Cauza C‑155/13

Società Italiana Commercio e Servizi srl (SICES) și alții

împotriva

Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Venezia

(cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria regionale di Venezia‑Mestre)

„Agricultură — Regulamentul (CE) nr. 341/2007 — Articolul 6 alineatul (4) — Contingente tarifare — Usturoi de origine chineză — Licențe de import — Caracter netransferabil al drepturilor conferite de anumite licențe de import — Eludare — Abuz de drept”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 martie 2014

1. Dreptul Uniunii Europene – Exercitare abuzivă a unui drept care decurge dintr‑o dispoziție a Uniunii – Operațiuni care constituie o practică abuzivă – Elemente care trebuie luate în considerare – Verificare care incumbă instanței naționale

2. Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Fructe și legume – Importuri din țări terțe – Regimul importurilor – Contingent tarifar – Import efectuat de un operator de mărfuri cumpărate în afara Uniunii de la un alt operator care și‑a epuizat licențele de import – Revânzare a mărfurilor către cel de al doilea operator ulterior importului – Admisibilitate – Limite – Abuz de drept – Verificare care incumbă instanței naționale

   [Regulamentul nr. 341/2007 al Comisiei, art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (4)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29-34)

2.  Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 341/2007 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare și de instituire a unui regim de licențe de import și certificate de origine pentru usturoi și anumite alte produse agricole importate din țări terțe trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unor operațiuni prin care un importator, titular al unor licențe de import cu scutire parțială de taxe vamale, cumpără o marfă în afara Uniunii de la un operator, el însuși importator tradițional în sensul articolului 4 alineatul (2) din acest regulament, dar care și‑a epuizat propriile licențe de import cu scutire parțială de taxe vamale, apoi i‑o revinde după ce a importat‑o în Uniune. Totuși, astfel de operațiuni constituie un abuz de drept atunci când au fost concepute în mod artificial cu scopul esențial de a beneficia de tariful preferențial. Verificarea existenței unei practici abuzive impune instanței de trimitere să ia în considerare toate faptele și circumstanțele speței, inclusiv operațiunile comerciale anterioare și ulterioare importului în cauză.

   (a se vedea punctul 40 și dispozitivul)