Cauza C‑48/22 P

Google LLC și Alphabet, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2024

„Recurs – Concurență – Abuz de poziție dominantă – Piețele de căutare generală și de căutare specializată de produse pe internet – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) – Abuz prin efect de pârghie – Concurență bazată pe merite sau practică anticoncurențială – Afișare favorizată de întreprinderea dominantă a rezultatelor propriului serviciu de căutare specializată – Efecte anticoncurențiale potențiale – Legătură de cauzalitate între abuz și efecte – Sarcina probei – Scenariul contrafactual – Capacitatea de excludere – Testul concurentului la fel de eficient”

1. Recurs – Admisibilitate – Recurs întemeiat pe o prezentare pretins denaturată a situației de fapt stabilite în hotărârea atacată – Critică ce ține de examinarea temeiniciei acestuia

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

   (a se vedea punctele 60-62)

2. Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Accesul la o infrastructură dezvoltată și deținută de o întreprindere dominantă – Acces acordat întreprinderilor concurente în condiții inechitabile – Comportament care constituie un abuz de poziție dominantă – Condiții

   (art. 102 TFUE)

   (a se vedea punctele 79-91 și 110-114)

3. Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Noțiune obiectivă care vizează comportamentele de natură să influențeze structura pieței și care au ca efect împiedicarea menținerii sau a dezvoltării concurenței – Obligații care revin întreprinderii dominante – Exercitarea concurenței bazate numai pe merit – Criterii de apreciere – Dovada unor practici contrare concurenței bazate exclusiv pe merite – Împrejurări care pot fi luate în considerare

   (art. 102 TFUE)

   (a se vedea punctele 163-166, 168-172 și 186)

4. Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Capacitate de a restrânge concurența și efect de excludere – Comportamente care au ca obiect sau ca efect actual sau potențial împiedicarea accesului pe piață al întreprinderilor potențial concurente – Includere

   (art. 102 TFUE)

   (a se vedea punctul 167)

5. Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Noțiune obiectivă care vizează comportamentele de natură să influențeze structura pieței și care au ca efect împiedicarea menținerii sau a dezvoltării concurenței – Practici care pot avea efecte anticoncurențiale asupra pieței – Sarcina probei care revine Comisiei – Necesitatea de a stabili un scenariu contrafactual – Inexistență

   (art. 102 TFUE)

   (a se vedea punctele 223-230)

6. Poziție dominantă – Abuz – Efect anticoncurențial – Sarcina probei care revine Comisiei – Caracter suficient al unui efect potențial – Poziție dominantă pe piața căutării generale pe internet – Practici care favorizează serviciul de comparare a produselor al întreprinderii aflate în poziție dominantă și care defavorizează serviciile concurente de comparare a produselor – Impact asupra piețelor relevante – Obligația Comisiei de a aprecia capacitatea practicilor în cauză de a elimina un concurent la fel de eficient – Inexistență

   (art. 102 TFUE)

   (a se vedea punctele 263-269)

Rezumat

Curtea, reunită în Marea Cameră, respinge recursul formulat de societatea Google LLC și de societatea‑mamă a acesteia, Alphabet Inc., împotriva Hotărârii Tribunalului de confirmare a amenzii care le‑a fost aplicată de Comisia Europeană pentru abuz de poziție dominantă pe mai multe piețe naționale ale serviciilor de căutare pe internet. Cu această ocazie, Curtea face precizări cu privire la jurisprudența sa referitoare la abuzul de poziție dominantă reprezentat de refuzul accesului la o facilitate esențială, precum și cu privire la criteriile care permit să se aprecieze dacă comportamentul unei întreprinderi în poziție dominantă se îndepărtează de concurența bazată pe merite.

Prin decizia din 27 iunie 2017 ( 1 ), Comisia a considerat că Google a abuzat de poziția sa dominantă existentă pe 13 piețe naționale ale serviciilor de căutare generală pe internet din cadrul Spațiului Economic European (SEE).

Comportamentul identificat ca fiind sursa abuzului consta în esență în faptul că Google a afișa serviciul său de comparare a produselor pe paginile sale de rezultate generale selectate de motorul său de căutare într‑un mod proeminent și atractiv în „casete” dedicate, fără a fi supus algoritmilor săi de ajustare, în timp ce, totodată, serviciile concurente de comparare a produselor puteau apărea pe aceste pagini numai ca rezultate ale căutării generale și niciodată într‑un format îmbogățit, fiind în același timp susceptibile să fie retrogradate în cadrul clasamentului rezultatelor generice ca urmare a aplicării acestor algoritmi de ajustare. Google a redus astfel traficul provenit din paginile sale de rezultate generale către serviciile concurente de comparare a produselor crescând în același timp acest trafic către propriul serviciu.

Potrivit Comisiei, aceste practici produseseră efecte anticoncurențiale potențiale atât pe piețele naționale ale căutării specializate pentru compararea de produse, cât și pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală pe internet.

Concluzionând astfel în sensul unei încălcări, în cele 13 țări examinate, a interdicției abuzului de poziție dominantă prevăzute la articolul 102 TFUE și la articolul 54 din Acordul privind SEE, Comisia a aplicat Google o amendă în cuantum de 2424495000 de euro, din care 523518000 de euro în solidar cu Alphabet.

Tribunalul a respins în esență acțiunea formulată de Google și Alphabet împotriva acestei decizii, validând analiza Comisiei în ceea ce privește piața serviciilor de căutare specializată pentru compararea produselor ( 2 ). În plus, în exercitarea competenței sale de fond, acesta a menținut integral amenda aplicată de Comisie.

Google și Alphabet au sesizat Curtea cu un recurs având ca obiect, cu titlu principal, anularea acestei hotărâri, precum și a deciziei Comisiei.

Aprecierea Curții

În susținerea recursului, recurentele au arătat în special că, prin faptul că a refuzat să aplice în prezenta cauză condițiile stabilite de Curte în Hotărârea Bronner ( 3 ) referitoare la abuzul de poziție dominantă constând într‑un refuz al accesului la o facilitate esențială, Tribunalul ar fi reținut un criteriu juridic eronat pentru a aprecia existența unui abuz de poziție dominantă din partea Google.

Cu privire la acest aspect, Curtea amintește că articolul 102 TFUE sancționează comportamentele întreprinderilor în poziție dominantă care restrâng concurența bazată pe merite și sunt astfel susceptibile să cauzeze un prejudiciu direct întreprinderilor individuale și consumatorilor sau care împiedică sau denaturează această concurență și sunt astfel susceptibile să le cauzeze un prejudiciu indirect. Aceste comportamente le includ pe cele care împiedică, prin recurgerea la mijloace diferite de cele care guvernează concurența bazată pe merite, menținerea sau dezvoltarea concurenței pe o piață unde gradul de concurență este deja redus, tocmai din cauza prezenței uneia sau a mai multe întreprinderi în poziție dominantă.

În acest context, Curtea a statuat în Hotărârea Bronner că refuzul de a acorda acces la o infrastructură dezvoltată și deținută de o întreprindere dominantă pentru nevoile propriilor activități poate constitui un abuz de poziție dominantă cu condiția nu numai ca acest refuz să fie de natură să elimine orice concurență pe piața în discuție din partea solicitantului accesului și să nu poată fi justificat în mod obiectiv, ci și ca infrastructura în sine să fie indispensabilă desfășurării activității acestuia, în sensul că nu ar exista niciun substitut real sau potențial pentru infrastructura respectivă. În această privință, Curtea subliniază că impunerea acestor condiții era justificată de împrejurările specifice respectivei cauze Bronner, care constau în refuzul unei întreprinderi dominante de a acorda acces unui concurent la o infrastructură pe care a dezvoltat‑o pentru nevoile propriei activități, cu excluderea oricărui alt comportament. Astfel, constatarea că o întreprindere dominantă a abuzat de poziția sa din cauza unui refuz de a contracta cu un concurent are drept consecință faptul că această întreprindere este forțată să contracteze cu concurentul menționat. Or, o asemenea obligație afectează în mod deosebit libertatea de a contracta și dreptul de proprietate al întreprinderii dominante, din moment ce o întreprindere, fie și dominantă, rămâne în principiu liberă să refuze să contracteze și să folosească infrastructura pe care a dezvoltat‑o pentru propriile nevoi.

În schimb, prezenta cauză se distinge de cauza Bronner în măsura în care Google, din proprie inițiativă, acordă serviciilor concurente accesul la infrastructura sa, și anume la serviciul său de căutare generală și la paginile de rezultate generale. Rezultă că constatarea unui abuz de poziție dominantă săvârșit de Google ca urmare a condițiilor inechitabile de acces la această infrastructură nu este susceptibilă să dea naștere unor măsuri care să aducă mai puțină atingere libertății sale de a contracta și dreptului său de proprietate, precum cele în discuție în cauza Bronner.

În lumina acestei precizări, Curtea arată că, atunci când o întreprindere dominantă, precum Google, permite accesul la infrastructura sa, dar supune acest acces unor condiții inechitabile, condițiile enunțate de Curte în Hotărârea Bronner nu se aplică.

În consecință, Tribunalul a considerat în mod întemeiat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a apreciat dacă practicile reproșate Google îndeplineau condițiile stabilite în Hotărârea Bronner în vederea calificării lor în lumina articolului 102 TFUE.

În continuare, Curtea respinge motivul întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul a confirmat decizia în litigiu, deși aceasta nu identifica un comportament care se îndepărta de concurența bazată pe merite.

Recurentele au reproșat în special Tribunalului că a confirmat că trei împrejurări specifice invocate de Comisie în decizia în litigiu erau relevante pentru a aprecia dacă Google concura pe baza meritelor. Era vorba, în primul rând, despre importanța traficului generat de motorul de căutare generală al Google pentru serviciile de comparare a produselor, în al doilea rând, despre comportamentul utilizatorilor care efectuează căutări pe internet și, în al treilea rând, despre faptul că traficul deviat provenit de pe paginile de rezultate generale ale Google constituia o parte mare din acest trafic către serviciile concurente de comparare a produselor și nu putea fi înlocuit eficient de alte surse.

Curtea respinge mai întâi cauza de inadmisibilitate întemeiată pe faptul că această argumentație fusese invocată pentru prima dată în stadiul recursului, arătând că ea constituie dezvoltarea unui motiv invocat de reclamantele în primă instanță și că, în plus, această argumentație își are originea chiar în hotărârea atacată.

Pe fond, Curtea amintește că articolul 102 TFUE nu incriminează existența în sine a unei poziții dominante, ci numai folosirea abuzivă a acesteia. Astfel, dispoziția menționată nu urmărește nici să împiedice crearea unei poziții dominante, nici să asigure menținerea unor întreprinderi mai puțin eficiente pe piață. Dimpotrivă, concurența bazată pe merite poate, prin definiție, să conducă la dispariția sau la marginalizarea acestora din urmă.

Pentru a constata „folosirea abuzivă a unei poziții dominante” în sensul articolului 102 TFUE, este necesar, în general, să se demonstreze că, prin recurgerea la mijloace diferite de cele care guvernează concurența bazată pe merite, comportamentul în cauză are ca efect actual sau potențial restrângerea concurenței pe piața sau pe piețele relevante, care pot fi atât cele pe care este deținută poziția dominantă, cât și piețele conexe sau învecinate.

Această demonstrație poate implica recurgerea la grile de analiză diferite, în funcție de cazul în speță. Totuși, Comisia trebuie să ia întotdeauna în considerare toate împrejurările de fapt pertinente, indiferent dacă ele privesc comportamentul în sine, piața sau piețele relevante sau funcționarea concurenței pe piața sau pe piețele respective. În acest sens, o „folosire abuzivă a unei poziții dominante” poate rezulta nu numai dintr‑un comportament care poate produce un efect de excludere, ci și dintr‑un comportament care fie are ca efect actual sau potențial, fie chiar ca obiect să împiedice accesul pe piață al concurenților potențiali, recurgând la măsuri de blocare sau la alte mijloace diferite de cele care guvernează concurența bazată pe merite.

Rezultă că împrejurările de fapt pertinente pentru a aprecia dacă o întreprindere aflată în poziție dominantă abuzează de această poziție le cuprind nu numai pe cele care privesc comportamentul în sine, ci și piața sau piețele relevante sau funcționarea concurenței pe aceasta sau pe piețele respective. Astfel, împrejurări referitoare la contextul în care este pus în aplicare comportamentul acestei întreprinderi, precum caracteristicile sectorului în cauză, trebuie considerate relevante pentru constatarea exploatării abuzive a unei poziții dominante în sensul articolului 102 TFUE.

În lumina acestor precizări, Curtea arată că cele trei împrejurări specifice invocate în decizia în litigiu constituiau elemente ale contextului în care funcționau motorul de căutare generală al Google și serviciile de comparare a produselor și în cadrul căruia a fost pus în aplicare comportamentul în cauză. În măsura în care acestea permiteau plasarea practicilor Google în contextul celor două piețe relevante și al funcționării concurenței pe aceste piețe, împrejurările menționate erau relevante pentru clarificarea conformității practicilor menționate cu concurența bazată pe merite.

De asemenea, Curtea respinge teza recurentelor potrivit căreia Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut existența unei discriminări instituite de Google între propriul serviciu de comparare a produselor și serviciile concurente de comparare a produselor pe paginile sale de căutare generală, fără a stabili o diferențiere arbitrară de tratament.

În această privință, Curtea precizează că nu se poate considera, în general, că o întreprindere dominantă care aplică produselor sau serviciilor sale un tratament mai favorabil decât cel pe care îl acordă concurenților săi adoptă, independent de împrejurările cauzei, un comportament care se îndepărtează de concurența bazată pe merite. Cu toate acestea, în speță, Tribunalul a stabilit că, având în vedere caracteristicile pieței în amonte și împrejurările specifice menționate mai sus, comportamentul Google era discriminatoriu și nu corespundea concurenței bazate pe merite.

Curtea observă, în plus, că Tribunalul nici nu a răsturnat sarcina probei, nici nu a exclus caracterul util al unei analize contrafactuale atunci când a constatat, pe de o parte, că Comisia nu era obligată să efectueze o astfel de analiză pentru a evalua legătura de cauzalitate dintre practicile contestate și efectele lor reale sau potențiale, arătând în același timp, pe de altă parte, că Google putea invoca o analiză contrafactuală pentru a contesta concluziile Comisiei cu privire la acest aspect. Procedând astfel, Tribunalul doar a constatat, în mod întemeiat, că Comisia poate să se întemeieze pe un ansamblu de elemente de probă, fără să recurgă în mod sistematic la un instrument unic pentru a dovedi existența unei astfel de legături de cauzalitate între practicile examinate și efectele anticoncurențiale ale acestora pe piață.

În sfârșit, Curtea statuează că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că, în cadrul analizei efectelor anticoncurențiale ale practicilor imputate societății Google, Comisia nu era obligată să examineze dacă aceste practici erau susceptibile să excludă concurenți la fel de eficienți precum Google.

Astfel, deși obiectivul articolului 102 TFUE nu este să garanteze că rămân pe piață concurenți mai puțin eficienți decât întreprinderea care ocupă o poziție dominantă, nu rezultă de aici că orice constatare a unei încălcări în raport cu această dispoziție ar fi condiționată de demonstrarea faptului că respectivul comportament este susceptibil să excludă un concurent la fel de eficient.

Or, în speță, Tribunalul a arătat, fără ca această constatare să fie infirmată de recurente, că nu ar fi fost posibil ca Comisia să obțină rezultate obiective și fiabile în ceea ce privește eficacitatea concurenților Google având în vedere condițiile specifice ale pieței în cauză. Prin urmare, acesta a statuat în mod întemeiat, pe de o parte, că testul concurentului la fel de eficient nu avea un caracter imperativ în cadrul punerii în aplicare a articolului 102 TFUE și, pe de altă parte, că, în împrejurările speței, acest test nu ar fi fost relevant.

Întrucât niciunul dintre motivele de recurs nu a fost admis, Curtea respinge recursul în totalitate.

( 1 ) Decizia C(2017) 4444 final a Comisiei din 27 iunie 2017 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE [Cazul AT.39740 – Motorul de căutare Google (Shopping)] (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

( 2 ) Hotărârea din 10 noiembrie 2021, Google și Alphabet/Comisia (Google Shopping) (T‑612/17, EU:T:2021:763, denumită în continuare „hotărârea atacată”).

( 3 ) Hotărârea din 26 noiembrie 1998, Bronner (C‑7/97, EU:C:1998:569).