Cauza C‑194/16

Bolagsupplysningen OÜ
și
Ingrid Ilsjan

împotriva

Svensk Handel AB

(cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus)

„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 – Articolul 7 punctul 2 – Competență specială în materie delictuală și cvasidelictuală – Atingere adusă drepturilor unei persoane juridice prin publicarea pe internet a unor informații pretins inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa – Locul materializării prejudiciului – Centrul intereselor acestei persoane”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 octombrie 2017

1. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală–Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor conținuturi publicate pe un site internet–Locul materializării prejudiciului–Posibilitatea victimei de a sesiza instanțele de la locul unde se află centrul intereselor sale–Noțiunea de centru al intereselor

   (Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 2)

2. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competență în materie delictuală sau cvasidelictuală–Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor conținuturi publicate pe un site internet–Locul materializării prejudiciului–Posibilitatea victimei de a sesiza instanțele de la locul unde se află centrul intereselor sale–Stabilirea centrului intereselor–Lipsa de incidență a naturii materiale sau morale a prejudiciului–Lipsa de incidență a aspectului dacă victima este o persoană fizică sau o persoană juridică

   (Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 2)

3. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală–Obiectiv

   (Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 2)

4. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală–Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane juridice prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa–Locul materializării prejudiciului–Posibilitatea victimei de a formula în fața instanțelor din statul membru în care se află centrul intereselor sale o acțiune având ca obiect rectificarea acestor informații, ștergerea acestor comentarii și repararea integrală a prejudiciului suferit–Stabilirea centrului intereselor unei persoane juridice care desfășoară cea mai mare parte a activităților sale într‑un alt stat membru decât cel în care are sediul social

   (Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 2)

5. Cooperare judiciară în materie civilă–Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială–Regulamentul nr. 1215/2012–Competențe speciale–Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală–Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa–Locul materializării prejudiciului–Posibilitatea victimei de a formula în fața instanțelor fiecărui stat membru în care sunt difuzate informațiile menționate o acțiune având ca obiect rectificarea acestor informații și ștergerea acestor comentarii–Inexistență

   (Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 pct. 2)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 32-35)

2.  Astfel, deși poate avea, în funcție de dreptul aplicabil, o influență asupra caracterului reparabil al prejudiciului invocat, natura materială sau morală a prejudiciului nu are nicio incidență asupra stabilirii centrului de interese ca loc în care impactul real al unei publicări pe internet și natura sa prejudiciabilă sau neprejudiciabilă pot fi cel mai bine apreciate de o instanță.

   Pe de altă parte, dat fiind că posibilitatea persoanei care se consideră lezată de a sesiza instanțele din statul membru în care se află centrul intereselor sale cu o acțiune pentru întregul prejudiciu invocat se justifică în interesul bunei administrări a justiției, iar nu pentru a proteja în mod special reclamantul, faptul că acesta din urmă este o persoană fizică sau juridică nu este nici el decisiv.

   (a se vedea punctele 37 și 38)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 39)

4.  Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană juridică care pretinde că drepturile sale referitoare la personalitate ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa poate formula în fața instanțelor din statul membru în care se află centrul intereselor sale o acțiune având ca obiect rectificarea acestor informații, ștergerea acestor comentarii și repararea integrală a prejudiciului suferit.

   Atunci când persoana juridică interesată desfășoară cea mai mare parte a activităților sale într‑un alt stat membru decât cel în care are sediul social, această persoană poate să acționeze în justiție autorul prezumat al încălcării pe baza locului materializării prejudiciului în acest alt stat membru. În ceea ce privește o persoană juridică care desfășoară o activitate economică, precum reclamanta din litigiul principal, centrul intereselor acesteia trebuie să reflecte locul în care reputația sa comercială este cel mai bine consolidată și, prin urmare, trebuie determinat în funcție de locul în care aceasta își exercită cea mai mare parte a activității sale economice. Deși centrul intereselor unei persoane juridice poate să coincidă cu locul în care are sediul social atunci când își desfășoară în statul membru în care este situat acest sediu totalitatea sau cea mai mare parte a activităților sale și când reputația de care beneficiază acolo este, în consecință, mai importantă decât în oricare alt stat membru, localizarea sediului respectiv nu constituie, în sine, un criteriu decisiv în cadrul unei asemenea analize.

   Mai trebuie să se precizeze că, în ipoteza în care o preponderență a activității economice a persoanei juridice interesate într‑un stat membru nu reiese din elementele pe care instanța trebuie să le aprecieze în etapa examinării competenței sale, așa încât centrul intereselor persoanei juridice care pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor sale referitoare la personalitate nu poate fi identificat, această persoană nu ar putea să beneficieze, în temeiul articolului 7 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012, de dreptul de a acționa în justiție autorul prezumat al acestei încălcări, pe baza locului materializării prejudiciului, în scopul obținerii unei despăgubiri integrale.

   (a se vedea punctele 41, 43 și 44 și dispozitiv 1)

5.  Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că o persoană care pretinde că drepturile sale referitoare la personalitate ar fi fost încălcate prin publicarea pe internet a unor informații inexacte referitoare la ea și prin omisiunea de a șterge comentariile în privința sa nu poate formula o acțiune având ca obiect rectificarea acestor informații și ștergerea acestor comentarii în fața instanțelor fiecărui stat membru pe al cărui teritoriu sunt sau au fost accesibile informațiile publicate pe internet.

   Desigur, la punctele 51 și 52 din Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții (C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685), Curtea a statuat că persoana care se consideră prejudiciată poate de asemenea, în locul unei acțiuni în răspundere pentru întregul prejudiciu cauzat, să formuleze acțiune la instanțele din fiecare stat membru pe teritoriul căruia o informație postată este sau a fost accesibilă, care sunt competente să se pronunțe numai asupra prejudiciului cauzat pe teritoriul statului membru al instanței sesizate.

   Totuși, având în vedere natura ubicuă a informațiilor și a conținuturilor publicate pe un site internet și faptul că întinderea difuzării lor este în principiu universală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții, C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685, punctul 46), o cerere având ca obiect rectificarea primelor și eliminarea celor din urmă este unitară și indivizibilă și, în consecință, nu poate fi formulată decât în fața unei instanțe competente să soluționeze integralitatea unei cereri de reparare a prejudiciului în temeiul jurisprudenței care rezultă din Hotărârea din 7 martie 1995, Shevill și alții (C‑68/93, EU:C:1995:61, punctele 25, 26 și 32), precum și din Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții (C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685, punctele 42 și 48), iar nu în fața unei instanțe care nu are o astfel de competență.

   (a se vedea punctele 47-49 și dispozitiv 2)