Cauza C-285/07

A.T.

împotriva

Finanzamt Stuttgart-Körperschaften

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof)

„Directiva 90/434/CEE — Schimb de acțiuni transfrontalier — Neutralitate fiscală — Condiții — Articolele 43 CE și 56 CE — Legislație a unui stat membru care condiționează păstrarea valorii contabile a acțiunilor cesionate în schimbul noilor acțiuni primite și, prin urmare, neutralitatea fiscală a aportului de transferul acestei valori în bilanțul fiscal al societății achizitoare străine — Compatibilitate”

Concluziile avocatului general E. Sharpston prezentate la 6 noiembrie 2008   I ‐ 9332

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 decembrie 2008   I ‐ 9346

Sumarul hotărârii

Apropierea legislațiilor – Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre – Directiva 90/434

[Directiva 90/434 a Consiliului, art. 8 alin. (1) și (2)]

Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 90/434 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre se opune unei reglementări a unui stat membru potrivit căreia un schimb de acțiuni determină o impozitare, în ceea ce privește asociații societății achiziționate, a plusvalorilor corespunzătoare diferenței dintre costurile inițiale de achiziție ale acțiunilor cesionate și valoarea lor de tranzacționare, cu excepția cazului în care societatea achizitoare transferă valoarea contabilă istorică a acțiunilor cesionate în propriul bilanț fiscal.

Astfel, modul imperativ și clar de redactare a articolului 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 90/434 nu evidențiază voința legiuitorului comunitar de a lăsa statelor membre o marjă de transpunere care să le permită să subordoneze neutralitatea fiscală prevăzută în favoarea asociaților societății achiziționate unor condiții suplimentare față de cea prevăzută la alineatul (2) al aceluiași articol. A lăsa statelor membre o asemenea marjă de transpunere ar contraveni chiar obiectivului acestei directive, care constă în stabilirea unui regim fiscal comun în locul extinderii la nivel comunitar a regimurilor interne în vigoare în statele membre, deoarece diferențele dintre aceste regimuri pot da naștere la distorsiuni.

Pe de altă parte, o astfel de reglementare fiscală care urmărește prevenirea posibilității ca impozitarea unui schimb de acțiuni să fie, în definitiv, eludată chiar într-un moment ulterior acestui schimb și care refuză în mod general să acorde avantajele fiscale prevăzute de Directiva 90/434 schimburilor de acțiuni menționate de directivă, doar pentru motivul că societatea achizitoare nu a evaluat, în bilanțul fiscal, acțiunile cesionate la valoarea lor contabilă istorică, nu se poate întemeia pe articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434 și nu poate fi astfel considerată compatibilă cu directiva. Într-adevăr, statele membre trebuie să acorde avantajele fiscale prevăzute de Directiva 90/434 pentru schimburile de acțiuni menționate la articolul 2 litera (d) din aceasta, cu condiția ca aceste operațiuni să nu aibă ca obiectiv principal sau ca unul dintre principalele obiective frauda sau evaziunea fiscală în sensul articolului 11 alineatul (1) litera (a) din aceeași directivă. Or, potrivit acestui articol, statele membre pot refuza să aplice sau pot să retragă beneficiile oferite de oricare parte a dispozițiilor din această directivă sau de ansamblul acestora numai în mod excepțional și în cazuri specifice. Prin urmare, pentru a verifica dacă operațiunea avută în vedere are un astfel de obiectiv, autoritățile naționale competente nu pot să se limiteze să aplice criterii generale prestabilite, ci trebuie să efectueze, de la caz la caz, o analiză de ansamblu a operațiunii.

În acest context, în măsura în care o astfel de reglementare fiscală vizează și să permită impozitarea în situații în care s-ar dovedi că există o lacună în sistemul de impozitare, un stat membru nu poate fi autorizat să acopere în mod unilateral astfel de lacune, presupunând că acestea există, cu riscul de a nu fi îndeplinit obiectivul Directivei 90/434, care constă în stabilirea unui regim fiscal comun. Astfel, faptul că dreptul aplicabil obligă pe acționarul societății achiziționate să cesioneze ulterior acțiuni primite în schimb și că acțiunile societății beneficiare au cunoscut o scădere puternică a cotației bursiere nu justifică aprecierea schimbului de acțiuni ca fiind singurul fapt generator de impozitare, întrucât rezervele latente au rămas nerealizate la acea dată.

(a se vedea punctele 26, 27, 30-32, 34, 36 și 39 și dispozitivul)