Cauza C‑238/12 P

FLSmidth & Co. A/S

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Înțelegeri — Sectorul sacilor industriali din plastic — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Competența de fond a Tribunalului — Obligația de motivare — Imputabilitatea încălcării săvârșite de filială societății‑mamă — Răspunderea societății‑mamă pentru plata amenzii aplicate filialei — Proporționalitate — Procedura în fața Tribunalului — Termen de soluționare rezonabil”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 aprilie 2014

1. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Caracter refragabil – Luare în considerare cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție – Sarcina probei

   (art. 81 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

2. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3. Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul de procedură al Curții, art. 170 alin. (1)]

4. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond a instanței Uniunii – Întindere

   (art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Obligație de a aplica o amendă strict proporțională cu durata încălcării – Inexistență

   [art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

6. Recurs – Competența Curții – Repunere în discuție, pentru motive de echitate, a aprecierii efectuate de Tribunal cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi care au încălcat normele de concurență din tratat – Excludere – Repunere în discuție a acestei aprecieri pentru motive întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității – Admisibilitate

   (art. 258 TFUE și 261 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

7. Concurență – Normele Uniunii – Încălcare săvârșită de o filială – Răspundere atribuită societății‑mamă – Răspundere solidară pentru plata amenzii – Întindere – Societate‑mamă și filială care au format, la momentul comiterii încălcării, o singură întreprindere – Luare în considerare a eventualelor circumstanțe atenuante având în vedere întreprinderea în ansamblu, iar nu părțile sale constitutive

   [art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei]

8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Societate‑mamă și filiale – Necesitatea unității economice la momentul cooperării

   [art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei]

9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Necesitatea unui comportament care a facilitat constatarea încălcării – Putere de apreciere a Comisiei

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei]

10. Procedură jurisdicțională – Durata procedurii în fața Tribunalului – Termen rezonabil – Litigiu privind existența unei încălcări a normelor de concurență – Nerespectarea unui termen rezonabil – Consecințe

    (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

11. Răspundere extracontractuală – Cerere întemeiată pe o durată excesivă a procedurii în fața Tribunalului – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Criterii de apreciere – Compunerea completului de judecată

    (art. 256 TFUE, 268 TFUE și 340 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 25-28 și 31)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 31 și 100-102)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 42)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 56-60)

5.  Deși Tribunalul este obligat să se asigure că calculul cuantumului amenzii aplicate unei întreprinderi pentru implicarea sa într‑o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii ține pe deplin seama de durata încălcării respective și de participarea la aceasta, nu este mai puțin adevărat că durata unei încălcări un este nici singurul element, nici în mod obligatoriu elementul cel mai important pe care Comisia și/sau Tribunalul trebuie să îl ia în considerare pentru calculul amenzii.

   Astfel, cuantumul amenzii aplicate nu trebuie să fie strict proporțional și nici, în principiu, să fie în mod rezonabil proporțional cu durata participării întreprinderii la încălcarea în cauză, în măsura în care reflectă în mod adecvat gravitatea încălcării comise.

   (a se vedea punctele 63 și 64)

6.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 67)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 71)

8.  Numai unei întreprinderi care a cooperat cu această instituție în temeiul Comunicării privind neaplicarea de amenzi sau reducerea cuantumului acestora în cauzele având ca obiect înțelegeri i se poate acorda, conform comunicării menționate, o reducere a amenzii care, fără această cooperare, i‑ar fi fost aplicată. Această reducere nu poate fi extinsă la o societate care, într‑o parte a duratei încălcării în cauză, făcuse parte din unitatea economică constituită de o întreprindere, dar care nu mai făcea parte din aceasta la momentul la care aceasta din urmă a cooperat cu Comisia.

   Astfel, o interpretare contrară ar implica în general ca, în cazurile de succesiune de întreprinderi, o societate care participase inițial la o încălcare, în calitate de societate‑mamă a unei filiale implicate în mod direct în aceasta și care transferase această filială unei alte întreprinderi, ar beneficia, dacă este cazul, de o reducere a amenzii acordate acestei din urmă întreprinderi în temeiul cooperării ei cu Comisia, deși societatea respectivă nici nu a contribuit ea însăși la descoperirea încălcării în cauză, nici nu a exercitat o influență decisivă, la momentul acestei cooperări, asupra fostei sale filiale.

   (a se vedea punctele 83 și 84)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 103)

10.  Ținând seama de necesitatea de a se asigura respectarea normelor de concurență din dreptul Uniunii, Curtea nu poate permite unui recurent, numai pentru motivul nerespectării unui termen de soluționare rezonabil, să repună în discuție cuantumul unei amenzi care i‑a fost aplicată, în condițiile în care toate motivele îndreptate împotriva constatărilor Tribunalului în legătură cu cuantumul acestei amenzi și cu comportamentele pe care le sancționează au fost respinse.

    O încălcare săvârșită de o instanță a Uniunii a obligației sale rezultate din articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene de a judeca într‑un termen rezonabil cauzele cu care este sesizată trebuie să fie sancționată printr‑o acțiune în despăgubire introdusă la Tribunal, o asemenea acțiune constituind un remediu efectiv. Rezultă că o cerere prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea de către Tribunal a unui termen de soluționare rezonabil nu poate fi introdusă direct la Curte în cadrul unui recurs, ci trebuie introdusă la Tribunal.

    (a se vedea punctele 115 și 116)

11.  În cadrul examinării unei cereri prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea de către Tribunal a unui termen de soluționare rezonabil, Tribunalul va avea competența, statuând într‑un complet diferit de cel care a trebuit să soluționeze litigiul care a determinat procedura a cărei durată este criticată, să aprecieze atât caracterul material al prejudiciului invocat, cât și legătura de cauzalitate dintre acesta și durata excesivă a procedurii jurisdicționale în litigiu, efectuând o examinare a elementelor de probă furnizate în acest scop.

    În această privință, o durată a procedurii în fața Tribunalului, care se ridică la mai mult de 6 ani și care, fie că ar fi vorba despre complexitatea litigiului, despre comportamentul părților sau chiar despre survenirea unor incidente de procedură, nu poate fi justificată de niciuna dintre împrejurările specifice cauzei care a determinat litigiul, constituie o încălcare suficient de gravă a unei norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor și, prin urmare, care dau dreptul la o astfel de o cerere de despăgubire, diferită de un recurs.

    (a se vedea punctele 116-119 și 123)

Cauza C‑238/12 P

FLSmidth & Co. A/S

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Înțelegeri — Sectorul sacilor industriali din plastic — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Competența de fond a Tribunalului — Obligația de motivare — Imputabilitatea încălcării săvârșite de filială societății‑mamă — Răspunderea societății‑mamă pentru plata amenzii aplicate filialei — Proporționalitate — Procedura în fața Tribunalului — Termen de soluționare rezonabil”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 aprilie 2014

1. Concurență — Normele Uniunii — Încălcări — Imputare — Societate‑mamă și filiale — Unitate economică — Criterii de apreciere — Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta — Caracter refragabil — Luare în considerare cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție — Sarcina probei

   (art. 81 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

2. Recurs — Motive — Apreciere eronată a faptelor — Inadmisibilitate — Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3. Recurs — Motive — Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului — Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul de procedură al Curții, art. 170 alin. (1)]

4. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Putere de apreciere a Comisiei — Control jurisdicțional — Competență de fond a instanței Uniunii — Întindere

   (art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

5. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Gravitatea și durata încălcării — Obligație de a aplica o amendă strict proporțională cu durata încălcării — Inexistență

   [art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

6. Recurs — Competența Curții — Repunere în discuție, pentru motive de echitate, a aprecierii efectuate de Tribunal cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi care au încălcat normele de concurență din tratat — Excludere — Repunere în discuție a acestei aprecieri pentru motive întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității — Admisibilitate

   (art. 258 TFUE și 261 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

7. Concurență — Normele Uniunii — Încălcare săvârșită de o filială — Răspundere atribuită societății‑mamă — Răspundere solidară pentru plata amenzii — Întindere — Societate‑mamă și filială care au format, la momentul comiterii încălcării, o singură întreprindere — Luare în considerare a eventualelor circumstanțe atenuante având în vedere întreprinderea în ansamblu, iar nu părțile sale constitutive

   [art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei]

8. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate — Condiții — Societate‑mamă și filiale — Necesitatea unității economice la momentul cooperării

   [art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei]

9. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate — Condiții — Necesitatea unui comportament care a facilitat constatarea încălcării — Putere de apreciere a Comisiei

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 96/C 207/04 a Comisiei]

10. Procedură jurisdicțională — Durata procedurii în fața Tribunalului — Termen rezonabil — Litigiu privind existența unei încălcări a normelor de concurență — Nerespectarea unui termen rezonabil — Consecințe

    (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

11. Răspundere extracontractuală — Cerere întemeiată pe o durată excesivă a procedurii în fața Tribunalului — Condiții — Nelegalitate — Prejudiciu — Legătură de cauzalitate — Criterii de apreciere — Compunerea completului de judecată

    (art. 256 TFUE, 268 TFUE și 340 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 25-28 și 31)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 31 și 100-102)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 42)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 56-60)

5.  Deși Tribunalul este obligat să se asigure că calculul cuantumului amenzii aplicate unei întreprinderi pentru implicarea sa într‑o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii ține pe deplin seama de durata încălcării respective și de participarea la aceasta, nu este mai puțin adevărat că durata unei încălcări un este nici singurul element, nici în mod obligatoriu elementul cel mai important pe care Comisia și/sau Tribunalul trebuie să îl ia în considerare pentru calculul amenzii.

   Astfel, cuantumul amenzii aplicate nu trebuie să fie strict proporțional și nici, în principiu, să fie în mod rezonabil proporțional cu durata participării întreprinderii la încălcarea în cauză, în măsura în care reflectă în mod adecvat gravitatea încălcării comise.

   (a se vedea punctele 63 și 64)

6.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 67)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 71)

8.  Numai unei întreprinderi care a cooperat cu această instituție în temeiul Comunicării privind neaplicarea de amenzi sau reducerea cuantumului acestora în cauzele având ca obiect înțelegeri i se poate acorda, conform comunicării menționate, o reducere a amenzii care, fără această cooperare, i‑ar fi fost aplicată. Această reducere nu poate fi extinsă la o societate care, într‑o parte a duratei încălcării în cauză, făcuse parte din unitatea economică constituită de o întreprindere, dar care nu mai făcea parte din aceasta la momentul la care aceasta din urmă a cooperat cu Comisia.

   Astfel, o interpretare contrară ar implica în general ca, în cazurile de succesiune de întreprinderi, o societate care participase inițial la o încălcare, în calitate de societate‑mamă a unei filiale implicate în mod direct în aceasta și care transferase această filială unei alte întreprinderi, ar beneficia, dacă este cazul, de o reducere a amenzii acordate acestei din urmă întreprinderi în temeiul cooperării ei cu Comisia, deși societatea respectivă nici nu a contribuit ea însăși la descoperirea încălcării în cauză, nici nu a exercitat o influență decisivă, la momentul acestei cooperări, asupra fostei sale filiale.

   (a se vedea punctele 83 și 84)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 103)

10.  Ținând seama de necesitatea de a se asigura respectarea normelor de concurență din dreptul Uniunii, Curtea nu poate permite unui recurent, numai pentru motivul nerespectării unui termen de soluționare rezonabil, să repună în discuție cuantumul unei amenzi care i‑a fost aplicată, în condițiile în care toate motivele îndreptate împotriva constatărilor Tribunalului în legătură cu cuantumul acestei amenzi și cu comportamentele pe care le sancționează au fost respinse.

    O încălcare săvârșită de o instanță a Uniunii a obligației sale rezultate din articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene de a judeca într‑un termen rezonabil cauzele cu care este sesizată trebuie să fie sancționată printr‑o acțiune în despăgubire introdusă la Tribunal, o asemenea acțiune constituind un remediu efectiv. Rezultă că o cerere prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea de către Tribunal a unui termen de soluționare rezonabil nu poate fi introdusă direct la Curte în cadrul unui recurs, ci trebuie introdusă la Tribunal.

    (a se vedea punctele 115 și 116)

11.  În cadrul examinării unei cereri prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea de către Tribunal a unui termen de soluționare rezonabil, Tribunalul va avea competența, statuând într‑un complet diferit de cel care a trebuit să soluționeze litigiul care a determinat procedura a cărei durată este criticată, să aprecieze atât caracterul material al prejudiciului invocat, cât și legătura de cauzalitate dintre acesta și durata excesivă a procedurii jurisdicționale în litigiu, efectuând o examinare a elementelor de probă furnizate în acest scop.

    În această privință, o durată a procedurii în fața Tribunalului, care se ridică la mai mult de 6 ani și care, fie că ar fi vorba despre complexitatea litigiului, despre comportamentul părților sau chiar despre survenirea unor incidente de procedură, nu poate fi justificată de niciuna dintre împrejurările specifice cauzei care a determinat litigiul, constituie o încălcare suficient de gravă a unei norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor și, prin urmare, care dau dreptul la o astfel de o cerere de despăgubire, diferită de un recurs.

    (a se vedea punctele 116-119 și 123)