acțiune de răspuns.

Această cerință nu aduce atingere standardelor de bază în materie de protecție a sănătății publice și la locul de muncă, adoptate prin acte care intră în domeniul de aplicare al capitolului III al Tratatului Euratom, în special Directiva 96/29/Euratom (1).

Personalul calificat trebuie să monitorizeze radioactivitatea fiecărui transport.

Fiecare transport de deșeuri trebuie să fie însoțit de un certificat emis în conformitate cu regulile naționale și internaționale privind procedurile de monitorizare și răspuns în cazul deșeurilor metalice radioactive. Certificatul poate fi inclus în alte documentații care însoțesc transportul.

1.6.

Deșeurile nu trebuie să prezinte niciuna dintre proprietățile periculoase enumerate în anexa III la Directiva 2008/98/CE. Deșeurile trebuie să respecte limitele de concentrație prevăzute de Decizia 2000/532/CE (2) și să nu depășească limitele de concentrație prevăzute în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 (3).

Proprietățile elementelor individuale incluse în aliajele de fier și oțel nu sunt relevante pentru această cerință.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport. Dacă în urma inspecției vizuale există suspiciuni cu privire la existența unor proprietăți periculoase, trebuie să se ia măsuri suplimentare de monitorizare corespunzătoare, cum ar fi prelevarea și analiza probelor, dacă este cazul.

Personalul este instruit cu privire la potențialele proprietăți periculoase care pot fi asociate deșeurilor de fier și oțel și cu privire la componentele sau proprietățile materiale care permit recunoașterea proprietăților periculoase.

Procedura de recunoaștere a materialelor periculoase trebuie documentată în cadrul sistemului de management al calității.

1.7.

Deșeurile nu trebuie să conțină niciun recipient sub presiune, închis sau insuficient deschis care ar putea provoca explozii într-un furnal.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport.

2.   Deșeurile utilizate ca input pentru operațiunea de recuperare

2.1.

Numai deșeurile care conțin fier sau oțel recuperabil pot fi folosite ca input.

2.2.

Deșeurile periculoase nu trebuie folosite ca input decât în cazurile în care se prezintă dovada că s-au aplicat procesele și tehnicile prevăzute în secțiunea 3 a prezentei anexe în scopul eliminării tuturor proprietăților periculoase.

2.3.

Nu trebuie folosite ca input următoarele deșeuri:

(a)

pilitură și șpanuri care conțin fluide, precum uleiul sau emulsiile uleioase; și

(b)

butoaie și recipiente, cu excepția echipamentelor provenite de la vehiculele scoase din uz, care conțin sau au conținut uleiuri sau vopsele.

Controlul de acceptare (prin inspecție vizuală) a tuturor deșeurilor primite și a documentației însoțitoare se efectuează de personalul calificat care a fost în prealabil instruit asupra modului în care se recunosc deșeurile care nu îndeplinesc criteriile din prezenta secțiune.

3.   Procese și tehnici de tratare

3.1.

Deșeurile de fier sau oțel au fost separate la sursă ori în timpul colectării și au fost ținute separat sau deșeurile de intrare au fost tratate pentru separarea deșeurilor de fier și oțel de componentele nemetalice și neferoase.

3.2.

Toate tratamentele mecanice (precum tăierea, forfecarea, mărunțirea sau granularea; sortarea, separarea, curățarea, depoluarea, golirea) necesare pentru pregătirea deșeurilor metalice în vederea utilizării lor finale ca input direct în oțelării și tunătorii trebuie să fie realizate.

3.3.

În cazul deșeurilor care conțin componente periculoase, se aplică următoarele cerințe specifice:

(a)

materialele de input care provin din deșeuri de echipamente electrice sau electronice ori din vehicule scoase din uz trebuie să fi fost deja supuse tuturor tratamentelor prevăzute la articolul 6 din Directiva 2002/96/CE (4) a Parlamentului European și a Consiliului și la articolul 6 din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5);

(b)

clorofluorocarbonii din echipamentele casate trebuie să fie deja capturați printr-un procedeu aprobat de autoritățile competente;

(c)

cablurile trebuie să aibă deja învelișul îndepărtat sau să fie tăiate. Dacă un cablu are un înveliș organic (plastic), acesta trebuie să fie deja îndepărtat în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile;

(d)

butoaiele și recipientele trebuie să fi fost deja golite și curățate;

(e)

substanțele periculoase din deșeuri, care nu sunt menționate la litera (a), trebuie să fie deja îndepărtate printr-un proces aprobat de autoritatea competentă.

 


(1)  Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1).

(2)  Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți (JO L 158, 30.4.2004, p. 7).

(4)  JO L 37, 13.2.2003, p. 24.

(5)  JO L 269, 21.10.2000, p. 34.


ANEXA II

Criterii pentru deșeurile de aluminiu

Criterii

Cerințe de automonitorizare

1.   Calitatea deșeurilor

1.1.

Deșeurile sunt clasificate în conformitate cu specificațiile clientului, ale ramurii industriale sau ale unui standard utilizat direct în producția de substanțe sau obiecte metalice prin rafinare sau retopire.

Personalul calificat clasifică fiecare transport.

1.2.

Cantitatea totală de materii străine este de ≤ 5 % din greutate sau fluajul este de ≥ 90 %.

Materiile străine sunt următoarele:

1.

alte metale în afară de aluminiu și aliaje de aluminiu;

2.

materiale nemetalice, precum pământul, praful, materialele izolatoare și sticla;

3.

materiale combustibile nemetalice, precum cauciucul, plasticul, textilele, lemnul și alte substanțe chimie sau organice;

4.

bucăți mai mari (de mărimea unei cărămizi) din materiale neconducătoare de electricitate, precum pneurile, țevile umplute cu ciment, lemnul sau betonul;

5.

reziduuri din topirea aluminiului și aliajelor de aluminiu, din încălzire, din operațiuni de condiționare a suprafeței (inclusiv șanfrenare), rectificare, ferăstruire, sudură și tăiere cu lampa, precum zgura metalică, țunderul, praful de pe filtrele textile, praful de la rectificare, nămol.

Producătorul deșeurilor de aluminiu verifică conformitatea prin monitorizarea cantității de materii străine sau prin determinarea fluajului.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport.

La intervale corespunzătoare (cel puțin o dată la 6 luni), se analizează probe reprezentative din fiecare categorie de deșeu de aluminiu pentru a se măsura cantitatea totală de materii străine sau fluajul.

Probele reprezentative se obțin în conformitate cu procedurile de eșantionare descrise în standardul EN 13920 (1).

Cantitatea totală de materii străine se măsoară prin cântărire după separarea particulelor și obiectelor metalice de aluminiu de alte materii străine prin sortare manuală sau prin alte mijloace de separare (cu ajutorul magnetului sau în funcție de densitate).

Fluajul se măsoară în conformitate cu următoarea procedură:

1.

determinarea masei (m1) după îndepărtarea și determinarea umidității (conform punctului 7.1 din standardul EN 13920-1:2002);

2.

îndepărtarea și determinarea fierului liber (conform punctului 7.2 din standardul EN 13920-1:2002);

3.

determinarea masei metalului după topire și solidificare (m2) conform procedurii de determinare a fluajului, în conformitate cu punctul 7.3 din standardul EN 13920-1:2002;

4.

calculul fluajului m [%] = (m2/m1) × 100.

Frecvența adecvată de analizare a probelor reprezentative se stabilește ținându-se cont de următorii factori:

1.

tiparul estimat de variabilitate (de exemplu, astfel cum reiese din rezultatele anterioare);

2.

riscul inerent al variabilității calității deșeurilor utilizate ca input pentru operațiunea de recuperare și în realizarea procedurilor de tratare;

3.

precizia inerentă a metodei de monitorizare; și

4.

apropierea rezultatelor de valorile limită pentru cantitatea totală de materii străine sau de fluaj.

1.3.

Deșeurile nu trebuie să conțină clorură de polivinil (PVC) sub formă de învelișuri, vopsele, plastice.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport.

1.4.

Deșeurile nu trebuie să conțină ulei vizibil, emulsii uleioase, lubrifianți sau grăsimi decât în cantități care să nu permită scurgerea acestora.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport, acordând o atenție specială părților din care este cel mai probabil să se scurgă ulei.

1.5.

Radioactivitate: Conform regulilor naționale și internaționale privind procedurile de monitorizare și răspuns în cazul deșeurilor metalice radioactive, nu este necesară o acțiune de răspuns.

Această cerință nu aduce atingere standardelor de bază în materie de protecție a sănătății publice și la locul de muncă, adoptate prin acte aflate în domeniul de aplicare al capitolului III al Tratatului Euratom, în special Directiva 96/29/Euratom a Consiliului (2).

Personalul calificat monitorizează radioactivitatea fiecărui transport. Fiecare transport de deșeuri trebuie să fie însoțit de un certificat emis în conformitate cu regulile naționale și internaționale privind procedurile de monitorizare și răspuns în cazul deșeurilor metalice radioactive. Certificatul poate fi inclus în alte documentații care însoțesc transportul.

1.6.

Deșeurile nu trebuie să prezinte niciuna dintre proprietățile periculoase enumerate în anexa III la Directiva 2008/98/CE. Deșeurile trebuie să respecte limitele de concentrație prevăzute de Decizia 2000/532/CE a Comisiei (3) și să nu depășească limitele de concentrație prevăzute în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 (4).

Proprietățile elementelor individuale incluse în aliajele de aluminiu nu sunt relevante pentru această cerință.

Personalul calificat efectuează o inspecție vizuală a fiecărui transport. Dacă în urma inspecției vizuale există suspiciuni cu privire la existența unor proprietăți periculoase, se iau măsuri suplimentare corespunzătoare, cum ar fi prelevarea și analiza probelor, dacă este cazul.

Personalul este instruit cu privire la potențialele proprietăți periculoase care pot fi asociate deșeurilor de aluminiu și cu privire la componentele sau proprietățile materiale care permit recunoașterea proprietăților periculoase.

Procedura de recunoaștere a materialelor periculoase trebuie documentată în cadrul sistemului de management al calității.

1.7.

Deșeurile nu trebuie să conțină niciun recipient sub presiune, închis sau insuficient deschis care ar putea provoca explozii într-un furnal.

Personalul calificat va efectua o inspecție vizuală a fiecărui transport.

2.   Deșeurile utilizate ca input pentru operațiunea de recuperare

2.1.

Numai deșeurile care conțin aluminiu sau aliaje de aluminiu recuperabile pot fi folosite ca input.

2.2.

Deșeurile periculoase nu trebuie folosite ca input decât în cazurile în care se prezintă dovada că s-au aplicat procesele și tehnicile prevăzute în secțiunea 3 a prezentei anexe în scopul eliminării tuturor proprietăților periculoase.

2.3.

Nu trebuie folosite ca input următoarele deșeuri:

(a)

pilitură și șpanuri care conțin fluide, precum uleiul sau emulsiile uleioase; și

(b)

butoaie și recipiente, cu excepția vehiculelor scoase din uz, care conțin sau au conținut uleiuri sau vopsele.

Controlul de acceptare (prin inspecție vizuală) al tuturor deșeurilor primite și al documentației însoțitoare se efectuează de personalul calificat care a fost în prealabil instruit asupra modului în care se recunosc deșeurile care nu îndeplinesc criteriile din prezenta secțiune.

3.   Procese și tehnici de tratare

3.1.

Deșeurile de aluminiu au fost separate la sursă ori în timpul colectării și au fost ținute separat sau deșeurile de input au fost tratate pentru separarea deșeurilor de aluminiu de componentele nemetalice și cele metalice care nu conțin aluminiu.

3.2.

Toate tratamentele mecanice (precum tăierea, forfecarea, mărunțirea sau granularea; sortarea, separarea, curățarea, depoluarea, golirea) necesare pentru pregătirea deșeurilor metalice pentru intrarea lor directă în utilizarea finală trebuie să fie realizate.

3.3.

În cazul deșeurilor care conțin componente periculoase, se aplică următoarele cerințe specifice:

(a)

materialele de input care provin din deșeuri de echipamente electrice sau electronice ori din vehicule scoase din uz trebuie să fi fost deja supuse tuturor tratamentelor prevăzute la articolul 6 din Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și la articolul 6 din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6);

(b)

clorofluorocarbonii din echipamentele casate trebuie să fie deja capturați printr-un procedeu aprobat de autoritățile competente;

(c)

cablurile trebuie să aibă deja învelișul îndepărtat sau să fie tăiate. Dacă un cablu are un înveliș organic (plastic), acesta trebuie să fie deja îndepărtat în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile;

(d)

butoaiele și recipientele trebuie să fi fost deja golite și curățate;

(e)

substanțele periculoase din deșeuri, care nu sunt menționate la litera (a), trebuie să fie deja îndepărtate printr-un proces aprobat de autoritatea competentă.

 


(1)  EN 13920-1:2002; Aluminiu și aliaje de aluminiu. Materiale recirculabile. Partea 1: Condiții generale, prelevare și încercări; CEN 2002.

(2)  JO L 159, 29.6.1996, p. 1.

(3)  JO L 226, 6.9.2000, p. 3.

(4)  JO L 229, 30.4.2004, p. 1.

(5)  JO L 37, 13.2.2003, p. 24.

(6)  JO L 269, 21.10.2000, p. 34.


ANEXA III

Declarație de conformitate cu criteriile de neîncadrare la categoria deșeuri menționată la articolul 5 alineatul (1)

1.

Producătorul/importatorul deșeurilor metalice:

Nume:

Adresă:

Persoană de contact:

Telefon:

Fax:

E-mail:

2.

(a)

Denumirea sau codul categoriei de deșeuri metalice, conform unei specificații a ramurii industriale sau conform unui standard în domeniu:

(b)

Dacă este cazul, principalele dispoziții tehnice dintr-o specificație a clientului, precum compoziția, dimensiunea, tipul și proprietățile:

3.

Transportul de deșeuri metalice respectă specificațiile sau standardul menționate la punctul 2.

4.

Cantitatea transportului în tone:

5.

S-a eliberat un certificat de testare a radioactivității în conformitate cu regulile naționale și internaționale privind procedurile de monitorizare și răspuns în cazul deșeurilor metalice radioactive:

6.

Producătorul deșeurilor metalice aplică un sistem de management al calității care respectă articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 333/2011 (1), care a fost verificat de un verificator acreditat sau, dacă deșeurile metalice care nu mai constituie deșeuri au fost importate pe teritoriul vamal al Uniunii, de un verificator independent:

7.

Transportul de deșeuri metalice îndeplinește criteriile menționate la literele (a)-(c) de la articolele 3 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 333/2011 (1):

8.

Declarația producătorului/importatorului de deșeuri metalice: Certific că informațiile de mai sus sunt complete și corecte și sunt furnizate cu bună-credință.

Nume:

Data:

Semnătura:


(1)  Regulamentul (UE) nr. 333/2011 al Consiliului din 31 martie 2011 de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 94, 8.4.2011, p. 2)


Top