EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62015TJ0692

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 13 decembrie 2017.
HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH împotriva Consiliului Uniunii Europene.
Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Răspundere extracontractuală – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor.
Cauza T-692/15.

Cauza T‑692/15

HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping GmbH

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Răspundere extracontractuală – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 13 decembrie 2017

  1. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Sarcina probei

  2. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Aprecierea legalității comportamentului instituțiilor – Măsuri de înghețare a fondurilor – Acțiune în despăgubire a unui operator economic vizat de o măsură restrictivă individuală – Criterii

    [art. 21 TUE; art. 215 alin. (2) TFUE]

  3. Răspundere extracontractuală – Condiții – Încălcare suficient de gravă a unei norme având ca obiect conferirea de drepturi particularilor – Modalități de probă – Anulare a unuia sau a mai multe acte ale Consiliului care se află la originea prejudiciului invocat de reclamant, inclusiv anularea decisă printr‑o hotărâre a Tribunalului pronunțată înainte de introducerea acțiunii în despăgubire – Inexistența unei dovezi irefragabile

  4. Răspundere extracontractuală – Condiții – Modalități de probă – Posibilitatea unei instituții de a se prevala de toate elementele relevante survenite înainte de introducerea unei acțiuni în despăgubire împotriva ei – Absența caracterului inoperant al elementelor prezentate, în cadrul unei acțiuni în despăgubire, de instituția care a procedat la adoptarea unei măsuri de înghețare a fondurilor

    [art. 24 alin. (1) primul paragraf TUE; art. 215 alin. (2) TFUE]

  5. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor identificate de Consiliu că participă la proliferarea nucleară – Obligația de a extinde această măsură la entitățile deținute sau controlate de o asemenea entitate – Calitatea de entitate deținută sau controlată – Apreciere de la caz la caz a Consiliului – Criterii

    (Regulamentele nr. 668/2010 și nr. 961/2010 ale Consiliului)

  6. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Obligația de a comunica motivele individuale și specifice care justifică deciziile luate – Întindere

  7. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Insuficiența motivării unui act normativ – Excludere

    (art. 340 al doilea paragraf TFUE)

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 29-31)

  2.  O măsură restrictivă individuală la care poate fi supusă o entitate nonetatică, precum înghețarea fondurilor, nu este în sine un act autonom al Consiliului care are caracterul unei sancțiuni penale sau administrative adoptate împotriva acestei entități, ci o măsură necesară, în sensul articolului 215 alineatul (2) TFUE, în scopul punerii în aplicare a politicii externe și de securitate comună, destinată să permită Uniunii să ajungă în mod progresiv la rezultatul concret pe care urmărește să îl atingă în cadrul relațiilor internaționale, și anume, în speță, acela de a pune capăt activității de proliferare nucleară a Republicii Islamice Iran. Pe de altă parte, obiectivul mai larg al menținerii păcii și securității internaționale, în conformitate cu finalitățile acțiunii externe a Uniunii enunțate la articolul 21 TUE, este de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, care decurg pentru anumiți operatori economici din deciziile de punere în aplicare a actelor adoptate de Uniune în vederea realizării acestui obiectiv fundamental.

    Astfel, în aprecierea comportamentului instituției în cauză, Tribunalul, sesizat cu o acțiune în despăgubire introdusă de un operator economic, este de asemenea obligat, având în vedere în special dispozițiile articolului 215 alineatul (2) TFUE, să ia în considerare acest obiectiv fundamental al politicii externe a Uniunii, cu excepția situației în care acest operator este în măsură a dovedi că Consiliul nu și‑a îndeplinit obligațiile imperative în mod flagrant și inexcuzabil sau a adus atingere, în același mod, unui drept fundamental recunoscut de Uniune.

    (a se vedea punctele 44-46)

  3.  Eventuala anulare a unuia sau a mai multe acte ale Consiliului care se află la originea prejudiciilor invocate de reclamant, chiar și atunci când o asemenea anulare ar fi decisă printr‑o hotărâre a Tribunalului pronunțată înaintea introducerii acțiunii în despăgubire, nu constituie dovada irefragabilă a unei încălcări suficient de grave din partea acestei instituții, care să permită să se constate, ipso iure, răspunderea Uniunii.

    (a se vedea punctul 48)

  4.  Spre deosebire de acțiunea în anulare, acțiunea în răspundere extracontractuală poate fi introdusă în termenul de cinci ani de la producerea faptului care stă la baza prejudiciului despre care este vorba. În consecință, instituția a cărei răspundere extracontractuală este pusă în discuție are, în principiu, dreptul de a se prevala în apărarea sa de toate elementele relevante apărute înainte de introducerea, în termenul indicat mai sus, a acțiunii în despăgubire împotriva sa, la fel cum reclamantul poate stabili întinderea și importanța prejudiciului său utilizând elemente probatorii ulterioare producerii acestuia.

    În ceea ce privește posibilitatea instituției de a se prevala, în apărarea sa, de toate elementele relevante survenite înainte de introducerea acțiunii în despăgubire împotriva ei, trebuie să se precizeze că aceasta răspunde necesității ca instanța competentă să stabilească, cu respectarea principiului contradictorialității, pertinența și importanța faptelor invocate de părțile în discuție pentru a se pronunța cu privire la eventuala răspundere extracontractuală a Uniunii. O asemenea posibilitate este justificată îndeosebi într‑un domeniu de activitate al Uniunii precum cel al politicii externe și de securitate comună (PESC), care, dată fiind natura obiectivelor și a conținuturilor sale, este supus unor norme și proceduri stabilite în mod specific de tratate [a se vedea articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf TUE] și destinate, printre altele, să țină seama, dacă este cazul, de evoluția în timp a situației, de fapt și de drept, care face obiectul acțiunii internaționale a Uniunii. În această măsură, conferirea unui caracter inoperant elementelor prezentate de instituția în cauză în cadrul unei acțiuni în despăgubire, atunci când aceasta, pe baza unei decizii adoptate în conformitate cu capitolul 2 din titlul V din Tratatul UE, a procedat, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, la adoptarea măsurii de înghețare a fondurilor despre care este vorba, ar echivala cu limitarea gravă a exercitării eficiente a competențelor pe care le atribuie tratatele, în domeniul PESC, instituțiilor Uniunii, prevăzând, în susținerea punerii în aplicare a politicii respective, adoptarea de către acestea a măsurilor restrictive necesare.

    (a se vedea punctele 49-51)

  5.  În aprecierea legalității unei măsuri restrictive, noțiunea de societate „deținută sau controlată de o altă entitate” are în vedere situația în care persoana fizică sau juridică implicată în activitatea de proliferare nucleară a statului despre care este vorba este în măsură să influențeze alegerile comerciale ale unei alte întreprinderi cu care are relații comerciale, chiar și în lipsa oricărei legături juridice, de proprietate sau de participare la capital, între una și cealaltă dintre aceste două entități economice. În această privință, calitatea de entitate „care aparține sau este controlată” trebuie să facă obiectul unei aprecieri de la caz la caz din partea Consiliului, în funcție în special de gradul de apartenență sau de intensitatea controlului în cauză, instituția respectivă dispunând în această privință de o anumită putere de apreciere.

    (a se vedea punctele 56 și 57)

  6.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 75-78)

  7.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 88)

Top