Cauza C‑400/23

VB

(cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradsky sad)

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 ianuarie 2025

„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva (UE) 2016/343 – Dreptul de a fi prezent la proces – Articolul 8 alineatul (2) – Proces care conduce la o hotărâre de condamnare sau de achitare în lipsă – Condiții – Articolul 8 alineatul (4) – Obligația de a informa persoana judecată în lipsă cu privire la căile de atac disponibile – Articolul 9 – Dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac care permite o nouă apreciere a fondului cauzei și care poate conduce la infirmarea hotărârii inițiale – Articolul 10 alineatul (1) – Dreptul la o cale de atac efectivă – Reglementare națională care condiționează recunoașterea dreptului la un nou proces de introducerea prealabilă a unei cereri de redeschidere a procedurii penale la o autoritate judiciară în fața căreia persoana judecată în lipsă trebuie să se prezinte în persoană”

1. Cooperare judiciară în materie penală – Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale – Directiva 2016/343 – Dreptul de a fi prezent la proces – Judecare în lipsă – Dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac – Reglementare națională care condiționează recunoașterea dreptului la un nou proces de introducerea unei cereri de redeschidere a procedurii penale – Admisibilitate – Condiții

   [Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (2) și (4) și art. 9]

   (a se vedea punctele 43-46, 59-69 și 75 și dispozitiv 1)

2. Cooperare judiciară în materie penală – Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale – Directiva 2016/343 – Dreptul de a fi prezent la proces – Judecare în lipsă – Dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac – Obligația de a informa persoana judecată în lipsă cu privire la dreptul său la un nou proces sau la o altă cale de atac – Aprecierea existenței acestui drept de către instanța care desfășoară un proces în lipsă și indicarea dreptului respectiv în hotărârea remisă persoanei în cauză – Admisibilitate

   [Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (2) și (4), art. 9 și art. 10 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 85-87 și dispozitiv 2)

3. Cooperare judiciară în materie penală – Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale – Directiva 2016/343 – Dreptul de a fi prezent la proces – Judecare în lipsă – Dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac – Obligația de a informa persoana judecată în lipsă cu privire la dreptul său la un nou proces sau la o altă cale de atac – Conținut – Hotărâre de achitare pronunțată în lipsă – Includere

   [Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (2) și (4) și art. 9]

   (a se vedea punctele 90-95 și dispozitiv 3)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Sofiyski gradski sad (Tribunalul Orașului Sofia, Bulgaria), Curtea precizează obligațiile statelor membre în cadrul unor proceduri penale desfășurate în lipsă.

Instanța de trimitere este sesizată cu proceduri penale inițiate împotriva lui VB, urmărit pentru fapte care constituie infracțiuni pasibile de pedepse privative de libertate. VB nu a primit nicio înștiințare oficială cu privire la acuzațiile care i se aduc. În plus, acesta nu a fost informat nici cu privire la trimiterea sa în fața unei instanțe și, cu atât mai mult, nici cu privire la data și la locul ședinței de judecată sau cu privire la consecințele neprezentării sale în persoană. Astfel, autoritățile naționale competente nu au reușit să îl localizeze pe VB, întrucât acesta s‑a sustras de la procedură în cursul fazei de urmărire, înainte de operațiunea poliției care viza reținerea suspecților.

Apreciind că nu sunt îndeplinite în speță condițiile desfășurării procesului în lipsa persoanei acuzate, prevăzute de Directiva 2016/343 ( 1 ), instanța de trimitere ridică problema întinderii obligației sale de a informa persoana judecată în lipsă cu privire la căile legale disponibile ( 2 ). Ea arată că, în Bulgaria, de la expirarea termenului pentru a declara apel împotriva unei hotărâri de condamnare în lipsă, singura cale legală disponibilă împotriva acestei hotărâri de condamnare este o cerere de redeschidere a procedurii penale, care trebuie introdusă la Varhoven kasatsionen sad (Curtea Supremă de Casație, Bulgaria). Or, acest „drept la un nou proces sau la o altă cale de atac” nu este nici comunicat, nici măcar recunoscut în momentul în care persoana condamnată în lipsă este informată cu privire la condamnarea sa. Pe de altă parte, dreptul bulgar prevede obligația persoanei care a formulat o cerere de redeschidere a procedurii penale, sub sancțiunea clasării definitive a acesteia, de a se înfățișa în fața instanței care o va examina.

Având îndoieli cu privire la compatibilitatea regimului procedural bulgar cu Directiva 2016/343, instanța de trimitere a adresat Curții mai multe întrebări preliminare.

Aprecierea Curții

Mai întâi, în ceea ce privește dreptul persoanei condamnate în lipsă „la un nou proces sau la o altă cale de atac” în sensul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2016/343, Curtea precizează că această directivă nu se opune ca un stat membru să instituie un regim procedural care nu conduce în mod automat la redeschiderea procedurii penale, dar care impune persoanelor condamnate în lipsă și care sunt interesate de o asemenea redeschidere să introducă o cerere în acest scop în fața unei alte instanțe, distinctă de cea care a pronunțat hotărârea în lipsă, pentru ca această altă instanță să verifice dacă este îndeplinită condiția care subordonează dreptul la un nou proces, și anume neîndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă. Acest lucru rezultă în special din modul de redactare a articolului 8 alineatul (4) din directiva în cauză. Astfel, pe de o parte, prezentarea posibilității de a contesta hotărârea pronunțată în lipsă ca fiind un element procedural distinct și autonom în raport cu „dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac” arată că statele membre au posibilitatea de a prevedea o procedură care precedă desfășurarea unui nou proces sau exercitarea celeilalte căi de atac, scopul unei asemenea proceduri putând fi acela de a verifica neîndeplinirea condițiilor menționate mai sus. Pe de altă parte, utilizarea conjuncției coordonatoare „sau” în fragmentul de teză „dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac” implică faptul că statele membre dispun de opțiunea de a prevedea redeschiderea procedurii penale sub forma unui nou proces sau de a prevedea o „altă cale de atac” echivalentă cu un nou proces.

Curtea consideră că un astfel de regim procedural este compatibil cu Directiva 2016/343, în măsura în care, pe de o parte, procedura cererii de redeschidere a procedurii penale permite efectiv desfășurarea unui nou proces în toate situațiile în care se stabilește, după verificare, că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din directiva menționată și că, pe de altă parte, persoana condamnată în lipsă, atunci când este informată cu privire la condamnarea sa, este de asemenea informată cu privire la existența acestei proceduri.

În continuare, Curtea amintește că revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă regimul procedural instituit de legiuitorul bulgar este compatibil cu Directiva 2016/343 și în special dacă procedura de redeschidere a procedurii penale răspunde tuturor cerințelor care decurg din principiul efectivității.

În ceea ce privește aprecierea respectării principiului efectivității de către regimul instituit de legiuitorul bulgar, în primul rând, Curtea arată că trebuie să se garanteze că procedura cererii de redeschidere a procedurii penale conduce la recunoașterea dreptului la un nou proces în toate situațiile în care condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă nu erau îndeplinite.

În al doilea rând, trebuie să se verifice dacă persoana condamnată în lipsă primește, în momentul în care este informată cu privire la existența acestei condamnări sau imediat după acesta, o copie a întregii hotărâri pronunțate în lipsă și comunicarea drepturilor sale procedurale, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de a introduce o cerere de redeschidere a procedurii penale, precum și instanța în fața căreia trebuie introdusă respectiva cerere și termenul aferent.

În al treilea rând, orice procedură de solicitare a unui nou proces trebuie să fie organizată astfel încât această cerere să fie examinată cu celeritate, pentru a se stabili cât mai curând posibil dacă procesul în lipsă a avut loc fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2016/343. Această cerință de celeritate este cu atât mai importantă cu cât hotărârile pronunțate în lipsă pot fi executorii.

În ultimul rând, principiul efectivității impune ca persoana în cauză să fie în măsură să se exprime, în persoană sau prin intermediul unui avocat, cu privire la aspectul dacă procesul în lipsă a avut loc, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2016/343. Această posibilitate nu poate fi înțeleasă în sensul că implică obligația persoanei interesate de a se prezenta în persoană în fața instanței care examinează respectiva cerere. Astfel, obligația persoanei în cauză care a luat cunoștință de condamnarea sa fără să fi fost reținută de a se prezenta în persoană în fața instanței la care a introdus o cerere pentru un nou proces ar echivala cu obligarea unei persoane aflate încă în libertate să se constituie prizonieră pentru a putea beneficia de dreptul său la un nou proces. Acest lucru ar fi incompatibil cu dreptul fundamental la un proces echitabil.

Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația de a informa persoana judecată în lipsă cu privire la dreptul său la un nou proces, Curtea amintește ( 3 ) că legiuitorul Uniunii s‑a abținut să precizeze modul în care trebuie furnizată informarea referitoare la „dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac”. Deși Directiva 2016/343 nu poate fi interpretată în sensul că impune instanței care se pronunță în lipsă să statueze, în hotărârea sa, cu privire la dreptul la un nou proces ( 4 ), aceasta lasă o marjă largă de apreciere statelor membre în ceea ce privește punerea sa în aplicare. Prin urmare, ea nu poate fi interpretată nici în sensul că interzice acestei instanțe să examineze, în cursul unui proces desfășurat în lipsă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și, în cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, să indice în hotărârea sa că persoana în cauză are dreptul la un nou proces. Cu toate acestea, este necesar, în cadrul examinării efectuate în această privință de instanța care desfășoară un proces în lipsă, ca ea să asculte avocatul care reprezintă persoana în cauză, aceasta din urmă fiind, în această ipoteză, absentă. Cerințele impuse de Directiva 2016/343 sunt respectate atunci când instanța care desfășoară un proces în lipsă apreciază ea însăși, după ascultarea atât a acuzării, cât și a apărării cu privire la acest subiect, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din directiva menționată și, în cazul unui răspuns negativ, indică în hotărârea pronunțată în lipsă, a cărei copie integrală trebuie predată persoanei în cauză în momentul în care aceasta este informată cu privire la hotărârea respectivă sau imediat după, că aceasta are dreptul la un nou proces.

( 1 ) Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO 2016, L 65, p. 1). Potrivit articolului 8 alineatul (2) din această directivă, „[s]tatele membre pot să prevadă că un proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate poate avea loc în absența persoanei în cauză, cu condiția ca:
(a) persoana suspectată sau acuzată să fi fost informată în timp util cu privire la proces și la consecințele neprezentării sau
(b) persoana suspectată sau acuzată care a fost informată cu privire la proces să fie reprezentată de un avocat mandatat, care a fost numit fie de către persoana suspectată sau acuzată, fie de către stat”.

( 2 ) Astfel, articolul 8 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/343 prevede că în ipoteza în care un proces se desfășoară fără să poată fi respectate condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din directivă deoarece suspectul sau inculpatul nu poate fi localizat, în pofida eforturilor rezonabile depuse în acest scop, statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și în special atunci când sunt prinse, ele sunt informate și despre posibilitatea de a contesta hotărârea și despre dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac.

( 3 ) Hotărârea din 8 iunie 2023, VB (Informarea condamnatului în lipsă) (C-430/22 și C-468/22, EU:C:2023:458, punctul 27).

( 4 ) Hotărârea din 8 iunie 2023, VB (Informarea condamnatului în lipsă) (C-430/22 și C-468/22, EU:C:2023:458, punctul 31).