Cauza C‑452/13

Germanwings GmbH

împotriva

Ronny Henning

(cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Salzburg)

„Trimitere preliminară — Transport aerian — Regulamentul (CE) nr. 261/2004 — Articolele 2, 5 și 7 — Dreptul la compensație în cazul unei întârzieri prelungite a unui zbor — Durata întârzierii — Noțiunea «oră de sosire»”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 septembrie 2014

1. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Dispoziții care nu conțin nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre – Interpretare autonomă și uniformă

2. Transporturi – Transporturi aeriene – Regulamentul nr. 261/2004 – Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor – Dreptul la compensație în cazul anulării unui zbor – Aplicabilitate în cazul unei întârzieri prelungite

   [Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (c) pct. (iii) și art. 7]

3. Transporturi – Transporturi aeriene – Regulamentul nr. 261/2004 – Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor – Dreptul la compensație în caz de întârziere – Noțiunea „oră de sosire” – Conținut

   [Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2, 5 și 7]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 16)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 19)

3.  Articolele 2, 5 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor trebuie interpretate în sensul că noțiunea „oră de sosire”, utilizată pentru stabilirea duratei întârzierii suferite de pasagerii unui zbor, înseamnă momentul în care se deschide cel puțin o ușă a aeronavei, cu condiția ca, din această clipă, pasagerilor să li se permită părăsirea aparatului.

   Astfel, în principiu, situația pasagerilor unui zbor nu se schimbă semnificativ nici atunci când roțile aeronavei lor ating pista de aterizare a aeroportului de destinație, nici atunci când această aeronavă a ajuns la locul de parcare și frânele de parcare au fost cuplate, nici atunci când au fost atașați saboții de frână, pasagerii continuând să fie supuși, în spațiul închis în care se află, unor diferite constrângeri. Numai atunci când pasagerilor li se permite să părăsească aparatul și când este dat în acest scop ordinul de deschidere a ușilor aeronavei pasagerii pot să își reia activitățile obișnuite fără a trebui să sufere aceste constrângeri.

   (a se vedea punctele 23-25 și 27 și dispozitivul)